Lipsa discernământului inculpatului în momentul comiterii infracţiunii. Achitare. Expertize medicale. Necesitatea unei noi expertize
| Comentarii |
|
C. pen., art. 48
în condiţiile în care inculpatul a săvârşit infracţiunea datorită bolii de care suferă, acţionând fără discernământ, fapt confirmat prin expertiză medico-legală, sunt incidente dispoziţiile art. 48 C. pen. privind iresponsabilitatea ca o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei.
Decizia penală nr. 214/R din 1 aprilie 2005 - L.P.
Prin sentinţa penală nr. 1196/2003, Judecătoria Braşov a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. e), raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., achitarea inculpatului D.A. sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constatând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 48 din acelaşi cod. S-a reţinut astfel că, potrivit actelor medicale existente la dosar, inculpatul nu avea discernământ la data comiterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Aşa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1032 din 17 aprilie 2003 şi din toate actele medicale depuse la dosar, inculpatul a fost internat în spital în perioadele 27 aprilie 2001-11 mai 2001, 21-22 august 2001, 19 septembrie-29 septembrie 2001, 4 octombrie 2001-17 octombrie 2001, 29 octombrie 2001-12 noiembrie 2001 pentru efectuarea unor operaţii chirurgicale şi pentru tratament. S-a stabilit, totodată, că inculpatul, în perioada 27 februarie 2001-11 mai 2001, a fost supus unei intervenţii neuro-chi-rurgicale pe creier pentru „hemoragie subarahnoidiană prin anevrism de arteră comunicantă dreaptă anterioară”. Intervenţia în sine pe substanţa cerebrală, precum şi afecţiunea de bază care a provocat intervenţia puteau determina evoluţia către deteriorarea cognitivă.
Acest fapt a fost certificat şi prin expertiza medico-legală psihiatrică nr. 2053 din 27 iunie 2002, efectuată în cursul urmăririi penale şi care a evidenţiat deteriorarea cognitivă intelectuală cu ID-14% şi discernământul scăzut al faptelor.
Instanţa de fond, analizând cele două expertize, a constatat că de fapt acestea nu sunt contradictorii, pentru că cea efectuată în cursul urmăriri penale nu s-a efectuat în baza tuturor actelor medicale ale inculpatului, neluându-se în evidenţă cele referitoare la intervenţia pe substanţa cerebrală. în ceea ce priveşte concluziile raportului de expertiză nr. 1032/E din 17 aprilie 2003, acesta evidenţiază că, în perioada aprilie-septembrie 2001, inculpatul a avut discernământul abolit, deoarece acesta a avut repetate internări psihiatrice în perioada respectivă şi după diagnosticul „psihoză”, care presupune lipsa de capacităţi de testare a realităţii. S-a reţinut că efectuarea unei noi expertize ar conduce la tergiversarea soluţionării cauzei, aceasta în condiţiile în care nu au fost puse sub semnul întrebării cunoştinţele persoanelor de specialitate care au confirmat lipsa de discernământ a inculpatului, în baza tuturor actelor şi prin analiza temeinică a acestora.
Prin decizia penală nr. 801/2004, Tribunalul Braşov a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, constatând că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 48 C. pen.
Concluziile noului raport de expertiză psihiatrică întocmit de
I.M.L. Mina Minovici în faza de judecată a apelului şi avizat de Comisia de avizare şi control a aceluiaşi serviciu evidenţiază că, după data de 27 aprilie 2001, inculpatul prezenta sindrom psihoorganic cu evoluţie de tip deteriorativ, astfel că nu a avut capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptelor de care este învinuit, acţionând fără discernământ.
Noul raport de expertiză medico-legală a fost întocmit având la bază actele medicale existente la dosar, inculpatul fiind internat în perioada 7 aprilie-14 aprilie 2004. Conform acestui act, la data de 7 aprilie 2004,1.M.L. a informat în detaliu asupra situaţiei lucrării şi a motivat necesitatea efectuării unei noi expertize medico-legale psihiatrice. Această nouă expertiză efectuată în cauză a avut în vedere fişele de observaţie clinică ale fiecărei unităţi medicale în ceea ce-1 priveşte pe inculpat, inclusiv rapoartele de expertiză psihiatrică întocmite în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, noul raport fiind, totodată, avizat de Comisia de avizare şi control.
împotriva hotărârii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, reiterând cererile anterioare privind completarea materialului probatoriu cu o nouă expertiză medico-legală efectuată de Comisia Superioară Medico-legală din cadrul I.M.L. Bucureşti, care să se pronunţe asupra contradictorialităţii între actele medico-legale aflate la dosarul cauzei.
Recursul formulat nu este fondat.
Materialul probatoriu administrat în cauză este complet şi duce la concluzia că inculpatul a săvârşit faptele datorită bolii de care suferea, fără să-şi dea seama de acţiunile sale şi consecinţele acestora.
Potrivit dispoziţiilor art. 48 C. pen., nu constituie infracţiune „fapta prevăzută de legea penală dacă făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, fie din cauza alienaţiei mintale, fie din alte cauze, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale, ori nu era stăpân pe ele”.
Prin urmare, iresponsabilitatea înlătură caracterul penal al faptei; în absenţa oricăruia dintre factorii sus menţionaţi - intelectiv şi volitiv - nu există vinovăţie, iar vinovăţia este una din trăsăturile esenţiale ale infracţiunii.
Iresponsabilitatea vizează starea de incapacitate psihică a unei persoane, care intelectiv nu-şi poate da seama de sensul, de valoarea ori de urmările acţiunilor sau inacţiunilor sale, iar volitiv nu-şi poate determina şi dirija în mod normal voinţa în raport cu propriile sale fapte.
Alienaţia mintală presupune orice stare de alterare a facultăţilor mintale, provenind fie dintr-o cauză patologică, dar şi din cauza unor leziuni organice. Intră în această categorie anomaliile care fac imposibilă dezvoltarea facultăţilor psihice şi maladiile sistemului nervos, cum ar fi, spre exemplu, psihoze, nevroze etc.
în baza actelor medicale depuse la dosar, medicii de specialitate au stabilit că, în perioada aprilie-septembrie 2001, perioadă în care au fost emise filele cec, inculpatul nu a fost apt să-şi dea seama de fapta sa, prin urmare, starea de incapacitate psihică a existat în toată această perioadă.
Iresponsabilitatea făptuitorului, odată constatată, înlătură caracterul penal al faptei săvârşite şi deci, pe cale de consecinţă, înlătură şi răspunderea penală.
Expertizele medico-legale efectuate de Serviciul de Medicină Legală Braşov nu sunt contradictorii, deoarece ele nu au fost întocmite pe baza aceloraşi acte medicale. Cea efectuată în cursul urmăririi penale nu a avut în vedere toate actele medicale ale inculpatului, nefiind luate în evidenţă cele referitoare la intervenţia medicală pe substanţa cerebrală. De asemenea, ea a fost realizată fără internarea inculpatului şi examinarea stării psihice a acestuia pe o perioadă mai lungă de timp, deşi aceasta se impunea raportat la antecedentele sale medicale, care demonstrau o deteriorare cognitiv-intelectuală (fapt constatat şi personal de medici).
Noua expertiză psihiatrică efectuată de I.M.L. Mina Minovici Bucureşti (la solicitarea instanţei de apel) a fost aprobată de Comisia de avizare şi control de pe lângă I.M.L. Bucureşti şi a constatat că, după data de 27 aprilie 2001, inculpatul a prezentat sindrom psiho-organic cu evoluţie de tip deteriorativ pe fond de disfiincţie lezionară cerebrală, neavând capacitate psihică de apreciere critică asupra faptelor de care este învinuit, deoarece a acţionat fără discernământ.
Având în vedere că din dosarul cauzei nu rezultă nici un fel de date care să pună la îndoială exactitatea concluziilor raportului de expertiză nou întocmit, potrivit art. 125 C. proc. pen., efectuarea unei noi expertize apare ca inutilă, concluziile arătate fiind relevante cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 48 C. pen.
în consecinţă, deoarece inculpatul nu a avut discernământ la momentul comiterii faptelor, hotărârile anterioare în sensul achitării inculpatului, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., sunt legale şi temeinice, fiind menţinute.
<Vezi şi alte speţe de drept penal:
