Intrare pe contrasens Fuga de la locul accidentului Conducere fara permis

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal

DECIZIA PENALĂ NR.284 Şedinţa publică de la 09 aprilie 2008

Prin sentinţa penală nr.296 din 9 iulie 2007, Judecătoria C a r a c a l în dosarul nr(...), în baza art.8 alin.1 din OUG 195/2002 a condamnat pe inculpatul D. E. T. – fiul lui J. şi M., născut la 20 decembrie 1979, în C, domiciliat în C,_, judeţul O, la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 81 alin.1 din OUG 195/2002 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. În baza art. 81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse pe o durată de 4 ani cu aplicarea art. 83 Cod penal. În baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. b Cod pr.penală, a fost achitat inculpatul D. E. T. pentru fapta prev. de art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal. În baza art. 346 alin. 4 Cod pr.penală, a fost lăsată nesoluţionată acţiunea părţilor civile E. M. E. şi Spitalul municipal C. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C a r a c a l cu nr. 2423/P/2004 din 3.11.2007 a fost trimis în judecată inculpatul pentru infracţiunile menţionate anterior. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C a r a c a l la nr. 5567/200, iar prin sentinţa penală nr. 549/19.04.2005 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru fiecare dintre cele 3 infracţiuni sesizate, cu aplicarea pedepsei mai grele de 2 ani închisoare, cu executare la locul de muncă conform art. 867 Cod penal. De asemenea, prin această sentinţă inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.252.052 lei ROL, plus dobânda legală către CAS O şi totodată, a fost admisă în parte acţiunea părţii civile E. M. E. şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000.000 lei ROL despăgubiri pentru daune materiale şi 5.000.000 lei ROL despăgubiri pentru daune morale, cu obligarea inculpatului la plata de cheltuieli judiciare către stat şi către partea vătămată. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul şi partea vătămată, iar prin decizia penală nr. 49 din 1 februarie 2006, Tribunalul O l t în dosarul nr. 3264/2005 a fost admis apelul inculpatului şi a fost desfiinţată în parte sentinţa sub aspect penal şi civil, în sensul că a fost înlăturată aplicarea prevederilor art. 33 şi 34 Cod penal, iar în baza art. 10 alin. 1 lit. b Cod penal, a fost achitat inculpatul pentru fapta prev. de art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal şi în baza art. 33 şi 34 Cod penal, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei, fiind înlăturate dispoziţiile privind obligarea inculpatului la plata de despăgubiri către CAS O, cu respingerea ca nefondat a apelului părţii civile.

Împotriva acestei din urmă decizii inculpatul şi partea vătămată au declarat recursuri, iar prin decizia penală nr. 350 din 29 martie 2006 Curtea de APEL C R A I O V A în dosarul nr. 395/P/2006 a admis aceste căi de atac, a casat decizia şi sentinţa cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanţă – Judecătoria C a r a c a l, pentru motivul că nu s-a asigurat asistenţa juridică a părţii vătămate, dată fiind lipsa posibilităţii acestuia de a înţelege solicitările părţilor şi măsurile instanţei. De asemenea, s-a menţionat că în raport de diagnosticul menţionat în certificatul medico-legal nr. 1177/C/2004 al SML O şi anume hipoacuzie de percepţie bilaterală post traumatism cranio-cerebral vechi de 30 zile cu un nr. de 14 zile de îngrijiri medicale, instanţa de apel a reţinut concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 1299/E/2.11.2005 al Serviciului de Medicină Legală O, avizat de IML C, conform căruia leziunile suferite de partea vătămată necesită cca. 5 zile de îngrijiri medicale, iar hipoacuzia tip percepţie bilaterală fiind reţinută în sensul că nu prezintă legătură de cauzalitate cu traumatismul suferit la data de 14.08.2004. De aceea instanţa de recurs a constatat necesitatea sesizării IML B – Comisia de nouă expertiză medico-legală, în sensul de a se pronunţa asupra contradicţiei dintre cele două acte medico-legale cu privire la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor suferite de partea vătămată în condiţiile accidentului rutier, cât şi cu privire la legătura de cauzalitate a infirmităţii părţii vătămate – hipoacuzie bilaterală – şi traumatismul suferit. Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei C a r a c a l sub nr(...) în care s-a dat sentinţa cu nr. 296/9.07.2007. În această sentinţă s-a menţionat în continuare că în condiţiile rejudecării cauzei, după casare cu trimitere, s-a stabilit asistenţă judiciară cu apărător din oficiu pentru partea vătămată şi s-a sesizat IML B – comisia menţionată anterior pentru clarificarea contradicţiei reţinută anterior de către instanţa de recurs. În privinţa inculpatului D. E. T., prima instanţă a constatat că acesta nu s-a prezentat în faţa instanţei de judecată pentru a-şi exercita drepturile procesuale, iar din demersurile întreprinse, inclusiv prin emiterea de mandat de aducere, s-a reţinut că acesta este plecat din ţară şi nu se cunoaşte adresa sa. S-a reţinut că cercetarea judecătorească a fost continuată prin ascultarea de martori şi prin audierea părţii vătămate ca şi prin constatarea faptului că aceasta s-a constituit parte civilă cu despăgubiri pentru daune materiale şi morale, cât şi cu despăgubiri prin obligaţie periodică lunară de a da o sumă de bani. Pe baza probelor administrate în cauză, s-a reţinut că la data de 14.08.2004 inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca E. 1310 cu nr. de înmatriculare OT.70.G., proprietatea unchiului său şi l-a condus pe str._ din municipiul C, cu intenţia de a se deplasa în comuna E., sat Comanca, jud. O. La ieşirea din C se reţine că în timp ce se deplasa pe str._ _ . N., inculpatul a pierdut controlul volanului autoturismului, a intrat pe contrasens şi a lovit pe partea vătămată E. M. E. care circula regulamentar pe bicicletă, după care, s-a oprit într-un stâlp metalic ce aparţinea staţiei E. C. Întrucât inculpatulnu avea permis de conducere, s-a mai reţinut că acesta a fugit de la locul accidentului şi a fost depistat ulterior de către agenţii poliţiei rutiere. S-a mai reţinut de prima instanţă că partea vătămată a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului pentru fapta prev. de art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal, depunând certificatul medico-legal al SML O, menţionat anterior ce preciza un nr. de 13-14 zile de îngrijiri medicale ce au fost necesare pentru refacerea sănătăţii în urma accidentului de circulaţie. S-a reţinut conduita procesuală a inculpatului care a recunoscut infracţiunile atât în cursul fazei de urmărire penală, cât şi de judecată în care s-a dat sentinţa cu nr. 549/2005 de Judecătoria C a r a c a l. Prima instanţă a constatat pe baza probelor administrate în cauză că s-au consumat infracţiunile de conducere pe drumul public al unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 78 alin. 1 din OG 195/2002 cât şi aceea de părăsire a locului accidentului prev. de art. 81 alin. 1 din acelaşi act normativ. De aceea, prima instanţă a soluţionat acţiunea penală prin condamnarea inculpatului pentru aceste două infracţiuni, iar la individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, atât cu caracter real, cât şi personal, ţinând de conduita procesuală sinceră a inculpatului şi lipsa antecedentelor sale penale. În aceste condiţii s-a stabilit că aplicarea pedepsei închisorii cu suspendarea condiţionată a executării acesteia realizează scopul preventiv prevăzut de lege. Referitor la infracţiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal, sesizată prin rechizitoriul procurorului în baza probelor administrate în cauză între care în mod special cele din raportul de nouă expertiză medico-legală cu nr. A(...) din 20.06.2007 emis de IML N. Minovici B, aflat la filele 123-128 din dosarul primei instanţe s-a constatat că fapta nu este prevăzută de legea penală şi că faţă de această situaţie în baza art. 10 alin. 1 lit. b Cod pr.penală, s-a impus soluţia de achitare a inculpatului. În acest sens, din concluziile acestui raport s-a reţinut că leziunile traumatice înscrise în certificatul medico-legal nr. 1177/C/28.08.2004 emis de SML S au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale şi nu s-a putut obiectiva o legătură de cauzalitate între accidentul rutier şi diagnosticul P. al părţii vătămate. Se mai arată că potrivit art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal, fapta prevăzută la art. 180 alin. 2 care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile constituie infracţiunea de vătămare corporală din culpă. În speţa noastră s-a arătat însă atâta timp cât partea vătămată a suferit vătămări în urma accidentului rutier produs de inculpat ce au necesitat doar 4-5 zile îngrijiri medicale nu este îndeplinită condiţia numărului minim de zile de îngrijiri medicale, astfel că fapta în cauză nu este prevăzută de legea penală putând produce drepturi şi obligaţii ce pot fi ocrotite doar pe calea unei alte ramuri de drept. Sub aspectul laturii civile a procesului în baza art. 346 alin. 4 Cod pr.penală, în raport de soluţia menţionată anterior în privinţa acţiunii penale pentru fapta de vătămare corporală din culpă, s-a reţinut că se va lăsa nesoluţionată acţiunea părţilor civile împotriva inculpatului. In baza art. 191 alin. 1 Cod pr.penală, inculpatul a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel partea vătămată şi civilă E. M. E. pentru motivele dezvoltate în partea introductivă a acestei decizii. În plus, în formă scrisă a menţionat că situaţia afecţiunilor sale cauzate prin accidentul de circulaţie nu a fost pe deplin clarificat, întrucât nu a efectuat toate analizele medicale şi în plus că a înregistrat un handicap ca urmare a culpei inculpatului.

Prin decizia penală nr.273 din 19 decembrie 2007, Tribunalul O l t, a respins ca nefondat apelul părţii vătămate. Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt este în conformitate cu probele care atestă consumarea infracţiunilor de pericol social prevăzute de art. 78 alin. 1 şi respectiv, art. 81 alin. 1 din OG 195/2002 şi calitatea de infractor a inculpatului în cadrul raporturilor de drept penal declanşate prin comiterea actelor ce realizează elementul material al acestor infracţiuni ce au avut ca urmare starea creată în privinţa valorilor sociale ocrotite prin norma de incriminare. Fiind vorba de infracţiuni de pericol social s-a apreciat că nu se poate reţine pentru apelant calitatea de parte vătămată în cadrul acţiunii penale exercitată în vederea tragerii la răspundere a inculpatului atâta timp cât acesta nu a suferit o vătămare prin aceste două fapte penale şi aceasta nu are nici calitatea de persoană vătămată. În acest sens s-a reţinut că în baza art. 76 al. 2 Cod pr.penală, persoana vătămată poate participa în proces ca parte vătămată, iar dacă a suferit o pagubă materială sau morală se poate constitui parte civilă. Ori, neavând această calitate rezultă că apelantul sub aspectul celor două infracţiuni nu poate fi parte vătămată şi nici parte civilă. În privinţa infracţiunii prev. de art. 184 al. 1 şi 3 c.p.p. s-a constatat că soluţia dată de prima instanţă de achitare a inculpatului în baza art. 10 al. 1 lit. b Cod pr.penală, prin constatarea că această faptă nu este prevăzută de legea penală este temeinică. Atâta timp cât numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru refacerea sănătăţii părţii vătămate este de doar 4-5 zile ca urmare a acţiunii comisă de inculpat din culpă se situează sub numărul minim prevăzut de norma de incriminare (anume 11 zile) a rezultat că nu este dovedită trăsătura esenţială a infracţiunii şi anume aceea ca fapta să fie prevăzută de legea penală. A rezultat de asemenea că ocrotirea drepturilor ce se pretind a fi recunoscute juridic de către partea vătămată şi civilă ce a formulat apelul poate avea loc doar în cadrul unei acţiuni ce reflectă natura juridică a acestor drepturi. Poate fi utilizată în acest scop o acţiune ţinând de dreptul civil. Constatările de mai sus privind numărul de zile de îngrijiri medicale pentru leziunile produse prin accidentul de circulaţie au fost pe deplin confirmate prin raportul de nouă expertiză medico legală întocmit în cursul judecăţii în primă instanţă cu nr. A(...) de către IML N. Minovici B. De asemenea, s-a reţinut că acest raport întocmit de autoritatea menţionată clarifică pe deplin contradicţiile la care s-a făcut referire în decizia nr. 350/29.03.2006 pronunţată de Curtea de APEL C R A I O V A între constatările din certificatul medico-legal şi raportul de expertiză medico-legală întocmit de SML O şi avizat de IML C. Cu caracter concludent s-a apreciat că raportul de nouă expertiză medico-legală concluzionează că leziunile traumatice (echimoze, excoriaţii membre) au putut fi produse în condiţiile unui accident rutier la data de 14.08.2004, iar aceste leziuni au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale. Referitor la caracterul hipoacuziei de care suferă partea vătămată în raport de diagnosticul „hipoacuzie neurosenzorială bilaterală simetrică” absenţa unor leziuni traumatice la nivelul extremităţii cefalice (conform actelor medicale şi medico legale puse la dispoziţie) şi multitudinea de cauze posibile ce pot conduce la hipoacuzia neurosenzorială s-a opinat că nu se poate obiectiva o legătură de cauzalitate între evenimentul rutier din 14.08.2004 şi diagnosticul P. al susnumitului. Instanţa de apel a reţinut faptul că în capitolul discuţii la pct. 2 se menţionează în acest raport de nouă expertiză medico legală cauze posibile de hipoacuzie neurosenzorial. Pe de altă parte, la pct. 1 din acelaşi capitol s-a constatat faptul că părţii vătămate i-au fost recomandate consulturi de specialitate (P., psihiatrie, expertiza capacităţii de muncă şi neurochirurgie), iar până la data prezentării acestui raport nu au fost puse la dispoziţie decât rezultatul examenului P.. Această constatare s-a apreciat că nu este de natură să infirme concluziile acestui raport întrucât ceea ce se viza în esenţă era afecţiunea de hipoacuzie de percepţie bilaterală spre a se dovedi că aceasta este urmare a accidentului de circulaţie. Ori, atâta timp cât examenul P. a vizat acest diagnostic condiţiile au fost îndeplinite spre a fi clarificată în modul arătat situaţia de fapt. Mai mult atâta timp cât părţii vătămate i-au fost puse în vedere efectuarea de astfel de consulturi de specialitate alte decât cel P., faptul neprezentării acestora poate reprezenta decât culpa părţii vătămate şi este relevant faptul că acestea nu puteau obiectiva decât alte cauze, neincluzând pe cele generate de fapta inculpatului. În aceste condiţii, solicitările apelantului parte vătămată de completare a examinărilor medicale şi de întocmirea unui nou raport de expertiză medico legală au fost considerate nefondate, întrucât, înscrisurile prezentate în copie xerox şi depuse în dosarul instanţei de apel nu prezintă decât înscrisuri cu caracter medical care au fost avute în vedere de către INML N. Minovici B. Astfel, fişa de control medical la încadrarea în muncă şi înscrisul denumit dosar medical emise de dispensarul medical al SC S. SA şi respectiv SC S. SA sunt analizate în cursul raportului respectiv la capitolul intitulat acte medicale . Aceeaşi concluzie s-a apreciat că se impune în privinţa înscrisului denumit fişă de consultaţii medicale prezentat de asemenea în copie de apelant întrucât acesta nu prezintă o altă situaţie decât cea avută în vedere de către raportul de expertiză ca şi în privinţa adresei cu nr. A5/128/21.02.2007 care este emisă de către chiar INML N. Minovici B în vederea unor consulturi de specialitate de către mai multe unităţi spitaliceşti. In privinţa audiogramei având data de 26.04.2007 prezentată de asemenea de către apelant se constată că aceasta a fost observată şi analizată de către medicii experţi în medicină legală din cadrul INML N. Minovici B potrivit menţiunilor din capitolul acte medicale pct.6. In sfârşit înscrisurile prezentate în dovedirea unor acte medicale ţinând de consulturi medicale în cadrul Spitalului municipal C – ambulatoriu P., depuse la filele 53-56 din dosarul instanţei de apel, s-a apreciat că nu suntm de asemenea, de natură să prezinte o altă situaţie de fapt cu privire la cauza afecţiunii ce se invocă de apelant deoarece atestă diagnosticul apelantului în momentul de faţă fără a impune concluzia unei alte cauze decât cea stabilită prin expertiza de specialitate. Motivele invocate în formă scrisă şi oral de către apelant au fost considerate nefondate. În acest sens s-a reţinut că în condiţiile de mai sus nu s-a stabilit o legătură de cauzalitate şi aceasta chiar dacă actele medicale prezentate au arătat lipsa diagnosticului de hipoacuzie bilaterală în perioada anterioară datei de 14.08.2004 în condiţiile în care starea de fapt rezultând din aceste înscrisuri a fost analizată cu ocazia întocmirii raportului de nouă expertiză medico legală. Referirea la faptul că apelantul parte vătămată nu a efectuat decât unul din consulturile care i s-au prescris în vederea întocmirii raportului menţionat deşi i s-au înmânat adrese către spitalele de specialitate şi anume cel privind rezultatul examenului P. este de asemenea neconcludentă întrucât nu poate fi exclusă culpa apelantului care nu a depus suficientă perseverenţă şi experienţă în demersurile necesare în acest scop. De altfel, s-a reţinut că însuşi apelantul a recunoscut în cererea sa din data de 19.09.2007 de la fila 10 din dosarul instanţei de apel că nu a reuşit să facă aceste consulturi şi examinări întrucât nu a reuşit să găsească spitalele la care a fost trimis şi nu s-a informat în măsură suficientă în legătură cu cabinetele de specialitate, rezumându-se la a nu solicita sprijin din partea unor persoane având aceste abilităţi .Pe de altă parte, solicitarea apelantului de constatare a existenţei infracţiunii prevăzute de art. 184 alin. 1 şi 3 cp, s-a apreciat ca nefondată pentru argumentele menţionate mai sus ţinând de aceea că fapta inculpatului nu este prevăzută de legea penală ca urmare a neîndeplinirii condiţiei numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru leziunile cauzate accidentul de circulaţie. În plus, pretenţia ca acţiunea civilă să fie soluţionată în fond prin obligarea inculpatului la plata de despăgubiri s-a apreciat ca nejustificată, întrucât în soluţia de achitare a inculpatului în baza art. 10 alin. 1 lit. b c. p. p., s-a impus să fie lăsată nesoluţionată această acţiune ca efect al art. 346 alin. ultim c. p. p. În afară de cele arătate, referirea la faptul că partea vătămată a fost aptă de muncă şi s-a deplasat în străinătate în acest scop,fapt pentru care s-a depus copia paşaportului, a fost considerată nerelevantă deoarece această situaţia a fost analizată şi a făcut obiect al expertizei de specialitate care a concluzionat în sensul de mai sus. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs partea vătămată, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, reiterând motivele invocate în apel, în sensul că, în mod greşit, instanţele nu au dispus condamnarea inculpatului şi pentru infracţiunea prev. de art. 184 cod penal, cu consecinţa obligării acestuia la plata despăgubirilor solicitate, întrucât în urma accidentului produs din vina exclusivă a inculpatului, aceasta şi-a pierdu simţul auzului, invocând de asemenea necesitatea efectuării unei noi expertize medico-legale care să stabilească cele indicate mai sus. Recursul este nefondat. Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate şi care corespund cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 cod pr.penală şi din oficiu în limitele prevăzute de lege, se constată că este legală şi temeinică, în concordanţă cu probele administrate în cauză şi dispoziţiile legale aplicabile în materie. Astfel, inculpatul D. E. T. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 78 alin.1, art. 81 alin.1 din OUG nr. 195/2002 şi respectiv, art. 184 alin.1 şi 3 cod penal, constând în aceea că la data de 14 august 2004, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului proprietate personală, fără a poseda permis de conducere corespunzător, a lovit pe numitul E. M. E. care circula regulamentar cu bicicleta. Probele administrate în cauză au stabilit cu certitudine vinovăţia inculpatului pentru infracţiunile de conducere fără permis şi părăsirea locului accidentului, acesta fiind condamnat de instanţa de fond, la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu aplic. art. 81, 83 cod penal. Cu privire la infracţiunea de vătămare corporală din culpă, însă în mod corect s–a dispus achitarea inculpatului, întrucât s-a constatat că fapta nu este prevăzută de legea penală(din concluziile actelor medico-legale existente în cauză, s-a reţinut că numitul E. M. a suferit leziuni traumatice, care au necesitat 4 – 5 zile îngrijiri medicale şi nu s-a putut stabili o legătură de cauzalitate între evenimentul rutier din 14 august 2004 şi diagnosticul P. al părţii vătămate. Solicitarea recurentului, în sensul că se impunea efectuarea unei noi expertize medico-legale care să stabilească existenţa raportului de cauzalitate între accident şi pierderea simţului auzului, este nefondată, întrucât, prin decizia de casare nr. 350/2006, Curtea de APEL C R A I O V A constatând existenţa unor contradicţii între actele medicale existente la dosar, respectiv certificatul medico-legal şi raportul de expertiză medico-legală întocmit de SML O şi avizat de IML C, a recomandat instanţei de fond, sesizarea IML B – Comisia de Nouă Expertiză medico-legală care să se pronunţe atât cu privire la contradicţia dintre cele două acte medico-legale, cât şi cu privire la legătura de cauzalitate între infirmitatea prezentată de partea vătămată– hipoacuzie bilaterală şi traumatismul suferit. Ca urmare, s-a dispus efectuarea unui raport de nouă expertiză medico-legală de către INML N. Minovici B, respectiv, raportul nr. A_ , care a concluzionat că leziunile traumatice prezentate de recurent aşa cum au fost descrise în actele medico-legale, au necesitat 4 – 5 zile îngrijiri medicale iar în raport de caracterul hipoacuziei de care suferă acesta, multitudinea de cauze posibile ce pot conduce la hipoacuzia neurosenzorială, s-a opinat că nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între evenimentul rutier din 14 august 2004 şi diagnosticul P. al recurentului. În raport de aceste considerente, în mod corect s-a apreciat că fapta inculpatului aşa cum a fost descrisă, nu este prevăzută de legea penală, întrucât a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mici de 10 zile, ceea ce atrage în raport de dispoziţiile legale, achitarea inculpatului şi lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile. Ca urmare, recursul numitului E. M. E. este nefondat astfel încât, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b cod pr.penală, va fi respins. Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului iar onorariu avocat oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi suportat din fondurile MJ.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Intrare pe contrasens Fuga de la locul accidentului Conducere fara permis