Tentativă la infracţiunea de omor calificat. Vătămarea corporală. Distincţie.

Scuza provocării prin adresarea de injurii de către victimă.

Cod penal, art. 20, art. 174-175 alin 1 lit. i), art. 73 lit. b)

Există tentativă la infracţiunea de omor calificat şi nu infracţiune de vătămare corporală, în cazul în care inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, rezultată din folosirea unui corp dur, tăietor - înţepător, intensitatea loviturii şi regiunea vitală în care a fost aplicată.

Deşi prevederile art. 73 lit. b Cod penal nu cer în mod expres ca între actul provocator şi infracţiunea săvârşită de cel provocat să existe o anumită proporţie sub aspectul gravităţii, totuşi necesitatea existenţei unei astfel de proporţii rezultă implicit din conţinutul textului menţionat.

Prin sentinţa penală nr. 180 din 15 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice.

În baza art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. i) Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul R.I. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.

În baza art. 83 Cod penal, a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală 96/2009 a Judecătoriei Segarcea, judeţul Dolj, definitivă la data de 26 mai 2009 prin neapelare, pedeapsă pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa de mai sus, în final, 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.

S-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal.

In baza art. 88 Cod penal şi art. 350 Cod procedură penală, s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului detenţia de la 24 octombrie 2012 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 7 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

A fost admisă acţiunea civilă promovată în cauză de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi obligat inculpatul la plata sumei de 3638,12 lei către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflaţie de la data de 23 octombrie 2012 şi până la data plăţii efective a debitului.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă P.I. şi obligat inculpatul către partea civilă P.I. la 5000 lei despăgubiri civile cu titlu de daune morale.

A fost admisă cererea formulată de avocatul inculpatului, desemnat din oficiu, în faza de judecată şi, pe cale consecinţă, s-a dispus majorarea onorariului de la 100 lei la 300 lei.

A fost obligat inculpatul la 2000 lei cheltuieli judiciare statului din care 38 lei contravaloare acte medico-legale, 600 lei onorariu avocat oficiu pe parcursul urmăririi penale şi 300 lei onorariu avocat oficiu în faza de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul din data de

16.11.2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului R.I., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

In fapt, s-au reţinut următoarele:

Inculpatul R.I. locuieşte în comuna G. şi în ziua de 23.10.2012, în timp ce se deplasa cu bicicleta pe strada J. din satul C., s-a oprit în dreptul locuinţei familiei V. pentru a sta la discuţii cu V.C. care stătea pe banca din faţa porţii.

În timp ce stăteau la discuţii, în jurul orelor 1700 - 17 în acest loc a venit şi vecinul familiei V., partea vătămată P.I., care l-a întrebat pe inculpat dacă a cumpărat un teren pe care-l muncea el, întrucât din discuţiile purtate cu alte persoane înţelesese că inculpatul cumpărase acest teren de la proprietar.

Deşi întrebarea părţii vătămate nu a fost provocatoare, inculpatul a adresat injurii acesteia şi chiar a început să o scuipe.

În aceste împrejurări între inculpat şi partea vătămată s-a iscat un conflict în timpul căruia s-au injuriat reciproc şi mai mult, s-au îmbrâncit.

În timp ce se aflau unul lângă celălalt, fără un motiv întemeiat, inculpatul a scos din buzunar un cuţit pe care-l avea învelit într-un ziar şi cu acesta i-a aplicat părţii vătămate o lovitură în regiunea toracică pectorală dreapta după care a fugit de la locul săvârşirii infracţiunii încercând să se refugieze în curtea locuinţei martorei D.A., dar fiind refuzat de aceasta a plecat în direcţia drumului naţional.

Urmare loviturii primite, partea vătămată s-a dezorientat, după care văzând că a rămas singur pe drum, a luat bicicleta şi papucii abandonaţi de inculpat, a intrat în curtea sa şi a căzut la pământ în stare de inconştienţă.

Aici a fost observat de vecinul său V.G. care a apelat la serviciul 112 şi a sesizat cele întâmplate.

Astfel s-a încheiat tot conflictul, partea vătămată fiind transportată de urgenţă la Spitalul de Urgenţă nr. 1 Craiova.

Potrivit raportului medico-legal nr. 4449/A1/2012 al I.M.L. Craiova partea vătămată P.I. a prezentat leziuni de violenţă care s-au putut produce prin lovire cu corp dur tăietor-înţepător, ce au necesitat 25 -30 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile au pus în primejdie viaţa victimei.

Cu ocazia cercetării la faţa locului nu a fost găsit cuţitul folosit la săvârşirea

faptei.

In cursul urmăririi penale partea vătămată a precizat că are pretenţii de la inculpat constituindu-se parte civilă cu suma de 10.000 lei.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză pe parcursul procesului penal, instanţa a constatat că starea de fapt a fost corect reţinută, pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală cât şi la instanţa de fond, respectiv procesele verbale întocmite în cauză, actele medico-legale, declaraţiile martorilor, ale inculpatului.

Pe parcursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de judecată inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei precizând că în ziua respectivă a avut într-adevăr un conflict cu partea vătămată pe care l-a împins, după ce a fost ameninţat şi lovit cu palma. A mai menţionat că nu a avut asupra sa nici un cuţit şi nici vreo explicaţie vizavi de leziunea pe care a suferit-o victima. A indicat ca martori pe V.C. şi D.A..

Susţinerile inculpatului au fost completate de declaraţiile celor doi martori, iar aspectele prezentate s-au coroborat cu cele declarate de partea vătămată şi de ceilalţi martori audiaţi în cauză.

Astfel, singurul martor ocular al celor întâmplate între părţi a fost V.C., cu care inculpatul stătea de vorbă până la momentul la care au fost întrerupţi de partea vătămată, din declaraţiile acestuia rezultând că între cei doi a avut loc iniţial un conflict verbal motivat de reproşurile adresate de partea vătămată inculpatului care îi ocupase abuziv un teren agricol. La un moment dat, inculpatul a luat bicicleta cu care venise şi s-a îndreptat spre şosea, dar înainte l-a mai scuipat odată pe P.I.. In aceste împrejurări partea vătămată a pus mâna pe bicicletă şi i-a aplicat o lovitură cu palma inculpatului, care apoi a scos cuţitul pe care îl avea asupra sa şi i-a aplicat o singură lovitură părţii vătămate. Martorul a declarat constant că a văzut asupra inculpatului un cuţit învelit într-un ziar, cuţit pe care inculpatul îl purta la spate în buzunar.

Martora D.A. a relatat că în ziua şi în jurul orei conflictului, l-a văzut pe inculpat fugind, desculţ şi l-a auzit afirmând că îl omoară un ţigan. Pentru că inculpatul intrase în curte, martora a ieşit să vadă cine îl urmăreşte, dar a constatat că pe stradă nu era nici o persoană, motiv pentru care i-a cerut inculpatului să plece din curtea sa.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului constând în aceea că în ziua de 23.10.2012 în timp ce se afla pe o stradă din satul C., comuna G., a înjunghiat cu un cuţit pe partea vătămată P.I., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale unei tentative la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal.

Având în vedere modul şi împrejurările în care a fost comisă fapta, aşa cum au fost descrise şi reţinute de instanţă, în cauză nu au fost reţinute ca incidente dispoziţiile art. 73 lit. b Cod penal referitoare la starea de provocare câtă vreme atitudinea provocatoare a avut-o chiar inculpatul.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a ţinut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de dispoziţiile art. 72 Cod penal respectiv de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de aspectele ce caracterizează persoana inculpatului, vârsta acestuia, faptul că este recidivist, dar şi de împrejurările în care a comis fapta.

Faţă de împrejurarea că partea vătămată a fost internat, iar unitatea sanitară cu adresa nr. 39672/14.12.2012 s-a constituit parte civilă în procesul penal, acţiunea civilă formulată a fost admisă şi s-a obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova la plata sumei de 3638,12 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru partea civilă, sumă reactualizată cu indicele de inflaţie de la data de 23 octombrie 2012 şi până la data plăţii efective a debitului.

Referitor la latura civilă a cauzei instanţa a constatat că atât pe parcursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei la termenul de judecată din data de 14.01.2013, partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 de lei cu titlu de daune morale.

Având în vedere că urmare a faptelor inculpatului, partea civilă a suferit leziuni care pentru vindecare s-a presupus internarea într-o unitate sanitară pentru o perioadă de 10 zile, timp în care a suportat condiţiile impuse de regimul spitalicesc, instanţa a constatat că acţiunea civilă formulată este întemeiată şi a apreciat, sub aspectul cuantumului că suma de 5000 lei poate constitui o reală reparaţie pentru prejudiciul cu caracter nepatrimonial suferit de partea civilă.

Prin urmare, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă P.I. şi obligat inculpatul către partea civilă P. I. la 5000 lei despăgubiri civile cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul solicitând, în continuare, necesitatea schimbării încadrării juridice, în infracţiunea prevăzută de art. 182 Cod penal; totodată cere reţinerea stării de provocare în sensul că a fost ameninţat şi scuipat de partea vătămată şi, în final, cere şi aplicarea dispoziţiilor art. 74, 76 Cod penal, faţă de circumstanţele reale ale faptei.

Curtea de Apel a considerat apelul întemeiat şi l-a admis în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Verificând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de apel invocate, se constată că pe baza probelor administrate, a fost reţinută o stare de fapt care corespunde adevărului, pe baza căreia infracţiunea comisă de inculpat, a fost corespunzător încadrată în drept, respectiv în dispoziţiile art. 20 raportat la art. 174 alin.1, art. 175 alin.1 lit. i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, dar s-a greşit cu privire la întinderea pedepsei, întrucât aceasta trebuie să fie în măsură să exprime criteriile legale de individualizare.

Fapta comisă nu este infracţiunea de vătămare corporală gravă.

Există tentativă la infracţiunea de omor calificat şi nu infracţiune de vătămare corporală, în cazul în care inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide aşa cum demonstrează de altfel raportul medico-legal nr. 4449/A1/2012 al IML Craiova, în sensul că leziunile evidenţiate au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.

În acelaşi sens, trebuie evidenţiate corpul dur, tăietor-înţepător folosit, intensitatea loviturii şi nu, în ultimul rând, regiunea vitală în care a fost aplicată, astfel că nu se justifică schimbarea încadrării juridice, aşa cum, s-a solicitat.

În cauză nu se poate reţine nici provocarea.

Esenţial pentru caracterizarea circumstanţei atenuante a provocării este împrejurarea că în momentul ripostei, inculpatul se afla sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea victimei.

Deşi prevederile art. 73 lit. b Cod penal nu cer în mod expres ca între actul provocator şi infracţiunea săvârşită de cel provocat să existe o anumită proporţie sub aspectul gravităţii, totuşi necesitatea existenţei unei astfel de proporţii rezultă implicit din conţinutul textului menţionat. Această proporţie nu rezultă în speţă mai ales mai ales faţă de concluziile actelor medico-legale ce au evidenţiat la nivelul regiunii pectorale o plagă tăiată liniară lungă de 5 cm.

Împrejurarea că injuriile provocate de partea vătămată nu pot fi reţinute ca acte de provocare în cauză, nu poate justifica nereţinerea de alte circumstanţe aşa cum sunt ele evidenţiate în dispoziţiile art. 74 alin.2 Cod penal, în sensul că instanţa trebuie să aibă în vedere ansamblul condiţiilor în care s-a săvârşit infracţiunea, precum şi orice alte elemente, inclusiv cele privitoare la persoana părţii vătămate sau a inculpatului.

În declaraţia dată la 12 noiembrie 2012 partea vătămată recunoaşte că, „chiar l-am îmbrâncit pe inculpat” şi „m-am apropiat şi am început să trag de bicicletă. V.C., fila 30 - 32 d.u.p., singurul martor ocular al faptei, arată că vecinul său, P.I. „era sub influenţa băuturilor alcoolice, cei doi au început să-şi adreseze injurii reciproce şi se scuipau unul pe celălalt”. În acele împrejurări inculpatul a vrut să plece dar partea vătămată „l-a prins de bicicletă, a început să-l tragă de aceasta după care i-a şi aplicat o palmă peste faţă”. Mai mult la cercetarea judecătorească acelaşi martor arată că s-a declanşat conflictul la iniţiativa victimei.

Ceilalţi martori prezintă în declaraţiile date aspecte ulterioare conflictului.

Aceste condiţii influenţează de necontestat pericolul social concret al faptei comise astfel că se va redoza pedeapsa la 4 ani şi 6 luni închisoare, la care se va adăuga în cumul, ca efect al revocării, şi pedeapsa anterioară de 1 an şi 6 luni închisoare neputând fi ignorate, împrejurările ce atribuie infracţiunii săvârşite şi persoanei inculpatului un anume pericol social. Totodată trebuie evidenţiate particularităţile psihice ale infractorului, starea lui precară de sănătate, descrisă între altele şi cu referatul Penitenciarului - Spital Dej, fila 21 - 22 în sensul că prezintă diagnosticul hipoacuzie severă bilaterală, HTA risc înalt, cardiopatie ischemică şi hipertensivă, cu pierderea definitivă a auzului. (Decizia penală nr. 251/08.07.2013, rezumată de judecător Marius Emanuel Plugărescu)

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Tentativă la infracţiunea de omor calificat. Vătămarea corporală. Distincţie.