Infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. Schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. Achitare - art. 10 lit. c) C. proc. pen.
| Comentarii |
|
Chiar dacă raportul de expertiză medico-legal concluzionează că leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei, diferenţierea infracţiunii de omor calificat (în forma tentativei) de infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 182 C. pen. s-a realizat probator: intenţia inculpatului de ucidere a victimei, corpul contondent folosit, loviturile multiple, zona lezată, urmările produse, leziuni ce au necesitat un număr de îngrijiri medicale de 45-50 de zile.
Decizia penală nr. 160 din 10 decembrie 2009
Prin sentinţa penală nr. 558 din 29 septembrie 2008, Tribunalul Iaşi l-a condamnat pe inculpatul Ţ.V., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., la pedeapsa închisorii de 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata de 3 ani conform art. 65 şi 66 C. pen.
Pentm a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
în drept, fapta inculpatului Ţ.V. care în ziua de 11 .X.2004, în loc public, cu o furcă, a aplicat două lovituri, în zona capului, părţii vătămate B.A., cu intenţia de a o ucide, cauzându-i leziuni ce au necesitat 45-50 zile îngrijiri medicale şi o infirmitate fizică permanentă în procent de 11%, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, tribunalul a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, ceea ce a rezultat din materialitatea actelor săvârşite de inculpat, de zona anatomică vizată, obiectul folosit şi intensitatea loviturilor aplicate victimei, consecinţele produse prin acţiimile îndreptate contra victimei.
în considerarea tuturor aspectelor de fapt şi de drept reţinute, instanţa a dispus condamnarea inculpatului, tratamentul sancţionator fiind aplicat acestuia în raport de criteriile prescrise de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de gravitatea deosebită a faptei, natura acesteia şi importanţa valorilor lezate, urmările faptei, limitele de pedeapsă prescrise de textul sancţionator, dar şi în raport de circumstanţele personale ale inculpatului - infractor primar care, în pofida existenţei unor probe indubitabile ce răstoarnă prezumţia de nevinovăţie, a negat în mod constant săvârşirea faptei, unnărind, prin promovarea unor plângeri penale în faţa organelor de urmărire penală a instanţelor de judecată, obstmcţionarea aflării adevărului în cauză.
Aşadar, în raport de criteriile enunţate, s-a dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa închisorii de 7 ani şi 6 luni, precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 3 ani, conform art. 65 şi 66 C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile stabilite de art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen.
In termen legal inculpatul Ţ.V. a apelat sentinţa penală sus-menţionată, solicitând achitarea în baza dispoziţiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., invocând următoarele aspecte de critică atât în latura penală, cât şi în latura civilă: nevinovăţia în săvârşirea infracţiunii, prin aprecierea greşită a probatoriului administrat, dând relevanţă doar declaraţiilor unor martori, pe care le consideră contradictorii, iar despăgubirile acordate părţii vătămate sunt excesive şi nu s-a ţinut seama de circumstanţele personale ale inculpatului.
în susţinerea motivelor invocate, inculpatul a solicitat administrarea de probe, audierea martorilor şi o expertiză medico-legală vizând afecţiunile părţii vătămate, numărul zilelor de îngrijiri medicale, pericolul pentru viaţa acesteia, înscrisuri de la spitalul clinic de urgenţe.
Instanţa de control judiciar a admis administrarea probei cu martori pentm situaţia de fapt şi cu înscrisuri la data de 23 aprilie 2009 şi ulterior a probei cu efectuarea unei expertize medico-legale şi participarea unui expert consultant, constatând că în cauză există doar un certificat de soluţie.
în conformitate cu dispoziţiile art. 379 C. proc. pen., instanţa de apel a verificat actele şi lucrările dosarului de fond (instanţa şi urmărire penală), probele administrate în cursul judecării cauzei în apel, constatând următoarele:
în cursul judecăţii cauzei în apel s-au administrat ca probe: acte de stare civilă depuse de inculpat, foaia de observaţie clinică a părţii vătămate B.A., audierea martorilor L.F., M.P., raportul de constatate medico-legală din 31 august 2008 care a concluzionat că B.A. prezintă cicatrice post-plăgi con-tuze, lipsă de substanţă osoasă craniană şi a prezentat contuzie cerebrală minoră. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp contondent (posibil coada furcii), ipoteza producerii acestora prin lovire cu corp ascuţit, înţepător sau lovitură de copită de cal fiind exclusă. Leziunile pot data din
11.10.2004. A necesitat 45-50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Lipsa de substanţă osoasă îi conferă o infirmitate fizică permanentă cu o incapacitate adaptivă în procent de 30%, fară afectarea capacităţii de muncă. Leziunile prezentate nu au fost de natură să-i pună în primejdie viaţa.
Din evaluarea şi reaprecierea tuturor probelor administrate, în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin. (1) C. proc. pen. prin prisma limitelor procedurale impuse de dispoziţiile art. 378 alin. (1) C. proc. pen., curtea de apel a reţinut următoarea situaţie de fapt:
în ziua de 11.10.2004, inculpatul Ţ.V. şi A.M. se aflau în pădure, tăind arbori, când au fost surprinşi de partea vătămată B.V. şi de fratele acesteia,
B.G., şi au fost invitaţi la postul de poliţie pentm a sesiza faptele constatate, întrucât se aflau la lucm, inculpatul avea asupra sa, în cămţă, o furcă şi în momentul deplasării pe şosea i-a aplicat părţii vătămate B.A. două lovituri peste cap cu furca.
Partea vătămată a fost internată în spitalul clinic din laşi, în perioada 11-22.10.2004, iar certificatul medico-legal emis de I.M.L. Iaşi la 25.10.2004 atestă că la examinare aceasta a prezentat două plăgi contuze parietale dreapta şi o fractură deschisă cominutivă cu înfundare parietală paramediană stângă, contuzie centrală minoră, leziuni ce s-au putut produce prin loviri active cu corp contondent la data de 11.10.2004, fiind necesare pentiu vindecare 45-50 zile îngrijiri medicale. De asemenea, I.M.L. Iaşi, la solicitarea organului de cercetare penală, a făcut precizarea că leziunile inserate în actul medico-legal, prin ele însele şi la data producerii lor, nu au pus în primejdie viaţa victimei B.A.
Curtea de apel a constatat că, în drept, fapta inculpatului Ţ.V. care în ziua de 11.10.2004, în loc public, cu o furcă, a aplicat două lovituri, în zona capului, părţii vătămate B.A., cu intenţia de a o ucide, cauzându-i leziuni ce au necesitat 45-50 zile îngrijiri medicale şi o infirmitate fizică permanentă în procent de 11%, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i)C. pen.
Conţinutul declaraţiilor martorilor audiaţi, declaraţiile părţii vătămate
B.V. au relevat împrejurările şi modalităţile concrete în care inculpatul a lovit, anume:
Inculpatul, având asupra sa o furcă, i-a aplicat părţii vătămate două lovituri puternice în cap, după care s-a îndreptat spre căruţa în care se afla martorul B.G., cu aceeaşi intenţie de a o lovi.
Auzind strigătele părţii vătămate, martorul, care se afla cu căruţa mai înainte pe şosea, întorcând privirea în spate, a observat cum inculpatul îi aplica lovituri părţii vătămate cu o furcă, în zona capului.
De asemenea, martorul a observat că în spatele cămţei în care se afla partea vătămată erau alţi patm bărbaţi, călare pe cai, strigând inculpatului să lovească. Martorul L.Ş., observând cum inculpatul se îndrepta cu furca, cu coamele, spre gâtul fratelui părţii vătămate, i-a strigat să nu lovească, timp în care a fost dezarmat de acesta din urmă. Cu sprijinul martorului B.G., partea vătămată s-a deplasat spre căruţele ce porniseră spre centrul localităţii V., cu ajutoml martorului L.Ş. acesta a condus pe partea vătămată şi fratele ei în curtea locuinţei sale pentru a se spăla de sânge, iar la scurt timp l-a observat pe inculpat căzut în faţa magazinului din apropiere.
Raportat la aceste aspecte relevante şi concrete ale împrejurărilor în care a acţionat inculpatul, susţinerile acestuia nu pot fi confirmate probator, în sensul că leziunile părţii vătămate B.A. nu au fost produse de el.
Certitudinea agresării părţii vătămate B.A. de inculpatul Ţ.V. este de necontestat probatoriu, neexistând niciun element care să contureze vreo îndoială asupra reţinerii vinovăţiei inculpatului Ţ.V. în săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat.
In fapt, fiind dovedită cert săvârşirea infracţiunii de către inculpatul Ţ.V., în drept în mod legal şi temeinic fiind îndeplinit fiecare element constitutiv al infracţiunii de tentativă la omor calificat, iar sub aspectul laturii subiective, intenţia acţiunilor inculpatului a fost certă de a ucide partea vătămată (corpul contondent folosit, numărul loviturilor şi zona aleasă de inculpat, precum şi consecinţele produse prin agresiune).
Individualizarea pedepsei aplicate (cuantum şi modalitatea de executare) s-a raportat concret la probele ce au constituit circumstanţe reale ale săvârşirii faptei (reţinute temeinic de instanţa de fond şi expuse anterior), cât şi la circumstanţele personale ale inculpatului (de asemenea expuse anterior) în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportat la art. 52 C. pen.
în latură civilă, de asemenea, instanţa de fond a evaluat temeinic cuantumul moral al despăgubirilor solicitate de partea vătămată, considerându-le întemeiate prin stricta raportare la vinovăţia stabilită în sarcina inculpatului, la concluziile medicale privind consecinţele agresiunii (leziuni corporale deosebit de grave, 45-50 zile îngrijiri medicale, lipsă substanţă osoasă craniană, infirmitate fizică permanentă cu invaliditate 11%).
Sentinţa penală a fost verificată şi sub toate celelalte aspecte în fapt şi drept, necriticate de inculpatul-apelant, nu s-au constatat vicii pentm a fi desfiinţată, astfel încât, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. I lit. b) C. proc. pen., curtea a respins ca nefondat apelul inculpatului.
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 2239 din 08.06.2010, a respins, ca nefondat, recursul inculpatului.
