Înşelăciune. Tentativă. Infracţiune consumată.
| Comentarii |
|
În cazul în care, după încercarea de inducere în eroare a persoanei vătămate cu prilejul încheierii unui contract comercial, aceasta îşi dă seama că i-au fost prezentate drept adevărate fapte mincinoase şi sesizează organele de poliţie înainte de livrarea mărfii, fapta constituie tentativă la infracţiunea de înşelăciune.
Împrejurarea că organul de cercetare penală, în vederea descoperirii şi dovedirii infracţiunii, a luat măsura ca marfa să fie livrată sub supravegherea acoperită a poliţiei, nu constituie acte de executare a contractului, cauzator de pagubă pentru persoana vătămată şi ca atare nu atribuie faptei caracterul unei infracţiuni de înşelăciune consumată.
(Secţia penală, decizia nr. 3841 din 18 septembrie 2001)
- Extras -
CURTEA,
Prin sentinţa penală nr. 178 din 4 decembrie 1998, Tribunalul Ialomiţa a condamnat pe inculpatul P.D. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 20 raportat la art. 215 alin. 2 şi 3 C. pen, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de înşelăciune consumată.
Instanţa a reţinut că, la 12 mai 1997, inculpatul s-a prezentat la S.C. „B.Ţ.“ ca delegat al firmei S.C. „A.M.S.“ Bucureşti, pentru achiziţionarea cantităţii de 24,8 tone de zahăr.
Pentru obţinerea mărfii şi efectuarea plăţii, inculpatul a prezentat un ordin de plată şi alte documente falsificate pe care le-a lăsat la biroul de desfacere al firmei, cu solicitarea ca marfa să fie predată, în lipsa lui, şoferilor celor trei autocamioane cu care venise, pretextând că are probleme urgente de rezolvat şi se grăbeşte.
întrucât partea vătămată a mai fost păgubită în împrejurări asemănătoare, a fost contactată banca indicată în ordinul de plată şi s-a constatat că firma pe care inculpatul pretinde că o reprezintă nu era clienta acelei bănci. în aceste împrejurări, conducerea societăţii a sesizat organele de poliţie care, pentru a descoperi făptuitorii, a dispus să se facă livrarea zahărului, urmând ca maşinile să se deplaseze în coloană spre oraşul S., unde camioanele erau aşteptate de V.D., complice al inculpatului, care a cerut ca zahărul să fie descărcat la un depozit din oraş.
în timpul descărcării au intervenit organele de poliţie care circulaseră în spatele autocamioanelor şi, astfel, fapta şi autorii au fost descoperiţi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, prind Decizia nr. 500/A din 20 octombrie 1999, a admis apelul declarat de procuror şi a schimbat
încadrarea juridică a faptei din tentativă, în infracţiunea consumată de înşelăciune. Apelul inculpatului a fost respins.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei, instanţa de apel a motivat că din moment ce inculpatul, prin manoperele frauduloase folosite, a reuşit să determine partea vătămată să-i livreze cantitatea de zahăr cerută, infracţiunea de înşelăciune se consumase şi nu se afla în stare de tentativă, cum greşit s-a reţinut.
Recursurile declarate de procuror şi de inculpat, între altele cu privire la încadrarea juridică dată faptei, sunt fondate.
în legătură cu infracţiunea de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului se constată că aprecierea primei instanţe, în sensul că fapta a rămas în stadiul tentativei, cu motivarea că în speţă infracţiunea de înşelăciune nu s-a consumat, fiind condiţionată de producerea pagubei în patrimoniul părţii vătămate, este corectă. Din modul în care s-a acţionat rezultă că partea vătămată nu a fost indusă în eroare, şi că, dându-şi seama că poate fi înşelată, nu a conceput executarea contractului şi a sesizat organele de poliţie.
Livrarea zahărului s-a efectuat din dispoziţia acestor organe în vederea descoperirii făptuitorilor, iar nu în executarea contractului ca urmare a inducerii în eroare a părţii vătămate de către inculpat, cerinţa prevăzută în art. 215 alin. 1 C. pen., de a se fi pricinuit o pagubă, nefiind, deci, îndeplinită.
Critica formulată de procuror şi de inculpat cu privire la încadrarea juridică a faptei de înşelăciune, în sensul că fapta constituie tentativă şi nu infracţiune consumată, este fondată şi, în consecinţă, recursurile au fost admise şi, în urma casării deciziei atacate, încadrarea a fost schimbată în sensul celor ce precedă.
