Judecata în primă instanţă şi în apel. Absenţa inculpatului aflat în stare de deţinere, de la judecată. Necitarea inculpatului de la locul de deţinere, având drept consecinţă lipsa acestuia de la judecata în primă instanţă şi în apel. Sancţiunea - nulitat
| Comentarii |
|
- Codul de procedură penală: art. 197 alin. (2), art. 314, art. 3859 alin. (1) pct. 5
- Convenţia europeană a drepturilor omului: art. 5, art. 6
- Jurisprudenţa CEDO: cauzele Colozza şi Rubinat c. Italiei, Poitrimol c. Franţei, F.C.B. c.
Italiei, Ilişescu şi Chiforec c. României
Potrivit dispoziţiilor art. 314 alin. (1) C. pr. pen., „judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere". în acest sens, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 5 par. 3 şi 4 şi ale art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Colozza şi Rubinat c. Italiei - 1985, Poitrimol c. Franţei - 1993, F.C.B. c. Italiei - 1991) din care rezultă că, deşi nu este prevăzut în mod expres, dreptul acuzatului de a lua parte la proces decurge din obiectul şi scopul art. 6, iar statele trebuie să depună eforturi rezonabile pentru a asigura exercitarea acestui drept, statuându-se că prezentarea la proces a unui acuzat are o importanţă capitală atât din punctul de vedere al dreptului acestuia de a fi audiat, cât şi al necesităţii de a verifica exactitatea afirmaţiilor sale şi de a le confrutita cu declaraţiile părţii vătămate, ale cărei interese trebuie protejate, cât şi cele ale martorilor (cauza Ilişescu şi Chiforec c. României - 2005).
Prin urmare, judecarea inculpatului în lipsă, atât de prima instanţă, cât şi de instanţa de apel, deşi acesta era arestat în executarea unui mandat, constituie o încălcare a prevederilor art. 314 C. pr. pen., care se sancţionează cu nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) şi 3 C. pr. pen., fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 5 C. pr. pen.
(Decizia penală nr. 1001 din 7 octombrie 2010, Secţia penală, dr. M.B.)
Prin sentinţa penală nr. 215 din 21 octombrie 2009, pronunţată de Judecătoria Sânnicolau-Mare în dosar nr. 417/295/2009 s-a dispus următoarele:
în baza art. 70 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul D A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la trecerea ilegală a frontierei de stat a României, în stare de recidivă postcondamnatorie.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. în baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 1865 din 10 octombrie 2008, pronunţată de Judecătoria Piteşti.
în baza art. 39 alin. (1) C. pen., a fost contopit restul rămas neexecutat de 25 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1865 din 10 octombrie 2008, pronunţată de Judecătoria Piteşti, cu pedeapsa de 1 an închisoare, rezultând pedeapsa de 1 an închisoare.
în baza art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare (din care, 1 an spor), pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în stare de recidivă postcondamnatorie.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. în baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 1865 din 10 octombrie 2008, pronunţată de Judecătoria Piteşti.
în baza art. 39 alin. (1) C. pen., a fost contopit restul rămas neexecutat de 25 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1865 din 10 octombrie 2008, pronunţată de Judecătoria Piteşti, cu pedeapsa de 4 ani închisoare, rezultând pedeapsa de 4 ani închisoare.
în baza art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea, în stare de recidivă postcondamnatorie.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. în baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 1865 din 10 octombrie 2008, pronunţată de Judecătoria Piteşti.
în baza art. 39 alin. (1) C. pen., a fost contopit restul rămas neexecutat de 25 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1865 din 10 octombrie 2008, pronunţată de Judecătoria Piteşti, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, rezultând pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a constatat că faptele sunt săvârşite în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen. în baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentinţă, respectiv 1 an închisoare, 4 ani închisoare, 3 ani închisoare, pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, urmând a fi executata de către inculpat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 27 noiembrie 2008, în jurul orei 15,00, s-a prezentat în PTF Cenad, pe sensul de ieşire din ţară, inculpatul D.A., iar la controlul de frontieră a prezentat cartea de identitate românească pe numele de D.I.A., în care era aplicată fotografia sa, cu scopul trecerii frontierei din România în Ungaria.
în urma verificărilor efectuate în cauză s-a reţinut faptul că documentul prezentat de acesta este fals.
De asemenea, s-a reţinut şi faptul că inculpatul pentru a trece fraudulos frontiera din România în Ungaria s-a prezentat sub o identitate falsă, respectiv D.I.A.
S-a apreciat de către prima instanţă că faptele descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la trecerea frauduloasă a frontierei de stat a României, fals material în înscrisuri oficiale şi fals privind identitatea, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 70 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, art. 288 alin. (1) C. pen. şi art. 293 alin. (1) C. pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
împotriva sentinţei penale nr. 215 din 21 octombrie 2009 a declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau-Mare, solicitând, în temeiul art. 379 alin. (2) lit. a) C. pen., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau-Mare a apreciat că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală în ceea ce priveşte condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., fiind o pedeapsă care nu este în limitele prevăzute de lege. Apreciază că în mod greşit instanţa de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., din care un an spor, fără a proceda la individualizarea pedepselor.
Prin decizia penală nr. 85/A din 10 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 417/295/2009, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. pr. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau-Mare împotriva sentinţei penale nr. 215 din 21 octombrie 2009, pronunţată de Judecătoria Sânnicolau-Mare în dosar nr. 417/295/2009, pe care a desfiinţat-o parţial în latură penală cu privire la individualizarea pedepselor şi în consecinţă:
în baza art. 70 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.A. la 6 luni închisoare.
în baza art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare.
în baza art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare
în baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.A. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare, pe care o sporeşte cu 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de: 1 an şi 3 luni închisoare.
în baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate privind restul de pedeapsă de 68 zile închisoare rămas neexecutat conform sentinţei nr. 1865/2008 a Judecătoriei Piteşti.
în baza art. 39 alin. (1) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre cu restul de pedeapsă neexecutat de 68 zile închisoare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de: 1 an şi 3 luni închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe.
Pentru a pronunţa această decizie penală, examinând apelul prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. pr. pen, Tribunalul Timiş a apreciat că apelul este fondat sub aspectul aplicării unei pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege şi sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, tribunalul a constatat că prima instanţă a reţinut corect starea de fapt, în sensul că la data de 27 noiembrie 2008, inculpatul D.A. s-a prezentat în P.T.F. Cenad în sensul de ieşire din ţară în scopul de a trece frontiera de stat în Ungaria, prezentând la controlul organelor poliţiei de frontieră un document de identitate falsificat de către inculpat şi prezentându-se în faţa organelor de poliţie cu o identitate falsă.
De asemenea, s-a apreciat că prima instanţă a reţinut corect că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, săvârşind fapta în timpul liberării condiţionate privind restul de pedeapsă de 68 zile închisoare rămas neexecutat conform sentinţei nr. 1865/2008 a Judecătoriei Piteşti.
Tribunalul Timiş a apreciat însă că pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale este nelegală având în vedere că pedeapsa stabilită de lege este de la 3 luni la 3 ani.
Astfel, s-a reţinut că aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare încalcă principiul legalităţii incriminării. Chiar dacă s-a prevăzut în cuprinsul dispozitivului că din această pedeapsă 1 an reprezintă spor, tribunalul a apreciat că hotărârea este contrară legii deoarece în cazul recidivei prevăzute de art. 37 lit. a) pedeapsa se aplică în două etape după regulile prevăzute de art. 61 alin. (1) teza a ll-a C. pen., sporul putând fi aplicat după revocarea beneficiului liberării condiţionate.
Analizând din oficiu sentinţa penală apelată, instanţa de apel a constatat de asemenea că s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen, în sensul că prima instanţă nu a avut în vedere pericolul social concret al infracţiunilor săvârşite de inculpat. S-a reţinut că faptele sunt neîndoielnic grave, având în vedere împrejurarea că inculpatul a încercat să înşele organele poliţiei de frontieră prezentându-se cu un act de identitate falsificat de către inculpat şi declinându-şi o altă identitate, pericolul social este unul concret, specific infracţiunii, prin infracţiunile săvârşite, aducându-se atingere relaţiilor sociale referitore la încrederea în autenticitatea documentelor oficiale, precum şi relaţiilor sociale privitoare la regimul juridic al frontierelor de stat române şi străine, însă raportat la acest pericol social aplicare a unei pedepse spre maximul special nu este justificată
Instanţa de apel a considerat că aplicarea unui spor de pedeapsă apare ca fiind justificat întrucât în cauză faptele au fost săvârşite în concurs, fiind incidente dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen.
Prin urmare, tribunalul, reindividualizând pedepsele aplicate, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau-Mare împotriva sentinţei penale nr. 215 din 21 octombrie 2009, pronunţată de Judecătoria Sânnicolau-Mare în dosar nr. 417/295/2009, pe care a desfiinţat-o parţial în latură penală cu privire la individualizarea pedepselor şi în consecinţă:
în baza art. 70 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a)
C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.A., la 6 luni închisoare.
în baza art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare.
în baza art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare.
în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul D.A. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare, pe care o va spori cu 3 luni inchi-soare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de: 1 an şi 3 luni închisoare.
în baza art. 61 alin. (1) C. pen., a dispus revocarea liberării condiţionate privind restul de pedeapsă de 68 zile închisoare rămas neexecutat conform sentinţei nr. 1865/2008 a Judecătoriei Piteşti.
în baza art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre cu restul de pedeapsă neexecutat de 68 zile închisoare şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de:
1 an şi 3 luni închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe, împotriva deciziei penale nr. 85/A din 10 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 417/295/2009 a declarat recurs, în termen legal, inculpatul D.A., criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Analizând recursul declarat de inculpat prin prima motivelor invocate de acesta şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. pr. pen., instanţa constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
în prealabil, instanţa constată că recursul declarat de inculpatul D.A. a fost formulat în termenul legal întrucât acesta nu a început să curgă de la data comunicării deciziei prin afişare la Consiliul Local Cenad. Astfel, la data pronunţării deciziei penale recurate, inculpatul D.A. se afla în stare de deţinere, iar potrivit art. 360 alin. (2) şi (3) C. pr. pen., se impunea ca hotărârea să-i fie comunicată la locul de deţinere.
Conform informaţiilor comunicate de Penitenciarul Arad (dosar Curtea de Apel), rezultă că inculpatul D.A. se află în stare de deţinere începând cu data de 2 martie
2009, fiind în executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 351/2007 pronunţată de Tribunalul Arad.
Potrivit dispoziţiilor art. 314 alin. (1) C. pr. pen., „judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere”. în acest sens, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 5 par. 3 şi 4 şi art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Colozza şi Rubinat c. Italiei - 1985, Poitrimol c. Franţei - 1993, F.C.B. c. Italiei - 1991) din care rezultă că, deşi nu este prevăzut în mod expres, dreptul acuzatului de a lua parte la proces decurge din obiectul şi scopul art. 6, iar statele trebuie să depună eforturi rezonabile pentru a asigura exercitarea acestui drept; statuându-se că prezentarea la proces a unui acuzat are o importanţă capitală atât din punctul de vedere al dreptului acestuia de a fi audiat, cât şi al necesităţii de a verifica exactitatea afirmaţiilor sale şi de a le confrunta cu declaraţiile părţii vătămate, ale cărei interese trebuie protejate, cât şi cele ale martorilor (cauza Ilişescu şi Chiforec c. României - 2005). Prin urmare, judecarea inculpatului D.A. în lipsă, atât de prima instanţă, cât şi de instanţa de apel, deşi acesta era arestat în executarea unui mandat, constituie o încălcare a prevederilor art. 314 C. pr. pen., care se sancţionează cu nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) şi (3) C. pr. pen., fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 5 C. pr. pen.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. pr. pen., instanţa a admis recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 85/A din 10 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 417/295/2009; a casat decizia atacată şi sentinţa penală nr. 215 din 21 octombrie 2009 a Judecătoriei Sânnicolau-Mare şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
Având în vedere că prin prezenta decizie au fost casate hotărârile de condamnare în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.A., mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 284 din 10 iunie 2010 emis de Judecătoria Sânnicolau-Mare a rămas fără temei juridic, astfel că instanţa a dispus anularea acestuia şi punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
