Franare brusca a autovehicului Oprire neasteptata Coliziune cu parti vatamate Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii
| Comentarii |
|
Prin Sent.pen.nr.790/09.06.2008, Judecătoria G h e r l a a condamnat pe inculpatul I. N. la pedeapsa de: - 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de articolul 184 alineatele 2 şi 4 din Codul penal - 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de articolul 184 alineatele 1 şi 3 din Codul penal. Au fost contopite pedepsele de la punctul 1 în pedeapsa mai grea de 1 an închisoare, pe care o sporeşte cu 2 luni închisoare; în final 1 an 2 luni închisoare. A fost suspendată condiţionat executarea pedepsei precizate la punctul 1, pe durata termenului de încercare de 3 ani 2 luni. I-a fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor articolului 83 din Codul penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. Pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii prevăzute de articolul 64 din Codul penal. A fost obligat inculpatul să achite părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, cu sediul în municipiul C-N, strada_ , numărul 3-5, judeţul C, despăgubiri civile în sumă de 1.058,4 lei (RON) precum şi dobânzi începând cu data de 23.09.2004, până la achitarea integrală a debitului (pentru partea vătămată H. M.). A fost obligat inculpatul să achite părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, cu sediul în municipiul C-N, strada_ , numărul 3-5, judeţul C, despăgubiri civile în sumă de 1.058,4 lei (RON) precum şi dobânzi începând cu data de 07.09.2004, până la achitarea integrală a debitului (pentru partea vătămată E. N.). A fost obligat inculpatul să achite părţii civile H. M., domiciliată în oraşul B., strada_ _ , numărul 14, judeţul C, despăgubiri civile în sumă de 85.600 lei, cu titlu de daune materiale şi 9.000 lei, cu titlu de daune morale. Plata despăgubirilor va fi garantată de Fondul de protecţie a victimelor străzii, cu sediul în municipiul B, strada_ _ , numărul 40-40 bis, etajul 5. S-a constatat că persoana vătămată E. N.-J., nu s-a constituit parte civilă în cauză. A fost obligat inculpatul să achite părţii civile H. M., 700 lei cheltuieli de judiciare. A fost obligat inculpatul să achite 800 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa sentinţa de mai sus prima instanţă a reţinut că la data de 03.09.2004, în jurul orelor 17,40 pe DN 1C (E 567), în localitatea E., a avut loc un eveniment rutier, în care a fost implicat învinuitul I. N., conducătorul autoturismului VW E. cu numărul de înmatriculare_ şi martorul T. E., conducătorul autospecializatei cu numărul_ , din care a rezultat vătămarea corporală a părţilor vătămate H. M. şi E. N. J., pasagere în autoturismul VW condus de învinuitul I. N.. Învinuitul I. N. conducea autoturismul marca VW E. cu număr de înmatriculare_ aparţinând altei persoane, pe DN 1 C la intrare în localitatea E., din direcţia de mers G – C-N, iar în dreptul cartierului T. nu a păstrat o distanţă de siguranţă faţă de autospecializata cu numărul_ care circula în faţa sa, pentru a putea evita coleziunea în cazul când aceastareduce brusc viteza sau opreşte în mod neaşteptat, astfel că a intrat în coleziune au autocisterna în partea dreaptă spate. Martorul T. E. a redus viteza ca urmare a prezenţei pe carosabilul înaintea sa a unui alt autovehicul de tonaj mare oprit înapoia unei căruţe şi a imposibilităţii de a intra în depăşirea acestora. Din impact a rezultat avarierea autoturismului condus de învinuit şi vătămarea corporală a părţilor vătămate H. M. şi E. N. J., pasagere a autoturismului VW care au fost transportate la Spitalul Clinic Judeţean C cu salvarea în vederea acordării îngrijirilor medicale. In autoturismul VW E. implicat în accident se mai afla şi martora H. B. care nu a suferit vătămări corporale. Ambilor conducători auto implicaţi în accidentul rutier, li s-au recoltat probe biologice, iar conform Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie, nr.1326/IX/a/2004 a învinuitului I. N., rezultatul a fost zero, iar conform Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1327/IX/a/2004 a martorului T. E. a fost zero. S-a procedat la verificarea tehnică a ambelor autovehicule implicate în accident, rezultatul fiind menţionat în procese verbale de verificare tehnică. Partea vătămată H. M., a fost internată la Spitalul Clinic Judeţean C, secţia de Neurochirurgie II în perioada 04.09.2004 – 22.09.2004 cu diagnosticul: “E. U. mediu, contuzie cerebrală frontal bilateral, fractură orbită dr., fractură tasare coloană dorsală D.9, accident rutier”, iar din Raportul de constatare medico-legală nr.5935/II/b/213 din 22.09.2004, rezultă că partea vătămată a suferit leziuni corporale care s-au putut produce în condiţiile unui accident rutier, care necesita 50-55 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii şi pot data din 3 septembrie 2004. Din raportul de expertiză medico-legal 1101/II/b/52 din 7 iulie 2006 a rezultat că între accidentul rutier din data de 3 septembrie 2004 şi leziunile suferite de H. M. există raport de cauzalitate direct, necondiţionat, leziunile au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale şi au determinat pierderea funcţiei ochiului drept. Partea vătămată E. N. J., a fost internată la Spitalul Clinic Judeţean C, secţia de Neurochirurgie II în perioada 04.09.2004 – 06.09.2004 cu diagnosticul: „U. contuzie cerebrală F T., fractură perete orbită dreaptă, fractură maxilar dr., echimoză periorbitară dr.plăgi multiple faciale”, iar din Raportul de constatare medico-legală nr.1734/II/b/70 din 1 august 2005, rezultă că partea vătămată a suferit leziuni corporale care s-au putut produce în condiţiile unui accident rutier, care necesita 17-18 zile îngrijiri medicale şi pot data din septembrie 2004. Culpa în producerea accidentului aparţine învinuitului care a încălcat prevederile art.49 alin.1 din OUG 195/2002 şi art.157 alin.2 din regulamentul de aplicare a ordonanţei, aprobat prin HG nr.85/2003 care prevăd obligaţia conducătorului auto care circulă înapoia altuia să păstreze o distanţă suficientă faţă de acesta pentru evitarea coliziunii în cazul reducerii bruşte a vitezei sau opririi neaşteptate. Starea de fapt reţinută mai sus a fost dovedită cu declaraţiile inculpatului (filele 54-57, 154), declaraţiile părţilor vătămate (filele 35-39, 47-48), expertiza medico-legală (filele 40-41), declaraţiile martorilor (filele 60,), rapoartele de constatare medico-legală (filele 42-43, 49-50), biletele de ieşire din spital (filele 44, 51), buletinele de analiză toxicologică (fila 58-59, 61-62), procesul verbal de cercetare la faţa locului (filele 4-18) şi procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (filele 88-89) În drept, fapta învinuitului I. N. care în data de 3 septembrie 2004, prin nerespectarea dispoziţiilor art.49 alin.1 din OUG 195/2002 şi art.157 alin.2 din Regulamentul de aplicare a ordonanţei, aprobat prin HG nr.85/2003, a cauzat din culpă un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a părţii vătămate H. M. care pentru vindecare au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale şi pierderea funcţiei ochiului drept întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal. Fapta învinuitului I. N. care în data de 3 septembrie 2004, prin nerespectarea dispoziţiilor art.49 alin.1 din OUG 195/2002 şi art.157 alin.2 din Regulamentul de aplicare a ordonanţei, aprobat prin HG nr.85/2003, a cauzat din culpă un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a părţii vătămate E. N. J. care pentru vindecare au necesitat 17-18 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 alin.1 şi 3 Cod penal. Întrucât învinuitul a săvârşit faptele de mai sus prin aceeaşi acţiune, în cauză sunt aplicabile prevederile art.33 lit.b din Codul penal. La individualizarea pedepsei care i-a fost stabilită inculpatului pentru fiecare infracţiune, instanţa de fond a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de articolul 72 din Codul penal: - gradul de pericol social al faptelor, care este relativ ridicat raportat la urmările acesteia, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale; - persoana inculpatului, care nu a mai fost condamnat (fila 73), are o comportare corespunzătoare în familie şi societate; - limitele speciale ale pedepsei, pentru fiecare infracţiune. În baza acestor elemente, instanţa de fond a stabilit inculpatului o pedeapsă de 1 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de articolul 184 alineatul 4 din Codul penal şi o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de articolul 184 alineatul 3 din Codul penal. În temeiul articolului 33 litera a) şi articolului 34 litera b) din Codul penal, s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa mai grea de 1 an închisoare, care a fost sporită cu 1 luni închisoare; în final 1 an 2 luni închisoare. Deoarece inculpatul nu a mai fost condamnat, pedeapsa aplicată este mai mică de 2 ani închisoare iar inculpatul a avut o comportare sinceră în cursul procesului penal, instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, astfel că, în temeiul articolului 81 şi articolului 82 din Codul penal, a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 1 an 2 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 3 ani 2 luni. În temeiul articolului 359 alineatul 1 din C o d u l d e procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor articolului 83 din Codul penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. În temeiul articolului 71 alineatul 5 din C o d u l d e procedură penală, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii prevăzute de articolul 64 din Codul penal. Prin actul de la fila 119, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.058,4 lei (RON). Din decontul cheltuielilor de spitalizare aflat la fila 120, reiese că partea vătămată H. M. a fost internată în Clinica de Neurochirurgie din C-N, în perioada 04.09.2004 – 22.09.2004 iar cheltuielile de spitalizare sunt în sumă de 1.058,4 lei (RON). Având în vedere cele arătate şi în temeiul articolului 14 din C o d u l d e procedură penală şi articolele 998 şi 999 din Codul civil şi articolul 313 alineatul 1 din Legea numărul 95/2006, instanţa de fond a obligat inculpatul să achite cheltuielile de spitalizare precizate mai sus. Prin actul de la fila 121, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.058,4 lei (RON). Din decontul cheltuielilor de spitalizare aflat la fila 122 a reieşit că partea vătămată E. N. a fost internată în Clinica de neurochirurgie din C-N, în perioada 04.09.2004 – 06.09.2004 iar cheltuielile de spitalizare sunt în sumă de 1.058,4 lei (RON). Având în vedere cele arătate şi în temeiul articolului 14 din C o d u l d e procedură penală şi articolele 998 şi 999 din Codul civil şi articolul 313 alineatul 1 din Legea numărul 95/2006, instanţa de fond a obligat inculpatul să achite cheltuielile de spitalizare precizate mai sus. Persoana vătămată H. M. s-a constituit parte civilă (fila 202) cu suma de 119.620 lei, cu titlu de daune materiale şi suma de 50.000 lei, daune morale. În motivarea cererii de constituire, partea civilă a precizat ce reprezintă fiecare sumă în parte: a).- cheltuieli legate de intervenţiile chirurgicale suferite şi controalele medicale post operatorii, respective cheltuieli cu medicamentele, obiecte igienice, sanitare, hrană suplimentară, cheltuieli de deplasare;sumă care se ridică la circa 10.000 lei; b).- venituri nerealizate urmare a accidentului, datorate traumatismelor multiple de care aceasta a suferit şi care i-au anulat o perioadă capacitatea de muncă şi i-au diminuat-o în mod definitiv (într-o proporţie ce urmează a fi constatată de o comisie de specialitate), având în vedere faptul că partea vătămată a avut loc de muncă asigurat în Italia, iar după scăderea tuturor cheltuielilor de întreţinere avea un câştig net de minimum 500 euro/lună. Solicită în lei suma de 109.620 lei, respective suma de 500 euro calculată pe o perioadă de 42 luni (de la data producerii accidentului şi până în prezent) urmând ca până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti să reactualizeze această cerere. c).- o rentă lunară direct proporţională cu gradul de incapacitate de muncă pe care aceasta îl are şi care urmează a fi contestat printr-o expertiză. Arată că după cum deja din probele existente la dosar, partea vătămată şi-a pierdut funcţia unui P. şi i s-a diminuat auzul urmare a accidentului. In afara acestor urmări, leziunile la nivelul coloanei vertebrale şi alte leziuni osoase o pun în imposibilitate să mai presteze muncă la nivelul la care era capabilă anterior accidentului. Aceasta apreciază că într-o proporţie de minimum 70% şi-a pierdut capacitatea de muncă, însă aprecierea corectă va trebui făcută de o comisie de medici. Partea vătămată a solicitat ca în funcţie de procentul de pierdere a capacităţii de muncă să îi fie acordată o rentă lunară calculată la venitul mediu pe economie, venit pe care cu uşurinţă îl câştiga anterior accidentului. - 50.000 lei cu titlu de daune morale, care reprezintă suferinţa fizică şi psihică pe care aceasta a avut-o ca urmare a accidentului, gravele consecinţe sub aspectul sănătăţii şi stării sale fizice şi psihice. E. parţială a văzului şi auzului la vârsta tânără pe care aceasta o are şi a avut-o la data producerii accidentului o pune în postura nefericită de a-şi trăi viaţa cu grave handicapuri. În plus leziunile coloanei vertebrale îi produc şi acum după aproape 4 ani de la producerea accidentului dureri inimaginabile. Cu alte cuvinte H. degradare a vieţii sale sub plan personal, social, medical îi dă dreptul să solicite o compensaţie materială pentru aceste daune ce sunt de nivel moral. Din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză (filele 196-198) a reieşit că partea civilă H. M. a fost victima unui accident rutier în data de 03.09.2004 iar în urma accidentului a suferit leziuni ce au necesitat peste 55 zile de îngrijiri medicale. Partea civilă a suferit leziuni ce au determinat pierderea funcţiei ochiului drept. Din declaraţiile martorei J. B., audiată în cauză (fila 226) a reieşit că partea civilă a efectuat numeroase cheltuieli legate de spitalizarea sa (alimente, medicamente, transport etc.), ce se ridică la suma de 10.000 lei. După ieşirea din spital, partea civilă a mai avut nevoie de hrană specială şi vitamine, deoarece este slăbită fizic şi trebuie să se întărească. Aceleaşi necesităţi se menţin şi în prezent. Înainte de accident, partea civilă lucra în Italia şi câştiga aproximativ 500 euro/lună iar acum nu poate desfăşura nici o activitate. Având în vedere cele arătate şi în temeiul articolului 14 alineatul 3 litera b) din C o d u l d e procedură penală şi articolului 998 şi articolului 999 din Codul civil, instanţa de fond a apreciat că sunt justificate cererile părţii civile cu privire la suma de 10.000 lei precum şi cu privire la suma de 75.600 lei 500 euro X 42 luni = 21.000 x 3,6 = 75.600 lei), astfel că inculpatul a fost obligat să achite părţii civile, despăgubiri civile în sumă de 85.600 lei, cu titlu de daune materiale. Partea civilă nu a depus un act medical privind evaluarea capacităţii sale de muncă, astfel că nu vor fi acordate daune cu privire la acest aspect, urmând ca partea civilă să se adreseze în acest scop instanţei civile, după obţinerea actului privind capacitatea de muncă. Referitor la daunele morale, instanţa de fond a apreciat că, din cauza leziunilor provocate prin accident, partea civilă a suferit dureri fizice foarte intense, pe o durată de timp mare. De asemenea, a fost imobilizată la pat un interval destul de mare de timp, fiind lipsită de posibilitatea de se bucura de viaţă. În vederea compensării acestor suferinţe fizice şi psihice şi în temeiul articolului 14 alineatul 3 litera b) din C o d u l d e procedură penală şi al articolului 998 din Codul civil, inculpatul va fi obligat să achite părţii civile, despăgubiri civile în sumă de 9.000 lei, cu titlu de daune morale. Plata despăgubirilor arătate anterior va fi garantată de Fondul de protecţie a victimelor străzii, care a fost chemat în judecată (fila 201), conform articolelor 1 şi 11 din Ordinul 113.127/2006 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Persoana vătămată E. N.-J., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul I. N. solicitând reducerea pedepsei aplicate, iar pe latura civilă a cauzei reducerea despăgubirilor civile şi a cheltuielilor de spitalizare şiFondul de Protecţie a Victimelor Străziicare, pe latura civilă a cauzei a solicitat reducerea despăgubirilor materiale şi a cheltuielilor de spitalizare, precizând în instanţă că apelul nu vizează daunele morale, iar la termenul din 04.05.2009, prezentă fiind la instanţă şi când i-a fost comunicată Sent.pen.nr.790/09.06.2008 a Judecătoriei G h e r l a, a declarat apel şi partea vătămată E. N. J. (f.119-120). Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate si din oficiu, in baza probelor de la dosar, s-a apreciat admisibil apelul inculpatului I. N. pe latura penală a cauzei şi a cheltuielilor de spitalizare şi nefondate apelurile declarate de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi partea vătămată E. N. J.. Partea vătămată E. N. J. nu s-a prezentat în primă instanţă la nici un termen de judecată cu toate că a fost citată la toate adresele cunoscute de instanţă, inclusiv din localitatea M., jud. S şi cum Sent.pen.nr.790/09.06.2008 a Judecătoriei G h e r l a, nu i-a fost comunicată şi la această adresă, la instanţa de apel fiind citată cu mandat de aducere, la termenul din 04.05.2009, dată la care i-a fost comunicată Sent.pen.nr.790/09.06.2008 a Judecătoriei G h e r l a, a declarat apel şi partea vătămată E. N. J. căreia i-a fost acordat un termen pentru a depune motivele de apel. La termenul următor, din nou partea vătămată E. N. J. nu s-a prezentat în instanţă şi nu a depus nici motivele de apel. Din raportul de constatare medico-legală de la f.49-50 dos. urm.pen. a rezultat că partea vătămată E. N. J. a suferit leziuni vindecabile în 17-18 zile de îngrijiri medicale, iar pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 al.1 şi 3 C.pen., conform al. 5 al acestui articol de lege, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate. Termenul de introducere a plângerii, conform art. 284 C.pr.pen. este de 2 luni din ziua în care partea vătămată a ştiut cine este făptuitorul. Partea vătămată E. N. J., se afla în autovehiculul condus de inculpatul I., la data de 03.09.2004 când a avut loc accidentul, iar în declaraţia din 14.09.2004, de la f.47-48 dos. de urm. pen., partea vătămată E. N. J. arată că este prietenă de familie cu inculpatul I. N., că nu doreşte să fie trimis în judecată şi nu depune plângere penală împotriva acestuia. Partea vătămată E. N. J., formulează plângere penală împotriva inculpatului I. N. pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 al.1 şi 3 C.pen., la data de 04.XI.2004, prin av. E. T., data de 04.XI.2004, fiind trecută chiar de av. E. la f.94 dos. urm. pen. şi tot la această dată a fost înregistrată plângerea, f.93 dos. urm. pen., f.93. Partea vătămată şi-a manifestat pentru prima dată intenţia de tragere la răspundere penală a inculpatului, la data de 04.XI.2004, cu toate că avea cunoştinţă cine este autorul infracţiunii, din data de 03.09.2004, când a avut loc accidentul. Art. 186 al.3 C.pr.pen. prevede că termenele socotite pe luni, expiră la sfârşitul zilei corespunzătoare a ultimei luni, astfel termenul de 2 luni, prev. de art. 284 C.pr.pen. de introducere a plângerii penale prealabile, pentru partea vătămată E. N. J., a expirat la data de 03.XI.2004, iar cum partea vătămată şi-a manifestat intenţia de tragere la răspundere penală a inculpatului I., la data de 04.XI.2004, plângerea penală prealabilă a acesteia se priveşte ca tardivă, termenul de 2 luni pentru introducere împlinindu-se într-o zi lucrătoare de miercuri. Cum inculpatul I. N. a fost condamnat şi pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 al.1 şi 3 C.pen. (parte vătămată E. N. J.) cu toate că partea vătămată nu şi-a manifestat intenţia de tragere la răspundere penală in termenul de 2 luni prev. de lege, in temeiul art.379 pct.2 lit.a, rap. la art.382 al.2 C.pr.pen., s-a admis apelul penal declarat de inculpatul I. N., împotriva Sent.pen.nr.790/09.06.2008, Judecătoria G h e r l a, pe care o desfiinţează in parte, cu privire la latura penală si rejudecând in aceste limite: În temeiul art. 11 pct.2 lit.b, rap. la art.10 lit.f C.pr.pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părţii vătămate E. N. J. împotriva inculpatului I. N., pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 al.1 şi 3 C.pen. S-au înlăturat dispoziţiile referitoare la contopirea pedepselor şi sporul de 2 luni închisoare, dispoziţiile referitoare la termenul de încercare şi pedepsele accesorii. S-a menţinut pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 al.2 şi 4 C.pen. În temeiul art. 71 C.pen. s-au interzis drepturile prev. de art 64 lit. a teza a II-a art.64 lit.b C. pen. In baza art.81 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durată de 3 ani şi s-a atras atenţia inculpatului I. N. asupra prev. art.83 C.pen. In temeiul art.71 al.5 C.pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii. S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei. Raportat la pericolul social concret al faptei inculpatului, la urmările accidentului produs din culpa exclusiva a sa, în urma căruia partea vătămată H. M. şi-a pierdut funcţia de vedere a ochiului drept, pe lângă alte urmări grave, pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea executării acesteia nu este o pedeapsă care să necesite reducerea cuantumului acesteia după cum solicită inculpatul I.. Fiind încetat procesul penal pentru una din infracţiunile aflate în concurs, pe motiv de tardivitate a plângerii penale prealabile a uneia din părţile vătămate, şi înlăturându-se sporul de 2 luni închisoare ca urmare a concursului de infracţiuni, considerăm că o reducere mai mare, decât aceea care s-a impus ca urmare a înlăturării concursului de infracţiuni ar afecta scopul pentru care a fost aplicată pedeapsa pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă din culpă. În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, despăgubirile materiale acordate părţii civile H. M. au fost dovedite cu martora J. B., iar suma acordată cu titlu de daune morale, raportat la suferinţele părţii civile H. şi traumele cauzate de pierderea funcţiei ochiului drept şi celelalte urmări grave ale accidentului, se priveşte ca o sumă rezonabilă şi pe deplin justificată. După cum rezultă din probele scrise depuse de inculpatul I. (f.20-21, 30-31), acesta a achitat în întregime cheltuielile de spitalizare pentru părţile vătămate H. M. şi E. N. J., astfel instanţa de apel a dispus înlăturarea din dispozitivul sentinţei a dispoziţiile referitoare la obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C, prejudiciul cauzat acestei părţi civile fiind recuperat în întregime. Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii a precizat la unul din termenele de apel că a declarat apel numai în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor materiale ce au fost acordate părţii civile H., apelul nevizând şi daunele morale pe care le consideră justificate în ceea ce priveşte cuantumul acestora. La.f.226 dos.fond. se află declaraţia martorei I.A. care arată că în prezent, datorită problemelor medicale în legătură cu coloana, auzul şi văzul, partea vătămată H. nu mai poate lucra, iar anterior accidentului realiza în Italia venituri lunare de 500 euro/lună, probă care justifică cuantumul despăgubirilor materiale acordate cu acest titlu părţii civile H., fapt pentru carte se priveşte ca nefundat recursul Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii. Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal inculpatul I. N., solicitând casarea acesteia împreună cu hotărârea instanţei de fond şi rejudecând, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat din infracţiunea prev.de art.184 alin.2 şi 4 C.pen. în infracţiunea prev.de art.184 alin.2 C.pen. şi achitarea inculpatului pentru această infracţiune conform art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen. sau în subsidiar în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b1 C.pr.pen., cu reducerea despăgubirilor civile acordate şi înlăturarea rentei lunare. În motivele de recurs, s-a arătat că din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că inculpatul este autorul infracţiunii de vătămare corporală din culpă, nu s-a stabilit cu ce viteză circula autospecializata cu nr.(...), coliziunea producându-se prin reducerea bruscă a vitezei de către conducătorul acestui vehicul, nu s-a stabilit după urmele de frânare nici ce viteză avea autovehiculul condus de inculpat şi nici locul producerii accidentului. Referitor la încadrarea juridică a faptei, s-a invocat faptul că inculpatul nu se afla în exercitarea unei profesii sau meserii pentru ca vătămarea să fie rezultatul nerespectării disp.legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii pentru a se putea reţine aplicarea disp.art.184 alin.4 C.pen. Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului se impune a se ţine cont de circumstanţele reale şi personale, iar în cazul în care nu se face aplicabilitatea disp.art.18/1 C.pen. să se dea eficienţă prevederilor art.74 şi art.76 C.pen. prin aplicarea unei pedepse coborâte sub minimul special prevăzut de lege. În ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată de partea vătămată H. M., s-a arătat că instanţa a acordat despăgubiri civile într-un cuantum mai mare decât cel cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă până la citirea actului de sesizare, iar renta lunară este nejustificată, întrucât partea vătămată nu a făcut dovada că a desfăşurat anterior producerii accidentului o activitate din care să fi obţinut venituri salariale, chiar din declaraţia ei rezultând că lucra în Italia de circa 1 an şi 2 luni, deci ulterior producerii accidentului. Împotriva aceleiaşi decizii a declarat recurs Asociaţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, solicitând casarea acesteia împreună cu hotărârea instanţei de fond numai cu privire la latura civilă a cauzei şi rejudecând, să se respingă acţiunea civilă exercitată de partea vătămată H. M. ca nefiind dovedită, sau în subsidiar să se limiteze garanţia fondului la nivelul sumei de 70.000 lei reprezentând limita de răspundere RCA la data producerii accidentului. În motivarea recursului, s-a arătat că declaraţia martorei J. B. este insuficientă pentru stabilirea unui cuantum cert al prejudiciului, atâta timp cât martora nu a constatat în mod direct existenţa unui venit licit şi cert al părţii vătămate, respectiva declaraţie nefiind coroborată cu nicio probă. În ceea cepriveşte cheltuielile cu tratamentul, hrana suplimentară şi transportul pretinse de partea vătămată, acestea puteau fi dovedite cu prescripţii medicale şi documente fiscale care nu există la dosar. Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele: Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească, inclusiv a declaraţiei inculpatului de recunoaştere a faptei, instanţa de fond şi cea de apel au reţinut în mod corespunzător starea de fapt, din care rezultă că la data de 3 septembrie 2004, în timp ce conducea autoturismul VW Passat cu nr.(...) pe raza localităţii E., în dorecţia de mers G-C N, în dreptul cartierului T., nu a păstrat o distanţă corespunzătoare faţă de autoutilitara cu nr.(...) care a circulat în faţa sa, astfel că nu a putut evita coliziunea în momentul în care acel vehicul a redus brusc viteza ca urmare a prezenţei pe carosabil înaintea sa a unui alt autovehicul de tonaj mare. Culpa în producerea accidentului aparţine exclusiv inculpatului care a încălcat prev.art.49 alin.1 din OUG 195/2002 şi art.157 alin.2 din Regulamentul de aplicare a aceleiaşi ordonanţe aprobat prin HG 85/2003 care prevăd obligaţia conducătorului auto care circulă înapoia altuia să păstreze o distanţă suficientă faţă de acesta pentru evitarea coliziunii în cazul reducerii bruşte a vitezei sau opririi neaşteptate. Cum în urma producerii accidentului a rezultat vătămarea corporală a părţilor vătămate H. M., care a suferit leziuni corporale vindecabile în 50-55 zile de îngrijiri medicale, precum şi E. N. J., care a suferit leziuni corporale vindecabile în 17-18 zile de îngrijiri medicale, faţă de cele mai sus menţionate, în mod corect s-a apreciat că încadrarea juridică a faptelor este cea prev.de art.184 alin.2 şi 4 C.pen. şi respectiv art.184 alin.1 şi 3 C.pen. Întrucât partea vătămată E. N. J. şi-a retras plângerea pentru infracţiunea prev.de art.184 alin.1 şi 3 C.pen. în mod judicios instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal. Nu se poate susţine că în cauză nu este aplicabil alin.4 al art.184 C.pen., în condiţiile în care inculpatul a săvârşit infracţiunea de vătămare corporală ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice, astfel că se încadrează în teza a doua a alin.3 şi anume săvârşirea faptei este urmarea nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru îndeplinirea unei activităţi şi nu pentru exerciţiul unei profesii sau meserii. La individualizarea pedepsei s-a ţinut cont de criteriile generale de individualizare prev.de art.72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei şi făptuitorului, urmările produse, conduita inculpatului, astfel că aceasta este proporţională cu gravitatea infracţiunii şi celelalte elemente care pot fi avute în vedere în acest scop. Nu se justifică reţinerea în favoarea inculpatului a unor circumstanţe atenuante şi nici nu sunt aplicabile disp.art.181 C.pen., întrucât în urma nerespectării dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice, inculpatul a determinat producerea unui accident rutier în urma căruia o persoană a rămas cu sechele profunde, iar prejudiciul nu a fost acoperit. Faţă de cele mai sus reţinute, hotărârile atacate sunt legale şi temeinice sub aspectul modului de soluţionare a laturii penale a cauzei. Referitor la acţiunea civilă exercitată de partea vătămată H. M., se observă că înainte de citirea actului de sesizare, la termenul de judecată din 25 iunie 2007, stabilit la Judecătoria G h e r l a, aceasta a solicitat suma de 70.000 lei daune morale şi materiale, pretenţii precizate ulterior în concluziile scrise depuse la 3 martie 2008 (fila 14 dosar nr(...)) în sensul că daunele materiale se ridică la suma de 119.620 lei şi pe lângă daunele morale în sumă de 50.000 lei se solicită o rentă lunară direct proporţională cu gradul de muncă pe care-l are şi care urmează a fi constatat printr-o expertiză. Instanţa de fond a acordat despăgubiri părţii civile H. M. în sumă de 85.600 lei cu titlu de daune materiale şi 9.000 lei daune morale bazându-şi hotărârea doar pe declaraţia martorei J. B., care a arătat că înainte de accident, partea vătămată lucra în Italia şi câştiga aproximativ 500 euro pe lună iar acum nu poate desfăşura nicio activitate, astfel că s-a considerat că i se cuvine beneficiul nerealizat pe o perioadă de 42 luni. Tribunalul investit fiind cu apelul inculpatului, inclusiv pe latură civilă, nu s-a pronunţat asupra tuturor criticilor aduse de acesta, în sensul că venitul lunar de 500 euro al părţii civile nu a fost dovedit, că nu există nici un act în acest sens şi că suma acordată cu titlu de daune materiale a fost stabilită în mod aleatoriu, singura probă în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei fiind declaraţia martorei J. B.. În considerentele deciziei Tribunalul u i C l u j se arată doar că despăgubirile materiale acordate părţii civile au fost dovedite cu martora J. B., motivare insuficientă în raport de cele invocate în a p e l d e inculpat, dar şi de Asociaţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii. În condiţiile în care instanţa de fond nu a arătat în concret de ce se justifică sumele acordate cu titlu de despăgubiri civile părţii vătămate H. M., cu ce se coroborează declaraţia martorei J. B. (insuficientă pentru dovedirea în totalitate a pretenţiilor), care sunt elementele care au condus la concluzia că părţii vătămate i se cuvine beneficiul nerealizat pe perioada ulterioară zilelor de îngrijiri medicale (în condiţiile în care nu a existat o expertiză de încadrare într-un grad de invaliditate care să ateste incapacitatea totală de muncă), cum a dovedit partea vătămată că a fost angajată anterior producerii accidentului, iar veniturile sale nu mai sunt aceleaşi, iar tribunalul nu s-a pronunţat asupra aceloraşi aspecte în calea de atac a apelului, care devoluează, se apreciază că este incident cazul de casare prev.de art.3859 pct.10 C.pr.pen. şi art.3859 pct.9 C.pr.pen. Prin urmare în baza art.38515 pct.2 lit.c C.pr.pen. recursurile declarate de inculpat şi Asociaţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii vor fi admise, urmând a se casa decizia tribunalului doar sub aspectul modului de soluţionare a laturii civile, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel pentru a fi reluată judecata acţiunii civile exercitată de partea vătămată H. M. sub aspectele mai sus menţionate. Văzând şi disp.art.192 alin.3 C.pr.pen.
