ÎNLOCUIREA MĂSURII DE SIGURANŢĂ A OBLIGĂRII LA TRATAMENT MEDICAL CU MĂSURA DE SIGURANŢĂ A INTERNĂRII MEDICALE
| Comentarii |
|
Judecătoria CÂMPINA Sentinţă penală nr. 30 din data de 31.01.2014
Prin sentința penală nr. 30/31.01.2014, pronunțată în dosarul penal nr. 4386/204/2013 de către Judecătoria Câmpina, admițându-se sesizarea judecătorului delegat la Biroul Executări Penale, instanța, în conformitate cu disp. art. 431 C.p.p., a dispus înlocuirea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical, dispusă față de făptuitoarea G.G. prin sentința penală nr. 107/02.04.2013, cu măsura de siguranță a internării medicale a acesteia într-un institut medical de specialitate, până la însănătoșire.
Pentru a dispune astfel, au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, în care s-a reținut că făptuitoarea G.G., prezentând diagnosticul de "tulburare schizo-afectivă - discernământ abolit";, are nevoie de internarea sa medicală într-un institut medical de specialitate, până la însănătoșire.
S-a reținut că prin rezoluția nr. 2580/P/2009 emisă la data de 29.01.2013, Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, în conformitate cu disp. art. 249 C.p.p., rap. la art. 11 pct. 1 lit. b C.p.p. și la art. 10 lit. e C.p.p., a dispus față de făptuitoarea G.G. scoaterea de sub urmărire penală, întrucât există o cauză care înlătură caracterul penale al faptei - iresponsabilitatea.
În fapt, la data 24.08.2009, numitul V.L. a sesizat organele de poliție pentru faptul că fosta sa soție, numita G.G., începând cu luna februarie 2009, nu a plătit, cu rea credință, pensia de întreținere la care a fost obligată prin Sentința civilă nr. 628/2502.2008 a Judecătoriei Câmpina, în favoarea minorului V.F.
Astfel, prin sentința penală nr. 107/2013 s-a admis cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina privind pe făptuitoarea G.G. și, în consecință, în temeiul disp. art. 113 C.p., s-a dispus obligarea acesteia la a se prezenta în mod regulat la tratament medical, până la însănătoșire. De asemenea, făptuitoarei i-a fost atrasă atenția asupra disp. art. 113 alin. 2 C.p.
Judecătorul delegat din cadrul Biroului Executări Penale, sesizând instanța cu privire la înlocuirea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical, dispusă față de făptuitoarea G.G, cu măsura internării, a arătat că, după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 107/2013, o copie a acesteia a fost înaintată la Direcția de Sănătate Publică a Județului Tulcea, care a comunicat, cu adresa nr. 3576/26.04.2013 că măsura de siguranță va fi pusă în executare prin Spitalul Județean de Urgență Tulcea.
La data de 23 mai 2013 s-a înaintat adresă atât către unitatea sanitară desemnată și către făptuitoare.
Cu adresa nr. 27/30.07.2013, Spitalul Județean de Urgență Tulcea - Centrul de Sănătate Mentală a comunicat că numita Chirilov Veronica nu s-a prezentat niciodată în cadrul Centrului de Sănătate Mentală pentru a primi tratament medical conform art. 113CP.
Ca urmare a sesizării, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, din raportul înaintat la dosarul cauzei reieșind, cu privire la starea psihică actuală a persoanei examinate, următoarele: "Afectivitate - aplatizare afectivă cu inversiune afectivă față de familie, detașare de realitate; Activitate - dezorganizată, influențată de idei delirante";, în concluzie recomandându-se înlocuirea măsurii obligării la tratament medical cu măsura internării medicale.
Potrivit art. 431 C.p.p., după primirea raportului medico-legal și a concluziilor medicului specialist, instanța ascultă concluziile procurorului, ale persoanei față de care este luată măsura de siguranță și apărătorului acesteia, precum și ale expertului și medicului specialist, atunci când consideră necesar, dispunând fie înlocuirea tratamentului, fie internarea medicală.
Potrivit art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale "orice persoană are dreptul la libertate și siguranță";. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia cazurilor enumerate la lit. a - f, printre care la lit. e - daca este vorba despre detentia legala a unei persoane susceptibile sa transmita o boala contagioasa, a unui alienat, a unui alcoolic, toxicoman sau a unui vagabond.
De asemenea, potrivit Hotarârii CEDO din 23.02.1984, cauza Luberti contra Italiei, o persoană nu poate fi considerată ca fiind un "alienat"; și privată de libertate, decât după îndeplinirea a minimum trei condiții, și anume: boala mintală trebuie să fi fost stabilită prin probe, ea trebuie să aibă un caracter sau o amploare care să justifice internarea, iar internarea să nu se poată prelungi fără justificarea persistenței bolii.
În aceste conditii, s-a apreciat că neprezentarea făptuitoarei la Centrul de Sănatate Mintala în vederea administrării tratamentului medicamentos la care a fost obligată, în ciuda faptului că acesteia i-a fost pusă în vedere sancțiunea prev. de art. 113 al. 2 C.p., justifică înlocuirea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical cu aceea a internării medicale, prev. de art. 114 Cod penal. Pentru a ajunge la aceasta concluzie, instanța a avut în vedere și declarația făptuitoarei cu ocazia audierii sale în cauză, aceasta susținând că suspectează faptul că s-ar dori "lichidarea"; ei. În aceasta situatie, apare ca evidentă urmarea neprezentării sale în vederea administrării tratamentului, starea actuală a acesteia impunând internarea în vederea administrării unui tratament de specialitate.
Față de datele speței deduse judecății, fiind dovedit că boala mintală de care suferă faptuitoarea are o asemenea amploare care să justifice internarea, din chiar raportul de expertiză rezultând că se impune tratamentul în regim ambulatoriu, fiind respectate și condițiile impuse de lege, instanța a reținut că sesizarea este fondată și, în temeiul art. 431 al. 12 C.p.p. a dispus admiterea acesteia.
