Plângerea împotriva ordonanţei procurorului. Natura juridcă. Lipsa actelor de urmărire penală. Consecinţe.

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal

Plângerea adresată instanţei de judecată competente, prin care persoana nemulţumită de modul în care a fost soluţionată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art.275-278 din C.proc.pen., are, între altele, natura juridică a unei căi de atac şi vizează controlul judecătoresc al soluţiei de scoatere sau neîncepere a urmăririi penale.

Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art.278¹ din C.proc.pen., de natură a da eficienţă dispoziţiilor art.21 din Constituţia României şi art.13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, investeşte instanţa, sub un prim aspect, cu examinarea legalităţii şi temeiniciei rezoluţiei atacate.

Pentru a se putea verifica legalitatea şi temeinicia soluţiei de scoatere de sub urmărire penală şi respectiv de netrimitere în judecată, parchetul trebuie să stabilească situaţia de fapt exactă (dată, faptă, loc, făptuitor), încadrarea juridică corespunzătoare, dacă sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute şi apoi să verifice, în raport de toate aceste date, dacă a intervenit sau nu prescripţia răspunderii penale şi pentru care fapte anume, neîndeplinirea acestor cerinţe având drept consecinţă admiterea plângerii şi desfiinţarea rezoluţiei atacate, soluţia rezultând şi din necesitatea respectării dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenţia Europeană.

DECIZIA PENALĂ NR. 156/R/17.03.2009

Prin sentinţa penală nr.610 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj, în temeiul art.278¹ pct.8 lit.b C.proc.pen. s-a admis plângerea petentei C.A.I. împotriva Ordonanţei primului-procuror nr.35/II/2/25.06.2008 şi a Ordonanţei nr.446/P/14.XII.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.G.C. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art.210, rap. la art.208 al. 1, 209 al. 1 lit.e, cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. şi neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii M.G.C., V.S.M.,

M.Gh.M, M.A.M., L.L. şi T.F. pentru infracţiunea de spălare de bani prev. şi ped. de art.23 lit.a din L.656/2002, pe care le-a desfiinţat şi a dispus redeschiderea urmăririi penale pentru infracţiunea de furt calificat, prev. şi ped. de art.210, rap. la art.208 al.1, 209 al.1 lit.e, cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. în ceea ce-l priveşte pe învinuitul M.G.C., şi începerea urmăririi penale faţă de numiţii M.G.C., V.S.M., M.Gh.M, M.A.M., L.L. şi T.F. pentru infracţiunea de spălare de bani prev. şi ped. de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

Prin plângerea înregistrată sub nr. de mai sus împotriva Ordonanţei nr.446/P/14.XII.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj şi a primului-procuror, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.G.C. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. şi ped. de art.210 C.pen. rap. la art.208 al.1, 209 al.1 lit.e, cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. şi neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii M.G.C., V.S.M., M.Gh.M, M.A.M., L.L. şi T.F. pentru infracţiunea de spălare de bani prev. şi ped. de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002, a formulat plângere petenta C.A.I. solicitând desfiinţarea ordonanţelor şi redeschiderea urmăririi penale pentru infracţiunea de furt calificat, prev. şi ped. de art.210, rap. la art.208 al.1, 209 al.1 lit.e, cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. în ceea ce-l priveşte pe învinuitul M.G.C. şi începerea urmăririi penale faţă de numiţii M.G.C., V.S.M., M.Gh.M, M.A.M., L.L. şi T.F. pentru infracţiunea de spălare de bani prev. şi ped. de art.23 lit.a din Legea nr. 656/2002, iar aceştia au solicitat schimbarea temeiului achitării pentru infracţiunea de spălare de bani, prev. şi ped. de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002, reţinându-se art.10 lit.a C.proc.pen. în loc de art.10 lit.d C.proc.pen.

Pentru pronunţarea ordonanţelor atacate s-a reţinut că partea vătămată C.A.I., fostă M., a fost căsătorită cu învinuitul M.G.C. în perioada octombrie 2005-noiembrie 2006, iar prin sentinţa civilă nr.8510/2006 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă prin neapelare, a fost desfăcută căsătoria dintre cei doi din vina exclusivă a numitului M.G.C..

Din luna martie 2006 soţii s-au separat în fapt, persoana vătămată mutându-se de la locuinţa comună - imobilul aparţinând părinţilor învinuitului; tot în luna martie 2006 s-a născut minora M.A.

În cursul lunii februarie 2006 persoana vătămată C.A.I. a vândut cota parte de 1/3 dintr-un imobil situat în municipiul Cluj-Napoca, o parte din suma obţinută, în valută- euro, fiind depusă la BT.

În data de 14 februarie 2006, orele 15:53:47, persoana vătămată a scos de la BT SA, Sucursala Cluj suma de 160.000 euro - 200 bancnote a 100 euro, 2800 bancnote a 50 euro, ambalate sub forma unui calup.

În aceeaşi zi persoana vătămată împreună cu învinuitul M.G.C. s-au deplasat la Bancpost SA, Sucursala Cluj. Persoana vătămată intenţiona să închirieze o casetă de valori, în cele din urmă a acceptat să depoziteze în caseta de valori închiriată anterior de învinuit, accesul şi depunerea în caseta de valori având loc între orele 16.20-16.25. Titularul contractului de închiriere al casetei de valori fiind învinuitul, acesta apare în rubrica deponentului care a accesat caseta.

Este cert faptul că învinuitul M.G.C. a accesat din nou caseta de valori în data de 16 februarie 2006 între orele 10.30-10.35.

Persoana vătămată a arătat că în cursul lunii iunie 2006 a constatat lipsa sumei de 160.000 euro din caseta de valori.

Este cert că singura cheie a casetei de valori s-a aflat în posesia persoanei vătămate. Bancpost SA, Sucursala Cluj a comunicat că înregistrările video privind

accesul la casetele de valori sunt stocate de către firma de supraveghere cu care colaborează pe o perioadă de 30 de zile, nemaifiind disponibile.

Dimensiunile casetei de valori sunt de 48 x 27 x 8 cm.

Sub aspect procedural relevăm faptul că în data de 14 iunie 2006 persoana vătămată a înaintat către şi la Poliţia Municipiului Cluj-Napoca plângere împotriva numiţilor M.G.C. şi B.R. pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat prev. şi ped. de art.210 C.pen. rap. la art.208, 209 C.pen., respectiv complicitate la furt calificat prev. şi ped. de art.26 rap. la art.208, 209 C.pen., reclamând faptul că numitul M.G.C. cu complicitatea numitului B.R. - angajat în calitate de Teller la Bancpost SA, Sucursala Cluj, i-au sustras suma de 160.000 euro depusă la această bancă în caseta de valori, în cursul lunii februarie 2006.

Totodată persoana vătămată mai reclamă faptul că în perioada în care locuia la socrii săi numitul M.G.C. i-a sustras suma de 30.000 euro.

Cauza a format obiectul dosarului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr.703/P/2006 în care prin rezoluţia din 7 august 2006, în temeiul prevederilor art.10 lit.d, 228 al.6, 279 al. 1 lit.a, 285 din C.proc.pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul B.R. pentru infracţiunile prev. de art.26 rap. la art.208 al.1, 209 al.1 lit.a, i C.pen. şi art.246 C.pen., respectiv trimiterea plângerii persoanei vătămate M.A.I. Judecătoriei Cluj-Napoca pentru a se pronunţa faţă de numitul M.G.C. sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art.210 din C.pen.

Cauza astfel trimisă a format obiectul dosarului Judecătoriei Cluj-Napoca nr.17.169/9007/211/2007. În timp ce cauza se afla pe rol, persoana vătămată, în data de 19 martie 2007, a depus plângere penală la DIICOT, Biroul Teritorial Cluj împotriva numiţilor M.G.C., V.S.M., M.Gh.M, M.A.M., L.L. şi T.F. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.7,2 lit.b pct.5 şi 14 din Legea nr.39/2003.

Ca urmare prin sentinţa penală nr.448 din 19 aprilie 2007 Judecătoria Cluj-Napoca a hotărât trimiterea cauzei având ca obiect plângerea formulată de către partea vătămată C.A.I. împotriva inculpatului M.G.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de furt prev. de art.210 rap. la art.208 al.1 şi 209 al.1 lit.e şi al.4 din C.pen. respectiv 208 al.1 din C.pen. la DIICOT, Biroul Teritorial Cluj pentru efectuarea cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art.7 al.1 din Legea nr.39/2003 şi art.12 din Legea nr.508/2004. Sentinţa a rămas definitivă în recurs în data de 6 iunie 2007.

Între timp, în cauza ce a format obiectul dosarului DIICOT, Biroul Teritorial Cluj nr.28 D/P/2007 prin ordonanţa din 24 mai 2007 s-a dispus, în baza art.228 al.6, 10 lit.d din C.proc.pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii M.G.C. ş.a. pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere a unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art.7 al.l din Legea nr.39/2003, respectiv, în baza art.45, 42, 27 pct.1 lit.b din C.proc.pen. şi art.12 din Legea nr.508/2004, declinarea competenţei de soluţionare privind pe aceiaşi făptuitori sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani prev. de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002 în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.

Cauza astfel declinată a format obiectul prezentului dosar.

S-a menţionat că Judecătoria Cluj-Napoca nu a trimis, conform dispozitivului sentinţei penale, dosarul către DIICOT, Biroul Teritorial Cluj, dosarul parvenind la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, în urma unor solicitări repetate, în cursul lunii septembrie 2007.

A fost administrat întreg materialul probator solicitat de persoana vătămată şi învinuit - audieri martori, adrese solicitare date, depuneri acte, etc.

S-a precizat că întrucât plângerea penală a fost depusă de către persoana vătămată la Poliţia Municipiului Cluj-Napoca după 4 luni de la data săvârşirii faptelor reclamate a afectat în mod substanţial, negativ, administrarea probelor şi mijloacelor de probă, respectiv stabilirea stării de fapt reale.

După cum s-a arătat, a fost administrat întreg probatoriul posibil inclusiv cel solicitat de persoana vătămată şi de învinuit.

Învinuitul M.G.C. în mod constant şi consecvent nu a recunoscut săvârşirea faptelor reclamate. Arată că în data de 14 februarie 2006 persoana vătămată nu a depus în caseta de valori suma de 160.000 euro, ci un pachet care conţinea bijuterii şi o sumă mult mai mică de bani; în data de 16 februarie 2006 la solicitarea persoanei vătămate a ridicat pachetul respectiv din bancă şi l-a predat acesteia.

Martorul B.R. - funcţionarul băncii care a asigurat accesul la caseta de valori în 14 şi 16 februarie 2006 a arătat că în conformitate cu normele bancare după predarea casetei de valori clienţii rămân singuri în tezaur, astfel încât nu cunoaşte ce anume s-a depus în casetă.

Martorele S.E. şi B.D.A., audiate la solicitarea persoanei vătămate, nu cunosc nimic în mod direct referitor la faptele reclamate privind sustragerea sumelor de 160.000 respectiv 30.000 de euro.

Martorii C.R., M.M., M.Gh.M., M.A.M. nu relatează aspecte privind direct sustragerea sumelor de bani, iar pe de altă parte sunt în relaţii de rudenie cu persoana vătămată, respectiv cu învinuitul, depoziţiile acestora trebuind coroborate cu celelalte probe.

Martorul G.H.T. - notar, audiat la solicitarea persoanei vătămate pentru a-i crea un alibi care să infirme susţinerile învinuitului conform cărora în data de 16 februarie 2006 când s-a deplasat pentru ridicarea pachetului a fost însoţit până la intrarea în bancă de către soţia sa, nu infirmă în mod cert aceste susţineri. Martorul arată textual: „... în dimineaţa zilei de 16 februarie 2006 în jurul orelor 9.30 se afla în biroul notarial doamna avocat C.A., singură, care mi-a cerut permisiunea să redacteze pe calculatorul din birou contractul de vânzare-cumpărare. Apreciez că doamna C. a stat în jur de o oră pentru redactarea contractului după care a plecat.”

Accesul la caseta de valori în data de 16 februarie 2006 a avut loc, conform datelor comunicate de bancă, între orele 10.30-10.35. Având în vedere caracterul relativ şi aproximativ al datelor indicate de martorul notar, timpul scurs de la data producerii evenimentului, numărul mare de clienţi, pe de o parte, cât şi faptul că şi în contextul datelor indicate de martor ar fi posibilă, la limită, deplasarea la bancă, pe de altă parte, s-a subliniat încă o dată că nu sunt infirmate în mod cert susţinerile învinuitului.

La toate cele de mai sus, se adaugă câteva semne de întrebare, dubii, care pot fi interpretate în favoarea învinuitului. S-a exemplificat faptul că plângerea a fost depusă la câteva luni de la săvârşirea faptelor, aspect ce nu are o explicaţie logică referitor cel puţin la suma de 30.000 euro a cărei dispariţie a fost constatată anterior părăsirii imobilului socrilor, deci anterior lunii martie 2006.

De asemenea cheia care permitea accesul la caseta de valori s-a aflat tot timpul în posesia persoanei vătămate.

În concluzie, deşi a fost administrat întreg materialul probator posibil, până la epuizare, nu rezultă cu certitudine faptul că învinuitul a sustras sumele de 160.000, respectiv 30.000 euro, condiţii în care dubiile existente interpretându-se în favoarea învinuitului conform principiului „in dubio pro reo”, s-a dispus, în temeiul prevederilor art.10 lit.a din C.proc.pen., scoaterea acestuia de sub urmărire penală pentru infracţiunea de furt.

Pe cale de consecinţă, s-a stabilit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani prev. de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002 nefiind probat că s-ar fi săvârşit vreo infracţiune din care provin sumele de bani în cauză şi s-a dispus, în temeiul prevederilor art.10 lit.d din C.proc.pen., neînceperea urmăririi penale.

Analizând plângerea petentei C.A.I. prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, instanţa a apreciat întemeiată plângerea acesteia şi în consecinţă nefondate solicitările numiţilor M.G.C., V.S.M., M.Gh.M, M.A.M., L.L. şi T.F. de schimbare a temeiului achitării pentru infracţiunea de spălare de bani, prev. şi ped. de art.23 lit.a din L.656/2002, din art. 10 lit. d în art. 10 lit. a C.proc.pen.

Tribunalul Cluj a reţinut că partea vătămată C.A.I. şi M.G. au fost căsătoriţi legal, iar în perioada respectivă, partea vătămată susţine că ar fi fost furată de către soţ de suma de 190.000 euro, provenită din vânzarea unei case părinteşti şi cu ajutorul celorlalţi învinuiţi ar fi investit suma respectivă în diverse bunuri, iar organele de urmărire penală au analizat mai mult susţinerile învinuitului fără să administreze toate probele propuse în scopul aflării adevărului şi nici o probă cu privire la infracţiunea de spălare de bani.

După cum rezultă din probele de la dosar, organele de cercetare penală nu au verificat mobilul închirierii casetei de valori de către M.G., numărul de accesări şi de către cine au fost făcute, precum şi datele la care a fost accesată respectiva casetă, după închiriere, şi dacă a fost folosită caseta în scopul pentru care s-a închiriat.

Cu toate că aveau posibilitatea verificării orei la care s-a ridicat suma de bani de la BT şi cine a însoţit-o pe partea vătămată la bancă, precum şi a timpului scurs de la ridicarea banilor până la depunerea lor la Bancpost, nu s-a făcut nici o verificare în acest sens.

Chiar dacă declaraţia numitului S.I. de la f.90-91 este o declaraţie extrajudiciară, văzând încheierea de autentificare din 18.01.2008, notar - G.H.T., Tribunalul Cluj a apreciat că se impune audierea acestuia în condiţii procedurale şi a persoanelor faţă de care M.G. s-ar fi lăudat că „i-a tras soţiei o ţeapă de 200.000 euro”.

Nu au fost administrate toate probele propuse de partea vătămată C.A.I. cu toate că în speţă se discută despre însuşirea unei sume de 190.000 euro, afirmându-se că a fost administrat întreg materialul probator posibil, până la epuizare şi conform principiului ,, in dubio pro reo”, s-a dat ordonanţa menţionată mai sus.

S-a apreciat că era de datoria organelor de urmărire penală să stabilească motivul pentru care partea vătămată nu a verificat caseta de valori după data de

14.02.2006 până în iunie 2006 şi chiar posibilitatea depozitării în cutia de valori a sumei de 160.000 euro, în bancnotele de valoarea ridicată de la Banca Transilvania.

Referitor la infracţiunea de spălare a banilor, nu s-a administrat nici măcar o probă, pe considerentul că nu s-a dovedit infracţiunea premisă, respectiv furtul banilor, nu s-a făcut nici cea mai mică încercare de verificare a veniturilor învinuiţilor şi posibilitatea procurării unor bunuri de o valoare apreciabilă, nu s-a stabilit nici sursa veniturilor societăţii conduse de M.GH.M., cu privire la achiziţionarea de bunuri de valoare, după data de 16.02.2006.

Instanţa a apreciat că urmărirea penală este lacunară şi raportat la obiectul cauzei se impune stabilirea şi administrarea următoarelor probe: care a fost motivul real al închirierii casetei de valori de către M.G., la acea dată soţul părţii vătămate;

- cine a însoţit-o pe partea vătămată C.A.I., la Banca Transilvania, în data de

14.02.2006, când s-au ridicat cei 160.000 euro şi unde a fost dusă respectiva sumă;

- audiat martorul B.R. cu privire la discuţia avută cu partea vătămată, referitoare la accesul la caseta de valori, verificat şi dacă la data de 16.02.2006, orele 10,30-10,35, acesta era sau nu de serviciu;

- după închirierea casetei de valori, de câte ori, de către cine şi la ce date a fost accesată;

- audiată funcţionara de la BT despre care partea vătămată susţine că ar avea cunoştinţă de faptul că era insoţită la data ridicării banilor de către M.G., verificată ora la care s-a ridicat suma de bani şi dacă era timp fizic pentru a ajunge la Bancpost în vederea depozitării banilor; la cine a rămas cheia de la caseta de valori, după data de 14.02.2006, precum şi după data de 16.02.2006;

- audierea martorilor de la biroul notarului G.H.T., care au cunoştinţă de ora plecării de la birou a părţii vătămate în data de 16.02.2006, inclusiv martora P.D.;

- audiaţi martorii S.E., C.M., C.R., B.D., S.I., cu privire la afirmaţiile făcute de către M.G., legate de cauză;

- verificat dacă autoturismele aduse de L.L. erau plătite de către M.G.;

-administrarea oricăror altor probe concludente pentru stabilirea adevărului,

inclusiv testul poligraf, în măsura în care acceptă părţile;

- verificarea veniturilor numiţilor Morar Gheorghe Marian,Văsar Sanda Maria, Morar George, Lakatoş Laszlo şi Thomas Frenko înainte de data de 16.02.2006 şi stabilirea posibilităţii achiziţionării autoturismelor şi terenurilor procurate în perioada imediată, din veniturile lor;

- verificarea la băncile din Cluj-Napoca, deschiderea de conturi sau închirierea de casete de valori după data de 16.02.2006, de către învinuiţi;

- verificat bilanţul SC Agrisut Prod Com Impex SRL la sfârşitul anului 2005 şi sursa veniturilor din care s-au procurat bunuri după data de 16.02.2006.

Împotriva sentinţei tribunalului, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi intimaţii M.G.C., V.S.M., M.Gh.M, M.A.M., L.L. şi T.F.

Prin motivele scrise şi orale parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale 610/25 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj şi rejudecând cauza, respingerea plângerii formulate de petenta C.A.I. împotriva soluţiei emise de procuror în dosarul 446/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, ca nefondată. Parchetul arată că, în speţă, au fost administrate toate probele apreciate de organele de urmărire penală ca pertinente şi utile, iar in final s-a dat eficienţă principiului „in dubio pro reo”.

S-a susţinut de către parchet că atâta vreme cât nu s-a putut proba infracţiunea de furt calificat, nu există nici infracţiunea de spălare de bani, context în care a fost adoptată soluţia de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului M.G.C. sub aspectul comiterii infracţiunii de furt calificat prev.de art.210 C.pen.raportat la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e cu aplicarea art.41, 42 C.pen.

Prin motivele scrise şi orale, petenţii-intimaţi au solicitat admiterea recursului promovat, casarea sentinţei tribunalului şi rejudecând cauza, a se dispune respingerea plângerii formulate de petenta C.A.I. şi totodată schimbarea temeiului achitării din art. 10 lit. d în art. 10 lit. a C.proc.pen. privind ambele infracţiuni care îi sunt imputate făptuitorului M.G.C., respectiv infracţiunea de spălare de bani reţinută în sarcina celorlalţi învinuiţi.

În esenţă, apărătorul intimaţilor a arătat că instanţa de fond era obligată să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale şi să indice exact faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă, lucru care nu a fost respectat în speţa de faţă.

Apărătorul intimaţilor arată că această plângere a petentei reprezintă o încercare de discreditare şi o încercare de răzbunare a acesteia faţă de învinuitul M.G., fostul soţ.

În final, se învederează că petenta C.A. a indicat ca martori a infracţiunii de furt calificat doar persoane din anturajul său, astfel că principiul „in dubio pro reo”, este pe deplin întemeiat, având aplicabilitate în dosar.

Curtea examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Cum soluţionarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă, regimului căilor ordinare de atac şi, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală.

Rezultă, aşadar, că, sesizată cu plângerea menţionată, instanţa de judecată nu este investită cu atribuţii de urmărire penală, aşa încât controlul judecătoresc priveşte exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legii procesuale.

În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanţa de judecată competentă pronunţă una din soluţiile prevăzute de art.278¹ alin.8 din C.proc.pen..

Conform art.224 C.proc.pen.în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.

Pentru a proba cele susţinute în plângerea penală, petenta C.A.I. a solicitat procurorului audierea nemijlocită a făptuitorului M.G.C. acuzat de săvârşirea infracţiunii de furt calificat, precum şi ascultarea martorilor S.E., B.D.A., G.H.T., S.I. şi C.M. care cunosc împrejurări concrete despre condiţiile şi modalitatea în care suma a fost sustrasă de către făptuitor din caseta de valori de la Banc Post.

Din verificarea lucrărilor cauzei, rezultă fără nici un dubiu, că, în speţă, procurorul a luat declaraţii atât petentei C.A.I. cât şi făptuitorului M.G.C. faţă de care ulterior s-a început urmărirea penală, verificând apărările formulate de ambele părţi cu privire la învinuirea adusă făptuitorului de către petenta C.A.

Curtea a reţinut că plângerea împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală pentru infracţiunea de furt calificat în privinţa învinuitului M.G.C. şi de netrimitere în judecată pentru infracţiunea de spălare de bani a făptuitorilor M.G.C., V.S.M., M.Gh.M, M.A.M., L.L. şi T.F. adresată procurorului ierarhic superior şi apoi, în caz de respingere, instanţei de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate şi netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petenta în plângerea iniţială cu care a sesizat parchetul.

Soluţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj este nelegală şi netemeinică, având la bază cercetări incomplete şi fiind dată cu încălcarea principiilor procesual

penale referitoare la aflarea adevărului şi la rolul activ al organelor de urmărire penală, prevăzute de art.3 şi 4 C.proc.pen.

Astfel, curtea reţine că partea vătămată C.A.I. şi făptuitorul M.G.C. au fost căsătoriţi, iar la data de 16.02.2006 victima susţine că soţul i-ar fi sustras suma totală de 190.000 euro provenită din vânzarea unei case părinteşti şi cu ajutorul celorlalţi făptuitori ar fi investit suma respectivă în diferite bunuri, iar organele de urmărire penală nu au administrat toate probele propuse de ea în scopul aflării adevărului nici în privinţa infracţiunii de furt calificat şi absolut nici o probă nici testimonială şi nici scrisă referitor la infracţiunea de spălare de bani.

Curtea reţine că plângerea petentei este fondată întrucât pentru a se putea verifica legalitatea şi temeinicia soluţiei de scoatere de sub urmărire penală şi respectiv de netrimitere în judecată, parchetul ar fi trebuit să stabilească situaţia de fapt exactă (dată, faptă, loc, făptuitor), încadrarea juridică corespunzătoare, dacă sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute şi apoi să verifice, în raport de toate aceste date, dacă a intervenit sau nu prescripţia răspunderii penale şi pentru care fapte anume.

După cum rezultă din însăşi denumirea lor, actele premergătoare, la care face referire textul art.224 C.proc.pen., preced începerea urmăririi penale şi sunt efectuate anume în vederea acestei începeri.

Într-adevăr, se poate întâmpla ca în momentul când organul de urmărire penală este sesizat despre săvârşirea unor fapte penale, datele existente cu privire la infracţiunile reclamate să fie insuficiente pentru începerea urmăririi penale, dar în acest scop este necesar a fi chemat petiţionarul pentru a putea completa datele printr-o declaraţie dată în faţa organului de urmărire penală, ba mai mult, procurorul trebuie să-i pună în vedere ca acesta să probeze faptele reclamate.

Petiţionara C.A.I. a arătat că organele de urmărire penală nu au verificat mobilul închirierii casetei de valori, înainte de data presupusei comiteri a infracţiunii de furt calificat, de care a fost învinuit făptuitorul M.G., numărul de accesări al casetei şi de către cine au fost efectuate, zilele calendaristice şi ora accesării.

Pentru a pronunţa o soluţie legală şi temeinică în cauză, organele de urmărire penală trebuiau să stabilească în afara oricărui dubiu existenţa unei legături de cauzalitate între închirierea casetei de valori de către făptuitorul M.G. la data de 2 februarie 2006 şi depunerea banilor, bun propriu al soţiei acestuia la doar câteva zile după închiriere respectiv la 14 februarie 2006, urmată apoi de dispariţia acestora, cu atât mai mult cu cât petenta C.A. a susţinut constant că închirierea casetei de valori s-a făcut de către făptuitor, tocmai în considerarea depunerii de către ea a banilor din moştenire, M.G.C. cunoscând că soţia sa urmează să înstrăineze bunul provenit din moştenire, ocazie cu care i-a indus temerea că banii ar putea fi sustraşi din locuinţa comună - ce o reprezenta tocmai casa părinţilor făptuitorului, context în care petenta a fost de acord să-i depună în caseta de valori ce aparţinea făptuitorului.

Activitatea de urmărire penală trebuia să demonstreze fără echivoc, că raportat la situaţia materială excepţională pe care făptuitorul susţine că o are, motivele pentru care acesta nu a posedat anterior presupusei infracţiuni de furt, o casetă de valori la Banc Post sau la orice altă bancă din municipiu, pentru a fi probată lipsa de temeinicie a acuzaţiilor petentei.

Cu toate că pe chitanţa de ridicare a sumei de 160.000 euro de la Banca Transilvania este menţionată ora 15,53 din 14.02.2006, organele de urmărire penală nu au stabilit dacă partea vătămată s-a prezentat singură la Banca Transilvania sau era însoţită de o altă persoană, dacă s-au purtat discuţii de către petentă cu funcţionarul bancar care i-a predat banii sau cu eventualele persoane care o

însoţeau, nu s-a verificat activitatea petentei şi a învinuitului M.G., de la ridicarea sumei de bani de la BT şi până la depunerea lor la Banc Post, ora depunerii sumelor în caseta de valori fiind 16,20 - 16,25.

Activităţile premergătoare ridicării sumei de bani de către petentă din BT, precum şi activitatea ulterioară respectiv, acceptul victimei de a-şi depune banii personali în caseta de valori proprietatea făptuitorului, trebuiau interpretate de către organele de urmărire penală prin prisma relaţiilor reale care existau între petentă şi făptuitor, rezultând din actele dosarului că aceştia în luna martie 2006 s-au separat în fapt, context în care se punea problema demonstrării împrejurării, dacă şi în ce condiţii, în luna februarie 2006, raporturile dintre soţi erau sau nu iremediabil vătămate.

Pentru a demonstra susţinerile sale, petenta C.A. l-a indicat drept martor pe numitul S.I., martor pe care organele de urmărire penală nu l-au audiat nemijlocit, acceptând depunerea la dosar a unei declaraţii dată de el în faţa notarului, declaraţie extrajudiciară care evident nu poate fi luată în considerare în procesul de apreciere a probelor.

Curtea apreciază că pentru a se respecta principiul egalităţii de arme în prezenta cauză, martorii propuşi atât de către petentă cât şi de către învinuit, trebuie ascultaţi în mod nemijlocit de către procuror cu atât mai mult cu cât aceştia cunosc împrejurări directe legate de speţa în discuţie.

Prin activitatea de urmărire penală nu s-a demonstrat motivul pentru care partea vătămată C.A. nu a mai accesat caseta de valori după data de 14.02.2006 şi până în iunie 2006 şi chiar posibilitatea reală a depunerii într-o asemenea casetă a sumei de 160.000 euro, în valuta ridicată de la Banca Transilvania, ţinând cont de dimensiunile casetei. Pentru efectuarea experimentului este nevoie de o singură bancnotă reală aferentă valutei în care s-a depus suma în caseta de valori, restul putând fi confecţionate din hârtie, de aceeaşi dimensiune şi grosime ca ale bancnotei reale.

Activitatea de urmărire penală mai trebuie să pună în evidenţă dacă cheia cu care a fost accesată caseta de valori aparţinea petentei sau din contră, şi în posesia făptuitorului M.G. mai exista o cheie, deoarece din actele de la dosar s-a demonstrat că acesta a accesat caseta la 16.02.2006. Trebuia să se stabilească de asemenea, prin audierea funcţionarilor de la Banc Post care au fost prezenţi la depunerea şi ridicarea pachetului din caseta de valori, adevăratele raporturi dintre petentă şi soţul său, condiţiile şi discuţiile dintre aceştia la depunerea sumelor, şi cine anume dintre cei doi a efectuat depunerea sumei şi dacă la 16.02.2006 M.G. a fost însoţit sau nu de petentă la ridicarea sumei, dacă făptuitorul a comunicat funcţionarilor bancari scopul accesării casetei în absenţa soţiei, ştiut fiind faptul că B.R. - funcţionar la Banc Post, cunoştea împrejurarea că numita C.A. a dorit să-şi închirieze pe numele său o casetă de valori, neintenţionând să o folosească pe cea a soţului său, deschisă doar la 2.02.2006.

Activitatea de urmărire penală în prezenta cauză, a fost lacunară şi prin prisma faptului că deşi partea vătămată a propus audierea în calitate de martor a notarului G.H.T., care avea cunoştinţă despre împrejurarea că la 16.02.2006, petenta C.A. s-ar fi aflat în incinta Biroului notarial la ora presupusului furt, împrejurare cunoscută atât de notar cât şi de alţi martori ce-şi desfăşoară activitatea în acel cabinet, organele de urmărire penală, nu au dispus administrarea nemijlocită a tuturor probelor solicitate de victimă anticipând că „datorită numărului mare de clienţi există posibilitatea ca acei martori să nu-şi mai amintească despre ora sosirii şi plecării din biroul notarial, a petentei”.

O asemenea interpretare contravine flagrant dispoziţiilor art.3 şi 4 C.proc.pen. care statuează că în baza rolului lor activ, organele de urmărire penală vor administra orice mijloc de probă, în vederea aflării adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.

Prin urmare, se impune audierea tuturor martorilor indicaţi de petentă în plângerea sa pentru elucidarea acestui aspect, inclusiv a martorei P.D..

Tot pentru justa soluţionare a cauzei se impune aşa cum judicios a reţinut şi prima instanţă, supunerea făptuitorului şi chiar a petentei la testul poligraf, în măsura în care aceştia îşi dau consimţământul.

Activitatea organelor de urmărire penală desfăşurată până în prezent nu permite luarea unei hotărâri judecătoreşti, care trebuie să fie motivată în fapt şi în drept, cu descrierea fiecărei fapte, cu arătarea timpului şi locului unde a fost săvârşită, precum şi încadrarea juridică corespunzătoare.

Atâta vreme cât procurorul are în mod expres recunoscut, în textul art.228 alin.5 C.proc.pen. dreptul de a cere completarea actelor de cercetare penală organului abilitat prin lege să le efectueze, cu atât mai mult şi fără a fi nevoie de un text special, instanţa de judecată poate cenzura în acelaşi mod actele de urmărire penală sau actele premergătoare efectuate de procuror.

A aprecia altfel, ar însemna golirea de conţinut a dispoziţiilor art.278¹ C.proc.pen. şi a limita cenzura instanţei doar asupra unor anumite soluţii adoptate de procuror, evitându-se controlul judiciar asupra celor date în baza unor incomplete sau inexistente acte de cercetare şi urmărire penală, ceea ce în mod vădit nu putea fi în intenţia legiuitorului, plângerea adresată instanţei, în temeiul art. 278¹ C.proc.pen., având natura juridică a unei căi de atac ce vizează controlul judecătoresc al soluţiei de scoatere sau de neîncepere a urmăririi penale în integralitatea ei.

Nici în privinţa sustragerii sumei de 30.000 euro, tot de către făptuitorul M.G.C. de la locuinţa comună a soţilor, situată la domiciliul socrilor petentei, organele de urmărire penală nu au administrat nici o probă, susţinând că plângerea a fost depusă la câteva luni de la săvârşirea presupusei infracţiuni, condiţii în care au ajuns la concluzia că operează principiul „dubiul se interpretează în favoarea învinuitului”.

Şi instanţa de recurs dă eficienţă acestui principiu, însă pentru a se putea statua asupra lui, trebuie mai întâi să existe anumite fapte şi împrejurări care să pună în valoare aplicarea sa.

Dacă pentru a dispune scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.G.C., pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, procurorul a desfăşurat un minim de acte de urmărire penală, pentru descoperirea existenţei sau nu a infracţiunii de spălare de bani, nu s-a efectuat nici un act de urmărire penală, deşi se impunea ca în faza actelor premergătoare, să se strângă date despre verificarea veniturilor făptuitorilor M.Gh.M., V.S.M., M.G.C., L.L. şi T.F., M.A.M. înainte de data de

16.02.2006, şi stabilirea posibilităţii achiziţionării bunurilor materiale procurate (autoturisme şi terenuri), în perioada imediată, din veniturile lor. Se impunea tot în această fază, verificarea la unităţile bancare din Cluj-Napoca a deschiderii de conturi sau închirierea de casete de valori după data de 16.02.2006 de către învinuiţii de mai sus, precum şi bilanţul SC Agrisut Prod Com Impex SRL Cluj la sfârşitul anului 2005 şi sursa veniturilor din care s-au procurat bunuri după data de 16.02.2006.

Deşi petenta a arătat că făptuitorul M.G. a suferit o condamnare în străinătate, procurorul nu a uzitat de prevederile Legii 302/2004, nesolicitând de la autorităţile judiciare străine indicate de petentă, date privind antecedentele penale ale făptuitorului.

În prezenta cauză, a fost încălcat principiul egalităţii armelor care se aplică atât în relaţiile dintre părţile din cadrul unui proces penal, cât şi în relaţiile dintre acestea şi Ministerul Public, şi implică obligaţia de a oferi fiecărei părţi sau procurorului posibilitatea rezonabilă de a prezenta cauza sa în condiţii care să nu o plaseze într-un net dezavantaj în raport cu adversarul său.

Deşi nu este consacrat ca un principiu distinct al procesului penal, din ansamblul reglementării modului de desfăşurare a procesului penal rezultă că respectarea principiului egalităţii armelor între acuzare şi apărare este intrinsec sistemului de drept român.

În doctrină s-a arătat în mod întemeiat că „principiul egalităţii între acuzare şi apărare, este o cerinţă şi garanţie pentru echilibrul între interesele individului şi ale societăţii, pentru armonizarea şi salvgardarea acestor interese, ceea ce constituie un interes public, o necesitate pentru realizarea justiţiei penale”.

În materie penală, dreptul la un proces contradictoriu presupune ca atât procurorul, cât şi părţile să aibă posibilitatea de a lua cunoştinţă şi de a dezbate toate probele, cererile sau excepţiile invocate de cealaltă parte. (a se vedea CEDO Hotărârea din 19 decembrie 1989 în cauza Kamasinski contra Austriei; Hotărârea CEDO din 28 august 1991 în cauza Brandstetter contra Austriei; CEDO Hotărârea din 23 iunie 1993 în cauza Ruiz-Mateos contra Spaniei; Hotărârea CEDO din 27 martie 1998 în cauza J.J.contra Olandei; Hotărârea CEDO din 25 septembrie 2001 în cauza P.G. şi J.H. contra Marii Britanii).

Respectarea dreptului la un proces echitabil garantat de art.6 din Convenţia Europeană impune ca procurorul să aducă la cunoştinţa apărării toate mijloacele de probă administrate în favoarea sau în defavoarea petiţionarului. Ca excepţie, restrângerea acestui drept al apărării poate fi justificată, în caz de strictă necesitate, în considerarea securităţii naţionale, a necesităţii de a proteja martorii, sau de a păstra secretul metodelor prin care poliţia investighează anumite infracţiuni. În aceste cazuri însă, este necesară luarea unor măsuri eficiente pentru a contrabalansa aceste restricţii, în măsura în care ele nu pot fi evitate. (Hotărârea CEDO din 16 februarie 2000 în cauza Rowe şi David contra Marii Britanii; Hotărârea CEDO din 16 februarie 2000 în cauza Jasper contra Marii Britanii; Hotărârea CEDO din 26 martie 1996 în cauza Doorson contra Olandei şi Hotărârea CEDO din 24 iunie 2003 în cauza Dowsett contra Marii Britanii).

Articolul 6 din Convenţia Europeană încălcat în speţă, garantează în integralitatea sa dreptul persoanei de a fi prezentă efectiv în cadrul procesului penal, ce include nu numai dreptul de a fi prezent, ci şi dreptul de a fi ascultat şi a urmări desfăşurarea procedurii.

Prezentarea în faţa procurorului precum şi la proces a unei persoane indiferent de calitatea pe care o are, are o importanţă deosebită atât din punctul de vedere al dreptului acestuia de a fi audiat, cât şi al necesităţii de a verifica exactitatea afirmaţiilor sale şi de a le confrunta cu declaraţiile celorlalte părţi, cât şi cu cele ale martorilor sau cu actele scrise. (Hotărârea CEDO din 23 noiembrie 1993 în cauza Poitrimol contra Franţei).

Pentru motivele ce preced, constatând că soluţia Tribunalului Cluj este legală şi temeinică, a fost menţinută de către curte, organele de urmărire penală trebuind să redeschidă urmărirea penală sub aspectul infracţiunii de furt calificat prev.de art.210 C.pen.rap.la art.208 alin. 1, 209 alin. 1 lit.e cu aplicarea art.41, alin.2 C.pen. în privinţa învinuitului M.G.C. conformându-se considerentelor şi dispozitivului sentinţei penale nr.610 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj şi efectuarea de acte premergătoare în vederea începerii urmăririi penale faţă de M.G.C., V.S.M., M.G.C.,

L.L. şi T.F., M.A.M. sub aspectul infracţiunii de spălare de bani prev.de art.23 lit.a din Legea 656/2002 .

Aşa fiind, s-a respins ca nefondat recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj şi cel al intimaţilor M.G.C., V.S.M., M.G.C., L.L. şi T.F., M.A.M., în baza art.385¹⁵ pct.1 lit.b C.proc.pen.

Plângerea împotriva ordonanţei procurorului. Natura juridcă. Lipsa actelor de urmărire penală. Consecinţe.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plângerea împotriva ordonanţei procurorului. Natura juridcă. Lipsa actelor de urmărire penală. Consecinţe.