Nerespectarea indicatorului de oprire Coliziune cu un biciclist
| Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr. 719/27 aprilie 2007 a Judecătoriei V a s l u i, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală a fost achitat inculpatul P. E. pentru fapta de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal. A fost lăsată nesoluţionată latura civilă. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, prima instanţă a reţinut: În dimineaţa zilei de 23. 12.2003, inculpatul P. E. se deplasa la volanul autoturismului proprietate personală marca „E.” cu nr. de înmatriculare VS. 03. H. pe o alee de lângă blocul 229 din municipiul V. Ajungând la intersecţia cu strada „(...)_ ”, a iniţiat manevra de efectuare a virajului la stânga (ignorând semnificaţia indicatorului „Oprire” care impunea acordarea priorităţii de trecere a vehiculelor care circulau pe drumul cu prioritate), moment în care a accidentat partea vătămată G. E. care se deplasa regulamentar pe o bicicletă pe strada „(...)_ ”. În urma accidentului, partea vătămată a fost proiectată pe sol fapt pentru care a fost transportată pentru acordarea primului ajutor la Spitalul Judeţean V de către inculpat care a revenit la locul accidentului pentru întocmirea actelor de constatare a evenimentului. Raportat probelor administrate în faza urmăririi penale s-a reţinut că, partea vătămată G. E. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45 – 50 zile îngrijiri medicale ( a se vedea în acest sens certificatul medico-legal nr.57/09.03.2004 eliberat de Serviciul medico - legal Judeţean V -), fapta inculpatului întrunind în drept elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 184 alin.1 şi 3 od penal. Pe baza concluziilor noului raport de expertiză medico legală întocmit în cursul cercetării judecătoreşti nr.305/E din 21.11.2005 al Serviciului Medico Legal Judeţean V potrivit căruia partea vătămată G. E. a prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii contuze şi excoriaţiei, leziuni care s-au putut produce prin lovire cu şi de /sau de corp dur, posibil în circumstanţele unui accident de trafic rutier şi care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale, raport avizat favorabil de Comisia de Avizare şi Control a Actelor Medico - Legale din cadrul LM.L. I şi având în vedere şi conţinutul laturii obiective a infracţiunii de vătămare corporală din culpă ( legiuitorul a stabilit durata minimă a îngrijirilor medicale în cazul vătămării corporale din culpă la mai mult de 10 zile ), instanţa a constatat că fapta săvârşită de inculpat, nu este prevăzută de legea penală şi că se impune achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal. Raportat considerentelor mai sus expuse,instanţa de fond în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală l-a achitat pe inculpatul P. E. pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută şi sancţionată de art. 184 alin. l şi 3 Cod penal. In baza art. 346 alin. 4 Cod procedură penală a lăsat nesoluţionată acţiune civilă promovată de părţile civile: G. E., Spitalul Judeţean de Urgenţă V, Spitalul de Recuperare I, Spitalul Clinic de Urgenţă nr. 3 T. Treime I. Conform dispoziţiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penal, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs parte vătămată G. E. şi Parchetul de pe lângă Judecătoria V a s l u i . Parchetul de pe lângă Judecătoria V a s l u i critică această hotărâre pentru motive de nelegalitate în sensul că instanţa de fond a soluţionat cauza şi a dispus achitarea inculpatului fără a dispune efectuarea unei noi expertize medico-legale, fără de care nu se poate trage o concluzie certă bazată pe probe cu privire la traumatismele suferite de către partea vătămată G. E. ca urmare a accidentului din 23.12.2003 şi implicit cu privire la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea acestuia, încălcându-se astfel obligaţiile impuse instanţei prin dispoziţiile art. 4 şi 62 Cod pr.penală referitoare la rolul activ al instanţei de judecată. Pe cale de consecinţă se solicită casarea hotărârii instanţei de fond şi administrarea probei constând din o nouă expertiză medico - legală a părţii vătămate pe baza căreia să se pronunţe o hotărâre temeinică şi legală. La rândul său partea vătămată G. E. critică şi el hotărârea pe care o consideră nelegală în sensul că în mod greşit s-a apreciat că leziunile ce i s-au pricinuit ca urmare a accidentului din 23.12.2003 nu au necesitat 45-50 de zile îngrijiri medicale, ci mai puţin de 10 zile îngrijiri medicale . E. recurentul că este victima unui grup de interese în frunte cu medicul legist N. T. care are ură personală pe el pentru că i-a făcut sesizare la organele superioare . Mai pretinde partea vătămată că P. E. trebuia să fie obligat să-i plătească bicicleta pe care a distrus-o, hainele ce i-au fost deteriorate, două luni de spitalizare, să suporte cheltuielile ce s-au impus ca urmare a operaţiei pe care a suportat-o la faţă când a fost desfigurat şi operaţia de hernie pe care trebuie să o efectueze de urgenţă şi să-i plătească şi daune morale pentru că el a rămas cu sechele pe tot restul vieţii .
Prin decizia penală nr. 125/2008 a Tribunalul u i V a s l u i au fost respinse, ca nefondate, recursurile procurorului şi a părţii vătămate. S-a statuat asupra drepturilor judiciare. Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus tribunalul a reţinut că prima instanţă a făcut o corectă cercetare judecătorească şi a pronunţat hotărârea conform cu probele administrate. Reţine tribunalul că este adevărat că în cursul urmăririi penale Serviciul de Medicină Legală Judeţean V a întocmit raportul de expertiză medico-legală nr. 57/P/09.03.2004 în care se consemnează că G. E. prezintă leziuni traumatice de timpul contuziei medulare – cervicale cu tetrapareză, a plăgii şi excoriaţiilor, leziunile producându-se prin lovire cu şi de corpuri dure în contextul unui trafic rutier datând din 23.12.2003 care au necesitat 45- 50 zile îngrijiri medicale. În condiţiile în care din primele momente ale internării vătămatului în Spitalul Judeţean V s-au constatat: plagă excoriată suborbitală temporal dreaptă, plagă contuză liniară de aproximativ 1 cm., fără semne neurologie obiective, iar radiografia din 20.12.2003 de craniu plus coloană toracală nu evidenţiază leziuni traumatice, la indicaţia medicului neurolog s-a recomandat trimiterea bolnavului la Spitalul de Neurologie I unde G. E. a fost internat în perioada 25.12.2003 - 10.01.2004 cu diagnosticul: „P. contuzie medulară cervicală ;accident rutier ; tetrapareză”. Ulterior la 10.01.2004 G. E. a fost transferat la Spitalul Judeţean de Urgenţă V unde a fost internat la secţia psihiatrie – neurologie până la 26.01.2004 cu diagnosticul „ tulburare depresivă reactivă cu elemente psihogenetice histrionice . Tulburări motorii disociative” . În perioada 13-24 aprilie 2004 G. E. a fost internat la Spitalul de Recuperare I, secţia neurologie, cu diagnosticul tetrapareză flască şi traumatism vertebro- medular. S. de coloană dorsală cervicală din 16.04.2004 a evidenţiat discretă îngustare discală C6-C7, examenul neurologic consemnând mişcări involuntare absente, semne meningeale absente, nervi cranieni, nervul olfactiv şi optic normali. În perioada 21-28.-09-2004 G. E. a fost din nou internat în Spitalul Judeţean V secţia neurologie cu diagnosticul de „criză cu suspendarea conştientei de natură psihogenă„ iar la 27.12.2004 ca urmare a unei crize anamnesice de pierdere a cunoştinţei i s-a recomandat efectuarea unui examen neuro-chirugical care a şi fost efectuat la 4.01.2005, ocazie cu care s-a stabilit că pacientul trebuie investigat S. atât cranian cât şi pentru măduva cervico - toracală. Se impune precizarea că încă din luna ianuarie 2004 s-a recomandat efectuarea unei puncţii lombare pentru a se putea diagnostica corect starea sănătăţii sale dar acesta a refuzat ,la fel procedând şi în luna ianuarie 2005 când s-a recomandat efectuarea S.-ului. Având în vedere numeroasele internări în unităţi spitaliceşti după întocmirea raportului de expertiză din martie 2004 a părţii vătămate, având în vedere susţinerile lui G. E. cum că datorită acestui accident a suferit leziuni care necesită mult mai multe zile de îngrijiri medicale decât cele stabilite prin raportul de expertiză medico-legală din luna martie 2004 şi având în vedere cererile formulate de inculpat privind efectuarea unei noi expertize medico-legale care să stabilească: dacă între leziunile produse părţii vătămate ca urmare a accidentului şi afecţiunile pe care le prezintă acesta există un raport de cauzalitate, s-a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale, care a concluzionat că „ leziunile traumatice produse părţii vătămate G.l E. ca urmare a accidentului din 23.12.2003 ,au necesitat doar 7-8 zile îngrijiri medicale ,noua expertiză nefiind de acord cu concluziile exprimate în expertiza medico-legală efectuată iniţial întrucât respectivul medic legist nu a avut elemente obiective pe baza cărora să poată certifica existenţa unui traumatism vertebro medular cervical cu afectare medulară, în toate actele medicale puse la dispoziţie de partea vătămată făcându-se vorbire doar de diagnosticul de „ observaţie contuzie medulară „ şi niciodată neputându-se stabili certitudinea existenţei unei asemenea contuzii. Recomandările făcute de medicul legist părţii vătămate de a se supune unor investigaţii suplimentare s-au lovit de refuzul acestuia. Pentru că între concluziile celor două expertize existau serioase contradicţii şi pentru că medicul legist E. H. de la Cabinetul Medico- Legal Bârlad, membru în echipa de medici legişti care au întocmit raportul de expertiză nr.305/E/21.11.2005 a formulat opinie separată la raportul de expertiză, susţinând că pentru stabilirea unor eventuale sechele este absolut necesară examinarea bolnavului într-o clinică de neurochirurgie cu efectuarea unui examen neurochirurgical şi a unui S., instanţa a dispus înaintarea tuturor actelor la Comisia Superioară Medico-Legală de la I.M.L. N. Minovici B însă această comisie a apreciat că se impune efectuarea unei noi expertize medico-legale în cadrul I.N.M.L. B, care să cuprindă şi o examinare de evaluare în condiţii de spitalizare de scurtă durată care obligatoriu să includă şi examen I.R.M. cerebral şi cervical şi examen neurofiziologic al nervilor periferici, având în vedere hipotonia şi diminuarea S. consemnate la mai multe examene neurologice. Instanţa a pus în vedere lui G. E. să se prezinte la spital pentru investigaţii însă acesta a refuzat atât verbal în şedinţă publică, cât şi în scris. Cu ocazia soluţionării recursului, instanţa a pus în vedere încă la termenul din 12.10.2007 părţii vătămate recurente că este necesar să se prezinte la Spitalul Universitar B pentru efectuarea noii expertize. Partea vătămată recurentă nu s-a prezentat, deşi în continuare s-au acordat încă 5 termene de judecată, de fiecare dată punând în vedere părţii vătămate că este necesar să se prezinte pentru efectuarea noii expertize şi de fiecare dată partea vătămată a refuzat cu motivarea că nu dispune de resurse financiare . În aceste condiţii se constată că este imposibil de efectuat noua expertiză şi instanţa are a se pronunţa doar pe baza actelor existente la dosar . În condiţiile în care din cuprinsul tuturor actelor medicale nu se conturează existenţa certitudinii unui traumatism vertebro medular cervical cu afectare medulară care să fi apărut în contextul traumatismului suferit la 23.12.2003 şi care să justifice acordarea unui număr de zile de îngrijiri medicale mai mare de 7-8 decât cel acordat prin raportul de expertiză 305/2005 şi în condiţiile în care îndoiala profită inculpatului, fapta acestuia de a-l accidenta uşor pe G. E. la 23.12.2003 ,nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 184 alin.1 şi 3 Cod penal, conform art. 10 lit. b Cod pr. penală, fapta nefiind prevăzută de legea penală. Celelalte motive ale recursului părţii vătămate vizează exclusiv latura civilă a cauzei care este subsecventă laturii penale. Susţinerile sale cum că în accident i s-au distrus bicicleta şi hainele nu au fost dovedite, ba mai mult, în ce priveşte bicicleta, din cuprinsul procesului verbal de constatare şi din fotografia judiciară aflată la dosar nu se observă existenţa vreunei avarii. P. de hernie, pretinsă a se fi efectuat părţii vătămate, nu are nici o legătură cu evenimentul rutier, iar susţinerile privind faţa desfigurată nu se regăsesc în descrierile actelor medico-legale. În orice caz, aplicarea dispoziţiilor art.10 lit.”b” cod procedură penală face ca acţiunea civilă să rămână nesoluţionată conform art.346 alin. 4 cod procedură penală . Din examinarea din oficiu a hotărârii recurate, conform art. 385, ind.6, alin.3 cod procedură penală nu se constată existenţa unor alte motive de netemeinicie sau nelegalitate . Împotriva ambelor hotărâri a formulat recurs partea vătămată cu motivarea că sunt nelegale şi netemeinice atât în latura penală, cât şi în latura civilă, nu au fost analizate toate probele care s-au administrat, probe din care rezultă că a suferit leziuni vindecabile în 45 – 50 zile îngrijiri medicale.
Recursul formulat nu este admisibil. Pentru faptele la care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă, hotărârile prin care se soluţionează astfel de cauze sunt supuse controlului judiciar numai pe calea de atac a recursului. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru o faptă de vătămare corporală prevăzută de art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal, faptă pentru care acţiunea penală s-a pus în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate potrivit art. 184 alin. 5 Cod penal. Hotărârile pronunţate în astfel de cauze sunt supuse numai căii de atac a recursului potrivit art. 385 ind. 1 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, recurs a cărui soluţionare este de competenţa tribunalului, potrivit art. 27 pct. 3 Cod procedură penală. Odată cu pronunţarea deciziei prin care s-a soluţionat recursul, hotărârea a rămas definitivă potrivit art. 416 pct. 6 Cod procedură penală; Împotriva unei hotărâri definitive numai poate fi exercitată o cale de atac din ciclul ordinar al judecăţii. Pentru aceste motive, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, recursul părţii vătămate va fi respins ca inadmisibil.
