Tentativă la infracţiunea de omor calificat. Lovirea părţii vătămate cu autoturismul în scopul de a o speria. Intenţie indirectă.
| Comentarii |
|
art. 20 raportat la art. 174, 175 Cod penal
Inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, deoarece, în raport de experienţa sa în conducerea autoturismului - lipsa experienţei fiind recunoscută de inculpat şi rezultând şi din evenimentul rutier în care fusese implicat anterior acestei fapte şi ce se soldase cu avarierea uşoară a autoturismului pe care-l conducea - el a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea lovirii grave a victimei, lovire care să ducă la decesul ei, în condiţiile în care a intenţionat, aşa cum s-a arătat, să o lovească cu autoturismul său, scop în care şi-a schimbat direcţia de deplasarea iniţială.
Prin sentinţa penală nr. 167 de la 10 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj, în baza art. 334 Cod procedură penală, s-a respins cererea formulata de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzuta in rechizitoriu, din infracţiunea prevăzută de art. 20 Cod penal, art. 174 Cod penal, Cod penal art. 175 lit. i Cod penal, in infracţiunea prevăzută de art. 180 alin 2 Cod penal, ca neîntemeiata; în temeiul art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal, art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul C.F.V. (aflat în Penitenciarul de Minori şi Tineri Craiova), la pedeapsa de 4 ani închisoare; în temeiul art. 64 Cod penal, s-a stabilit pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a doua, lit. b, c (dreptul de a desfăşura activitatea de conducere a unui autovehicul) Cod penal, pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei principale; în temeiul art. 321 alin 1 Cod penal, art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul C.F.V. la pedeapsa de 8 luni închisoare; în baza art. 33 - 34 Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite in pedeapsa rezultanta de 4 ani închisoare; în baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului
C.F.V. pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a doua, lit. b, c Cod penal (dreptul de a desfăşura activitatea de conducere a unui autovehicul); în temeiul art. 64 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a doua, lit. b, c Cod penal (dreptul de a desfăşura activitatea de conducere a unui autovehicul), pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei principale; în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive din data de 08.01.2013, pana la zi; în temeiul art. 350 Cod procedură penală, s-a menţinut starea de arest a inculpatului C.F.V.
În temeiul art. 14 şi 346 Cod procedură penală, s-a luat act ca partea vătămata O.C.D. nu s-a constituit parte civila; în baza art. 14 şi 346 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 140,85 lei către partea civila Spitalul Clinic Judeţean de Urgenta Craiova, actualizata cu indicele de inflaţie pana la data plăţii efective; în baza art. 7 din legea 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul C.F.V., în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare; în temeiul art. 191 alin 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul C.F.V. la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr.14/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpatului C.F.V. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de şi ultraj contra bunelor moravuri prevăzută de art.321 alin.1 Cod penal cu aplic. art.33 lit.b Cod penal.
S-a indicat în rechizitoriu că inculpatul, cu ocazia zilei de naştere, a primit drept cadou un autoturism marca Mercedes, iar în urmă cu circa două luni a obţinut permisul de conducere categoria « B ».
În ziua de 08.01.2013, a plecat cu autoturismul proprietate personală însoţit de doi tineri ce nu au putut fi identificaţi, din cartierul B. spre centru, urmând ca împreună să se plimbe cu autoturismul prin municipiul Craiova. Pe drum, acesta s-a oprit în staţia PECO M. situată la intersecţia străzilor B. cu M., unde a alimentat autoturismul cu combustibil. La plecare, în timp ce ieşea din staţie intenţionând să se deplaseze spre magazinul B., pe strada M., în zona trotuarului, prin faţa autoturismului a trecut partea vătămată O.C.D., care vorbea la telefon.
În aceste împrejurări, C.F.V. a deschis geamul de la portieră şi i-a zis acesteia « ce faci dragă », partea vătămată nefăcând nici un gest, deşi inculpatul, în depoziţia sa, a susţinut că ia adresat injurii.
Inculpatul, fără un motiv întemeiat a întors în loc autoturismul la 180° şi, cu acesta, sa îndreptat spre partea vătămată, care se deplasase şi ea circa 10 metri pe trotuar, spre staţia de autobuz din apropierea magazinului B.
Cu partea stânga faţă a autoturismului, inculpatul a lovit-o pe O.C.D., a luat-o pe capotă, de unde a căzut la pământ, în apropierea roţii stânga faţă.
După săvârşirea faptei, inculpatul a întors autoturismul din locul în care se afla şi, pentru a se sustrage, s-a deplasat cu acesta în direcţia opusă, mai precis în cartierul B., unde a abandonat autoturismul pe strada N.
Împrejurările comiterii faptei au fost observate de mai multe persoane, care au sărit în ajutorul părţii vătămate, fiind indignate de atitudinea inculpatului, neacceptând ca într-un oraş civilizat să se întâmple astfel de evenimente săvârşite cu intenţie.
După identificarea autoturismului, inculpatul a fost sunat de mama sa să se prezinte la organele de poliţie.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 88/Al din 16.01.2013, emis de I.M.L. Craiova, a rezultat că victima O.C.D. a suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 1-2 zile îngrijiri medicale.
Analizând in mod coroborat ansamblul probelor administrate in cursul procesului penal, instanţa de fond a constatat că apărarea inculpatului, care a susţinut că, anterior incidentului, a întrebat-o pe partea vătămata ce face, orientând capul pe geamul portierei dreapta a autoturismului, iar aceasta a adresat cuvinte urate, însă nu ştie daca îl înjura pe el sau pe interlocutorul de la telefon, nu se coroborează, conform prevederilor art. 69 Cod procedură penală, cu declaraţia parţii vătămate şi nici cu declaraţiile martorilor care se aflau împreună cu inculpatul în autoturism.
Astfel, prima instanţă a reţinut că nu exista nici un act cu caracter ilicit, ori contrar regulilor de conduita in societate pretins comis de partea vătămata, fata de care inculpatul sa fi reacţionat prin îndreptarea autoturismului spre ea, pentru a o speria, astfel cum a susţinut in declaraţia formulata in cursul cercetării judecătoreşti, ci inculpatul a întors imediat autoturismul şi s-a îndreptat direct spre partea vătămată, care îşi continuase deplasarea pe trotuarul din fata staţiei PECO, a lov it-o cu autoturismul, a luat-o pe capotă, de unde a căzut la pământ, în apropierea roţii stânga faţă.
Instanţa de fond a apreciat că în drept, fapta inculpatului - deranjat de atitudinea parţii vătămate, care l-a ignorat când el a dorit sa discute şi sa stabilească o relaţie de prietenie cu aceasta, de a se îndrepta in direcţia parţii vătămate, lovind-o frontal cu autoturismul in timp ce aceasta se afla cu spatele, mergând pe trotuar, luând-o pe capota, şi apoi trântind-o la sol, după care a părăsit în grabă locul evenimentului, fără a se interesa de soarta sănătăţii şi integrităţii sale corporale -întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal, rap la art. 174, 175 lit. i Cod penal, iar fapta inculpatului, - care prin lovirea cu autoturismul a parţii vătămate pe trotuarul din fata unei staţii PECO, animat de mobilul răzbunării fata de conduita acesteia de impasibilitate fata de dorinţa inculpatului de a discuta şi iniţia o relaţie, a părăsit locul faptei, neluând nici o măsura pentru protejarea vieţii şi sănătăţii victimei, determinând tulburarea liniştii şi ordinii publice, generând revolta in rândul cetăţenilor care au luat cunoştinţa de faptele petrecute, trezind indignare in rândul opiniei publice - s-a constatat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.
In ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174,175 lit. i Cod penal şi cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei prevăzuta in rechizitoriu, din infracţiunea prevăzută de art. 20 Cod penal, art. 174 Cod penal, art. 175 lit. i Cod penal, in infracţiunea prevăzută de art. 180 alin 2 Cod penal, instanţa de fond a reţinut că activitatea infracţionala desfăşurata de inculpat îmbracă forma tentativei perfecte, in sensul art. 20 alin 1 teza finală Cod penal, întrucât acţiunea ce se subsumează elementului material al laturii obiective a fost executata pana la capăt, prin orientarea, direcţionarea şi acţionarea directă a autoturismului de mare putere asupra parţii vătămate şi numai datorită întâmplării, hazardului, rezultatul letal nu s-a produs. Faţă de natura obiectului folosit, un autoturism destul de puternic, zona corporală folosită, şi anume întreg corpul parţii vătămate, care a fost surprinsa din spate, a atins capota şi apoi a căzut pe sol, intensitatea loviturii, inculpatul accelerând pana la 15 km/oră după cum el însuşi a menţionat şi lovind prin surprindere o persoana tânăra de sex feminin, care nu a avut nici o posibilitate de a evita incidentul şi de a se apăra, prima instanţă nu a putut reţine ca inculpatul nu a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, rezultat letal pe care cel puţin l-a acceptat şi care a fost evitat numai datorita întâmplării.
In procesul de individualizare a pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv: limitele de pedeapsa fixate in partea speciala pentru cele doua infracţiuni, circumstanţele reale in care au fost comise infracţiunile, pericolul social al infracţiunilor comise, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, care au impus reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal: inculpatul este tânăr, in vârsta de 19 ani, nu are antecedente penale, nu beneficiază de pregătire şcolara sau profesionala, urmând numai 6 clase şcolare, nu a beneficiat de un suport familial adecvat şi corespunzător. De asemenea, s-au avut in vedere datele prevăzute in referatul de evaluare, din care a rezultat ca inculpatul provine dintr-o familie monoparentala, rămânând in îngrijirea mamei in urma decesului tatălui. Din cauza problemelor de sănătate ale mamei, inculpatul a renunţat la şcoala pentru a se implica in activităţi de comercializare în târg. Inculpatul prezintă resurse personale care pot susţine procesul de reinserţie socială, disponibilitatea de a presta activităţi lucrative, regretul faţă de lovirea victimei, conştientizarea consecinţelor repetării conduitei infracţionale.
Circumstanţele reale in care au fost săvârşite faptele, pericolul social al acestora şi resursele personale ale inculpatului, astfel cum sunt prezentate in a doua parte a referatului de evaluare, s-a considerat de prima instanţă că nu sunt apte sa asigure garanţia ca inculpatul nu va mai săvârşi in viitor alte infracţiuni, iar pedepsele aplicate şi modalitatea de executare a acestora nu pot constitui doar un avertisment pentru inculpat, ci trebuie sa conducă la atingerea scopului prevăzut in art. 52 Cod penal, pedeapsa având pe lângă rolul sau represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legala şi judiciară atât in ceea ce priveşte faptele penale săvârşite, cât şi in ceea ce priveşte comportarea inculpatului.
Astfel, pentru toate cele arătate, instanţa de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, lit. b, c Cod penal, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 Cod penal, art. 174, 175 lit. i Cod penal, şi respectiv 8 luni pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin 1 Cod penal, natura infracţiunilor comise, modul de comitere a faptelor demonstrând că inculpatul este incompatibil cu exerciţiul drepturilor prevăzute de textul de lege, respectiv cu dreptul de a fi ales în cadrul autorităţilor publice sau în funcţii elective publice şi cu dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a desfăşura activitatea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice. Acest din urma drept s-a impus a fi restricţionat faţă de persoana inculpatului, având in vedere nedemnitatea acestuia in desfăşurarea unei astfel de activităţi, periculozitatea pe care el a manifestat-o in timpul conducerii, tendinţa de a se folosi de autoturism, pe care s-a dovedit ca nu îl stăpâneşte, pentru a-si rezolva porniri interioare şi imposibilitatea adoptării unei conduite preventive şi corecte fata de cetăţenii care se afla pe drumurile publice.
Luând în considerare aceleaşi argumente şi reţinând şi dispoziţiile art. 71 Cod penal, instanţa de fond a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, c Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 Cod penal.
In temeiul art. 14 şi 346 Cod procedură penală, prima instanţă a luat act de împrejurarea că partea vătămata O.C.D. nu s-a constituit parte civila, iar conform dispoziţiilor art. 14 şi 346 Cod procedură penală, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 140,85 lei către partea civila Spitalul Clinic Judeţean de Urgenta Craiova, actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, suma ce reprezintă contravaloarea tratamentului medical de care a avut nevoie partea vătămată, în legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată cu fapta inculpatului de lovire cu autoturismul.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, cât şi inculpatul C.F.V..
Ministerul Public a criticat sentinţa de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în mod greşit s-a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal cu privire la stabilirea pedepsei pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat de către inculpatul C.F.V., în speţă fiind aplicabile dispoziţiile art. 76 alin. 2 Cod penal; de asemenea, a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă, în raport de activitatea infracţională dedusă judecăţii, gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite fiind reflectat, pe de o poarte, de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, cât şi de modalitatea efectivă de săvârşire a acesteia, precum şi de urmările produse.
Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice potrivit art. 334 Cod procedură penală în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal, fiindcă nu a avut intenţia să ucidă victima, în condiţiile în care a frânat înainte de impact şi dacă acesta ar fi urmărit cu adevărat uciderea părţii vătămate, ar fi avut posibilitatea să reia deplasarea înspre această, lucru pe care însă nu l-a făcut, deoarece a părăsit locul incidentului.
A susţinut că avariile existente la autoturism, aşa cum rezultă din probe, nu s-au produs în urma impactului cu victima, ci erau preexistente acestuia incident.
In consecinţă, cere, ca urmare a schimbării încadrării juridice, reindividualizarea pedepsei aplicată şi suspendarea executării ei sub supraveghere, potrivit art. 861 Cod penal, deoarece scopul pedepsei poate fi realizat prin fixarea unor obligaţii în sarcina sa.
Cu privire la infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzute de art. 321 alin. 1 Cod penal, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 rap la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, fiindcă nu a avut intenţia să tulbure ordinea publică prin manevra făcută cu autoturismul său. Şi pentru această infracţiune se solicită, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Curtea de Apel a considerat că apelul formulat de inculpat este nefondat, iar apelul Ministerului Public este fondat doar cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, pentru infracţiunea de tentativă de omor calificat, urmând a fi soluţionate ca atare, pentru următoarele considerente:
Cu privire la apelul inculpatului, ce vizează schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de omor sau alte violenţe şi achitarea pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, precum şi reindividualizarea pedepselor, Curtea a constatat că nici nuna dintre critici nu este fondată.
Astfel, în cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice, potrivit cererilor formulate de inculpat, deoarece declaraţiile martorilor şi procesele verbale de cercetare la faţa locului şi cele care privesc ridicarea înregistrărilor video de la Staţia de benzină M. situată în imediata apropiere a locului faptei, se coroborează cu recunoaşterile iniţiale ale inculpatului, care recunoaşte în faza urmăririi penale că a vrut să o „abordeze” şi să sperie pe partea vătămată, dar că, datorită lipsei de experienţă în conducerea autoturismului, nu a avut îndemânarea necesară să oprească la timp.
Ori, rezultă în mod neechivoc că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, deoarece, în raport de experienţa sa în conducerea autoturismului - lipsa experienţei fiind recunoscută de inculpat şi rezultând şi din evenimentul rutier în care fusese implicat anterior acestei fapte şi ce se soldase cu avarierea uşoară a autoturismului pe care-l conducea - el a prevăzut rezultatul faptei sale şi deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea lovirii grave a victimei, lovire care să ducă la decesul ei, în condiţiile în care a intenţionat, aşa cum s-a arătat, să o lovească cu autoturismul său, scop în care şi-a schimbat direcţia de deplasarea iniţială.
De altfel, chiar dacă inculpatul s-a aflat în eroare cu privire la afirmaţiile pe care le făcea partea vătămată în timp ce se deplasa şi vorbea la telefon - afirmaţii care nu-l vizau însă pe inculpat -, este evident de aceste afirmaţii l-au deranjat şi au determinat reacţia sa violentă.
Curtea a mai constatat că deşi partea vătămată a fost lovită şi a suferit un număr redus de zile de îngrijiri medicale, care nu i-au pus în primejdie viaţa, acest rezultat final asupra integrităţii sale corporale nu s-a datorat inculpatului, ci unor împrejurări dinamice şi fizice aleatorii.
De asemenea, nu este fondată nici critica făcută de acelaşi inculpat ce vizează achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal, deoarece fapta a fost văzută de mai mulţi cetăţeni care, prin gesturi şi limbaj, şi-au arătat revolta atât timp cât inculpatul s-a mai aflat la locul faptei, cât şi ulterior, după ce a părăsit locul accidentului, deoarece chiar inculpatul a susţinut că plecarea sa de la locul impactului s-a datorat temerii că-l „omoară lumea pe stradă”.
Potrivit art. 321 alin. 1 Cod penal, se pedepseşte cu închisoarea fapta persoanei care, în public, se dedă la orice manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri, se produce scandal public ori se tulbură în alt mod liniştea publică.
Curtea a constatat, în raport de aceste dispoziţii, că fapta inculpatului de a lovi fără motiv, cu autoturismul, într-un loc public, un pieton şi apoi de a fugi de la locul faptei, dovedeşte, pe de o parte, că inculpatul a acţionat cu intenţie, că a fost conştient de consecinţele publice ale manifestărilor sale violente şi de sustragere pe moment de la cercetări, că şi le-a asumat, iar pe de altă parte, că în mod efectiv s-a produs urmarea cerută de lege, respectiv s-au încălcat bunele moravuri, definite ca o totalitate de reguli de conduită care s-au conturat în conştiinţa societăţii şi respectarea cărora s-a impus cu necesitate printr-o experienţă şi practică îndelungată şi s-a tulburat liniştea publică.
Din declaraţiile martorilor oculari, rezultă în mod cert că atât acţiunea inculpatului de a lovi cu intenţie un pieton cu autoturismul, cât şi comportamentul ulterior al inculpatului, au fost apreciate ca fiind acţiuni care au tulburat liniştea publică şi au adus atingere bunelor moravuri.
De asemenea, nu este fondată nici critica ce vizează individualizarea pedepsei principale, în sensul reducerii ei şi în sensul suspendării în temeiul art. 861 Cod penal a executării, deoarece nu există în favoarea inculpatului împrejurări noi, în afară de cele avute în vedere de prima instanţă, care să ducă la o reindividualizare a pedepsei, potrivit art. 72 Cod penal şi art. 181 alin. 2 Cod penal şi, pe cale de consecinţă, nu este legală nici suspendarea chiar şi sub supraveghere a executării pedepsei principale, atât timp cât nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 861 alin. 2 Cod penal, respectiv ca pedeapsa rezultantă să fie de cel mult 3 ani.
Apelul Ministerului Public este fondat doar în ceea ce priveşte nelegala aplicare a dispoziţiilor art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 rap la art.
174, 175 lit. i Cod penal, deoarece, potrivit art. 76 alin. 2 Cod penal, în cazul acestui tip de infracţiune şi ca urmare a reţinerii unor circumstanţe atenuante, pedeapsa nu poate fi coborâtă până la minimul de 1 an, ci doar până la cel mult 1/3 din minimul special.
În consecinţă, Curtea de Apel, a respins ca nefondat apelul inculpatului, în temeiul art. 379 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală şi admis apelul Ministerului Public în temeiul art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, desfiinţată sentinţa şi, rejudecând, a aplicat dispoziţiile art. 76 alin. 2 Cod penal în loc de art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei. (Decizia Penală nr. 259/10.07.2013, rezumată de judecător Marius Emanuel Plugărescu)
