INFRACŢIUNEA DE TÂLHĂRIE ŞI INFRACŢIUNEA DE ŞANTAJ. DEOSEBIRI.

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal

Sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de şantaj presupune o constrângere, exercitată prin violenţă sau ameninţare, exercitată asupra unei persoane pentru a o determina să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva. De esenţa infracţiunii de şantaj este încălcarea libertăţii morale a persoanei astfel că pentru existenţa acestei infracţiuni nu este necesar ca persoana constrânsă prin violenţă sau ameninţare să satisfacă pretenţia făptuitorului. în ipoteza în care victima, neputând rezista constrângerii, satisface cerinţa făptuitorului, îi sunt încălcate şi alte drepturi sau interese de ordin patrimonial sau nepatrimonial. Deşi între infracţiunea de şantaj de aceea de tâlhărie există asemănări, ambele având 2 obiecte juridice speciale - relaţiile sociale referitoare la libertatea persoanei şi cele privind patrimoniul acesteia deosebirea între aceste infracţiuni rezidă din aceea că în cazul şantajului sunt încălcate, în principal, relaţiile sociale referitoare la libertatea morală a persoanei, pe când în cazul tâlhăriei sunt încălcate în primul rând relaţiile sociale privind patrimoniul.

Pentru a fi încălcată, în principal, libertatea morală, iar fapta să constituie infracţiunea de şantaj, este necesar să i se producă victimei o stare de temere care să

persiste pe parcursul unui anumit interval de timp, între momentul exercitării constrângerii şi momentul când, satisfăcând cererea făptuitorului, aceasta îşi redobândeşte libertatea morală. Altfel spus, este necesar ca pericolul la care se vede expusă victima să fie unul viitor şi nu iminent, iar rezultatul violenţei sau ameninţării urmărit de făptuitor să fie distanţat în timp de actul constrângerii. Dimpotrivă, satisfacerea de îndată a cerinţei făptuitorului face ca acţiunea acestuia să constituie infracţiunea de tâlhărie deoarece relaţiile sociale încălcate în principal sunt cele referitoare la patrimoniul persoanei şi nu cele la libertatea morală.

în cauză, exercitare actelor de violenţă asupra părţii vătămate, urmată de deposedarea acesteia de autoturism, realizează conţinutul infracţiunii de tâlhărie, iar ameninţarea aceleiaşi victime cu darea în vileag a unui presupus viol cu scopul de a o determina să remită inculpatului recurent o suma de bani, urmată de predarea efectivă a acestei sume la un anumit interval de timp după exercitarea constrângerii, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj.

DECIZIA PENALĂ NR.316/R/18.05.2009

Prin sentinţa penală nr.618 din 27.10.2008 a Judecătoriei Dej s-a dispus condamnarea inculpaţilor:

î.C.I. la pedepsele de: 9 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie în modalitatea prev. de art. 211 alin. 2 ind. 1 pct. 2 lit. a C.pen., totul cu aplic. art.75 lit.c şi 37 lit. b C.pen.; 8 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate în mod nelegal prev. de art. 189 alin.2 C.pen., cu aplicarea art. 75 lit.c şi 37 lit. b C.pen.; 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de şantaj prev. de art. 194 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 37 lit.b C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.

în temeiul art. 34 lit. b C.pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa mai grea de 9 ani închisoare, fără aplicare de spor, care se execută în detenţie.

în temeiul art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen. pe durata executării pedepsei pronunţate.

în temeiul art. 350 C.proc.pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi conf. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din pedeapsa pronunţată, timpul reţinerii şi al arestării preventive, începând cu data de 29 mai 2008 până la zi.

2. V.L.R. la pedepsele de: 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate în mod nelegal prev. de art. 189 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 75 lit. c, şi art. 74 lit. a,c, rap. la art. 76 lit. b C.pen.; 5 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de şantaj prev. de art. 194 alin.i C.pen., cu aplic. art. 75 lit.c, art. 74 lit. a,c, rap. la art. 76 lit. c C.pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.

în temeiul art. 34 lit. b C.pen., s-au contopit cele două pedepse în pedeapsa mai grea de 2 ani închisoare.

în temeiul art. 81 - 82 C.pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.

S-a făcut aplicaţiunea faţă de inculpat asupra disp. art. 359 C.proc. pen. şi art. 83 C.pen..

3. K.V.S., la pedeapsa de: 2 luni închisoare, pentru infracţiunea de şantaj prev. de art. 194 alin.i C.pen. cu aplic. art. 74 lit. a,c, rap. la art.76 lit. d şi art. 99 şi urm. C.pen..

în temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 1 an 2 luni, conf. art. 110 C.pen..

în temeiul art. 359 C.proc.pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C.pen..

în temeiul art. 169 C.proc.pen., s-a dispus restituirea către partea vătămată H.E.F. a bunurilor descrise în procesul - verbal de custodie din 19 iunie 2008 respectiv autoturismul OPEL CORSA.

S-a constatat recuperate parţial în natură bunurile sustrase, prin restituire părţii vătămate H.E.F., respectiv: telefon mobil N. cu cameră de luat vederi şi telefon mobil marca LG cu încărcător complet şi toc pentru telefon mobil, o cutie cu o pereche de role SS 313 mărimea 38-41 şi suma de 4400 EURO şi 897 lei.

în temeiul art. 346 C.proc.pen., rap. la art. 14 lit. b din acelaşi cod, cu aplicarea art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul C.I. să achite părţii civile 1000 EURO cu titlu de prejudiciu material nerecuperat cu dobânda legală aferentă până la acoperirea integrală a prejudiciului, şi 5000 EURO cu titlu de daune morale.

în temeiul art. 189, 191 C.proc.pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care câte 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, s-a achitat din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Cluj.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că inculpatul C.I. a cunoscut-o de mai mult timp pe inculpata K.V.S. încă de la vârsta când aceasta era minoră. La rândul ei, inculpata minoră s-a cunoscut cu partea vătămată H.E.F. cu care a întreţinut relaţii intime, de comun acord. Pe fondul unor discuţii pe care inculpata le-a avut cu inculpatul C.I., acesta din urmă a aflat despre natura relaţiilor dintre inculpata minoră şi partea vătămată, motiv pentru care C.I. i-a cerut inculpatei minore să o contacteze la data de 26 mai 2008 pe partea vătămată pentru a se întâlni cu acesta, urmând ca inculpatul C.I. să profite de această situaţie şi să-i solicite bani pentru a nu divulga soţiei părţii vătămate aceste relaţii extraconjugale.

Astfel, în aceeaşi seară în jurul orelor 20,30 - 21 inculpata minoră l-a contactat telefonic pe H.E.F. - parte vătămată solicitându-i cu titlu de împrumut suma de 20 lei astfel că, cele două părţi s-au înţeles să se întâlnească în mun. Dej la intersecţia străzilor 1 Mai cu Dumbrava Roşie. între timp, inculpatul C.I. l-a contactat pe nepotul său, inculpatul V.L.R. zis "M.", pe care l-a luat cu autoturismul său marca RENAULT CLIO, după care s-a deplasat la locul unde inculpata minoră K.V.S. urma să se întâlnească cu partea vătămată.

După ce partea vătămată s-a întâlnit cu inculpata minoră K.V.S., ambii s-au deplasat cu autoturismul părţii vătămate Skoda Octavia în zona barajului de pe răul Someşul Mic undeva pe raza comunei M., sat M. între timp, au ajuns în acel loc şi inculpaţii C.I. şi V.L.R. zis "M." care s-au deplasat la maşina părţii vătămate H.E.F., după care l-au tras afară din maşină şi i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele. în continuare, inculpatul C.I. a legat-o pe partea vătămată cu o sfoară de mâini şi de picioare şi, ambii, au introdus-o în portbagajul autoturismul părţii vătămate.

Cu acest autoturism, condus de inculpatul C.I. s-au deplasat apoi pe un câmp pe raza comunei Mica unde au continuat actele de violenţă asupra părţii vătămate, care, în aceste condiţii a fost constrânsă să dea o declaraţie olografă prin care recunoştea faptul că ar fi violat-o pe inculpata minoră K.V.S., iar pentru a nu se afla acest lucru de către familia sa, se obliga să-i dea inculpatei minore suma de 30.000 lei sau autoturismul SKODA OCTAVIA, iar în decurs de 2-3 luni să-i cumpere pe numele acesteia o garsonieră şi să o angajeze la firma a cărui patron este..

După circa o oră, partea vătămată a fost transportată până în apropierea locuinţei sale unde a fost lăsată să coboare, după ce, în prealabil, inculpatul C.I. i-a solicitat acesteia să revină a doua zi pentru a se întâlni şi pentru a-şi recupera autoturismul de la inculpat, trebuia să îi achite acestuia suma de 10.000 EURO.

A doua zi, pe 27 mai 2008, partea vătămată s-a întâlnit din nou cu inculpatul C.I. şi inculpata K.V.S. cărora le-a dat suma de 10.000 EURO, după care inculpatul C.I. i-a predat părţii vătămate autoturismul Skoda Oetavia şi actele acesteia.

Partea vătămată a fost ameninţată de inculpatul C.I. că dacă va relata la poliţie cele întâmplate, va avea de suferit întreaga familie. Tot în acea zi, inculpatul C.I. i-a cumpărat inculpatei K.V.S. un telefon mobil, precum şi o pereche de patine cu rotile cu suma de 1000 lei, (bunuri care ulterior au fost predate poliţiei), iar inculpatului V.L.R. i-a dat suma de 2300 lei solicitându-i în acelaşi timp să plece din Dej, iar în caz că va fi depistat de organele de politie, să nu recunoască faptele săvârşite.

în aceeaşi zi, inculpata minoră K.V.S. a relatat mamei sale cele întâmplate, în acest fel fiind sesizate şi organele de politie.

La 29 mai 2008, inculpatul C.I., s-a deplasat în municipiul Sighetu -Marmaţiei, iar din banii primiţi de la partea vătămată a cumpărat un autoturism marca OPEL CORSA, cu suma de 4000 EURO. în momentul când a fost prins, inculpatul C.I. mai avea asupra sa suma de 4400 EURO şi 257 lei, iar asupra inculpatului V.L.R. s-a găsit suma de 640 lei şi un telefon mobil, marca N. N.73 cumpărat din banii primiţi de la inculpatul C.I. cu ocazia faptelor comise asupra părţii vătămate.

Pe parcursul cercetării penale partea vătămată s-a prezentat la I.M.L. Cluj, iar după examinarea sa, i-a fost eliberat Certificatul medico-legal nr. 3854/1/3/815 din 29.05.2008 care atestă faptul că urmare loviturilor primite de la inculpaţi a suferit leziuni corporale vindecabile în 11 -12 zile de îngrijiri medicale.

în instanţă, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 EURO cu titlu de despăgubiri materiale şi 5000 EURO cu titlu de daune morale.

Inculpatul C.I. nu a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, arătând că în seara de 26 mai 2008 aflându-se în locuinţa inculpatei minore, a auzit cum partea vătămată a contactat-o telefonic pe inculpata minoră, solicitându-i o întrevedere ce urma să aibă loc la o barieră de cale ferată pe str. Dumbrava Roşie. în versiunea sa, inculpatul tinde să acrediteze ideea că a vrut să o ajute pe inculpata minoră, care a fost abuzată sexual şi pentru a sesiza organele de poliţie.

Astfel, Inculpatul C.I. arată că s-a deplasat la locul întâlnirii cu o altă maşină, după ce, în prealabil i-a cerut inculpatului V. să stea în apropiere, recurentul rămânând într-un loc unde să poată supraveghea întâlnirea dintre inculpata minoră şi partea vătămată, potrivit susţinerilor sale, pentru a interveni la momentul oportun.

Inculpatul recunoaşte că a intervenit în momentul când inculpata s-a întâlnit cu partea vătămată, cerându-i explicaţii asupra naturii relaţiei avute cu inculpata şi, totodată, a solicitat inculpatului Varga de a veni la faţa locului după care au tăbărât asupra părţii vătămate, au trântit-o la pământ, au legat-o de mâini şi de picioare, înghesuind-o în portbagajul propriei sale maşini.

Recurentul îşi motivează această atitudine prin aceea că intenţia sa a fost de a se deplasa toţi la poliţie. Cu toate acestea, au cedat insistenţelor şi rugăminţilor părţii vătămate care a afirmat că doreşte să se împace cu minora astfel că a fost nevoit să îşi schimbe planul şi s-au deplasat undeva pe un câmp, pe raza comunei Mica, iar când inculpata minoră i-a spus că ar fi întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată contra cost, a început să o lovească şi pe aceasta, astfel încât chiar partea vătămată l-a rugat să nu o mai lovească că îi va dărui maşina şi 100 mii. lei, iar pe deasupra îi va trimite salariul de la firma lui, pe un an de zile, pentru a nu fi dus la poliţie. Inculpatul susţine că tocmai partea vătămată s-a obligat în scris şi chiar a consemnat într-o chitanţă scrisă personal că îi va da inculpatei minore cele promise. Mai arată că pentru garantarea promisiunii, victima a lăsat în gaj autoturismul său.

Inculpatul C. recunoaşte că s-a întâlnit cu partea vătămată în cursul zilei următoare, aceasta din urmă predându-i banii promiţi, adică 10.000 EURO şi fiindu-i restituit autoturismul, însă a afirmat că banii i-a dat apoi coinculpatei şi nu a beneficiat

Instanţa de fond a înlăturat apărările inculpatului C.I. prin care a încercat a acredita ideea neimplicării infracţionale motivând că susţinerile inculpatului sunt infirmate de întreg probatoriul aflat la dosar.

în drept fapta inculpatului C.I. care la 26 mai 2008 în jurul orelor 21,00 prin exercitarea unor acte de violenţă împreună cu inculpatul V.L.R. şi K.V.S. au imobilizat-o şi a lipsit-o de libertate pe partea vătămată H.E.F., iar ulterior i-au sustras autoturismul, după care au pretins suma de 10.000 lei în vederea restituirii autoturismului şi a nedivulgării unor relaţii extraconjugale întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. mod nelegal, prev. de art. 189 alin. 2, şantaj în modalitatea prev. de art. 194 alin. 1 C.pen. şi tâlhărie în modalitatea prev. de art. 211 alin.2 ind. 1 pct 2 lita C.pen., totul cu aplic, art. 33 lita C.pen., 37 litb şi 75 lit c C.pen..

Fapta inculpatului V.L.R., care la aceeaşi dată şi la aceeaşi oră, prin exercitarea actelor de violenţă împreună cu alte două persoane din care una minoră, au imobilizat-o şi lipsit-o de libertate pe aceeaşi parte vătămată iar ulterior au pretins suma de 10.000 EURO în vederea restituirii autoturismului şi a nedivulgării unor relaţii extraconjugale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de lipsire de libertate în mod nelegal prev. de art. 189 alin.2 C.pen. şi şantaj prev. de art. 194 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a şi 75 lit. c C.pen..

Fapta inculpatei minore K.V.S. care la aceeaşi dată a pretins suma de 10.000 EURO de la partea vătămată H.E.F. în vederea nedivulgării unor relaţii extraconjugale întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj prev. de art. 194 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 99 şi urm C.pen..

în cel priveşte pe inculpatul C.I., s-a reţinut că a comis faptele în stare de recidivă postexecutorie, a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului, încercând să escamoteze aflarea adevărului şi să acrediteze ideea unei alte stări de fapt, în varianta personală, contrar adevărului obiectiv demonstrat cu probe concludente.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaţilor, s-a ţinut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile comise, gradul de pericol social concret constând în modul în care a fost concepută şi pusă în executare activitatea infracţională de către inculpatul C.I., în care i-a implicat şi pe ceilalţi doi inculpaţi, atitudinea total nesinceră a inculpatului C.I., starea acestuia de recidivă postexecutorie şi împrejurarea că a comis fapta împreună cu o inculpată minoră.

în ceea ce îi priveşte pe ceilalţi doi inculpaţi s-a reţinut că au avut o conduită sinceră pe parcursul procesului, au recunoscut infracţiunile la care au participat declarând în mod obiectiv cu privire la întreaga activitate infracţională, împrejurări care au fost reţinute ca şi circumstanţe atenuante.

împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.I., solicitând a se dispune achitarea sa de sub orice învinuire, având în vedere faptul că din probele dosarului nu rezultă vinovăţia sa, aşa cum se susţine în actul de inculpare, condamnarea sa s-a făcut pe baza unor probe forţate, interpretate abuziv, singura faptă penală care s-ar putea reţine în sarcina sa fiind eventual infracţiunea de lovire sau alte violenţe faţă de partea vătămată H.E.F.

Prin decizia penală nr. 85/A/23.03.2009 a Tribunalului Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.I. împotriva sentinţei penale nr.618/27.10.2008 a Judecătoriei Dej.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului.

S-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia timpul detenţiei preventive începând cu data de 29.05.2008 şi până la zi.

S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu care s-a avansat din F.M.J.

A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, din care 200 lei reprezintă onorariul avocaţial din oficiu.

în motivarea acestei decizii, tribunalul a apreciat că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică sub toate aspectele. Pe baza unui probatoriu obiectiv şi corect interpretat s-a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea,din care a rezultat, fără dubiu, vinovăţia acestui inculpat în comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa. Acest inculpat apelant nu a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată penală, arătând că în seara de 26 mai 2008, aflându-se la locuinţa inculpatei minore K.V.S., a auzit-o pe partea vătămată că a contactat-o telefonic pe inculpată, solicitându-i o întrevedere la o barieră de cale ferată pe str. Dumbrava Roşie; în versiunea sa, inculpatul a dorit să inducă ideea că a vrut să o ajute pe minoră, ce fusese abuzată sexual şi să anunţe organele de poliţie; astfel, l-a implicat pe nepotul său, inculpatul V.L.R. Astfel a arătat că s-a deplasat la locul întâlnirii cu o altă maşină, după ce, în prealabil, l-a plasat pe nepotul său într-un loc în apropiere, el rămânând să supravegheze întâlnirea dintre minoră şi partea vătămată, pentru a putea interveni în momentul oportun.

A declarat, de asemenea, că el a intervenit în clipa în care minora s-a întâlnit cu partea vătămată, recunoscând că împreună cu nepotul său au sărit asupra acesteia, au trântit-o la pământ, au legat-o de mâini şi de picioare, înghesuind-o în portbagajul propriei maşini; a susţinut că intenţia sa a fost de a se deplasa la poliţie, însă când partea vătămată a insistat să se împace, au schimbat direcţia de mers, ajungând undeva pe raza comunei M., devenind agresiv şi faţă de inculpata minoră când aceasta a arătat că ea doreşte să se împace cu partea vătămată. Pentru a înceta agresiunile faţă de minoră, partea vătămată a arătat că el plăteşte şi 100 milioane lei şi este dispusă să-şi dea şi maşina sa, numai pentru a nu depune plângere la poliţie.

Aceste susţineri, în apărare, ale inculpatului C.I. sunt infirmate de întreg probatoriul administrat în cauză, nu se coroborează cu nici una dintre probele de la dosar, chiar ceilalţi inculpaţi în declaraţiilor lor, au relatat altă stare de fapt, respectiv cea descrisă în actul de sesizare. în calea de atac a apelului, acest inculpat a solicitat administrarea, în parte, a aceloraşi probe sau altele noi, care s-au dovedit însă irelevante şi neconcludente cauzei. Ca atare, soluţia pronunţată de către instanţa de fond, atât sub aspectul încadrării juridice, a condamnării inculpatului (având în vedere cuantumul pedepselor, precum şi modalitatea de executare, fiind în măsură să contribuie la constrângerea şi reeducarea acestui inculpat) a fost legală şi temeinică şi a fost menţinută în totalitate, respingând apelul declarat.

A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului C.I. şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul detenţiei preventive începând cu data de 29.05.2008 la zi.

Potrivit art.189 C.proc.pen., onorariul avocaţial din oficiu în sumă de 200 lei s-a suportat de la FMJ.

în temeiul art.192 al.2 C.proc.pen., inculpatul a fost obligat să plătească 350 lei cheltuieli judiciare în apel în favoarea statului, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul avocaţial din oficiu.

împotriva acestei decizii şi, implicit împotriva sentinţei instanţei de fond, a declarat recurs inculpatul C.I., criticând soluţiile atacate ca fiind nelegale şi netemeinice şi pronunţarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa deoarece

nu se face vinovat de comiterea infracţiunilor imputate dat fiind faptul că acţiunile sale au fost determinate de intenţia de a asigura protecţie coinculpatei.

în motivarea recursului, inculpatul a mai arătat că în faza de urmărire penală nici el, nici ceilalţi coinculpaţi nu au beneficiat de apărători, că este greşită încadrarea juridică a infracţiunii de tâlhărie prin reţinerea agravantei prev. de art. 211 pct. 2/1 lit. a C.pen. atâta timp cât ceilalţi inculpaţi nu au fost trimişi în judecată pentru această infracţiune şi că, pe fond, nici această infracţiune nu subzistă deoarece actele comise realizează elementele constitutive doar ale infracţiunii de şantaj prev. de art. 194 al. 1 C.pen., judecarea apelului a avut loc fără citarea legală a unor părţi la proces, instanţa nu s-a pronunţat asupra unor probe administrate în cauză şi asupra unor cereri de natură a influenţa soluţia cauzei, cu referire la martorul O.D.S. şi la cererea de procurare a listingului convorbirilor telefonice dintre partea vătămată şi coinculpată, precum şi la cererea de a se verifica provenienţa telefonului marca LG aflat în posesia coinculpatei.

Recurentul a contestat şi măsurile asigurătorii dispuse, afirmând că autoturismul marca OPEL CORSA şi cele trei telefoane predate părţii vătămate nu i-au aparţinut niciodată acesteia din urmă.

Procedând la soluţionarea recursului prin prisma motivelor invocate, precum şi pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea a constatat următoarele:

Atât instanţa de fond, cât şi cea de apel a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea şi sprijinită pe interpretarea şi analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.

Rezultă, în esenţă, că inculpatul C.I., împreună cu inculpaţii V.L.R. şi K.V.S., în data de 26 mai 2008, prin exercitarea unor acte de violenţă, au imobilizat-o pe partea vătămată H.E.F., introducând-o în portbagajul autoturismului acesteia, lipsind-o astfel de libertate, după care i-au reţinut autoturismul, pretinzând suma de 10.000 lei în vederea restituirii acestui bun şi a nedivulgării unor relaţii extraconjugale avute cu inculpata K.V.S.

Pe baza stării de fapt reţinute, s-a stabilit o încadrare juridică legală faptelor comise de inculpat, iar sancţiunile penale aplicate au fost corespunzător dozate având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Susţinerile inculpatului C.I. prin care încearcă a acredita ideea neimplicării infracţionale sunt infirmate de întreg probatoriu aflat la dosar şi nu se coroborează cu nici una din probele administrate.

în primul rând, probele administrate relevă faptul că recurentul este cel care a iniţiat, organizat şi coordonat întreaga activitate infracţională şi, mai mult, a atras în această activitate pe ceilalţi doi inculpaţi.

Astfel, potrivit declaraţiei inculpatei K.V.S., aflând despre faptul că inculpata a întreţinut relaţii intime cu partea vătămată, recurentul i-a cerut susnumitei să o contacteze telefonic pe victimă şi să se întâlnească cu acesta astfel că inculpata l-a sunat şi i-a solicitat suma de 20 lei împrumut Victima a acceptat să se întâlnească cu inculpata, cerându-i la rândul său ca întâlnirea să aibă loc într-un loc ferit, pentru a nu fi văzuţi, stabilind ca loc al întâlnirii zona Fabricii de Ace.

Inculpata mai arată că deplasarea la locul întâlnirii s-a făcut cu o maşină condusă de recurent care i-a cerut ca, după sosirea victimei, să-l atragă în zona barajului de pe râul Someş, loc unde urma să vină şi recurentul pentru a-i pune în vedere victimei dacă este dispusă să plătească vreo sumă de bani în schimbul nedivulgării relaţiei avute cu inculpata. Inculpata precizează că ea personal a înţeles că recurentul dorea să obţină bani de la victimă cu orice mijloace.

La rândul său, cunoscând locul întâlnirii, inculpatul C.I. l-a contactat pe coinculpatul V.L.R. (care este nepotul său), căruia i-a cerut să-l însoţească, aspect recunoscut de ambii.

Potrivit declaraţiei părţii vătămate, dar şi a inculpatei K.V.S., inculpatul C.I. l-a tras din maşină pe partea vătămată şi, împreună cu inculpatul V., a început să-l lovească cu pumnii şi picioarele, l-a legat cu o frânghie de mâini şi picioare şi l-a introdus în portbagajul propriului autoturism, după care s-au deplasat cu maşina circa 10-15 minute pe un câmp înspre com. Mica. Apoi a oprit din nou maşina după care inculpaţii C.I. şi V.L.R. au început din nou să-l lovească pe partea vătămată, cu pumnii şi picioarele, iar inculpatul recurent şi cu o bâtă găsită în maşină, victima fiind în acest timp legată în portbagajul maşinii. Apoi, la cererea şi dictarea inculpatului C.I., victima a redactat un înscris prin care confirma că ar fi violat-o pe inculpată şi, în schimbul nedenunţării organelor de poliţie şi pentru a nu fi informată familia, se obligă să achite inculpatei suma de 300 mii. lei vechi sau să-i lase autoturismul, să-i achiziţioneze o garsonieră în timp de 2-3 luni şi o va angaja la firma sa.

De altfel, din planşele fotografice rezultă că pe mocheta portbagajului maşinii victimei, precum şi pe palca interioară de acoperire a portbagajului au fost identificate numeroase pete de culoare brun roşcată, dar şi numeroase urme de deteriorare a autovehiculului (urme de adâncime, rupturi de material) ceea ce confirmă susţinerea victimei că a fost lovit în portbagajul maşinii, cauzându-i-se leziuni care au produs sângerare.

în continuare, inculpatul C.I. i-a cerut victimei suma de 10.500 Euro pentru a-şi recupera maşina, stabilind să se întâlnească în cursul zilei următoare după care partea vătămată s-a deplasat la domiciliul fratelui său, martorul H.E.K.. Potrivit declaraţiei acestui martor, victima, care prezenta numeroase urme de lovituri pe mâini şi picioare, precum şi numeroase urme de sânge, i-a spus că a fost bătut de 2 bărbaţi care i-au luat maşina, solicitându-i totodată suma de 10.000 Euro pentru a-şi recupera autoturismul. Pentru a verifica cele susţinute de partea vătămată, martorul a sunat pe numărul de telefon al victimei, apelul fiind preluat de către un bărbat care s-a identificat sub numele „Gheorghe” şi care a confirmat că partea vătămată şi-a uitat telefonul în maşina sa, în cursul zilei anterioare.

Aşa fiind, în cursul zilei de 27.05.2008, în jurul orelor 09.00, victima s-a deplasat împreună cu martorul H.E.K.. la bancă de unde acesta din urmă a scos suma de 10.000 Euro, după care ambii, cu maşina martorului, s-au deplasat în Dej. Potrivit declaraţiei acestui martor, partea vătămată l-a contactat telefonic pe recurent care i-a cerut victimei să vină singur în zona Rex Parc Dej şi că, atunci când partea vătămată i-a spus că nu are asupra sa decât 10.000 Euro, cei doi au început să negocieze, însă s-a căzut de acord asupra sumei de 10.000 Euro. Apoi, recurentul l-a atras pe partea vătămată în mulţime, martorul pierzându-1 din vedere pe fratele său, timp în care acesta din urmă a înmânat banii inculpatului. în continuare, partea vătămată s-a deplasat în faţa pieţei din cartierul Dealul Florilor unde se afla maşina sa unde apoi a venit şi martorul, după care, împreună, s-au deplasat la domiciliul părţii vătămate.

Susţinerea recurentului potrivit căreia banii ar fi fost predaţi coinculpatei sunt nesincere şi contrazise de probele administrate în cauză.

Astfel, martorul P.A. arată că în data de 28.05.2008, în jurul orelor 19,00 a fost sunat de către inculpatul V.L.R. care i-a cerut să-l transporte din localitatea Ileanda până în localitatea Ruscova, că pe traseu inculpatul a fost sunat de o femeie şi a auzit când aceasta i-a cerut explicaţii asupra unui furt de 10.000 Euro. Martorul mai arată că inculpatul V.L.R. i-a răspuns femeii că banii au fost furaţi de unchiul său, că persoana căreia i s-au luat banii nu va reclama nimic pentru că atât el cât şi unchiul său au înscrisuri care atestă faptul că acea persoană ar fi dat banii fără

constrângeri. Totodată martorul a relatat că a înţeles că la comiterea faptei ar participat şi o fată şi că a auzit când inculpatul V.L.R. i-a spus acelei femei că el a primit suma de 1000 Euro.

Din banii obţinuţi, inculpatul C.I. a cumpărat în data de 29.05.2008 un autoturism marca Opel Corsa cu suma de 4000 Euro de la martora C.I., aceasta confirmând faptul că tratativele le-a purtat cu acest inculpat, că a primit banii de la acesta în bancnote de câte 500 Euro şi au întocmit formalităţile la Primăria Sighetu Marmaţiei, după care i-a predat maşina. Inculpatul a fost prins în timp ce venea din Sighet, după achiziţionarea acestei maşini şi avea asupra sa suma de 440 Euro şi 257 lei.

Totodată, recurentul i-a dat inculpatului V.L.R. suma de 23 mii. lei vechi (din care acesta şi-a cumpărat un telefon mobil Nokia N73, găsit asupra acestuia împreună cu suma de 640 lei) şi i-a cumpărat coinculpatei un telefon mobil şi o pereche de patine cu rotile.

în al doilea rând, apărarea inculpatului potrivit căreia a încercat să ofere protecţie coinculpatei, încercând astfel să justifice acţiunile întreprinse, este lipsită de temei, fiind infirmată de declaraţia acestei coinculpate. Totodată, chiar dacă ar fi fost reală împrejurarea potrivit căreia coinculpata ar fi fost victima unui viol, unicul mod permis de lege de a proceda era acela de a încunoştinţa organele în drept şi părinţii coinculpatei, singurii în drept să asigure sprijin acesteia.

Nu sunt confirmate nici susţinerile referitoare la încălcarea dreptului la apărare în faza de urmărire penală. Astfel, din declaraţia inculpatului dată în faţa procurorului în data de 30 mai 2008 rezultă că acestuia i s-a asigurat asistenţă juridică, apărătorul depunând delegaţia avocaţială şi semnând la rubrica „apărător” de pe declaraţie, ceea ce confirmă participarea apărătorului la procedura luării depoziţiei inculpatului. Totodată, inculpatului recurent i s-a prezentat materialul de urmărire penală, în prezenţa unui avocat care a semnat procesul verbal de prezentare. Cu privire la ceilalţi inculpaţi din cauză, atâta timp cât aceştia nu au exercitat vreo cale de atac în cauză, în recursul declarat doar de inculpatul C.I., Curtea este ţinută de respectarea dispoziţiilor art. 385/6 C.proc.pen.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor în infracţiunile de tâlhărie şi şantaj, Curtea reţine următoarele:

Sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de şantaj presupune o constrângere, exercitată prin violenţă sau ameninţare, exercitată asupra unei persoane pentru a o determina să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva. De esenţa infracţiunii de şantaj este încălcarea libertăţii morale a persoanei astfel că pentru existenţa acestei infracţiuni nu este necesar ca persoana constrânsă prin violenţă sau ameninţare să satisfacă pretenţia făptuitorului. în ipoteza în care victima, neputând rezista constrângerii, satisface cerinţa făptuitorului, îi sunt încălcate şi alte drepturi sau interese de ordin patrimonial sau nepatrimonial. Deşi între infracţiunea de şantaj de aceea de tâlhărie există asemănări, ambele având 2 obiecte juridice speciale - relaţiile sociale referitoare la libertatea persoanei şi cele privind patrimoniul acesteia -, deosebirea între aceste infracţiuni rezidă din aceea că în cazul şantajului sunt încălcate, în principal, relaţiile sociale referitoare la libertatea morală a persoanei, pe când în cazul tâlhăriei sunt încălcate în primul rând relaţiile sociale privind patrimoniul.

Pentru a fi încălcată, în principal, libertatea morală, iar fapta să constituie infracţiunea de şantaj, este necesar să i se producă victimei o stare de temere care să persiste pe parcursul unui anumit interval de timp, între momentul exercitării constrângerii şi momentul când, satisfăcând cererea făptuitorului, aceasta îşi redobândeşte libertatea morală. Altfel spus, este necesar ca pericolul la care se vede

expusă victima să fie unul viitor şi nu iminent, iar rezultatul violenţei sau ameninţării urmărit de făptuitor să fie distanţat în timp de actul constrângerii. Dimpotrivă, satisfacerea de îndată a cerinţei făptuitorului face ca acţiunea acestuia să constituie infracţiunea de tâlhărie deoarece relaţiile sociale încălcate în principal sunt cele referitoare la patrimoniul persoanei şi nu cele la libertatea morală.

Recurentul a criticat reţinerea agravantei prevăzută în art. 211 al2/i lit. a C.pen., respectiv comiterea infracţiunii de tâlhărie de 2 sau mai multe persoane împreună invocând împrejurarea că celorlalţi coinculpaţi nu le-a fost reţinută în sarcină această infracţiune.

Nici această critică nu este însuşită de către Curte. Pentru existenţa acestei circumstanţe agravante se cere o participare efectivă a două sau mai multor persoane, acţiunile acestora complinindu-se pentru realizarea rezultatului, determinantă fiind cooperarea fizică, în sens material, mărind forţa de acţiune a făptuitorilor, cu consecinţa anihilării ori micşorării posibilităţii victimei de a se apăra. Agravanta nu este însă condiţionată de aptitudinea tuturor participanţilor de a fi traşi la răspundere penală. Aşa fiind, atâta timp cât în cauză s-a dovedit că recurentul a exercitat actele de violenţă fizică împreună cu inculpatul V.L.RL, după care victima a fost deposedată de autoturismul său şi că acţiunile ambilor inculpaţi au fost de natură a anihila rezistenţa părţii vătămate, existenţa agravantei este probată fără dubiu chiar dacă, sub aspectul comiterii infracţiunii de tâlhărie, inculpatul V.L.R. nu a fost trimis în judecată.

De asemenea, chiar dacă inculpatul V.L.R. a realizat doar actele de agresiune, respectiv comiterea acţiunii adiacente, iar deposedarea a fost realizată doar de către recurent, existenţa agravantei nu este înlăturată deoarece prin contribuţia sa, chiar parţială, inculpatul V.L.R. şi-a adus aportul la realizarea întregii infracţiuni complexe şi la producerea rezultatului acesteia pe care l-a urmărit şi l-a acceptat.

Totodată, în faţa instanţei de fond a fost audiat martorul O.S. astfel că nu este fondată nici critica recurentului privind omisiunea soluţionării acestei cereri în probaţiune. De asemenea, corect a fost respinsă cererea de ataşare a listingului convorbirilor telefonice dintre victimă şi coinculpată deoarece, sub aspectul existenţei conţinutului laturii obiective a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, nu prezintă relevanţă dacă partea vătămată a fost contactată de către inculpată ori aceasta din urmă a fost cea care l-a sunat pe victimă. De asemenea, atâta timp cât s-a dovedit că telefonul i-a fost cumpărat coinculpatei cu banii primiţi de către recurent de la partea vătămată în urma comiterii infracţiunilor din cauză, nu prezintă utilitate a se verifica provenienţa telefonului marca LG aflat în posesia coinculpatei.

în final, cu privire la predarea în custodie către partea vătămată a autoturismului marca OPEL CORSA şi a celor trei telefoane (2 marca LG şi unul Nokia) este de observat că măsura dispusă este legală şi temeinică atâta timp cât s-a dovedit că aceste bunuri au fost procurate de inculpaţi cu banii obţinuţi de la victimă în urma comiterii unor infracţiuni împotriva acesteia, aceste bunuri constituind drept garanţie părţii vătămate constituite parte civilă pentru recuperarea prejudiciului.

Pentru toate aceste motive, Curtea a concluzionat că motivele invocate de către recurent nu sunt întemeiate motiv pentru care în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b

C.proc.pen. s-a respins ca nefondat recursul declarat în cauză, iar decizia atacată s-a menţinut în totalitate ca fiind legală şi temeinică.

Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 29 mai 2008 şi până în prezent.

în temeiul art. 189 C.proc.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj-Napoca suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. s-a obligat inculpatul C.I. la plata în favoarea statului a sumei de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocaţial.

întocmit,

JUDECĂTOR DELIA PURICE -PREŞEDINTE SECŢIE PENALĂ-<

INFRACŢIUNEA DE TÂLHĂRIE ŞI INFRACŢIUNEA DE ŞANTAJ. DEOSEBIRI.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre INFRACŢIUNEA DE TÂLHĂRIE ŞI INFRACŢIUNEA DE ŞANTAJ. DEOSEBIRI.