Luare de mită. Fals intelectual. Primire de foloase pentru a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle de serviciu
| Comentarii |
|
Fapta poliţistului de a primi foloase pentru a nu întocmi acte de cercetare penală privind o infracţiune rutieră şi de a nu consemna în raportul de activitate că l-a oprit pe conducătoml auto pentru control constituie numai infracţiunea de luare de mită în scopul de a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, iar nu şi de fals intelectual prin omisiune, această din urmă faptă fiind inclusă în latura obiectivă a luării de mită.
(Secţia penală, decizia nr. 3952 din 24 septembrie 2001)
- Extras -
CURTEA,
Prin sentinţa nr. 142 din 22 august 2000 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, inculpatul
B.M. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, prevăzută în art. 289 şi de luare de mită, prevăzută în art. 254 alin. 1 C. pen.
Instanţa a reţinut că, la 16 iunie 1999, inculpatul, subofiţer de poliţie, a constatat că M.l. a condus un autovehicul cu valabilitatea certificatului de înmatriculare expirată.
Pentru a nu întocmi dosar penal, inculpatul a cerut lui M.l. suma de 700.000 de lei, bani pe care i-a primit, iar la ieşirea din serviciu nu a menţionat în raportul de activitate că îl oprise pentru control pe conducătorul auto şi nici nu a raportat şefilor săi această împrejurare.
Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 6 din 16 ianuarie 2001, a respins apelul inculpatului.
Recursul declarat de inculpat este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt, anume că inculpatul a pretins suma de 700.000 de lei pentru a nu întocmi, în calitatea ce o avea, de subofiţer de poliţie, acte de constatare a infracţiunii săvârşite de M.I., constând în conducerea
pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere de înmatriculare expirate.
Instanţele au mai reţinut că fapta inculpatului, subofiţer de poliţie, de a nu menţiona, la ieşirea din serviciu, în raportul de activitate, faptul că l-a oprit pentru control pe conducătorul auto ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzute în art. 289 C. pen.
Or, în cauză, această omisiune de consemnare în raportul de activitate a unei infracţiuni nu dobândeşte configuraţia proprie a falsului intelectual prin omisiune, ci intră în latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită.
într-adevăr, inculpatul a pretins suma de bani ce nu i se cuvenea pentru a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv pentru a nu întocmi proces-verbal de constatare a infracţiunii rutiere şi, implicit, pentru a nu consemna în raportul de serviciu săvârşirea acelei fapte penale.
Faţă de considerentele ce precedă, se constată că faptelor săvârşite de inculpat le-a fost dată o greşită încadrare juridică, motiv pentru care recursul inculpatului a fost admis, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute în art. 254 alin. 1 şi 289 C. pen., într-o singură infracţiune, prevăzută în art. 254 alin. 1 C. pen.
