Infracţiuni de corupţie. Dare de mită. Instigarea inculpatului de către denunţător să săvârşească fapta supusă judecăţii
| Comentarii |
|
Potrivit jurisprudenţei CEDO, instigarea de către poliţie are loc atunci când ofiţerii implicaţi fie membri ai forţelor de securitate fie persoane acţionând în baza instrucţiunilor date de către aceştia nu se limitează la investigarea activităţilor infracţionale într-o manieră pasivă, ci exercita presiuni asupra persoanei în cauza în sensul determinării către comiterea unei infracţiuni, care în mod normal nu ar fi fost comisă, cu scopul obţinerii de probe. Prin urmare, dacă hotărârea infracţională a fost rezultatul voinţei proprii a inculpatului (în sensul oferirii unei sume de bani cu titlu de mită) independentă de orice eventuală presiune exercitată de martorul denunţător, teza susţinută în apărarea inculpatului conform căreia a fost provocat de agentul de poliţie denunţător să săvârşească fapta, nu poate fi primită.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 19 din 15 februarie 2011
Prin sentința penală nr. 177/P/28.10.2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul 2245/103/2009 s-a dispus: în baza art. 255 alin. (1) C.pen., raportat la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul D.V.E. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, la pedeapsa de 6 luni închisoare. în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului, iar în baza art. 82 C.pen. s-a stabilit termen de încercare de 2 ani și 6 luni, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
în baza art. 359 C.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 C.pen. în baza art. 255 alin. (4) și art. 118 lit. d) C.pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat suma de 1.500 lei. S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales. în baza art. 192 alin. (1) C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt: prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț nr. 423/P/2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.V.E. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C.pen., cu referire la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, constând în faptul că la data de 19.12.2008, inculpatul a fost surprins în flagrant în timp ce oferea suma de 1.500 lei agentului de poliție C.C. pentru a nu se aplica o sancțiune contravențională față de numitul O.P., reținându-se în esență că la data de 17.12.2008, martorul O.D. s-a deplasat cu autotractorul la domiciliul inculpatului D.V.E. pentru a achiziționa o cantitate de lemne, cantitate pentru care a primit documente ce vizau un transport de la o dată anterioară, că în aceste condiții, inculpatul i-a cerut martorului N.C. să îi emită în fals un nou document de transport, motiv pentru care s-au început cercetările penale în cauză iar inculpatul pentru a împiedica începerea urmăririi penale i-a promis și oferit martorului C.C. suma de 1.500 lei.
Inculpatul D.V.E., legal citat, asistat de apărător ales, a dat declarație în cauză și a solicitat audierea martorilor din cursul anchetei, a doi martori în circumstanțiere precum și proba cu înscrisuri.
Din ansamblul probatoriului administrat în cauză instanța a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul D.V.E, deține funcția de primar în com. P. S-a menționat că între funcția deținută de inculpat și infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată nu există nicio legătură.
în particular, inculpatul D.V.E. a avut în exploatare o suprafață cu vegetație forestieră pe raza Ocolului silvic B., sens în care a exploatat material lemnos în perioada noiembrie decembrie 2008.
Astfel, inculpatul a fost împuternicit de către mai mulți proprietari de pădure să le administreze suprafețele forestiere, așa încât acesta a încheiat un contract de prestări servicii cu Ocolul Silvic B. prin care acesta se obliga să marcheze arborii ce urmau a fi tăiați, iar pădurarul titular de canton să elibereze documentele de transport. în baza autorizației de exploatare nr. 189/04.11.2008, inculpatul D.V.E. a exploatat masa lemnoasă în zilele de 3.12.2008 și 4.12.2008, pentru care i s-au eliberat documente aferente și avizele de însoțire primare valabile din pădure până la depozitul constituit la domiciliul său.
Martorul O.D. - fost coleg de serviciu cu inculpatul - l-a rugat pe acesta să-i vândă lemn de foc pentru părinții săi (11 m.c.). Ca urmare, la data de 17 decembrie, martorul O.D. după ce s-a înțeles cu inculpatul asupra cantității și prețului, a venit în comună a încărcat materialul lemnos și a solicitat documente de transport. Inculpatul fiind reținut într-o ședință, i-a dat telefonic indicații martorului să meargă să încarce lemnele și să folosească drept documente de transport, avizul de expediție în baza căruia inculpatul transportase inițial lemnele din pădure la domiciliul său. O.D. a procedat în consecință însă în drum spre Roman a fost oprit un echipaj de poliție și chestionat cu privire la încărcătura și documentele de transport. întrucât martorul O.D. nu deținea documente pentru ziua și ruta respectivă, încărcătura a fost reținută în vederea confiscării, iar martorul a fost sancționat contravențional.
în paralel, inculpatul aflând despre cele întâmplate, în aceeași zi, 17 decembrie a încercat să ia legătura cu pădurarul, martorul N.C., pentru a-i solicita eliberarea unui nou aviz de expediție corespunzător, însă acesta era plecat pe teren și s-a întors abia seara la canton.
Cu toate acestea, a doua zi, N.C. a înmânat inculpatului avizul de expediție cu care inculpatul a mers la Poliția Roman pentru a justifica proveniența și transportul materialului lemnos.
în raport de data efectuării transportului și data prezentării noului aviz de expediție s-au ridicat suspiciuni cu privire la corectitudinea datelor și s-a început urmărirea penală față de pădurarul N.C. pentru a se verifica în ce măsură martorul O.D. putea să semneze noul act în condițiile în care era deja împreună cu echipajul de poliție.
Sesizând urmările acestor împrejurări, și anume perspectiva că atât pădurarul N.C. cât și el să fie urmăriți penal, inculpatul l-a abordat atât pe subinspectorul C.M., cât și pe agentul C.C., solicitându-le expressis verbis să nu inițieze demersurile în vederea începerii urmăririi penale. Inculpatul a fost refuzat ferm de martorul C.M. care a înțeles aluziile inculpatului în sensul „să rezolve problema”.
Martorul C. a părăsit biroul, iar inculpatul s-a concentrat exclusiv asupra martorului C., propunându-i fățiș să rupă declarația dată de pădurarul N.C. și să nu înceapă urmărirea penală în cauză.
Martorul C., pentru a putea câștiga timpul necesar pregătirii operative a realizării unui eventual flagrant, i-a spus inculpatului că pe moment nu se poate face nimic și e bine să amâne discuția pentru a doua zi. în condițiile arătate, cei doi au stabilit telefonic să se întâlnească în data de 19.12.2008 la motelul „Dealul Mărului” în com. G. Cei doi s-au întâlnit astfel cum conveniseră, după ce în prealabil au purtat mai multe discuții telefonice pentru a se asigura că se pot întâlni.
în cursul discuției ce a urmat, inculpatul s-a exprimat încă de la început că problema trebuie rezolvată înainte de a se naște și și-a manifestat oarecare rezerve față de posibilitatea organizării unui flagrant însă ulterior tot el însuși, fiind susținut și de aprobările conjunctural date de martorul C., și-a dat sieși asigurări că poate insista în rezolvarea problemei.
Concret, inculpatul, după ce a eliminat temerile privind sinceritatea interlocutorului său, a început să socializeze cu acesta confesându-i-se cu privire la practicile uzate de proprietarii și administratorii de păduri pentru a exploata material lemnos.
Văzând receptivitatea interlocutorului, inculpatul a continuat să-și prezinte situația dificilă în care a intrat ca urmare a completării acelui aviz de expediție, dificultățile financiare ce ar urma dacă s-ar continua procedura urmăririi penale cu toate consecințele. Pe fondul acestor discuții, inculpatul, a transmis martorului că a intenționat de la bun început să rezolve problema și nu s-ar fi ajuns până aici. în continuare inculpatul l-a chestionat pe martor cu privire la modalitatea de rezolvare a cauzei penale și i-a cerut totodată să-i restituie cele două avize de expediție întocmite de pădurar și declarația dată de pădurarul N.C. în calitate de învinuit în cauza ce avea ca obiect infracțiunea de fals.
în final, oarecum stingherit, inculpatul, după ce și-a mărturisit sentimentul de frică pe care l-a avut anterior întâlnirii (frica de a nu i se organiza un flagrant), precum și faptul că a avut îndrăzneala să-l atace direct pe martor, fără intermediari, i-a propus suma de 15 milioane lei vechi pentru a nu se continua urmărirea penală și pentru a se restitui materialul lemnos confiscat.
Suma de bani a fost pusă pe masă, sub mapa de serviciu a martorului, fiind astfel găsită de echipa operativă care a organizat flagrantul.
în apărarea sa inculpatul a susținut inițial că nu recunoaște săvârșirea faptei, că întâlnirea a avut loc pentru alte discuții, iar suma de bani ar fi fost permanent în buzunar și nu a pus-o pe masă la dispoziția martorului C.
în plus, a arătat inculpatul, acea sumă era destinată plății masei lemnoase exploatată de pe terenul cu vegetație forestieră proprietatea martorului I.A.
în cadrul dezbaterilor, deosebit de apărările formulate inițial, inculpatul a invocat faptul că a fost provocat de către agent și nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii.
în cursul cercetării judecătorești, cu ocazia audierii martorilor și a administrării probei cu înscrisuri, inculpatul a căutat de asemeni să demonstreze că avizul pretins a fi falsificat îndeplinea toate cerințele legale.
Totodată, s-a căutat a se demonstra faptul că întreaga acțiune penală are ca fundament o atitudine revanșardă a corpului polițiștilor din mun. R. pentru atitudinea de dezaprobare pe care a manifestat-o inculpatul, în trecut, cu privire la anchetarea abuzivă și torturarea unui cetățean de către polițiștii din comună.
Analizând punctual apărările inculpatului, s-a reținut că infracțiunea de dare de mită este o infracțiune cu conținut alternativ, aceasta consumându-se în oricare din variantele arătate de legiuitor.
Chiar dacă s-ar admite ca fiind reală susținerea inculpatului că nu ar fi dat banii, s-a apreciat că acest lucru ar fi lipsit de relevanță în condițiile în care fapta s-a consumat prin promisiunea, prin declararea intenției de oferire a sumei de 1.500 lei.
Artificiul ulterior, în sensul sincronizării declarației martorului I.A. cu deplasarea inculpatului la motelul „Dealul Mărului” nu a exclus nicicum faptul că inculpatul a promis banii polițistului.
Dacă mituirea polițistului și atingerea scopului se realiza, nimic nu împiedica inculpatul să se prezinte ulterior la martorul I. cu o altă sumă de bani sau să se scuze și să revină într-o altă zi pentru a face plata.
însă, s-a apreciat, că inculpatul a fost dispus la a face un sacrificiu financiar pentru a scăpa el și martorul N.C., de rigorile legii penale, chiar dacă ar fi plătit tocmai banii pe care îi încasase din vânzarea lemnelor de pe terenul martorului I.A.
Legalitatea întocmirii celui de-al doilea aviz de expediție, față de obiectul acțiunii penale, s-a apreciat că nu prezintă relevanță în a fi dezbătută. în plus s-a constatat că prin sentința penală nr. 168/29.03.2010 pronunțată de Judecătoria Roman, chiar dacă nu este definitivă, s-au dezbătut, analizat și evaluat toate probele privitoare la avizul de expediție în cauză, aviz ce a fost calificat ca fiind fals, iar autorul N.C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.
Cât privește pretinsele culise ale acțiunii penale, respectiv dorința polițiștilor de a se răzbuna pe inculpat, chiar reale de ar fi, s-a apreciat că aceste premise nu constituie cauze de înlăturare a răspunderii penale, de nepedepsire ori de reducere a pedepsei și în consecință nu pot fi considerate.
S-a reținut că provocarea invocată de inculpat operează și poate constitui fundament al achitării numai dacă sunt dovedite anumite împrejurări și dacă sunt îndeplinite o serie de condiții.
Din economia considerentelor statuate de Curtea Europeană în cauza Ramanauskas c. Lituania s-au evidențiat următoarele aspecte. Premisa provocării, o constituie, printre altele, recunoașterea de către inculpat a mituirii polițistului, acțiune care însă nu trebuie să pornească de la inculpat. în cauză inculpatul nu a recunoscut nicio clipă că ar fi mituit sau măcar ar fi discutat cu agentul o astfel de acțiune.
în al doilea rând se cere ca inculpatul să fi avut o atitudine de acceptare a consecințelor legii și pe fondul acesteia agentul să-i sugereze și să inițieze discuția cu privire la rezolvarea problemelor prin mită.
Nici acest punct nu a fost dovedit având în vedere prima discuție pe care inculpatul a purtat-o cu agentul și cu martorul C., precum și insistența cu care l-a sunat pe agent în ziua flagrantului.
în ultimul rând este necesar ca atitudinea provocatoare a agentului să fie exprimată într-o măsură determinantă astfel încât inculpatul, din proprie inițiativă, să nu fi luat hotărârea de a oferi mita.
în speța de față având în vedere împrejurarea care a dus la mituirea polițistului (perspectiva începerii urmăririi penale împotriva sa și a martorului N.C.), dorința de a împiedica începerea urmăririi penale, s-a reținut că inițiativa inculpatului a fost spontană.
Nu a putut fi admisă speculația inculpatului în sensul că agentul a căutat prin orice mijloace să realizeze flagrantul pentru a-l compromite ca și primar.
Dacă s-ar fi admis, această susținere ar fi apărut ca lipsită de sens întrucât pretinsul scop al polițistului fusese deja realizat prin începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de fals, fapt care era perfect previzibil.
Sintetizând cele arătate, s-a conchis că în general, deși orice subiect prezintă un potențial criminogen mai mult sau mai puțin accentuat, fiecare își cenzurează, își inhibă eventualul comportament antisocial.
Autoritățile statelor semnatare sunt datoare să reprime doar acele comportamente infracționale care se manifestă spontan, de la sine ca produs al vinovăției subiectului și au obligația să se abțină, să nu încurajeze și să nu dea concurs tendințelor de represiune penală în situația unor aparențe infracționale fondate pe provocarea subiectului de a săvârși o faptă, provocare în lipsa căreia executarea infracțiunii nu ar fi avut loc.
în cauza de față, niciuna dintre condițiile arătate nu au fost întrunite astfel încât provocarea invocată de inculpat nu a fost reținută. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza probelor administrate în cauză.
Procesul-verbal de redare a convorbirii ambientale, coroborat cu declarația inculpatului, declarațiile martorilor C.C., C.M.C., declarațiile martorilor asistenți precum și declarațiile persoanelor implicate în exploatarea, manipularea și transportul materialului lemnos confiscat, au dovedit mai presus de orice îndoială că inculpatul a avut motivația suficient de puternică de a-l contacta pe polițist și de a-i propune împiedicarea acțiunii penale în schimbul sumei de bani.
La aceste probe s-a adăugat procesul-verbal încheiat cu ocazia constatării infracțiunii flagrante, planșele foto ale apelurilor primite de agentul C., planșele foto ale bancnotelor confiscate de la inculpat, copiile avizelor de însoțire a mărfii, desfășurătorul convorbirilor telefonice în care au fost evidențiate apelurile inițiate de inculpat către agentul C.
în drept, s-a reținut că fapta inculpatului D.V.E. de a fi promis și oferit agentului de poliție C.C., cu intenție directă dat fiind scopul special urmărit, suma de 1.500 lei, pentru ca acesta să nu înceapă urmărirea penală în cauza privind întocmirea în fals a unui aviz de însoțire de către martorul N.C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C.pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele de pedeapsă, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de dare de mită incriminată distinct și în Legea nr. 78/2000, persoana inculpatului și împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta.
La stabilirea cuantumului pedepsei s-a avut în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale și se bucură de o bună reputație în comună, fiind ales primar începând cu anul 2008.
Aceste aspecte au fost evaluate și în raport de gravitatea faptei constând în mituirea unei persoane cu atribuții în domeniul judiciar.
Prin urmare instanța a considerat că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special este aptă să asigure scopul pedepsei, să finalizeze prevenția specială și reeducarea inculpatului.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei s-a constatat că deși infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul are în abstract un pericol social ridicat, în cazul particular al inculpatului nu se poate omite mobilul pentru care s-a săvârșit fapta.
Chiar dacă scopul nu poate scuza mijloacele ilicite, s-a reținut că inculpatul a acționat pe de o parte pentru recuperarea materialului lemnos confiscat din cauza neîndeplinirii unor formalități precum și animat de sentimentul de culpabilitate față de martorul N.C., care a întocmit avizul de însoțire incriminat tocmai la rugămintea inculpatului.
Totodată, nu a fost dovedit că inculpatul ar fi avut un obicei de a acționa în această manieră, ci a fost o întâmplare pasageră, întâmplare posibilă doar în condițiile date.
Cu alte cuvinte, în mod excepțional, inculpatul a recurs la acest gest pentru a-și repara greșeala față de martorul N.C. care deși vinovat de întocmirea acelui act, a fost în mare măsură influențat de inculpat.
în raport de aceste împrejurări, instanța a considerat că pentru atingerea scopului pedepsei nu se impunea executarea efectivă a acesteia fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen.
în conformitate cu dispozițiile art. 82 C.pen. s-a stabilit termenul de încercare corespunzător, iar conform art. 83 C.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra faptului că săvârșirea de noi infracțiuni cu intenție, în cursul termenului de încercare, are drept consecință revocarea suspendării executării pedepsei.
în raport de dispozițiile art. 255 alin. (4) și art. 118 C.pen. s-a dispus confiscarea sumei de 1.500 lei ridicată de la inculpat.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal Parchetul de lângă Tribunalul Neamț și inculpatul D.V.E.
Procurorul a înțeles să critice sentința apelată sub următoarele aspecte: A criticat sentința atacată pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, în sensul că aceasta era prea blândă.
Astfel, având în vedere natura infracțiunii comise, calitatea inculpatului, aceea de ales local, și a denunțătorului agent de poliție judiciară precum și eforturile depuse de autoritățile statului în lupta împotriva corupției, a susținut că aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special nu este aptă să asigure scopul pedepsei, să realizeze prevenția specială și reeducarea inculpatului.
Mai mult, în timpul urmăririi penale și al judecății în primă instanță, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii (implicit nu a manifestat regret față de comiterea acesteia) și a înțeles să se apere susținând că a fost provocat de către denunțător apărare înlăturată motivat de instanță conform considerentelor statuate de CEDO în cauza Ramanauskas c. Lituania.
La termenul de judecată din data de 15.02.2011, procurorul a înțeles să extindă motivele de apel cu privire la omisiunii primei instanțe a aplica inculpatului o pedeapsă accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi precum și cu privire la temeiul juridic al măsurii de siguranță a confiscării speciale.
Inculpatul D.V.E. nu a motivat în scris apelul, însă în cadrul dezbaterilor, apărătorul acestuia a înțeles reitereze apărările invocate în fața de primei instanțe în încercarea a demonstra nevinovăția clientului său. în concret apărătorul inculpatului a arătat că acesta din urmă a fost instigat de agentul de poliție să săvârșească fapta pentru care este acuzat, invocând în susținerea acestei apărări dispoziții ale viitorului cod de procedură penală român, precum și o decizie a CEDO (cauza Ramanauskas c. Lituania).
Apărătorul inculpatului a susținut că discuția purtată între inculpat și denunțătorul C.C. la restaurantul „D.M.” ce a precedat flagrantul organizat de procuror, relevă atitudinea provocatoare a denunțătorul în sensul smulgerii de la inculpat a promisiunii de oferire de bani către acesta, inculpatul având o atitudine ezitantă. în raport cu aceste critici, inculpatul prin apărător a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței primei instanțe, și achitarea inculpatului, având în vedere acțiunea provocatoare a denunțătorului, în absența căreia inculpatul nu ar fi comis fapta supusă judecății.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cat și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, a constatat că doar apelul procurorului declarat în cauză este întemeiat, însă nu sub toate aspectele invocate.
Examinând actele și lucrările dosarului efectuate în cele două faze procesuale, instanța de prim control judiciar a remarcat că Tribunalul Neamț a procedat la o evaluare judicioasă a probelor în acuzare administrate în cauză, pronunțând în mod just condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de dare de mită reținută în actul de sesizare al instanței.
Vinovăția inculpatului rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile denunțătorului C.C. care îl incriminează direct, coroborate cu înregistrările convorbirilor purtate în mediu ambiental între inculpat și martorul denunțător la data de 19.12.2008, din care relevă neechivoc acțiunile inculpatului de oferire a sumei de 1.500 lei martorului denunțător, cu titlu de contraechivalent al conduitei ilicite a acestuia din urmă urmărită de inculpat, declarațiile martorilor asistenți și a persoanelor însărcinate cu atribuții de exploatare, manipulare și transport al materialului lemnos, procesul-verbal încheiat cu ocazia constatării infracțiunii flagrante, planșele foto existente la dosarul cauzei, copiile avizelor de însoțire a mărfii, desfășurătorul convorbirilor telefonice inițiate de inculpat în perioada premergătoare comiterii faptei, precum și cu declarațiile inculpatului care a susținut că martorul denunțător i-a pretins o sumă de bani cu titlu de mită.
Elementele de fapt ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauza de față, ilustrează dincolo de orice îndoială situația faptică reținută de prima instanță în considerentele sentinței apelate, respectiv activitate infracțională a inculpatului de oferire a sumei de 1.500 lei cu titlu de mită, reprezentând contraechivalentul conduitei denunțătorului dorită de inculpat - mușamalizarea derulării unei anchete penale ce îl viza atât pe acesta personal cât și pe numitul N.C.
Curtea remarcă că Tribunalul Neamț, a efectuat un examen riguros al materialul probator administrat în cele două faze procesuale, însușindu-și integral argumentele logico-juridice expuse în partea expozitivă a sentinței atacate. Curtea, în divergență cu susținerile inculpatului, a reținut că apărările acestuia potrivit cărora martorul denunțător l-a instigat să comită fapta supusă judecății sunt lipsite de credibilitate, lucrările dosarului neoferind niciun fel de probe sau indicii în acest sens.
Curtea notează că potrivit jurisprudenței CEDO, instigarea de către poliție are loc atunci când ofițerii implicați fie membri ai forțelor de securitate fie persoane acționând în baza instrucțiunilor date de către aceștia nu se limitează la investigarea activităților infracționale într-o manieră pasivă, ci exercita presiuni asupra persoanei în cauza în sensul determinării către comiterea unei infracțiuni, care în mod normal nu ar fi fost comisă, cu scopul obținerii de probe (a se vedea Teixeira de Castro și, în sens contrar, Eurofinacom c. Franța). Examinând probele administrate în cauză, Curtea a observat că hotărârea infracțională a fost rezultatul voinței proprii a inculpatului, independentă de orice eventuală presiune exercitată de martorul denunțător C.C.
Discuția purtată de inculpat și martorul denunțător în mediul ambiental din data de 19.02.2008, interceptată autorizat, relevă date deosebit de importante în ceea ce privește modalitatea de acțiune a inculpatului, faptul că acesta a oferit din proprie inițiativă suma de 1.500 lei în vederea mușamalizării unui dosar penal instrumentat de martorul denunțător în calitate de agent de poliție, în care era cercetat inculpatul și pădurarul N.C.
Din conținutul interceptării convorbirii se observă că inculpatul a fost cât se poate de explicit în mesajul, spunându-i denunțătorului „Hai s-o rezolvăm dracu’! Putem s-o rezolvăm prietenește și (…) 15 milioane!; Eu pot sa-ți dau aici, pac, pac”.
Apărarea inculpatului este contrazisă și de listing-ul convorbirilor telefonice din care rezultă că inculpatul în perioada 17-19.12.2011 l-a apelat telefonic în mod repetat pe martorul denunțător C.C. Având în vedere că inculpatul este persoana care a inițiat o multitudine de apeluri telefonice către denunțătorul C.C., apărarea inculpatului conform căreia a fost provocat de către acesta să săvârșească fapta apare ca total lipsită de credibilitate.
Pentru motivele expuse, apelul inculpatului a fost respins, fiind admis doar recursului procurorului pentru aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate.
(Judecător Bogdan Adrian )
