Judecata. Inculpat minor cu inculpat major. Publicitatea şedinţei de judecată. Consecinţe.
| Comentarii |
|
Potrivit art.486 C.proc.pen., când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, dintre care unii minori şi alţii majori, şi nu este posibilă disjungerea, instanţa judecă în compunerea prevăzută de art.483 şi după procedura obişnuită.
Art. 290 din acelaşi cod prevede că şedinţa de judecată este publică, iar nerespectarea publicităţii este sancţionată cu nulitate absolută în condiţiile art.197 alin. (2) C.proc.pen.
Instanţa supremă arată fără echivoc că, atunci când în aceeaşi cauză, sunt mai multi inculpaţi, dintre care unii minori şi alţii majori, completul este compus din judecători anume desemnaţi, dar judecata se face potrivit procedurii obişnuite, în şedinţă publică.
Aşa fiind, au fost respectate dispoziţiile legale ale art. 486 C.proc.pen. atâta timp cât atât la judecătorie, cât şi la tribunal soluţionarea cauzei în care a fost judecat un inculpat major alături de un inculpat minor s-a făcut în şedinţă publică, motivul de nulitate fiind astfel nefondat.
DECIZIA PENALĂ NR. 81/R/10.02.2009
Prin sentinţa penală nr. 1487 din 26 iunie 2008 a Judecătoriei Baia Mare s-a dispus condamnarea inculpaţilor:
1. D.C.A. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 al.2 C.pen. cu aplic. art.75 lit. c C.pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
2. Z.F.C. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 al.2 C.pen. cu aplic. art.99 şi urm. C.pen., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În temeiul art.81, 82, 110 C.pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani pentru inculpatul D.C.A. şi de 3 ani şi 6 luni pentru inculpatul Z.F.C. şi a atras atenţia inculpaţilor asupra disp. art.83 C.pen.
În baza art.71 al.1 C.pen. a interzis inculpaţilor drepturile prev. de art.64 lit.a teza II C.pen., iar în temeiul art.71 al.5 C.pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art.14 C.proc.pen. rap. la art.998, art.1003 şi art.1000 al.2 C.civ. a obligat inculpaţii în solidar, iar pe inc. Z.F.C. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente la despăgubiri civile către partea civilă D.T. în sumă de 22.865 lei din care
10.865 lei reprezintă daune materiale şi 12.000 lei reprezintă daune morale.
În baza textelor legale arătate mai sus şi cu aplic. art.313 din Legea nr.95/2006, modificată prin O.U.G. nr.72/2006 a obligat inculpaţii în solidar, iar pe inc. Z.F.C. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente la despăgubiri civile în sumă de 8.313,78 lei cu dobânda legală conf. O.G. nr.9/2000, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la efectiva achitare către Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. Constantin Opriş” Baia Mare.
În temeiul art.193 C.proc.pen. a obligat inculpaţii, iar pe inc. Z.F.C. în solidar cu părţile responsabile civilmente la cheltuieli judiciare către partea civilă D.T. în sumă de 1325 lei.
În baza art. 191 C.proc.pen. a obligat inculpaţii, iar pe inc. Z.F.C. în solidar cu părţile responsabile civilmente la cheltuieli judiciare în favoarea statului în sumă de câte 600 lei.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reţinut că în noaptea de 15/16.10.2005, inculpaţii, partea vătămată D.T. Vasile, împreună cu alţi prieteni se aflau la Clubul
C.S.M. din Baia Mare.
Între partea vătămată şi inculpatul Z.F.C. a avut loc o discuţie în contradictoriu, ambii s-au înjurat şi s-au insultat.
În cursul aceleiaşi nopţi partea vătămată şi inculpaţii s-au reîntâlnit pe str. Bogdan Vodă, în zona Şcolii Generale nr.3 din Baia Mare.
Partea vătămată era însoţită de martorii L.A. şi P.N., iar inculpaţii au ajuns la faţa locului cu autoturismul Golf II, condus de inculpatul D.C.A.. În cursul cercetărilor aceştia din urmă au susţinut că au apărut întâmplător pentru că îşi căutau o prietenă care locuieşte în zonă.
Inculpatul Z.F.C. s-a apropiat de grupul părţii vătămate, a folosit un spray lacrimogen pentru a-i îndepărta pe martori, iar inculpatul D.C.A. a îmbrâncit-o pe partea vătămată. După ce aceasta a căzut, ambii inculpaţi i-au aplicat mai multe lovituri cu picioarele şi când partea vătămată nu a mai reacţionat, l-au lăsat în stradă, au urcat în maşina cu care au venit şi au părăsit locul faptei.
Ulterior partea vătămată, ajutată de prietenii săi, s-a deplasat la domiciliu, iar în dimineaţa zilei de 16.10.2005 s-a internat în spital suferind mai multe intervenţii chirurgicale.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 689/28.06.2006 efectuat de Serviciul Medico-Legal Judeţean Baia Mare (filele 64-67 dos.urm.pen.), partea vătămată a suferit leziuni traumatice abdominale- ruptură de rinichi drept cu hematom retroperitoneal şi hematom perirenal drept suprainfectat, operat şi hematom de perete lateral duoden, precum şi leziuni traumatice tegumentare.
Leziunile renale şi duodenale s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi au necesitat pentru vindecare 55 - 58 zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei.
Leziunile tegumentare s-au produs prin cădere şi au necesitat pentru
vindecare 4 - 5 zile de îngrijiri medicale.
Potrivit completării la raportul de expertiză medico-legală nr. 1142/17.12.2007 (fila 140 dos.fond) şi a adresei nr.283/03.06.2008 (fila 208 dos.fond.), ambele ale Serviciului Medico-Legal Judeţean Baia Mare, partea vătămată D.T. prezintă
afectarea permanentă a capacităţii de muncă, respectiv o incapacitate adaptativă de 40%, deficienţă morfofuncţională uşoară, nu se încadrează în grad de invaliditate şi nu prezintă infirmitate. De asemenea se mai precizează că cicatricile postoperatorii nu constituie prejudiciu estetic şi au caracter de permanenţă.
În faza de urmărire penală inculpaţii au recunoscut comiterea infracţiunii, însă în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul Z.F.C. nu a mai recunoscut fapta, susţinând că la poliţie a declarat în sensul recunoaşterii faptei, fiindu-i teamă de poliţişti.
Susţinerile inculpatului Z.F.C. din faţa instanţei de fond, în sensul că nu a lovit-
o pe partea vătămată sunt infirmate de materialul probator administrat în cauză, cu
excepţia declaraţiei coinculpatului D.C.A., care în faza de cercetare judecătorească a
confirmat poziţia inculpatului minor Z.F.C., însă niciunul nu au adus dovezi care să justifice poziţia nou adoptată
Mai mult, aşa cum rezultă din declaraţia martorului D.F. - mama părţii vătămate (fila 105 dos.fond.), aceasta a fost contactată de mamele inculpaţilor în vederea împăcării, iar tatăl inculpatului Z. a vizitat-o pe partea vătămată la spital, aspecte care de asemenea infirmă susţinerea inculpatului minor din faţa instanţei.
În sensul vinovăţiei inculpaţilor, sunt elocvente declaraţiile constante ale părţii vătămate, care se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor din faza de urmărire penală (filele 12 -17 dos.urm.pen.), din care rezultă că ambii inculpaţi au lovit-o pe partea vătămată cu picioarele în zona spatelui şi a abdomenului.
Instanţa de fond a constatat că vinovăţia inculpaţilor este dovedită şi cu declaraţiile martorilor L.A. (fila 24 dos.urm.pen şi fila 85 dos.fond.) şi P.N. (fila 20 dos.urm.pen. şi fila 122 dos.fond.), care au arătat că partea vătămată a fost agresată de ambii inculpaţi, aceştia continuând să o lovească cu pumnii şi cu picioarele în zona abdominală şi în spate şi după ce aceasta era căzută la pământ.
Împrejurarea că ambii inculpaţi au exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate reiese şi din declaraţia martorului D.C.A. (fila 34 dos.urm.pen. şi fila 123 dos.fond.), care deşi nu a fost de faţă la incident a aflat despre acesta de la alţi prieteni din cartier, ulterior vizitându-şi fratele (partea vătămată) la spital, unde mama lor se deplasa zilnic, uneori chiar de două ori pe zi.
În consecinţă, în raport de situaţia de fapt expusă instanţa a reţinut că fapta inculpaţilor D.C.A. şi Z.F.C., care la data de 16.10.2005 i-au aplicat mai multe lovituri părţii vătămate D.T. cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.2 C.pen. cu aplic.art.75 lit.c C.pen. faţă de inculpatul D.C. şi cu aplic. art.99 şi urm. C.pen. faţă de inculpatul Z.F.
Astfel, în considerarea dispoziţiilor art.72 C.pen., instanţa l-a condamnat pe inculpatul D.C.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar pe inculpatul Z.F.C. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpaţilor instanţa a avut în vedere modalitatea în care infracţiunea a fost comisă, faptul că prin loviturile aplicate, inculpaţii i-au produs părţii vătămate leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa, precum şi persoana inculpaţilor, care nu au antecedente penale, dar şi poziţia acestora cu privire la faptă, respectiv de recunoaştere a inculpatului Danciu Cătălin şi oscilantă a inculpatului minor Zelujec Flaviu.
Constatând îndeplinite condiţiile prev. de art.81 C.pen. şi apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpaţilor pe un termen de încercare de 4 ani pentru inculpatul D.C.A. şi de 3 ani şi 6 luni pentru inculpatul Zelujec Flaviu Cirian, în conformitate cu prevederile art.82 şi art.110 C.pen., atrăgându-le atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art.83 C.pen..
Întrucât inculpaţii prin fapta lor au adus atingere valorilor sociale apărate de legea penală, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art.64 lit.a teza a Il-a din C.pen. în sensul interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, iar în temeiul art.71 al.5 C.pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, a suspendat şi executarea pedepselor accesorii arătate mai sus.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa a reţinut că potrivit declaraţiei martorului D.F. (fila 105 dos.fond.) partea civilă D.T. desfăşura anterior incidentului diferite activităţi în construcţii, aducându-i venituri lunare de 10 mil. lei ROL, iar în perioada celor două spitalizări şi ulterior cca. 1 an de zile a alocat întreţinerii părţii
civile aproximativ 60 mil. lei ROL (alimentaţia suplimentară, pampersuri, deplasările şi biletele de intrare la spital).
În consecinţă, având în vedere veniturile pe care le realiza partea civilă înainte de eveniment, faptul că acesta cca. 1 an după externare nu a mai putut depune niciun efort fizic, precum şi cheltuielile avansate de familie în vederea recuperării acestuia, instanţa a apreciat că despăgubirile civile reprezentând daune materiale solicitate de partea civilă sunt justificate, astfel că în temeiul art.14 C.proc.pen. rap. la art.998, 1003 şi 1000 al.2 C.civ. i-a obligat pe inculpaţi în solidar, iar pe inculpatul minor în solidar şi cu părţile responsabile civilmente la despăgubiri civile în sumă de
10.865 lei.
De asemenea, în temeiul aceloraşi dispoziţii legale, instanţa a obligat inculpaţii în solidar, iar pe inculpatul minor în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, la plata către aceiaşi parte civilă a sumei de 12.000 lei despăgubiri civile reprezentând daune morale.
La stabilirea despăgubirilor pentru daunele morale, instanţa a avut în vedere faptul că victima este o persoană tânără, dinamică, integrată social şi profesional, care alături de suferinţele fizice şi psihice a suferit şi prejudicii de ordin estetic (s-a avut în vedere caracterul de permanenţă al cicatricelor postoperatorii) şi de agrement (declaraţia martorului D.C.A.- f.123 dos.fond. din care rezultă că partea civilă obişnuia să desfăşoare activităţi recreativ sportiv), astfel încât sumele stabilite constituie o reparaţie echitabilă a prejudiciului moral cauzat.
În temeiul art.14 C.proc.pen. rap. la art.998, 1003 şi 1000 al.2 C.civil şi cu aplic. art.313 din Legea nr.995/2006, modificată prin O.U.G. nr.72/2006, instanţa a obligat inculpaţii în solidar, iar pe inculpatul minor în solidar şi cu partea responsabilă civilmente la despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. Constantin Opriş” Baia Mare în sumă de 8.313,78 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei, precum şi dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la efectiva achitare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii D.C.A. şi Z.F. care, prin apărător, au solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Tribunalul Maramureş prin decizia penală nr.209 din 26 noiembrie 2008 în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpaţii D.C.A., şi Z.F.C. împotriva sentinţei penale nr. 1487 din 26 iunie 2008 a Judecătoriei Baia Mare.
Decizia Tribunalului Maramureş a fost atacată cu recurs de către inculpaţii
D.C.A. şi Z.F.C. care au solicitat casarea ei şi trimiterea dosarului spre rejudecare instanţei de fond respectiv Judecătoriei Baia Mare deoarece soluţionarea procesului s-a realizat în şedinţă publică, câtă vreme inculpatul Z.F.C. era minor astfel că se impunea judecarea procesului în şedinţă secretă. In subsidiar, se solicită reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor, si reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii acestora iar sub aspect civil, micşorarea despăgubirilor civile stabilite în sarcina recurenţilor.
Curtea examinând recursurile promovate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Potrivit art.486 C.proc.pen., când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, dintre care unii minori şi alţii majori, şi nu este posibilă disjungerea, instanţa judecă în compunerea prevăzută de art.483 şi după procedura obişnuită.
Art. 290 din acelaşi cod prevede că şedinţa de judecată este publică, iar nerespectarea publicităţii este sancţionată cu nulitate absolută în condiţiile art.197 alin. (2) C.proc.pen.
În cauză, din examinarea încheierilor din 14 iunie 2007, 26 iulie 2007, 27 septembrie 2007, 25 octombrie 2007, 22 noiembrie 2007, 17 ianuarie 2008, 31 ianuarie 2008, 28 februarie 2008, 13 martie 2008, 10 aprilie 2008, 8 mai 2008, 22 mai 2008, 19 iunie 2008 rezultă că şedintele de judecată au fost publice.
În acord, cu practica judiciară constantă a instanţei supreme, curtea reţine că şedintele de judecată, în cauzele în care inculpatul este minor, nu este publică, punct de vedere exprimat şi în decizia nr.31 din 2 iunie 2008 pronunţată în recurs în interesul legii în care se arată că: „dispoziţiile art.483 alin.3 rap.la art.485 alin.1 şi 2 C.proc.pen.se interpretează în sensul că, în cazul în care inculpatul minor la data săvârşirii faptei, a devenit major, indiferent de momentul intervenirii majoratului, judecata va avea loc în şedinţă nepublică”.
În speţa de faţă însă, acest text de lege nu are incidenţă deoarece pe lângă inculpatul minor Zelujec Flaviu a fost trimis în judecată şi inculpatul major D.C.A., neoperându-se disjungerea.
Tot instanţa supremă arată fără echivoc că, atunci când în aceeaşi cauză, sunt mai multi inculpaţi, dintre care unii minori şi alţii majori, completul este compus din judecători anume desemnaţi, dar judecata se face potrivit procedurii obişnuite, în şedinţă publică.
Aşa fiind, rezultă că în prezenta cauză au fost respectate dispoziţiile legale ale art.486 C.proc.pen., judecarea cauzei având loc atât la judecătorie cât şi la tribunal în şedinţă publică.
Cât priveşte motivul subsidiar de recurs, curtea reţine că faţă de modul de comitere al infracţiunii de consecinţele acesteia, de împrejurarea că inculpaţii nu au recuperat prejudiciul cauzat părţii civile nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor, nici reducerea pedepselor şi nici diminuarea despăgubirilor, acestea fiind o consecinţă directă a faptei cauzatoare de prejudiciu comisă de inculpaţi.
Întrucât nu s-au identificat alte cauze de casare a hotărârii, verificându-se din oficiu hotărârea recurată conform art.3859 C.proc.pen., curtea a respins ca nefondate recursurile formulate în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen.
