Infracţiunea de refuz de recoltare de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Condiţia premisă a laturii obiective a infracţiunii: calitatea de conducător a unui autovehicul
| Comentarii |
|
Instanţa de recurs a apreciat că vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită, legiuitorul necondiţionând existenţa infracţiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice de faptul că acesta a consumat sau nu băuturi alcoolice anterior sau ulterior conducerii autovehiculului pe drumurile publice, ci doar de faptul că inculpatul a refuzat în mod categoric să fie testat de către organele de poliţie şi să i se recolteze probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, lucru care a fost dovedit în cauză în mod neechivoc. Nici chiar justificarea refuzului inculpatului că nu ar fi condus autoturismul după ce a consumat băuturi alcoolice, neconfirmată de altfel de probatoriul administrat în cauză, nu reprezintă o împrejurare care să înlăture caracterul penal al faptei, deoarece această apărare, chiar dacă ar fi fost reală, trebuia să fie invocată de inculpat în faţa organelor judiciare penale, după recoltarea probelor biologice, dacă s-ar fi reţinut săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Secţia penală, Decizia nr. 149 din 6 februarie 2013
Prin sentința penală nr. 414 din 10.10.2012, Judecătoria Caransebeș în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.proc.pen. raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen., a achitat inculpatul R.E.L., recidivist, pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen.
Pentru a pronunța această sentință penală prima instanță a constatat următoarele:
în data de 22.09.2010, în jurul orei 13:00, inculpatul a mers acasă la martorul B.N., locuință situată în apropierea Motelului T. din Municipiul Caransebeș. Acesta s-a deplasat cu autoturismul său și împreună cu B.N. și cu F.V. au mers pe Str. G. la locuința soției lui I.I.
Acolo a spart lemne până în jurul orei 17:00, ocazie cu care martorul A.I., venit la fața locului, a consumat alcool, însă la dosar nu există dovada că și inculpatul ar fi băut.
în jurul orei 17:00 inculpatul împreună cu B.N., F.V. și A.I. au plecat cu mașina la Piața Agroalimentară din Caransebeș, unde inculpatul a rămas cu martorul A.I.
Ulterior, inculpatul împreună cu A.I. a mers acasă la B.N. unde s-a certat cu soția acestuia și apoi s-a deplasat la podul situat peste râul Timiș, unde a oprit mașina ca să-l aștepte pe B.N.
După ce a oprit autoturismul, inculpatul a consumat alcool, respectiv a băut țuică din sticla aflată în mașină și bere și l-a chemat la fața locului pe tatăl său.
întrucât martora B.M.-V., cu care avusese o altercație inculpatul, sesizase organele de poliție, acestea au sosit la fața locului și i-au solicitat inculpatului să utilizeze alcooltestul și să fie de acord cu recoltarea de probe biologice, însă acesta a refuzat.
Având în vedere starea de fapt care rezultă din probele de la dosar, instanța a constatat că petentul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât inculpatul la momentul la care au sosit la fața locului organele de poliție și acesta a refuzat a se supune recoltării de probe biologice și testării aerului expirat, chiar dacă consumase alcool, nu mai avea calitatea de conducător auto, aspect ce rezultă din procesul-verbal de constatare de la dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș, coroborat cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și în raport cu actele și lucrările din dosar în limitele prevăzute de art. 3856alin. (1) și (3) C.proc.pen., Curtea a constatat următoarea stare de fapt:
în data de 22.09.2010, în jurul orei 17:35, lucrătorii din cadrul Biroului Rutier Caransebeș au fost sesizați prin ofițerul de serviciu al Poliției Municipiului Caransebeș cu privire la faptul că pe Str. T. din municipiul Caransebeș, o persoană aflată sub influența alcoolului se deplasează la volanul autoturismului marca X. Deplasându-se la fața locului, lucrătorii de poliție au observat la intersecția străzii T. cu strada D., autoturismul marca X oprit pe partea dreaptă, iar lângă autoturism, pe trotuar, au fost identificate două persoane, respectiv inculpatul R.E.L. și martorul A.I.-D. în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că autoturismul menționat a fost condus până la locul depistării de către inculpatul R.E.L., aspect confirmat de altfel și de către acesta. întrucât inculpatul R.E.L. emana alcool, a fost invitat să sufle în aparatul alcooltest, dar acesta a refuzat, motivând că a consumat băuturi alcoolice, după ce a oprit autoturismul în acel loc. în atare situație, învinuitul a fost condus la Spitalul Municipal de Urgență din Caransebeș, în vederea recoltării de probe biologice, pentru stabilirea alcoolemiei.
în prezența cadrelor medicale inculpatul R.E.L., pentru același motiv a refuzat să i se recolteze probe biologice, semnând în acest sens buletinul de examinare clinică în care medicul de gardă a concluzionat că inculpatul „este sub influența alcoolului”. De asemenea, în aceleași împrejurări, învinuitul a semnat și procesul-verbal din 22.09.2010 întocmit cu aceeași ocazie de către organele de urmărire penală la Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș, prin care învinuitului i s-a adus la cunoștință că refuzul de a i se recolta probe biologice de sânge sau urină constituie infracțiune, prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Faptul că inculpatul a condus acel autoturism pe diferite străzi din Municipiul Caransebeș în data de 22.09.2010 până în momentul depistării sale de către organele de poliție a fost confirmat și de martorii A.I.-D., B.N.-C. și F.V.-M., fără ca aceștia să poată preciza dacă anterior depistării învinuitul a consumat băuturi alcoolice, deoarece, așa cum au susținut, nu au perceput un asemenea moment. în schimb, martorul B.M.-V. a declarat că la data de 22.09.2010, în jurul orei 17:30, în timp ce se afla la locuința sa situată lângă Motelul T. din Municipiul Caransebeș, în parcarea din zonă s-a deplasat învinuitul R.E.L. ce se afla la volanul autoturismului menționat, ocazie cu care a întrebat-o pe aceasta despre soțul său, respectiv despre numitul B.N.-C. Nemulțumit de răspunsul martorei care i-a spus că soțul său nu se află acasă, învinuitul a țipat la aceasta, după care s-a îndreptat spre autoturism, moment în care martora, observând că se află sub influența alcoolului, a intervenit să înlăture din parcare un copil ce se juca.
în aceste împrejurări, inculpatul a început să strige din nou la numita B.M.-V., apoi a prins-o de păr și a lovit-o cu piciorul în zona coapsei. De precizat că numita B.M.-V. era însărcinată și doar după ce a căzut la pământ, învinuitul a încetat să o mai agreseze, urcând la volanul autoturismului cu care venise și deplasându-se cu acesta pe strada B.N. spre centrul civic. Partea vătămată nu a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe împotriva învinuitului. Această stare de fapt a fost confirmată de martorul A.I.-D. care se afla ca pasager în autoturismul condus de învinuit, cu precizarea că nu a observat momentul în care învinuitul, anterior conducerii autoturismului, ar fi consumat băuturi alcoolice. De asemenea, martorul A.I.-D. a declarat că după ce a oprit autoturismul la locul în care a fost găsit de organele de poliție, atât el cât și inculpatul au coborât din autoturism și au consumat țuică dintr-o sticlă ce o aveau asupra lor.
Potrivit art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, constituie infracțiune refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora.
De asemenea, art. 38 din același act normativ stabilește obligația pentru conducătorii vehiculelor de a se supune testării aerului expirat și recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, la solicitarea polițistului rutier.
Curtea a reținut că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 în modalitatea refuzului de a se supune recoltării probelor biologice și testării aerului expirat.
Mijloacele de probă pe baza cărora s-a reținut vinovăția inculpatului au fost procesul verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile martorilor B.M.-V., A.I.-D., B.N.-C. și F.V.-M. și chiar ale inculpatului, care a recunoscut că a condus autoturismul pe drumurile publice din Municipiul Caransebeș, dar a afirmat că a refuzat recoltarea de probe biologice deoarece a consumat alcool după ce a oprit autovehiculul.
Din conținutul acestor mijloace de probă a rezultat că inculpatul a fost interpelat de organele de poliție, în seara de 22.09.2010, la intersecția străzii T. cu strada D., unde se afla în apropierea autoturismului marca X, iar la solicitarea organelor de poliție de a se supune testului, cu privire la stabilirea prezenței alcoolului în aerul expirat, acesta a refuzat categoric. în plus, unii martori au susținut că inculpatul era sub influența alcoolului, aspecte pe care le-au constatat personal.
Este adevărat că situația premisă a elementului material al infracțiunii incriminate de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, este ca persoana care refuză, se împotrivește ori se sustrage recoltării probelor biologice ori testării aerului expirat să aibă calitatea de conducător auto, însă textul de lege nu condiționează, sub nicio formă, existența infracțiunii de oprirea autoturismului în trafic, nefiind vorba de o infracțiune flagrantă, fiind îndeplinită situația premisă și în situația în care inculpatul, cum este cazul de față, a condus autoturismul în momente imediat anterioare solicitării de a se supune testării aerului expirat.
în cauză, declarațiile martorilor menționați mai sus, din cursul urmăririi penale și al judecății, îl indică pe inculpat ca fiind cel care condus mașina anterior solicitării de a se supune testării aerului expirat.
Analizând starea de fapt, instanța de recurs a apreciat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, legiuitorul necondiționând existența infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice de faptul că acesta a consumat sau nu băuturi alcoolice anterior sau ulterior conducerii autovehiculului pe drumurile publice, ci doar de faptul că inculpatul a refuzat în mod categoric să fie testat de către organele de poliție și să i se recolteze probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, lucru care a fost dovedit în cauză în mod neechivoc. Nici chiar justificarea refuzului inculpatului că nu ar fi condus autoturismul după ce a consumat băuturi alcoolice, neconfirmată de altfel de probatoriul administrat în cauză, nu reprezintă o împrejurare care să înlăture caracterul penal al faptei, deoarece această apărare, chiar dacă ar fi fost reală, trebuia să fie invocată de inculpat în fața organelor judiciare penale, după recoltarea probelor biologice, dacă s-ar fi reținut săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, și avută în vedere la aprecierea îndeplinirii sau nu a elementelor constitutive ale acestei din urmă infracțiuni, căci legea nu prevede posibilitatea, pentru acest motiv, de a refuza recoltarea probelor biologice.
în drept, fapta inculpatului de a refuza prelevarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, după ce a condus un autovehicul pe drumurile publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, fapta săvârșită de către inculpat prezentând în concret pericolul social al respectivei infracțiuni.
Acțiunea care constituie elementul material al infracțiunilor analizate are ca rezultat crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite prin norma penală. Starea de pericol intervine ca urmare directă a săvârșirii faptei și, ca atare, nu trebuie dovedită.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe, întrucât el a prevăzut și urmărit rezultatul faptei, zădărnicirea stabilirii alcoolemiei prin refuzul nejustificat de a i se recolta probe biologice.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C.proc.pen., Curtea a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș împotriva sentinței penale nr. 414 din 10.10.2012, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, a casat sentința penală recurată și, rejudecând, în temeiul art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
(Judecător dr. Marian Bratiș)
Vezi şi alte speţe de drept penal:
Comentarii despre Infracţiunea de refuz de recoltare de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Condiţia premisă a laturii obiective a infracţiunii: calitatea de conducător a unui autovehicul
