Liberare provizorie sub control judiciar. Condiţii de admisibilitate
| Comentarii |
|
Liberare provizorie sub control judiciar. Condiţii de admisibilitate
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive şialte măsuri procesuale. Măsurile preventive. Liberarea provizorie sub control judiciar şiliberarea provizorie pe cauţiune
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- liberare provizorie sub control judiciar
C. proc. pen., art. 160 ind.2 alin. (1) şi (2), art. 160 ind.6, art. 160 ind. 8, art. 160 ind. 8a
1. În cazul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanţa examinează, încadrul procedurii reglementate în art. 160 ind.8, îndeplinirea condiţiilor prevăzute în art. 160 ind.6pentru admisibilitatea în principiu a cererii. Condiţiile prevăzute în art. 160 ind.2 alin. (1) şi (2) nuprivesc admisibilitatea în principiu a cererii, ci temeinicia acesteia şi, ca atare, se examineazăde către instanţă în etapa soluţionării cererii, după admiterea în principiu, reglementată în art.160 ind. 8a C. proc. pen. Prin urmare, dacă nu este îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute în art.160 ind.2 alin. (1) şi (2), instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie subcontrol judiciar, potrivit art. 160 ind.8a C. proc. pen.
2. Instanţa respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar, între altele,atunci când, soluţionând cererea potrivit art. 160 ind.8a C. proc. pen., constată că există date dincare rezultă că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unormartori.
Prin expresia date legiuitorul nu a avut în vedere existenţa unor probe în sensullegii, ci a unor informaţii, situaţii, împrejurări concrete rezultate din dosar, privind persoana încauză, modul de operare, faptele propriu-zise, care să îndreptăţească temerea, să o justifice.
Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenţii provizorii se face luându-se înconsiderare circumstanţele concrete ale fiecărui caz.
Prin încheierea nr. 129/Ap/ 23 iulie 2009, dosar nr. 3049/83/2009, Tribunalul SatuMare investit cu soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei penale nr. Judecătoriei SatuMare prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare a respins ca neîntemeiatăcererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul inculpat N.G.
Instanţa a reţinut că, potrivit art. 160 ind.2 al.2 Cod de procedură penală liberareaprovizorie sub control judiciar a inculpatului nu poate fi acordată, deoarece nu existăsuficiente garanţii că fiind lăsat în libertate nu va săvârşi şi alte fapte penale, având în vederemultitudinea faptelor reţinute dar şi modalitatea în care acestea au fost săvârşite, fiind desubliniat că în urma înregistrărilor convorbirilor dintre cei doi inculpaţi se poate conchidecă există temerea că inculpaţii ar putea săvârşi alte infracţiuni.
În jurisprudenţă s-a arătat că prin expresia date legiuitorul nu a avut în vedereexistenţa unor probe în sensul legii, ci a unor informaţii, situaţii, împrejurări concrete rezultatedin dosar, privind persoana în cauză, modul de operare, faptele propriu-zise, care săîndreptăţească temerea, să o justifice.
Astfel că, ţinând seama de faptul că activitatea infracţională reţinută în sarcinainculpatului este una complexă, fiind implicate mai multe persoane, se constată că în cauzăexistă pericolul ca inculpatul, lăsat fiind în libertate să ascundă urmele unor acte infracţionale ce nu aufost depistate până în prezent, să îngreuneze activitatea de identificare a tuturor persoanelorparticipante la activitatea infracţională sau chiar să continue activitatea infracţională cu consecinţe şimai grave pentru ordinea de drept.
În cauză sunt întrunite şi rigorile instituite de art.5 paragraful 1 lit. c şi paragraful 3 dinConvenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât există motive verosimile de a bănui pe inculpatde săvârşirea faptelor de care este acuzat, pe de o parte, iar pe de altă parte, durata arestării nu poate fiapreciată că a depăşit termenul rezonabil.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat care este principiul general care trebuie săguverneze această materie, în cauza Wemhoff: detenţia preventivă trebuie să aibă un caracterexcepţional, starea de libertate fiind starea normală - şi ea nu trebuie să se prelungească dincolo delimitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă".
Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenţii provizorii se face luându-se în considerarecircumstanţele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură există indicii precise cu privirela un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere maimare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate"(cauzele Labita c. Italia, Neumeisterc. Austria, Stasaitis c. Lituania).
Prin urmare, instanţa este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privăriide libertate pe de o parte şi interesul public de protecţie a cetăţenilor împotriva comiterii de infracţiunigrave, dedus din modul de săvârşire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cuparticiparea inculpatului şi din consecinţele acesteia, precum şi interesul desfăşurării în bune condiţii aprocesului penal.
Aplicând criteriile impuse de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului la prezentacauză, instanţa a reţinut că privarea de libertate a inculpatului nu încetat să mai aibă un caracterrezonabil, pericolul social generat prin săvârşirea faptelor datorită modului de comitere (cu parteavătămată în casă) nu a încetat să existe.
În aceste condiţii, menţinerea unui just echilibru între interesul general al societăţii îndesfăşurarea procesului penal şi interesul inculpatului impune menţinerea faţă de acesta a celei mairestrictive măsură de drepturi, cea a arestării preventive.
Faţă de raţiunile juridice expuse, instanţa a respins pe fond cererea de liberare provizorie.
