Lipsire de libertate în mod ilegal. Infracţiuni de viol comise asupra unui minor.

Distincţie faţă de infracţiunea de acte sexual cu un minor. Eroare de fapt. Condiţii.

Pentru realizarea elementului material al infracţiunii de lipsire de liberate în mod ilegal nu prezintă relevanţă faptul că partea vătămată a avut o oarecare liberate de mişcare sau că, în anumite condiţii, aceasta ar fi putut pleca din apartamentul deţinut de inculpat, relevant din punct de vedere obiectiv fiind faptul că acesta a fost deplasată şi ţinută în apartamentul contra voinţei sale, numărul inculpaţilor anihilând în mod evident orice posibilitate de opoziţie a părţii vătămate.

Pentru a fi dovedită constrângerea ca mijloc de realizare a actului sexual, nu este neapărat necesară identificarea pe corpul victimei a unor leziuni specifice lovirii, imobilizării, agresiunii fizice, câtă vreme nu doar folosirea forţei fizice poate face posibil actul sexual, ci şi constrângerea morală poate atinge acelaşi rezultat. De asemenea, cerinţa prevăzută de art. 197 alin. 1 Cod penal se referă exclusiv la exercitarea constrângerii şi nu la împotrivirea persoanei vătămate, legiuitorul neprevăzând drept condiţie pentru realizarea elementului material ca aceasta să opună efectiv rezistenţă.

Prin sentinţa penală nr. 232 din 12 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 5146/101/2012, au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care cei opt inculpaţi au fost trimişi în judecată din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a şi alin. 3 Cod penal (pentru inculpaţii D. Ş. şi V.M. şi cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal) în infracţiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal, cereri formulate de apărătorii aleşi ai inculpaţilor.

A fost respinsă cererea formulată de apărătoarea inculpaţilor O.I.M. şi L.V., de schimbare a încadrării juridice a faptei de viol, pentru care au fost trimişi în judecată prin rechizitoriu, prevăzute de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a şi alin. 3 Cod penal, în art. 197 alin. 1 şi 3 Cod penal.

1.În baza art. 189 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul D.Ş., fiul lui Lucian şi Liliana, născut la 27.10.1990, în com., jud. Mehedinţi, posesor C.I. seria nr., CNP., domiciliat în comuna Gruia, sat Gruia, jud. Mehedinţi la 9 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal în condiţiile art. 71 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de „lipsire de libertate în mod ilegal”.

În baza art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a şi alin. 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpat la 14 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal în condiţiile art. 71 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de „Viol”.

In baza art. 65 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal, pe o durată de 3 ani, pedeapsă complementară ce se va executa în cond. art. 66 Cod penal.

In baza art. 33 lit. a - 34 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate şi dispune ca inculpatul D.Ş. să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal în condiţiile art. 71 Cod penal.

În baza art. 35 alin. 1 Cod penal, alături de pedeapsa principală rezultantă s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal, pe o durată de 3 ani.

In baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv din data de 21.04.2012 ( fila 121 dosar u.p. - ordonanţa de reţinere) până la pronunţare.

În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a menţinut starea de arest a inculpatului D.Ş..

În baza art. 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

2. În baza art. 189 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul V.M., fiul lui Andrei şi Fonica, născut la 21.05.1993, jud. Mehedinţi, posesor C.I., CNP, domiciliat în comuna Gruia, sat., jud. Mehedinţi la 8 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal în condiţiile art. 71 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de „ lipsire de libertate în mod ilegal”.

În baza art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a şi alin. 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpat la 12 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal în condiţiile art. 71 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de „Viol”.

În baza art. 65 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal, pe o durată de 2 ani, pedeapsă complementară ce se va executa în condiţiile art. 66 Cod penal

În baza art. 33 lit. a - 34 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul V.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal în cond. art. 71 Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv din data de 21.04.2012 ( fila 136 dosar u.p. - ordonanţa de reţinere) până la pronunţare.

În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a menţinut starea de arest a inculpatului V.M.

În baza art. 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare s-a dispune prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

3. În baza art. 189 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C.A., fiul lui Mişu şi Ghiţa, născut la 18.09.1992, în Vânju Mare, jud. Mehedinţi, posesor C.I. seria MH, nr., CNP, domiciliat în comuna G., sat G, jud. Mehedinţi la 7 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal în condiţiile art. 71 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de „ lipsire de libertate în mod ilegal”.

În baza art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a şi alin. 3 Cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpat la 10 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal în condiţiile art. 71 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de „Viol”.

În baza art. 65 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal, pe o durată de 1 an, pedeapsă complementară ce se va executa în condiţiile art. 66 Cod penal

În baza art. 33 lit. a - 34 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul C.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal în condiţiile art. 71 Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv din data de 20.04.2012 ( fila 153 dosar u.p. - ordonanţa de reţinere) până la pronunţare.

În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a menţinut starea de arest a inculpatului C.A.

4. În baza art. 189 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul I.M.N., fiul lui Marcel şi Elena, născut la 02.05.1993, în G., jud. M., posesor C.I. seria nr., CNP, domiciliat în comuna G., sat G., jud. Mehedinţi la 7 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal în condiţiile art. 71 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de „ lipsire de libertate în mod ilegal”.

In baza art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a şi alin. 3 Cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpat la 10 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal în condiţiile art. 71 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de „Viol”.

În baza art. 65 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal, pe o durată de 1 an, pedeapsă complementară ce se va executa în condiţiile art. 66 Cod penal

În baza art. 33 lit. a - 34 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul I.M.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal în condiţiile art. 71 Cod penal.

In baza art. 35 alin. 1 Cod penal, alături de pedeapsa principală rezultantă s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal, pe o durată de 1 an.

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv din data de 20.04.2012 ( fila 167 dosar u.p. - ordonanţa de reţinere) până la pronunţare.

In baza art. 350 Cod procedură penală, s-a menţinut starea de arest a inculpatului

I.M.N.

In baza art. 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

5. În baza art. 189 alin. 2 Cod penal,. a fost condamnat inculpatul P.C.C., fiul lui Nicolae şi Alexandrina, născut la 06.03.1989, în Vânju Mare, jud. Mehedinţi, posesor C.I. seria, nr., CNP, domiciliat în comuna G., sat G., jud. Mehedinţi la 7 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal în condiţiile art. 71 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de „ lipsire de libertate în mod ilegal”.

În baza art. 65 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal, pe o durată de 1 an, pedeapsă complementară ce se va executa în condiţiile art. 66 Cod penal

În baza art. 33 lit. a - 34 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul P.C.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal în condiţiile art. 71 Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv din data de 21.04.2012 (fila 182 dosar u.p. - ordonanţa de reţinere) până la pronunţare.

În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a menţinut starea de arest a inculpatului

P.C.C.

6. În baza art. 189 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul R.G., fiul lui Stelian şi Elena, născut la 13.11.1989, în com. G., jud. M., posesor C.I. seria nr., CNP, domiciliat în sat

G., comuna G., jud. Mehedinţi la 7 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal în condiţiile art. 71 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de „ lipsire de libertate în mod ilegal”.

In baza art. 65 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal, pe o durată de 1 an, pedeapsă complementară ce se va executa în condiţiile art. 66 Cod penal.

In baza art. 33 lit. a - 34 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul R.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal în condiţiile art. 71 Cod penal.

In baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv din data de 20.04.2012 (fila 197 dosar u.p. - ordonanţa de reţinere) până la pronunţare.

În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a menţinut starea de arest a inculpatului R.G.

7.În baza art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a şi alin. 3 Cod penal, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a şi alin. 2 Cod penal şi art. 76 alin. 1 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul O.I.M., fiul lui Constantin şi Aurica, născut la 26.10.1992, în V., jud. M, posesor C.I. seria, nr., CNP, domiciliat în comuna G., sat G., jud. Mehedinţi la 5 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal în condiţiile art. 71 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de „Viol”.

In baza art. 65 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal, pe o durată de 1 an, pedeapsă complementară ce se va executa în condiţiile art. 66 Cod penal

In baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv din data de 20.04.2012 (fila 208 dosar u.p. - ordonanţa de reţinere) până la pronunţare.

În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a menţinut starea de arest a inculpatului

O.I.M.

8. În baza art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a şi alin. 3 Cod penal, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a şi alin. 2 C.p şi art. 76 alin. 1 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul L.V., fiul lui Lăpăduţă şi Mareta, născut la 01.07.1993, în V., jud. M., posesor C.I. seria, nr., CNP, domiciliat în comuna Gruia, sat Gruia, jud. Mehedinţi la 5 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal în cond. art. 71 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de „Viol”.

În baza art. 65 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal, pe o durată de 1 an, pedeapsă complementară ce se va executa în cond. art. 66 Cod penal

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv din data de 20.04.2012 ( fila 219 dosar u.p. - ordonanţa de reţinere) până la pronunţare.

În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a menţinut starea de arest a inculpatului L.V.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă minoră P.Ş.G. prin reprezentant legal P.V.

În baza art. 14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală şi art. 1357 cod civil (fost art. 998-999 vechiul Cod Civil), au fost obligaţi inculpaţii D.Ş., V.M., C.A.,

I.M.N., P.C.C., R.G., O.I.M. şi L.V. să achite, în solidar părţii vătămate, constituită şi parte civilă P.Ş.G. suma de 10 000 lei reprezentând daune morale.

A fost respinsă cererea formulată de apărătorul părţii civile de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

În baza art. 191 Cod procedură penală, au fost obligaţi fiecare dintre inculpaţii: D.Ş., V.M., C.A., I. M.N., P.C.C., R.G., O.I.M. şi L.V. să achite statului câte 656,88 lei cheltuieli judiciare din care câte 306,88 lei reprezintă cheltuielile efectuate cu fiecare inculpat la urmărirea penală (în total 2455 lei) iar diferenţa reprezintă cheltuielile efectuate în cursul cercetării judecătoreşti.

Au fost obligaţi inculpaţii D.Ş. şi P.C.C. să plătească fiecare şi suma de câte 100 lei acordate prin încheierea din 13 iunie 2012 (onorarii avansate din fondurile M.J.).

A fost obligat inculpatul V.M. să achite şi suma de 300 lei onorarii avocaţi oficiu din care, suma de 100 lei reprezintă onorariul avocat acordat prin încheierea din 31.05.2012 şi suma de 200 lei reprezintă onorariul avocat acordat prin încheierea din 27.06.2012, onorarii avansate din fondurile M.J.

S-a admis cererea formulată de doamna av. Tănasie Daniela (fila 93 dosar fond vol. I şi a fost obligat inculpatul P.C.C. să plătească şi suma de 800 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu onorariu avansat din fondurile M.J.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr.229/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaţilor: D.Ş., pentru săvârşirea infracţiunilor de „viol”, şi „lipsire de libertate” faptă prevăzută şi pedepsită de art.197 alin.1, alin.2 lit.a şi alin.3 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal şi art. 189 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 33-34 Cod penal, V.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de „viol” şi „lipsire de libertate” fapte prevăzute şi ped. de art. 197 alin.1, alin.2 lit.a şi alin.3 Cod penal ; cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal art. 189 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 33-34 Cod penal, C.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de „viol” şi „lipsire de libertate” fapte prevăzute şi pedepsite de art. 197 alin.1, alin.2 lit.a şi alin.3 din Cod penal; art. 189 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 33-34 Cod penal, I.M.N., pentru săvârşirea infracţiunilor de „viol” şi „lipsire de libertate”, fapte prevăzute şi ped. de art. 197 alin.1, alin.2 lit. a şi alin.3 din Cod penal; art. 189 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 33-34 Cod penal, P.C.C., pentru săvârşirea infracţiunii de „viol” şi „lipsire de libertate”, fapte prevăzute şi pedepsită de art. 197 alin.1, alin.2 lit.a şi alin.3 Cod penal ; art. 189 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 33-34 Cod penal, R.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de „viol” şi „lipsire de libertate”, fapte prevăzute şi pedepsite de art.197 alin.1, alin.2 lit.a şi alin.3 Cod penal; art. 189 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 33-34 Cod penal, O.I.M., pentru săvârşirea infracţiunii de „viol”, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin.1, alin.2 lit.a şi alin.3 Cod penal şi L.V., cu domiciliul în comuna G., satul G., judeţul Mehedinţi, pentru săvârşirea infracţiunii de „viol”, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin.1, alin.2 lit.a şi alin.3 Cod penal.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În ziua de 19.04.2012, în jurul orei 12,00, inculpaţii D.Ş. şi V.M., aflaţi împreună cu martorul M.I. în centrul localităţii G. din judeţul Mehedinţi, au observat-o pe partea vătămată P.Ş.G. venind dinspre localitatea P. şi au urmărit-o cu maşina condusă de D.Ş. circa 100 de metri, acesta întrebând-o unde se duce. Minora i-a răspuns să o lase în pace că nu e treaba lui, şi şi-a continuat deplasarea.

După circa 15 minute minora a plecat înspre localitatea Pătulele, unde îşi are domiciliul, fiind urmărită din nou de cei trei până când a ieşit din satul Gruia, şi după câteva sute de metri inculpatul D.Ş. a oprit autoturismul şi a întrebat-o pe fată dacă vrea să meargă cu ei, la refuzul acesteia coborând şi urcând-o în maşină cu forţa.

Inculpatul D.Ş. a scos maşina din drumul public, mergând pe lângă un canal de irigaţii circa 1 km, după care a coborât şi a scos din portbagaj o mochetă pe care a puso pe pământ, cerându-i minorei să întreţină cu el raporturi sexuale.

Partea vătămată a refuzat şi atunci inculpatul D.Ş. a bruscat-o şi a lovit-o cu palmele peste faţă, ameninţând-o că o omoară şi o lasă acolo, şi a întreţinut în aceste condiţii raporturi sexuale normale, orale şi anale cu minora.

In aceeaşi modalitate a întreţinut raporturi sexuale cu minora şi inculpatul V.M., care anterior stătuse lângă cei doi, privindu-i.

După consumarea raporturilor sexuale inculpatul D.Ş. i-a spus părţii vătămate să se îmbrace, pentru că o să o ducă în Drobeta Tr.Severin, să o spele.

Inculpatul D.Ş. i-a contactat şi pe inculpaţii I.N, P.C.C. şi R.G., întrebându-i dacă vor să meargă în Drobeta Tr.Severin, spunându-le că „au o fată ”.

De asemenea, l-a sunat pe C.C., care era în Drobeta Tr.Severin, spunându-i să rămână în oraş, deoarece „venim cu o fată”.

Inculpaţii D.Ş., V.M., C.A., I.M.N., P.C.C. şi R.G. au mers împreună cu partea vătămată în apartamentul inculpatului V.M., întreţinând cu minora raporturi sexuale (normale, orale şi anale) pe durata a câtorva ore.

Cei 6 inculpaţi menţionaţi au plecat din Drobeta Tr.Severin şi au ajuns în localitatea Gruia după lăsarea întunericului, parcând maşina în spatele unei clădiri părăsite, în incinta fostei I.A.S., o parte din ei mergând în barul aflat la câteva sute de metri distanţă.

În jurul orei 23,00, inculpatul O.I.M., care a venit şi el la bar, a fost întrebat de inculpatul C.A. dacă doreşte să întreţină relaţii sexuale cu o fată, şi acesta fiind de acord a fost condus la maşină, unde a întreţinut un raport sexual normal cu minora, pe bancheta din spate, fiind prezenţi şi inculpaţii D.Ş. şi V.M.

In aceeaşi modalitate a întreţinut raport sexual cu minora şi inculpatul L.V., în prezenţa aceloraşi inculpaţi.

După miezul nopţii, inculpatul D.Ş. i-a dus cu maşina pe partea vătămată şi inculpatul

C.A., la locuinţa acestuia unde s-au culcat, minorei fiindu-i frică să meargă acasă din cauza orei târzii.

A doua zi cei doi inculpaţi au adus partea vătămată la locuinţa sa din comuna Pătulele, şi văzând că la poarta acesteia erau organele de poliţie, au fugit cu maşina, fiind urmăriţi de echipajul poliţiei.

Această stare de fapt a rezultat din ansamblul probelor administrate în tot cursul procesului penal - urmărire penală şi cercetare judecătorească, respectiv: proces verbal de cercetare la faţa locului; proces verbal de sesizare din oficiu; proces verbal întocmit de organele de poliţie, la revenirea minorei la domiciliu; proces verbal de efectuare a actelor premergătoare; declaraţie parte vătămată; raport medico-legal; raport examinare psihologică; proces verbal de conducere în teren; declaraţii martori; declaraţii inculpaţi.

Astfel, partea vătămată P.G., în declaraţiile date la urmărirea penală - filele 16 - 21 dosar de urmărire penală - a susţinut că i-a cunoscut pe inculpaţii V.M. şi C.A., în urmă cu un an, în comuna Gruia, cu prilejul unei sărbători „Sfânta Maria” şi în acea împrejurare le-a spus celor doi că avea 12 ani şi este elevă în clasa a V-a.

Partea vătămată a relatat, în continuare, că în data de 19.04.2012, într-o zi de joi, în jurul orei 11,00 a fost sunată de inculpatul V.M. care i-a spus să se întâlnească la Căminul Cultural din satul P.

Partea vătămată a susţinut că s-a dus la Căminul Cultural şi, în timp ce stătea de vorbă cu inculpatul V. a venit inculpatul Ş.D. (persoană pe care partea vătămată susţine că o evita întrucât îi mai ţinuse anterior calea, prin sat şi la şcoală), care i-a pus mâna la gură, şi, forţat, a urcat-o într-un autoturism, de culoare verde, pe bancheta din spate. Arată că în acel autoturism, la volan s-a urcat D. iar V. s-a urcat şi el în autoturism, pe bancheta din faţă, dreapta.

Partea vătămată a mai arătat că cei doi au plecat cu autoturismul spre G. şi, în apropierea unei fântâni denumită „Fântâna trenului” situată pe drumul dintre G. şi P., pe câmp, D. a oprit autoturismul, a luat din portbagaj o prelată, a întins-o pe jos apoi, a tras-o pe partea vătămată din autoturism, a forţat-o să se dezbrace - înjurând-o şi ţipând la ea, şi astfel a obligat-o să întreţină raporturi sexuale

P.G. a susţinut că, în timpul cât întreţinuse relaţii sexuale cu D., inculpatul V.M. a stat şi i-a privit şi apoi, s-a dezbrăcat şi el şi, forţată tot de D. care o înjura şi o ameninţa cu

moartea, a întreţinut relaţii sexuale (anale, normale şi orale) şi cu V.

Apoi s-au dus la locuinţa lui C.A., în G., care i-a dat haine de schimb (un maiou, un pulover, o pereche de şosete şi papuci) apoi au plecat la Tr. Severin într-un apartament deţinut de V. şi acolo, au pus-o să se dezbrace şi să se spele la baie.

În continuare partea vătămată în timp ce se spăla, în baie a intrat şi inculpatul C.A. care s-a dezbrăcat şi i-a cerut să întreţină relaţii sexuale ameninţând-o că dacă nu vrea îl cheamă pe Ş. astfel că, partea vătămată, de frică, a întreţinut relaţii sexuale cu acesta. Apoi, inculpatul C., a ras-o cu o lamă, în zona genitală şi au ieşit din baie, P.G. fiind dezbrăcată, întrucât hainele i le luase Ş.

Partea vătămată atunci când a ieşit din baie a observat că în cameră mai erau 4 băieţi -inculpatul P.C., R.G., I.M.N. şi martorul M. şi toţi cei trei inculpaţi menţionaţi, cu excepţia martorului au întreţinut relaţii sexuale cu ea. De asemenea, în apartament au mai întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată şi inculpaţii D.Ş. şi V.M.

P.G. a mai precizat - fila 21 din dosarul de urmărire penală - că, după ce s-au întors în

G., cei 6 inculpaţi şi cu martorul M. au coborât, ea rămânând în autoturism şi unul dintre inculpaţi i-a chemat pe inculpatul O. şi L. şi, fiecare dintre ei, pe rând, în autoturism, au întreţinut cu ea raporturi sexuale orale şi normale.

Apoi, a mers la locuinţa lui C.A. unde a stat până dimineaţa când, inculpaţii D. şi C., cu autoturismul au dus-o la P. la locuinţa părinţilor ei.

Partea vătămată a mai precizat că la toţi inculpaţii, care au întreţinut cu ea raporturi sexuale, le-a spus să o lase în pace că are vârsta de 13 ani dar aceştia i-au spus că nu-i interesează acest lucru.

Deşi, ulterior, în declaraţia dată de partea vătămată la procuror la data de 16.05.2012, aceasta a revenit şi a susţinut că de fapt ea a fost de acord să întreţină raporturi sexuale cu inculpaţii - din probele existente la dosar (notele de redare a interceptării convorbirilor telefonice efectuate de părinţii părţii vătămate - aflate la filele 232 - 240 dosar urmărire penală, coroborate şi cu declaraţia dată de martora P.V., mama părţii vătămate la data de 23 mai 2012 - filele 39,40 dosar urmărire penală) a rezultat că această declaraţie a fost făcută de partea vătămată în urma încercării inculpaţilor de a avea o înţelegere frauduloasă cu victima şi familia acesteia, cărora le-au oferit bani pentru a renunţa la acuzaţii. În consecinţă, instanţa va înlătura depoziţia părţii vătămate dată la 16.05.2012.

De asemenea, deşi, în declaraţiile iniţiale partea vătămată nu a arătat că, de la început, împreună cu cei doi inculpaţi - D. şi V. - a fost şi martorul M. şi că, după ce a fost violată de cei doi inculpaţi menţionaţi anterior, atunci când au oprit în apropierea canalului de irigaţii, contactaţi de inculpatul D. au venit şi inculpaţii I..M.N., P.C. şi R.G., şi toţi apoi s-au deplasat cu autoturismul, împreună şi cu partea vătămată, în Severin, la apartamentul inculpatului V.M., ulterior, în instanţă, partea vătămată a completat declaraţiile iniţiale în acest sens.

Astfel, în declaraţia de la filele 186, 187 dosar fond vol. I, aceasta a arătat că, după ce a fost violată de D. şi de V. a încercat să fugă dat a fost prinsă de cei doi inculpaţi iar D. a ameninţat-o că dacă fuge o omoară.

A mai precizat că apoi au venit şi martorul M., poreclit „Piticul” însoţit de inculpaţii

I.M.N. şi P.C., aceşti ultimi doi inculpaţi ar fi întreţinut şi ei raporturi sexuale cu ea în acel loc şi că, apoi au plecat spre Tr. Severin.

Acest ultim aspect relatat de partea vătămată - cum că, în câmp ar fi întreţinut cu ea raporturi sexuale şi cei doi inculpaţi - I.M. şi P. - nu a fost însă confirmat de probatoriul aflat la dosar.

În acest sens, s-a reţinut că martorul M.I. - declaraţiile de la filele 73,74, 76-81 dosar

u.p şi fila 22 dosar fond vol. II - a susţinut că, în ziua de 19.04.2012, în jurul orelor 11,30 -12,00, era în localitatea G., la un bar, împreună cu inculpaţii D.Ş. şi V.M. şi că, la un moment dat, pe stradă a trecut partea vătămată iar D. a întrebat-o unde se duce iar aceasta i-a răspuns să o lase în pace că tatăl ei este poliţist. A precizat că după aproximativ 15 minute au văzut-o din nou pe fată cum se îndrepta pe drumul spre P. şi că, au urmărit-o cu un autoturism marca Ford, aparţinând inculpatului D., până când P.G. a ieşit din comună şi că apoi, atunci când D. i-a spus că o duce la P., partea vătămată s-ar fi urcat de bună-voie în maşină.

Aceeaşi susţinere au făcut-o şi inculpaţii D. şi V. în declaraţiile date însă, aceste afirmaţii (cum că partea vătămată, de bună-voie s-a urcat în maşina inculpaţilor) nu sunt reale, fiind contrazise atât de depoziţiile părţii vătămate cât şi de cele discutate telefonic de părinţii părţii vătămate, martorii P.V. şi P.C., ale căror convorbiri telefonice au fost interceptate legal - fila 237 dosar u.p.: „Acela care a furat-o din curtea căminului” şi fila 239: „ Păi dacă a luat-o... a luat-o cu forţa din cu. din curtea căminului.”

In continuare martorul M.I. a declarat că în timp ce se deplasau cu autoturismul pe drumul judeţean spre comuna P., în apropierea unui canal de irigaţii, D. a oprit autoturismul şi i-a cerut părţii vătămate să întreţină relaţii sexuale, aceasta iniţial refuzând, susţinând că o va bate mama însă apoi, la insistenţele lui D., a cedat când acesta i-a spus:”Hai fată dezbracă-te.”

Martorul a arătat că apoi, inculpatul V.M. l-a sunat pe inculpatul I.M.N. cerându-i să vină şi el că au o fată. Susţine că D. şi V. au rămas acolo cu partea vătămată iar martorul s-a dus cu autoturismul în comuna G. de unde l-a luat pe inculpatul I.M.N. şi cum, pe drum l-au întâlnit şi pe inc. R.G. l-au luat şi pe acesta după care s-au dus acasă şi la inculpatul P. C. pe care l-au luat pentru a conduce autoturismul întrucât avea permis de conducere.

Martorul a arătat că apoi, toţi, împreună şi cu partea vătămată s-au deplasat la apartamentul închiriat de inculpatul V.M., în Tr. Severin. acolo a venit şi inculpatul C.A. care i-a cerut părţii vătămate, pe un ton ridicat, să se dezbrace, după care aceasta a întreţinut relaţii sexuale cu toţi cei şase inculpaţi, mai întâi in baie cu inculpatul C. care a şi ras-o în zona genitală, apoi în cameră cu fiecare inculpat, care au făcut-o „poştă”.

M.I. a mai declarat că, el nu a întreţinut relaţii sexuale cu minora fiindcă nu i-a plăcut şi că el în perioada cât au fost în apartament, între orele 17,00-20,00 a stat la calculator. De asemenea, a mai arătat că, la un moment dat victima nu mai zicea nimic, probabil văzând atâţia tineri în încăpere şi că, în timpul acesta a venit în apartament şi A., prietena inculpatului V., acesta din urmă cerându-le să închidă uşile de la camere pentru ca prietena lui să nu o vadă pe partea vătămată şi a intrat cu aceasta în dormitor.

A mai precizat că apoi s-au întors în localitatea G. şi s-au dus la barul lui „Căpăţână” după care el a plecat acasă şi nu ştie ce s-a mai întâmplat.

Tot astfel au declarat, cu unele nuanţări, şi inculpaţii D., V., I.M., P., C. şi R. în declaraţiile date la urmărirea penală (în instanţă toţi inculpaţii au invocat dreptul la tăcere), filele 108-116, 125-133, 140-147, 157-161, 171-176, 186-191.

Deşi inculpaţii nu au recunoscut că ştiau ce vârstă are minora, susţinând, în instanţă, prin apărătorii lor că aceasta le-ar fi spus că are vârsta de 17 ani şi un copil de crescut (aşa cum, de fapt, o învăţase inculpatul D. să spună) această apărare nu a putute fi reţinută, fiind de altfel infirmată chiar de depoziţiile făcute de către unii dintre inculpaţi în cursul urmăririi penale.

Astfel, inculpatul V.M., în declaraţia de la fila 126 a arătat că, în timp ce erau în autoturism şi se îndreptau spre Tr. Severin, partea vătămată le-a spus că are vârsta de 13 ani şi că se numeşte P., la fel ca inc. P.C.

Şi inculpatul I.M.N. (fila 158) a susţinut că, în autoturism, din discuţii au aflat că fata este din P. şi are vârsta de 13 ani iar inculpatul R.G. (fila 186), a declarat că inculpatul Ş. i-a spus că fata este din Pătulele şi are vârsta de 13 ani, luând-o la ocazie.

De asemenea, din probe a mai rezultat că, după ce s-au întors în localitatea Gruia, seara, după orele 21,00, iar victima se afla în autoturismul inculpatul D., autoturism ce fusese parcat în spatele unei clădiri părăsite, din incinta fostei I.A.S, la propunerea inculpatului D, au întreţinut, forţat, relaţii sexuale cu minora şi inculpaţii O.I.M. şi L.V.

În acest sens, inculpatul D.Ş., în declaraţia de la fila 116, dosar de urmărire penală a arătat că, atunci când au ajuns în G. se întunecase şi s-au dus la un bar unde i-a întâlnit pe inculpaţii O. şi L. cărora le-a spus că, în autoturism, are o fată care este de acord să întreţină cu ei raporturi sexuale şi i-a condus la autoturism unde cei doi au întreţinut, pe rând relaţii sexuale cu victima.

Şi inculpatul C.A., în declaraţiile de la urmărirea penală - filele 142-147 - a declarat că la barul din G. s-a întâlnit şi cu inculpatul O. şi, la un moment dat, când ieşise din bar şi s-a îndreptat spre maşină, C.A. a văzut că victima întreţinea relaţii sexuale cu inculpatul că ştie şi faptul că L.V. ar fi întreţinut relaţii sexuale cu victima însă, personal nu i-a văzut. C.A. a mai declarat că partea vătămată, în acea seară nu a vrut să se ducă acasă astfel că a luat-o la domiciliul lui, i-a dat haine curate să se schimbe, întrucât hainele ei erau murdare şi, a doua zi, dimineaţa, el şi cu D. au dus-o în P. unde au lăsat-o la intrarea în sat.

Şi inculpatul I.M.N., în declaraţia de la fila 159 dosar u.p. a arătat că, în timp ce erau în barul din G., inculpaţii O.M. şi L.V. s-au lăudat că şi ei au întreţinut relaţii sexuale cu victima.

Mai mult chiar inculpaţii O.M. şi L.V. în declaraţiile de la u.p. - filele 201 - 203 şi 216 - au recunoscut că au întreţinut relaţii sexuale cu victima, însă au arătat că aceasta ar fi fost de acord.

De asemenea, în instanţă şi aceşti inculpaţi au susţinut că nu ştiau că victima este minoră.

Instanţa nu a putut reţine apărările formulate de inculpaţii O. şi L. cum că victima ar fi fost de acord cu întreţinerea relaţiilor sexuale şi că ei nu ştiau vârsta acesteia atâta timp cât din probe a rezultat că cei doi au întreţinut relaţiile sexuale în prezenţa inculpatului D, care stătea în apropierea autoturismului, exercitând astfel o constrângere morală asupra victimei.

De altfel, acest inculpat - D.Ş. - a constrâns-o atât fizic cât şi psihic pe partea vătămată pentru a o obliga să întreţină relaţii sexuale - normale, anale şi orale - atât cu el cât şi cu ceilalţi inculpaţi. Faptul că a constrâns-o şi fizic a rezultat atât din susţinerile părţii vătămate care a arătat că inculpatul a urcat-o cu forţa în maşină apoi a ameninţat-o şi lovit-o pentru a o obliga să întreţină raporturi sexuale cât şi din împrejurarea că victima, la examinarea medicală ce i s-a făcut a prezentat leziuni cutanate, descrise în certificatul medico-legal de la dosar.

Nu au fost primite susţinerile celor opt inculpaţi cum că victima părea mai mare decât vârsta sa reală (respectiv de 17 ani şi că ar fi avut şi un copil de crescut) întrucât medicul-legist - fila 24 dosar u.p. a concluzionat că dezvoltarea somatică este corespunzătoare vârstei.

Mai mult la acea dată victima era virgină, nu mai avusese alte experienţe sexuale, întrucât din raportul medico-legal nr. 312/09.12.2012 al SML Mehedinţi a rezultat că partea vătămată a prezentat „deflorare recentă ce poate data din 19.04.2012”.

Chiar dacă, aşa cum au afirmat inculpaţii şi unii martori, propuşi în apărare - E.E.,

E.G.A. (aflaţi în barul din G.) - după consumarea infracţiunilor de viol partea vătămată ar fi avut un anumit comportament acesta se poate datora atât vârstei fragede cât şi retardului mintal uşor (corespunzător vârstei de 7 ani) - cum se concluzionează în examinarea psihologică ce i s-a făcut victimei.

Mai mult, psihologul care a examinat victima - fila 30 dosar u.p. - a mai concluzionat că, P.Ş.G. a prezentat deficit în orientare temporo-spaţială, stări confuzive, flash-back-uri cu reactualizarea scenei psihotraumatizante (viol repetat în grup).

Astfel inculpaţii au profitat de inconştienţa victimei şi de lipsa sa de reacţie, datorată şi faptului că inculpatul D., iniţial, o lovise cu palmele peste faţă şi ameninţase iniţial cu moartea, victima devenind obiect de distracţie pentru cei opt inculpaţi.

De altfel aceasta fiind între atâţia bărbaţi, care au abuzat sexual de ea pe parcursul mai multor ore, raporturile sexuale având loc în prezenţa a cel puţin două sau trei persoane, a fost clar că voinţa acesteia a fost paralizată şi, oricum chiar dacă ar fi existat un eventual consimţământ al victimei nu poate fi considerat liber, în împrejurările descrise şi având în vedere vârsta de numai 13 ani a acesteia, consimţământul fiind astfel afectat de lipsa discernământului specifică vârstei.

În drept, în raport de starea de fapt reţinută de instanţă, pe baza probelor existente la dosar, astfel cum au fost analizate anterior, s-a constatat că fapta comisă de inculpaţii D.Ş., V.M., C.A., I.M.N, P.C., R.G., O.I.M. şi L.V. constând în aceea că, în ziua de 19.04.2012, au întreţinut relaţii sexuale cu minora P.Ş.G., în vârstă de 13 ani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prevăzut de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a şi alin. 3 Cod penal Întrucât inculpaţii D.Ş. şi V.M. au întreţinut relaţii sexuale, prin constrângere, cu partea vătămată minoră atât în câmp, lângă canalul de irigaţii cât şi în apartamentul lui V., din Tr. Severin, în privinţa acestora s-au reţinut şi dispoziţiile art. 41 alin. 2 Cod penal privind infracţiunea continuată.

Astfel, potrivit art. 197 alin. 1 cp, constituie infracţiunea de viol actul sexual, de orice natură cu o persoană diferită sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa. Infracţiunea prezintă un grad sporit de pericol social atunci când fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună (art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal) fiind şi sancţionată mai aspru - cu închisoarea de la 10 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi - când victima nu împlinise vârsta de 15 ani (art. 197 alin. 3 teza I Cod penal).

Deci, sub raportul laturii obiective, săvârşirea infracţiunii de viol cunoaşte două momente succesive caracteristice. Primul moment, este cel al înfrângerii sau paralizării prin constrângere explicită a rezistenţei victimei, dacă violul se săvârşeşte prin constrângere, sau acela al profitării de starea de imposibilitate a victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, stare existentă sau provocată doar de făptuitor. Cel de-al doilea moment îl constituie însăşi săvârşirea raportului sexual, faptă care a fost pregătită prin activitatea desfăşurată în primul moment.

Cerinţa esenţială pentru existenţa infracţiunii de viol se realizează aşadar, prin cele două modalităţi de înfrângere a libertăţii sexuale a victimei: constrângerea sau profitarea de starea de imposibilitate a victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.

Deosebit de infracţiunea de viol, actul sexual cu un minor, prevăzut de art. 198 alin. 1 cp, are loc însă fără constrângere şi fără a se fi profitat de neputinţa victimei. Fapta are loc cu consimţământul victimei, care nu a împlinit vârsta de 15 ani, dat, desigur, în condiţiile lipsei de maturitate psihică, sub imperiul impulsurilor necontrolate, al lipsei de rezistenţă morală ori sub influenţa inculpatului.

De asemenea, în ceea ce priveşte infracţiunea de viol, lipsa consimţământului şi modalităţile concrete în care victima este constrânsă ori se opune constrângerii, trebuie apreciate, în primul rând, avându-se în vedere persoana victimei (vârstă, dezvoltare psihosomatică etc.), împrejurările în care s-a comis infracţiunea şi persoana infractorului, în relaţia cu victima.

Aşa cum s-a arătat în cuprinsul acestei hotărâri, cu privire la constrângerea fizică şi morală exercitată de inculpaţi şi la imposibilitatea părţii vătămate de a-şi exprima voinţa, datorită vârstei de 13 ani, probele de la dosar au fost certe, dincolo de orice îndoială rezonabilă că cei opt inculpaţi sunt persoanele vinovate de comiterea faptei de viol, în grup.

În consecinţă, în raport de aceste considerente, s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care cei opt inculpaţi au fost trimişi în judecată din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a şi alin. 3 Cp (pentru inculpaţii

D.Ş. şi V.M. şi cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal) în infracţiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal, cereri formulate de apărătorii aleşi ai inculpaţilor.

De asemenea, s-a respins cererea formulată de apărătoarea inculpaţilor O.I.M. şi L. V., de schimbare a încadrării juridice a faptei de viol, pentru care au fost trimişi în judecată prin rechizitoriu, prevăzute de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a şi alin. 3 Cp, în art. 197 alin. 1 şi 3 Cod penal întrucât, probele administrate în cauză demonstrează că, atunci când fiecare dintre cei doi inculpaţi au întreţinut relaţii sexuale cu minora, după lăsarea întunericului, în autoturismul parcat în spatele unei clădiri părăsite, erau de faţă şi inculpaţii D.Ş. şi C.A. (declaraţia părţii vătămate de la fila 17 dosar u.p.). Mai mult, chiar inculpatul C.A. recunoaşte că l-a văzut pe inculpatul O.M. întreţinând relaţii sexuale cu minora.

Aşa cum s-a arătat anterior nu s-a reţinut nici apărarea inculpaţilor cum că nu au cunoscut împrejurarea că partea vătămată nu împlinise vârsta de 15 ani, fiind astfel în eroare cu privire la vârsta acesteia.

Potrivit art. 51 alin. 2 Cod penal, nu constituie o circumstanţă agravantă împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârşirii infracţiunii.

Codul penal reglementează atât eroarea esenţială (principală), care priveşte elementele constitutive ale infracţiunii şi care are ca efect înlăturarea caracterului penal al faptei (art. 51 alin. 1), cât şi eroarea neesenţială (secundară), care priveşte circumstanţele agravante şi care are ca efect numai atenuarea răspunderii penale (art. 51 alin. 2).

Pentru a produce efectele amintite, eroarea de fapt trebuie să existe în următoarele condiţii:

a) făptuitorul trebuie să fi comis o faptă penală, pentru că numai în măsura în care comportamentul acestuia intră în conflict cu norma penală eroarea în care se află are relevanţă penală;

b) în momentul săvârşirii faptei, făptuitorul trebuie să nu fi cunoscut o situaţie, stare sau împrejurare de care depinde caracterul penal al faptei sau care constituie o circumstanţă agravantă.

Eroarea poartă asupra tipicităţii infracţiunii, făcând fie să nu existe infracţiunea, în cazul erorii esenţiale (principale), fie să nu subziste forma agravată sau calificată a infracţiunii, în ipoteza erorii neesenţiale (secundare), făptuitorul urmând a răspunde pentru infracţiunea în varianta tip.

Probele administrate în cauză au demonstrat însă, indubitabil, că inculpaţii cunoşteau împrejurarea că partea vătămată era minoră sub 15 ani, neexistând vreun dubiu care să le profite acestora.

Tot în drept, fapta inculpaţilor: D.Ş., V.M., C.A., I.M.N, P.C. şi R.G. de a lipsi partea vătămată de libertate, pe parcursul mai multor ore, profitând de lipa de reacţie a acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „lipsire de libertate în mod ilegal” prevăzute de art. 189 alin. 2 Cod penal

Astfel, potrivit art. 189 alin. (2) Cod penal, în cazul în care fapta de lipsire de libertate, în mod ilegal, a unei persoane este săvârşită prin răpire, de două sau mai multe persoane împreună, precum şi în cazul în care victima este minoră sau este supusă unor suferinţe, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.

Aşa cum s-a reţinut în considerentele ce preced, în speţă, infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal s-a realizat de către inculpaţii D.Ş. şi V.M. (care la acel moment erau împreună şi cu martorul Mitoc) prin forţarea părţii vătămate de a urca în autoturism. Apoi, după ce au venit şi inculpaţii I.M.N., P.C. şi R.G., au continuat să o lipsească de libertate întrucât, toţi 5 au luat-o pe partea vătămată şi au dus-o în Tr. Severin, în apartamentul inc. V.M., locaţie unde a venit şi inculpatul C.C., toţi întreţinând, pe parcursul mai multor ore, relaţii sexuale cu victima. Acţiunile inculpaţilor au fost favorizate de ascendentul moral asupra părţii vătămate, decurgând din diferenţele de vârstă şi sex şi de numărul mare al făptuitorilor - 6 împreună şi cu un martor. Ca atare, instanţa reţine că infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal s-a consumat în momentul în care autoturismul a părăsit localitatea Gruia,. (în jurul orei 12,00) şi a continuat până în momentul când victima a fost dusă în Gruia ( seara după orele 21,00 - 22,00).

Reţinerea formei agravate a infracţiunii de lipsire de libertate prevăzută în art. 189 alin. (2) Cod penal este determinată de faptul că cei 6 inculpaţi au luat minora din locul în care se afla şi au dus-o într-un alt loc, împotriva voinţei acesteia, prin numărul lor anihilând posibilităţile de apărare ale victimei.

In concluzie, faţă de cele arătate, cei opt inculpaţi vor fi condamnaţi pentru faptele comise, vinovăţia acestora în săvârşirea acestor fapte fiind cert dovedită cu ansamblul probelor administrate în cauză, aşa cum au fost analizate anterior.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise dat atât de limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege cât şi de împrejurările în care s-au săvârşit (de mai multe persoane împreună, inculpaţii, prin constrângerea minorei, în vârstă de 13 ani, întreţinând raporturi sexuale normale, anale şi orale cu aceasta), forma continuată a infracţiunii de viol reţinută în sarcina inculpaţilor D. şi V, gradul de participare al fiecărui inculpat la comiterea acestor fapte, faptul că inculpatul D. mai este cercetat penal într-un dosar (nr.1300/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi pentru comiterea unor fapte de furt calificat iar inculpaţii C.C., I.M.N. şi Oţet Mădălin au fost sancţionaţi administrativ în acelaşi dosar penal menţionat anterior, poziţiile procesuale parţial sincere ale inculpaţilor, încercarea unora dintre inculpaţi de a ajunge la o înţelegere frauduloasă cu părinţii victimei precum şi cele consemnate în referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.

În raport de aceste criterii s-a apreciat că aplicarea unor pedepse diferenţiate - ca şi cuantum - pentru fiecare dintre inculpaţi (într-un cuantum mai mare pentru inculpatul D. care a avut cea mai mare contribuţie în comiterea acestor fapte), cu executare în regim de detenţie, în condiţiile art. 57 Cod penal, sunt de natură a atinge scopurile cerute de art. 52 Cod penal.

Temeiurile existente la momentul luării măsurii arestării preventive faţă de cei opt inculpaţi subzistă în continuare astfel că, în baza art. 350 Cod procedură penală, s-a menţinut în continuare starea de arest a acestora.

S-au avut în vedere pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile de viol şi lipsire de libertate în mod ilegal, precum şi pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă eventuala lăsare în libertate a inculpaţilor - aspect ce rezultă din natura şi gravitatea faptelor săvârşite, reţinerea formei continuate a infracţiunii de viol pentru doi dintre inculpaţi, rezonanţa unor asemenea fapte în rândul comunităţii, dar şi din sentimentul de insecuritate creat opiniei publice în situaţia în care persoanele faţă de care s-a pronunţat o hotărâre de condamnare cu executarea pedepsei, chiar nedefinitivă, ar fi judecate în stare de libertate.

S-a constatat că măsura preventivă a fost dispusă începând cu data de 22.04.2012, durata acesteia nu a depăşit un caracter rezonabil, fiind respectate exigenţele art. 5 paragraf 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar menţinerea măsurii arestării preventive se impune pentru buna desfăşurare, în continuare, a procesului penal şi pentru a împiedica eventuala sustragere a inculpaţilor de la executarea pedepsei.

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a constatat că minora prin reprezentanţii săi legali - părinţii P. C. şi P.V. - s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 30 000 lei reprezentând daune morale şi cheltuielile pentru obţinerea certificatului medico-legal.

Referitor la aceste pretenţii civile instanţa a apreciat că, dat fiind împrejurările în care au fost comise faptele de viol şi lipsire de libertate în mod ilegal a căror victimă a fost minora, de vârsta sa fragedă, 13 ani şi faptul că, fiind şi elevă de gimnaziu, cele întâmplate între ea şi inculpaţi au devenit publice, aceasta a suferit un prejudiciu moral însă suma solicitată este exagerată şi acordarea ei ar reprezenta o îmbogăţire fără justă cauză.

În consecinţă, instanţa a apreciat că suma de 10 000 lei pe care urmează a o plăti, în solidar toţi cei opt inculpaţi, părţii civile, cu titlul de daune morale este suficientă pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial încercat.

Deşi s-a solicitat şi plata taxei pentru obţinerea certificatului medico-legal - din conţinutul adresei nr. 439/20.04.2012 a I.P. Mehedinţi - Serviciul de Investigaţii Criminale -fila 26 dosar u.p. - a rezultat că, contravaloarea expertizei a fost suportată din contul M.A.I. al IPJ Mehedinţi şi nu de partea civilă iar la dosar nu s-a depus vreo chitanţă din care să rezulte că aceasta ar fi suportat şi costul consultului examinării psihologice aflate la fila 30 dosar u.p.

Ca urmare, conform art. 14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală şi art. 1357 Cod Civil (fost art. 998-999 vechiul Cod Civil) s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă minoră P.Ş.G. prin reprezentant legal P.V. şi au fost obligaţi inculpaţii D.Ş., V.M., C.C., I.M.N., P.C., R.G., O.I.M. şi L.V. să achite, în solidar părţii vătămate, constituită şi parte civilă P. Ştefania G. suma de 10 000 lei reprezentând daune morale.

împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi inculpaţii D.S., V.M., C.C., I.M.N., P.C., R.G., O.I.M. şi L.V.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi a criticat sentinţa pentru netemeinicie, sub aspectul pedepselor aplicate inculpaţilor D.Ş.. V.M., C.C., I.M.N., P.C., R.G., susţinând că acestea sunt prea blânde în raport de criteriile prevăzute de art.52 şi art. 72 Cod penal.

A susţinut că instanţa trebuia să aibă în vedere gradul de pericol social al faptelor comise, pericol subliniat atât de limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege, dar şi de împrejurările în care s-au săvârşit faptele, respectiv de mai multe persoane împreună, de constrângerea unei minore de 13 ani cu care au întreţinut raporturi sexuale normale, anal şi orale, de forma continuată a infracţiunii de viol reţinută în sarcina inculpaţilor precum şi de gradul de participare al fiecărui inculpat la comiterea faptelor, dar şi de poziţiile procesuale parţial sincere ale inculpaţilor şi de încercarea unora dintre inculpaţi de a ajunge la o înţelegere frauduloasă cu părinţii victimei, precum şi de referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.

De asemenea, Parchetul a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpaţilor O.I.M, şi L.V., susţinând că este exagerată coborârea sub minimul special prevăzut de lege ca efect al aplicării art. 74 Cod penal, apreciind că aceasta nu se impunea, dat fiind profilul psiho social al fiecărui inculpat precum şi atitudinea procesuală de negare a faptelor manifestată în ambele faze ale procesului penal.

Inculpaţii D.Ş. şi V.M. au criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie atât sub aspectul greşite încadrări juridice a faptei prevăzute de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a şi alin. 3 Cod penal, precum şi a greşitei condamnări pentru infracţiunile de lipsire de libertate prevăzute de art. 189. alin. 1 şi 2 Cod penal şi respectiv viol prevăzute de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a şi alin. 3 Cod penal.

În motivarea apelului au arătat în esenţă că instanţa de fond nu a analizat corect probele administrate în faza de judecată din care rezultă că partea vătămată nu a fost lipsită de liberate iar relaţiile sexuale s-au consumat cu acordul acesteia, nefiind constrânsă în niciul mod, iar inculpaţii au fost în eroare cu privire la vârsta acesteia, mai mult aceasta nu s-a plâns niciunui martor că ar fi fost violată sau lipsită de liberate mai mult, aceasta a plecat de la locul faptei şi s-a reîntors la inculpaţi continuând relaţiile cu aceştia. Au arătat că declaraţiile martorilor O.A., E.E., C.G. L.D., P.D.C., M.I. şi O.A. confirmă aceste apărări ale inculpaţilor, susţinând concluzia că soluţia de condamnare pronunţată de prima instanţă este greşit, impunându-se achitarea pentru ambele infracţiuni.

În subsidiar solicită reindividualizarea pedepselor aplicate de instanţa de fond, apreciind că acestea sunt excesive în raport cu comportamentul inculpaţilor, cu antecedentele penale ale acestora, cu circumstanţele reale şi personale.

Inculpaţii C.A. şi I.M.N. prin motivele de apel (filele 68-69 şi respectiv 71-72) au criticat sentinţa apelată pentru nelegalitate, solicitând în primă teză achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. 2 Cod penal în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 pct. 1 lit.c Cod procedură penală şi redozarea pedepsei pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a şi alin. 3 Cod penal, ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante, având în vedere atitudinea sinceră manifestată în ambele faze ale procesului penal cât şi gradul de participare la comiterea faptelor, iar în teză subsidiară, redozarea pedepsei, prin aplicarea efectului circumstanţelor atenuante în raport de ambele infracţiuni, solicitând aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

În ceea ce priveşte latura civilă au solicitat reducerera cuantumului despăgubirilor acordate părţii civile şi să se stabilească suma ce revine fiecărui inculpat în parte în funcţie de gradul de participare la comiterea faptei.

Prin motivele de apel formulate, inculpaţii R.G. şi P.C. Claudiu au criticat sentinţa pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, solicitând diminuarea acestora ca efect al reţinerii în favoarea lor a circumstanţelor antenuante judiciare, prevăzute de art. 74 şi art. 76 Cod penal, sub minimul special, iar sub aspectul laturii civile reducerea despăgubirilor acordate părţii civile, pe care le consideră exagerate în raport de prejudiciul efectiv cauzat.

Inculpaţii O.I.M. şi L.V. au criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelurilor au susţinut că în mod greşit s-a dispus condamnarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a şi alin.3 Cod penal, nefiind dovedită împrejurarea că inculpaţii au acţionat în baza unei înţelegeri prealabile cu alte persoane şi că împreună cu acestea ar fi săvârşit acte conjugate de intimidare şi de înfrângere a voinţei şi opoziţiei victimei, iar pe de altă parte nu există nicio probă care să dovedească faptul că inculpaţii ar fi cunoscut vârsta părţii vătămate, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 51 alin. 2 Cod penal privind eroarea de fapt.

Au susţinut inculpaţii că nu poate fi reţinută constrângerea pe fondul vârstei fragede şi a presupusului retard mintal, pe baza concluziilor psihologului, restul probatoriului testimonial administrat demonstrând că partea vătămată era un elev normal pentru vârsta sa, care nu şi-a schimbat atitudinea după presupusa agresiune sexuală.

De asemenea au contestat concluziile raportului medico legal care a stabilit că partea vătămată prezintă o deflorare recentă, în absenţa oricăror leziuni la nivelul organelor genitale, apreciind că este imposibil din punct de vedere medical ca în urma unui abuz sexual repetat să nu existe astfel de leziuni.

Totodată, inculpaţii au susţinut că raportul sexual dintre inculpaţi şi partea vătămată a fost consimţit de aceasta, faptă ce se circumscrie infracţiunii de act sexual cu un minor, prevăzute de art. 198 alin. 1 Cod penal.

În concluzie, au solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi rejudecând să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art.197 alin. 1 alin. 2 lit. a) şi alin. 3 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal, urmând ca în baza probatoriului administrat să se stabilească dacă sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni şi dacă există sau nu vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 Cod procedură penală, Curtea apreciază că apelurile declarate în cauză sunt fondate pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a efectuat o analiză judicioasă a probelor administrate şi a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care a dispus condamnarea inculpaţilor, din examinarea probatoriului existent rezultând în mod neîndoielnic vinovăţia inculpaţilor pentru infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal şi respectiv viol.

Nu poate fi primite criticile inculpaţilor D.Ş., V.M. C.A. şi I.M.N. referitoare la greşita condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. 1 şi 2 Cod penal, cu consecinţa achitării, aşa cum s-a solicitat prin motivele de apel formulate.

Astfel, elementul material al infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal constă în săvârşirea unei acţiuni sau inacţiuni, care are drept rezultat privarea unei persoane de libertate, pentru realizarea acestuia nefiind relevante scopul, timpul sau mijloacele folosite de făptuitor.

Chiar făcându-se abstracţie de declaraţia părţii vătămate care a declarat că a fost forţată să se urce în autoturism de către inculpaţii D.Ş. şi V.M., Curtea constată că din declaraţiile martorului M.I., rezultă că partea vătămată a fost determinată să urce în autoturism de către inculpatul Ş., care a indus-o în eroare cu privire la destinaţia deplasării, afirmând că o poate duce în localitatea de domiciliu - P. In acelaşi sens este şi declaraţia dată de inculpatul D.Ş. la 20.04.2012 (filele 110-111 dosar UP), care a afirmat că a remarcat-o pe partea vătămată că „este îmbrăcată sărăcăcios, neîngrijită şi murdară” şi că se deplasa pe jos prin satul G., fiind evident că acesta a perceput-o ca pe o fiinţă inferioară, neajutorată şi a hotărât să profite de situaţia acesteia, oferindu-i să o ducă cu maşina la P., desfăşurarea ulterioară a evenimentelor demonstrând că aceştia nu au avut niciun moment intenţia de a-şi onora promisiunea.

Totodată, din declaraţia inculpatului V.M. (dată la 20.04.2012 - filele 128-129 dosar U.P.) rezultă că P.C., I.M., R.G. şi C.A. au fost chemaţi de către D.Ş. care le-a spus că „are” o fată cu care pot întreţine relaţii sexuale. Termenii triviali folosiţi, redaţi explicit în declaraţia sus amintită, alături de folosirea verbului „a avea” demonstrează inculpaţii au perceput partea vătămată, ca pe un simplu obiect necesar satisfacerii instinctului sexual, un bun mobil aflat în detenţia acestora, infirmând astfel susţinerile inculpaţilor C.A. şi I.M.N. referitoare la necunoaşterea împrejurării că partea vătămată a fost anterior lipsită de libertate.

Pentru realizarea elementului material al infracţiunii de lipsire de liberate în mod ilegal nu prezintă relevanţă faptul că partea vătămată a avut o oarecare liberate de mişcare (că a băut suc, a mâncat îngheţată la întoarcerea din Drobeta Turnu Severin, la barul din localitatea G.) aşa cum a afirmat inculpatul C. sau că, în anumite condiţii, aceasta ar fi putut pleca din apartamentul deţinut cu chirie de inculpatul V.M., relevant din punct de vedere obiectiv fiind faptul că acesta a fost deplasată şi ţinută în apartamentul contra voinţei sale, numărul inculpaţilor anihilând în mod evident orice posibilitate de opoziţie a părţii vătămate.

Curtea constată însă că deşi nu sunt fondate criticile referitoare la achitarea celor şase inculpaţi sus menţionaţi pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, apelul acestora se impune a fi admis, având în vedere că dispoziţia de condamnare a acestora se bazează exclusiv pe dispoziţiile art. 189 alin. 2 Cod penal care constituie doar forma agravată a infracţiunii şi nu o infracţiune autonomă, instanţa de fond omiţând să facă raportarea la dispoziţiile alin. 1 ale aceluiaşi articol, care reprezintă norma ce incriminează infracţiunea în forma tipică, aspecte ce urmează a fi remediate de instanţa de apel.

In ceea ce priveşte solicitările inculpaţilor privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de viol în forma agravată prevăzută de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a şi alin. 3 Cod penal, în infracţiunea de act sexual cu minor prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal, Curtea constată că acestea nu pot fi primite, pentru următoarele considerente :

In acord cu prima instanţă, Curtea a constatat că mijloacele de probă administrate dovedesc fără putinţă de tăgadă că inculpaţii D.Ş., V.M., C.C., I.M.N., P.C., R.G., O.I. M. şi L.V., prin violenţă fizică şi verbală (în cazul inculpatului D.) şi respectiv profitând de neputinţa părţii vătămate de a-şi exprima voinţa, au întreţinut raporturi sexuale cu minora P.Ş.G., în vârstă de 13 ani, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol în varianta calificată prevăzută de art. 197 alin. 2 lit.a) şi alin. 3 - teza I Cod penal.

Constrângerea părţii vătămate de către inculpatul D.Ş. să întreţină raporturi sexuale cu acesta la marginea drumului, în apropierea unui canal de irigaţii rezultă din declaraţia acesteia care se coroborează cu concluziile raportului medico legal (fila 24 dosar UP) din care rezultă că aceasta prezenta semne de violenţă, respectiv excoriaţie de 1/1 cm, acoperită de crustă roşie la nivelul cotului stâng precum şi excoriaţie de cca. 2 cm acoperită de crustă roşie la nivelul gambei stângi, posterior, leziuni traumatice care pot data din 19.04.2013 şi care s-au produs prin lovire cu sau de corpuri dure şi pentru a căror vindecare nu au fost necesare zile de îngrijiri medicale.

Totodată, Curtea constată că susţinerile inculpaţilor O.I.M. şi L.V. în sensul că partea vătămată nu a prezentat leziuni specifice unei agresiuni sexuale sunt în mod vădit contrazise de constatările cuprinse în acelaşi raport medico-legal, care a remarcat rupturi himeneale cu margini roşii la examenul genital precum şi excoriaţii radiale la examenul anal.

În speţă, prima instanţă a apreciat corect că violenţele fizice şi morale exercitate iniţial de inculpatul D.Ş., au avut drept efect intimidarea părţii vătămate în vârstă de doar 13 ani, la fel ca şi prezenţa în apartamentul a şase bărbaţi, în acest fel fiind anihilată orice capacitate de rezistenţă a victimei.

De asemenea este nefondată şi critica formulată de inculpaţii O.I.M. şi L.V. referitoare la reţinerea formei agravate prevăzută de alin. 2 lit. a), care au susţinut că se impune înlăturarea acesteia, pe considerentul că la momentul când au întreţinut act sexual cu partea vătămată, în maşina staţionată în curtea fostului I.A.S. nu se mai afla prezent niciun alt inculpat, astfel că nu ar fi fost realizate acţiuni concomitente de complicitate. Chiar inculpatul

O.I.M. în declaraţia dată în faza de urmărire penală (filele 202-203 dosar UP) a relatat că inculpatul C.A. i-a oferit ocazia să întreţină raportul sexuale cu partea vătămată, în prezenţa inculpaţilor D.Ş., V.M. şi L.V. (în schimbul unei beri), lucru pe care l-a şi făcut (pe bancheta din spate a maşinii) iar L.V. a declarat că inculpatul D. i-a oferit-o într-un mod similar pe partea vătămată, aspecte ce dovedesc pe deplin că libertatea şi inviolabilitatea sexuală a victimei au constituit pentru inculpaţi obiect de tranzacţie, că posibilitatea de reacţie a acesteia a fost anihilată de prezenţa intimidantă a celorlalţi inculpaţi (care o şi violaseră anterior, în apartamentul din Drobeta Turnu Severin), şi care au rămas în preajma autoturismului pe durata actelor sexuale întreţinute de inculpaţii O. şi L.

În ceea ce priveşte incidenţa alin.3 teza I al art. 197 Cod penal, Curtea reţine că în cauză sunt îndeplinite atât condiţia obiectivă a vârstei părţii vătămate, cât şi condiţia subiectivă a cunoaşterii acestei situaţii de fapt de către inculpaţi. Sub acest aspect, în mod corect a avut în vedere prima instanţă declaraţiile inculpaţilor V.M., I.M.N. şi R.G. care au afirmat că aflaseră, din discuţiile purtate cu partea vătămată în drum spre Dr. Turnu Severin şi respectiv de la inculpatul Ş., că aceasta era în vârstă de 13 ani.

Nu în ultimul rând la evaluarea condiţiei subiective sus amintite se impune a fi avute în vedere şi trăsăturile fizico-somatice ale părţii vătămate (relevate nu doar de constatările raportului medico legal dar şi de fotografiile judiciare întocmite cu ocazia conducerii în teren) aceasta având o înălţime de doar 1,55 m, dezvoltarea somatică fiind corespunzătore vârstei, astfel că nu pot fi primite susţinerile apelanţilor inculpaţi în sensul că partea vătămată era mai dezvoltată, părând a avea 17 ani.

Eroarea de fapt constituie cauză care înlătură caracterul penal al faptei atunci când constă în necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei şi nu în cazul în care aceasta are doar valoarea unei îndoieli, a cunoaşterii nesigure, cum este cazul în speţă, or chiar dezvoltarea fizică a părţii vătămate şi starea în care aceasta se găsea la momentul când a fost acostată de inculpaţii Ş. şi V. (murdară, neîngrijită) confereau suficiente indicii referitoare atât la vârstă cât şi la gradul de dezvoltare psihică. Astfel, ambii inculpaţi au afirmat că partea vătămată a respins iniţial propunerea inculpatului Ş. de a întreţine relaţii sexuale manifestându-şi teama că o va bate mama, niciunul dintre inculpaţi nejustificând în ce mod şi-au format convingerea că o tânără de 17 ani, cu discernământ perfect conturat şi emancipată, dispusă să întreţină relaţii sexuale cu nu mai puţin de 8 bărbaţi, s-ar teme de corecţii fizice din partea părinţilor sau că ar umbla „murdară şi jerpelită” (aşa cum a descris-o inculpatul Ş.).

Este evident că inculpaţii au perceput corect atât vârsta victimei cât şi gradul de retard mental, apărările acestora referitoare la pretinsa atitudine provocatoare părţii vătămate, care iar fi invitat pe rând să întreţină acte sexuale fiind neplauzibile şi nesincere, având la bază exclusiv dorinţa de a scăpa de răspundere penală. Nu în ultimul rând Curtea constată că aceste apărări sunt „corelate” cu împrejurările relatate în cererea transmisă Parchetului de mama părţii vătămate, la 15.05.2012, care a afirmat în mod vădit mincinos, ca efect al unei evidente încercări a inculpaţilor de a ajunge la o înţelegere frauduloasă, că fiica sa ar fi consimţit să întreţină relaţii sexuale cu toţi cei 8 inculpaţi pentru că „îşi imagina că joacă într-un film în care ea este actriţa principală şi că s-a gândit că în felul acesta dovedeşte că este o femeie adevărată care ştie să înnebunească un bărbat”.

Având in vedere probatoriul administrat, Curtea a apreciat că actele sexuale exercitate pe rând de cei 8 inculpaţi nu s-au realizat cu consimţământul părţii vătămate, minora în vârstă de 13 ani, ci ca efect al constrângerii fizice (la care a fost supusă aceasta iniţial de către inculpatul Ş) şi respectiv morale (prin superioritatea afişată de inculpaţi atât ca număr cât şi ca vârstă şi forţă fizică) a cărei intensitate a fost în mod corect raportată de prima instanţă la gradul insuficient de dezvoltare psihică a părţii vătămate. Ca urmare, nu a putut fi primită cererea de schimbare a încadrării juridice, dată faptelor, în infracţiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 Cod penal şi nici înlăturarea formei agravate a infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. alin. 2 lit. a) Cod penal, aşa cum au solicitat inculpaţii O.I.M. şi L.V.

Apelurile urmează a fi admise numai în limitele arătate, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, cu consecinţa desfiinţării în parte a sentinţei apelate, şi rejudecând, în baza art. 334 se va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptelor de lipsire de libertate reţinute în sarcina inculpaţilor D.S., V.M., C.C., I.M.N., P.C., R.G. din infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. 2 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. 1 şi 2 Cod penal precum şi din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit.a) şi alin. 3 Cod penal, în infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a) şi alin. 3 teza I Cod penal pentru toţi inculpaţii, cu reţinerea formei continuate în cazul inculpaţilor D.Ş. şi V.M. (art. 41 alin. 2 Cod penal), şi în baza acestor texte legale va proceda la condamnarea inculpaţilor, conform considerentelor ce preced.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia. (Decizia Penală nr. 136/17 Aprilie 2013 - Secţia Penală şi pentru Cauze Cu Minori, rezumat Cristina Crăciunoiu)

Lipsire de libertate în mod ilegal. Infracţiuni de viol comise asupra unui minor.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Lipsire de libertate în mod ilegal. Infracţiuni de viol comise asupra unui minor.