Infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 al. C.pen. Deosebire faţă de infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 C.pen.
| Comentarii |
|
Pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art.257 C.pen. este necesar ca influenţa - reală sau presupusă - de care se prevalează o persoană, să se refere la “un act ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului”, iar persoana căreia i se promite intervenţia să aibă un interes real - legitim sau nelegitim - în legătură cu actul ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului, nefiind necesar ca inculpatul să indice nominal funcţionarul pe lângă care pretinde că ar avea trecere, dacă din conţinutul celor afirmate de el se desprinde competenţa acestui funcţionar de a dispune în legătură cu actul referitor la care se trafică influenţa.
Prin sentinţa penală nr.36 din 24 ianuarie 2007, Tribunalul Maramureş a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare din infracţiunea de trafic de influenţă prev.şi ped.de art.257 alin.1 C.pen. în infracţiunea de înşelăciune prev.şi ped.de art.215 alin.1 C.pen. formulată de inculpatul N.G. şi l-a condamnat pentru infracţiunea de trafic de influenţă prev.şi ped.de art.257 alin.1 din C.pen. la pedeapsa de 3 ani închisoarecu executare în regim de detenţie.
În condiţiile prev.de art.71 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a-c C.pen.
În baza art.6/1 alin.2 şi 4 din Legea 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, s-a constatat că din totalul sumei de 3000 euro, ce a făcut obiectul infracţiunii inculpatul a restituit numitei L.S.V. suma de 1000 euro şi în consecinţă, la obligat pe inculpat să-i restituite diferenţa în sumă de 2000 euro sau echivalentul acestei sume în lei din ziua efectuării plăţii.
În baza art.191 C.proc.pen.inculpatul a fost obligat să achite statului 1500 lei RON cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocatului din oficiu, ce s-a avansat din F.M.J.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că martora L.S.V. absolvit Colegiul Pedagogic Arad, după care a lucrat timp de 6 ani în calitate de învăţătoare suplinitoare la mai multe şcoli din zona Lăpuşului.
În anul 2003 martora a renunţat la activitatea didactică şi a plecat în Italia, de unde a revenit în vara anului 2005 cu intenţia de a-şi relua activitatea în învăţământ, astfel că s-a înscris la concursul pentru ocuparea posturilor didactice vacante organizat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş în luna iulie 2005.
Pentru a-şi rezolva acest interes, martora s-a hotărât să încerce să-i influenţeze pe membrii comisiei de concurs, scop în care a cerut sprijinul persoanelor din anturajul său.
În urma acestui demers, vecina sa, martora B.L. a pus-o în legătură cu inculpatul N.G. despre care aceasta ştia că ar fi rezolvat probleme similare.
Până în ziua concursului, inculpatul a purtat cu martora L.S.V. trei convorbiri telefonice în timpul cărora i-a cerut date despre pregătirea profesională şi vechimea
41
în învăţământ iar cu ocazia uneia dintre convorbiri a afirmat că se află la o "masă rotundă cu inspectorii" pentru a clarifica cum se va rezolva problema sa, în final sfătuind-o ca în timpul concursului să scrie orice pe colile destinate lucrării întrucât ulterior acestea vor fi înlocuite cu altele pe care subiectele vor fi redactate corect, astfel că va primi o notă peste 9.
Concursul s-a desfăşurat la data de 18 iulie 2005 la Colegiul Gheorghe Şincai din Baia Mare.
În ziua concursului martora L.S.V. s-a deplasat în Baia Mare împreună cu martorele B.L. şi B.M. şi, în timp ce martora L.S.V. susţinea proba scrisă, martora
B.L. s-a întâlnit cu inculpatul care i-a spus că încearcă să rezolve problema şi i-a cerut să-i spună martorei Lucian Sanda Viorica că în acest scop trebuie să-i dea suma de 3.600 euro. Tot atunci au stabilit ca la ora 16 să se întâlnească toti la barul "Boema" din Baia Mare.
După ce martora L.S.V. a ieşit din sala de concurs, martora B.L. i-a comunicat ce a discutat cu inculpatul, inclusiv că acesta pretinde pentru ajutorul promis suma de 3.600 euro. Până la ora 16, când era stabilită întâlnirea, inculpatul i-a transmis martorei B.L. mai multe mesaje telefonice, comunicându-i că problema se rezolvă 90%, că se schimbă lucrarea, că cei implicaţi nu au reuşit încă să schimbe lucrarea întrucât şeful comisiei este foarte exigent şi trebuie să aştepte momentul când acesta va ieşi afară.
În timpul întâlnirii de la barul "Boema" din Baia Mare, inculpatul i-a spus martorei L.S.V că problema nu este încă rezolvată şi că el nu ia banii decât după ce va vedea nota 9 pe lista cu rezultatele concursului.
Peste două zile martora L.S.V a plecat în Moldova la un prieten şi i-a lăsat mamei sale, martora L.D. suma de 3.400 euro spunându-i că dacă vine inculpatul să ceară banii, să meargă să vadă nota şi numai apoi să-i dea banii pretinşi.
În ziua următoare inculpatul a dat telefon la domiciliul martorei L.S.V., împrejurare în care a discutat cu mama acesteia, căreia i-a spus că a rezolvat problema şi că are nevoie de bani întrucât trebuie să-i dea inspectorilor care pleacă în concediu. Martora L.D. i-a explicat inculpatului că fiica sa lipseşte temporar de la domiciliu dar că i-a lăsat ei banii şi s-a arătat dispusă să se întâlnească cu inculpatul în Baia Mare. Inculpatul nu a fost de acord cu această propunere dar în ziua următoare a căutat-o pe martoră la locul de muncă - Administraţia Finanţelor Publice Târgu Lăpuş şi a rugat-o să-l ajute să vorbească cu fiica ei.
Astfel, în prezenţa martorei L.D., inculpatul a vorbit la telefon cu martora L.S.V . pe care a asigurat-o că totul s-a rezolvat, că va primi o notă peste 9, că rezultatele se vor afişa a doua zi, dar i-a cerut să-i dea banii în ziua respectivă întrucât trebuie să-i împartă cu inspectorii. În consecinţă, martora i-a spus mamei sale să-i dea banii, astfel că martora L.D. i-a dat inculpatului suma de 3.000 euro.
Când a revenit din Moldova martora L.S.V. a trecut pe la Colegiul Gheorghe Şincai din Baia Mare şi consultând lista cu rezultatele concursului a constatat că a obtinut nota 2,75.
În consecinţă, în perioada următoare martora i-a cerut inculpatului, în mod repetat să-i restituie banii, dar acesta a încercat să o convingă să accepte temporar un post de învăţătoare suplinitoare, susţinând că în anul următor va rezolva în mod sigur problema titularizării ei în învăţământ. Intrucât martora nu a acceptat, inculpatul a dus-o la domiciliul unei rude, martora O.M. de profesie medic, care a încercat să o convingă să accepte noua propunere a inculpatului, dar martora a refuzat, cerându-i inculpatului să-i restituie banii.
42
Inculpatul nu i-a restituit martorei banii la termenul promis, astfel că, la data de 3.08.2005, aceasta a sesizat organele de urmărire penală.
În cursul cercetărilor, inculpatul a restituit martorei, din totalul sumei de 3.000 euro care a făcut obiectul infracţiunii, numai suma de 1.000 euro.
Inculpatul a negat că ar fi pretins şi primit de la martoră, în scopul menţionat suma de 3.000 euro şi a declarat că, de fapt, martora i-a cerut împrumut 3.000 de euro ca să poată continua lucrările la casa aflată în construcţie, împrejurare despre care ar avea cunoştinţă martora O.M. întrucât a discutat despre acest aspect, cu martora L.S.V. la domiciliul martorei O.M., susţinerile inculpatului fiind înlăturate ca fiind lipsite de suport probator.
Cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei, inculpatul a solicitat prin apărătorul ales schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de trafic de influenţă prev. şi ped. de art. 257 alin. 1 din C.pen. în infracţiunea de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. 1 din C.pen.
Cererea formulată a fost respinsă cu motivarea că prin voinţa legiuitorului, fapta celui care pretinde ori primeşte foloase materiale, Iăsând să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, deşi în realitate nu are, constituie infractiunea de trafic de influentă.
În baza art. 61 alin. 2 şi 4 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, întrucât numita L.S.V. a denunţat autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat de comiterea ei, se va constata că din totalul sumei de 3.000 euro ce a făcut obiectul infracţiunii inculpatul a restituit susnumitei suma de 1000 euro şi în consecinţă, acesta a fost obligat să-i restituie diferenţa în sumă de 2000 euro sau echivalentul acestei sume în lei, din ziua plăţii.
Împotriva soluţiei instanţei de fond, a declarat apel inculpatul N.G. solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei tribunalului şi judecând pe fond cauza, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de influenţă prev.de art.257 alin.1 C.pen. în infracţiunea de înşelăciune prev.de art.215 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.81 C.pen. în sensul suspendării condiţionate a sancţiunii aplicate întrucât apelantul nu posedă antecedente penale şi este un element tânăr.
Curtea examinând apelul declarat prin prisma motivului invocat, a constatat
că din analiza materialului probator administrat în cauză, Tribunalul Maramureş a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia apelantului, dând încadrarea juridică temeinică şi legală faptei săvârşite de inculpat.
Pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art.257 C.pen. este necesar ca influenţa - reală sau presupusă - de care se prevalează o persoană, să se refere la “un act ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului”, iar persoana căreia i se promite intervenţia să aibă un interes real - legitim sau nelegitim - în legătură cu actul ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului.
Pentru reţinerea infracţiunii de trafic de influenţă nu este necesar ca inculpatul să indice nominal funcţionarul pe lângă care pretinde că ar avea trecere, dacă din conţinutul celor afirmate de el se desprinde competenţa acestui funcţionar de a dispune în legătură cu actul referitor la care se trafică influenţa.
În speţă, inculpatul a solicitat şi a primit de la L.S.V. suma de 3000 euro
lăsând să se creadă că are influenţă asupra membrilor respectiv preşedintelui comisiei de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea posturilor didactice vacante, care îl vor ajuta în sensul celor cerute de martoră.
Într-adevăr, pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este necesară numai precizarea actului pentru a cărui îndeplinire urmează a se exercita influenţa făptuitorului iar, şi nu, implicarea persoanei asupra căreia influenţa urmează a fi
43
exercitată, aşa cum se susţine în motivele de apel. Deci, prin determinarea actului este determinată, implicit, şi persoana care îl va îndeplini, ca urmare a realei sau pretinsei influenţe a făptuitorului, şi anume funcţionarul sau alt salariat în a cărui atribuţie de serviciu intră îndeplinirea acelui act.
Infracţiunea de trafic de influenţă se deosebeşte de cea de înşelăciune prin obiectul său juridic, care este alcătuit din relaţii sociale din categoria acelora de serviciu sau în legătură cu serviciul, în timp ce înşelăciunea vizează, exclusiv patrimoniul.
În cazul infracţiunii de înşelăciune persoana care dă banii sau bunurile este de bună credinţă, fiind indusă în eroare de către autor, pe când în cazul traficului de influenţă cel care dă banii sau bunurile este de rea credinţă şi urmăreşte ca autorul să determine pe un funcţionar să facă sau, să nu facă, un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
În speţă, inculpatul, lăsând să se creadă că are influenţă asupra membrilor respectiv preşedintelui comisiei de organizare şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea posturilor didactice vacante a pretins şi primit de la L.S. suma de 3000 euro pentru a fi declarată admisă, ceea ce constituie infracţiunea de trafic de influenţă prev.şi ped.de art.257 alin.1 C.pen., neputând fi primit motivul de apel în sensul schimbării încadrării juridice în infracţiunea de înşelăciune prev.de art.215 alin.1
C.pen.
Curtea consideră că, în interesul realizării scopului preventiv -educativ al pedepsei aplicate, în conformitate cu disp.art.52 C.pen. nu se impune schimbarea modului de executare a sancţiunii în suspendare condiţionată prev.de art.81 C.pen., neexistând motive să se aprecieze că în afara regimului privativ de libertate ar exista condiţii de reeducare a inculpatului.
La stabilirea pedepsei şi a modului de executare, tribunalul a avut în vedere împrejurările şi condiţiile concrete de comitere a faptei, gradul de pericol social al infracţiunii, aspecte care au determinat fixarea unei pedepse care, prin cuantum şi mod de executare să contribuie la asigurarea scopurilor acesteia prevăzute de art.52
C.pen.
Pentru aceste motive s-arespins ca nefondat apelul inculpatului, menţinându-se în întregime hotărârea atacată.
