Infracţiunea de tăiere de arbori nu este o infracţiune de prejudiciu
| Comentarii |
|
Neîntrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 1357 cod civil în cazul infracţiunii de tăiere de arbori.
Nu suntem în prezenţa unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu, a unui prejudiciu şi a unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, în condiţiile în care inculpata a fost trimisă în judecată pentru infracţiunea de tăiere de arbori şi nu şi pentru infracţiunea de furt de arbori.
art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 108 alin. 1 lit. a) şi alin. 2 lit. a) din Legea nr. 6/2008;
art. 1357 Cod civil
Prin sentinţa penală nr.219 din 16 mai 2013, Judecătoria T., a obligat inculpata A.I., la 780,32 lei despăgubiri civile către Direcţia Silvică G- Ocolul Silvic H.
S-au respins celelalte cereri.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul
Parchetului de pe lângă Judecătoria T. nr /P/2011 din 17.12.2012 a fost trimisă în
judecată inculpata A.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 108 alin. 1 lit. a şi alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008.
In fapt, s-a reţinut, că la data de 17.08.2011 inculpata le-a solicitat numiţilor B.N. şi Z.I.M. sprijin pentru a exploata material lemnos de pe terenul cu vegetaţie forestieră deţinut de soţul său în coproprietate cu partea vătămată A.I., în satul M., comuna L., conform titlului de proprietate nr. x din 09.12.2002 pe raza Ocolului Silvic L., în pct. U.PIV A., u.a. 109.
Ajunşi pe terenul forestier în această zonă, numitul B.N. şi Z.I.M. au fost asiguraţi de către inculpată că exploatarea masei lemnoase este legală, urmând a se prezenta pădurarul pentru a marca arborii, astfel încât la indicaţia inculpatei, numitul B.N. a tăiat cu drujba un arbore de esenţă gorun şi trei arbori de esenţă fag pe care ulterior i-au fasonat în mai multe bucăţi de diferite dimensiuni.
Materialul lemnos astfel rezultat a fost transportat la domiciliul inculpatei şi al lui B.N. şi martorului Z.I.M., potrivit declaraţiilor acestora.
În timpul acestor operaţiuni, cei trei au fost surprinşi de organele de poliţie care au încheiat corespunzător proces verbal de cercetare la faţa locului.
În prezenţa pădurarului D.L. din cadrul O.S. C. şi a părţii vătămate A.I. s-a constatat că arborii tăiaţi nu erau marcaţi, fiind astfel tăiaţi fără drept.
Cioatele acestora (care prezentau urme proaspete de tăiere) au fost identificate în teren cu ajutorul celor prezenţi la faţa locului şi au fost măsurate stabilindu-se că acestea aveau următoarele dimensiuni: fag diametru 30/38 cm, fag 30/46 cm, fag 40/42 cm şi gorun 50/58 cm.
Materialul lemnos identificat la faţa locului însumând 2 metrii steri de crengi esenţă fag şi gorun cu diametrele cuprinse între 2 şi 42 cm a fost încărcat în atelajul folosit de martorul Z.I.M. şi predat în custodie primarului comunei L. până la finalizarea cercetărilor, potrivit procesului verbal încheiat în aceeaşi zi.
Potrivit adresei nr. 4127/22/11/2012 emisă de Ocolul Silvic H., valoarea materialului lemnos predat în custodie este de 110,65 lei.
Din cuprinsul adresei nr. 4049/2.11.2011, a Ocolului Silvic H. a rezultat că cei 4 arbori tăiaţi de pe picior au un volul de 5,378 m.c. şi o valoare de 1560,65 lei cu TVA calculate conform Anexei 1 la OUG nr. 85/2006, valoare care depăşeşte de 17 ori preţul mediu al unui m.c. de masă lemnoasă.
Declaraţia martorilor B.N. şi Z.I.M. detaliază starea de fapt reţinută prin rechizitoriu.
Inculpata a recunoscut că în împrejurările amintite a determinat pe B.N. să taie cei patru arbori ştiind că aceştia sunt nemarcaţi, iar declaraţia sa se coroborează cu declaraţiile martorilor şi cu celelalte probe administrate în cauză.
Prin sentinţa penală nr. .. ./21.02.2013 pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr. ..../2012, instanţa a dispus în baza art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art.108 alin.1 lit. a) şi alin. 2 lit. a) din Legea 46/2008, cu aplicarea dispoziţiilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală., art.74 alin.1 lit. a), b) şi c) şi alin.2 raportat la art. 76 lit. d) Cod penal, condamnarea inculpatei A.I., fostă G., la 450 lei amendă penală.
De asemenea, a fost obligată inculpata la 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat.
Dat fiind faptul că pentru soluţionarea acţiunii civile era necesară administrarea de probe, instanţa a disjuns acţiunea civilă, formându-se astfel prezentul dosar.
În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii R.V. şi N.M.
Din probele administrate în cauză precum şi din cuprinsul sentinţei penale nr.
.. ../21.02.2013 pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr /2012, instanţa reţine că în data
de 17.08.2011, de pe terenul cu vegetaţie forestieră situat în satul M., comuna L., jud. G., U.P. IV A., u.a. 109 inculpata A.I. a tăiat, fără drept, patru arbori de esenţă gorun şi fag.
Partea vătămată A.I. s-a constituit parte civilă în şedinţa publică din data de
21.02.2013, astfel cum reiese din sentinţa penală nr /21.02.2013, cu suma de 5000 lei, din
care 1500 lei daune materiale şi 3500 lei daune morale.
A mai reţinut instanţa că din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, partea civilă A.I. nu a făcut dovada daunelor civile şi a daunelor morale solicitate.
Sub aspectul laturii civile, potrivit dispoziţiilor art. 1357 din Codul civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.
Din prevederile legale menţionate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie să fie întrunite anumite condiţii şi anume: existenţa unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate şi a vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.
Aplicând aceste dispoziţii legale la situaţia de fapt reţinută în cauză, instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale în ceea ce priveşte partea civilă A.I., singurul prejudiciul produs de inculpată fiind cel referitor la fondul de regenerare.
Astfel, partea civilă A.I. nu a făcut dovada prejudiciului produs, având în vedere că terenul cu vegetaţie forestieră din satul M., com. L. este deţinut de inculpată în coproprietate cu partea vătămată A.I., conform titlului de proprietate nr. 201 din 09.12.2002 pe raza Ocolului Silvic L., în pct. U.PIV A., u.a. 109.
Sub aspectul laturii civile, instanţa a reţinut că prin fapta săvârşită de inculpată s-a produs părţii civile Direcţia Silvică G.-Ocolul Silvic L.B. un prejudiciu de 780,32 lei, reprezentând jumătate din valoarea prejudiciului efectiv produs, respectiv de 1560,65 lei. Conform prevederilor legale în vigoare, art.8 alin.1 lit.b) din O.U.G. 85/2006, jumătate din contravaloarea pagubelor produse fondului forestier proprietate privată se fac venit la fondul de conservare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs partea civilă A.I. solicitând într-o primă teză, admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar într-o teză subsidiară, admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi pe fond obligarea inculpatei la plata daunelor materiale şi morale.
În susţinerea recursului declarat a arătat că deşi prima instanţă a admis proba testimonială, cu ocazia audierii martorului a respins întrebările puse de partea civilă şi ulterior acţiunea civilă ca nedovedită.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, din oficiu în limitele conferite de lege şi în baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, Curtea a constatat că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din actele de la dosarul cauzei, rezultă că în ziua de 17.08.2011 inculpata A.I. i-a determinat pe martorii B. N. şi Z.I.M. să taie un arbore de esenţă gorun şi 3 arbori de esenţă fag, de pe terenul cu vegetaţie forestieră situat în satul M., comuna L., judeţul G., aparţinând inculpatei şi soţului acesteia A.I..
Volumul materialului lemnos tăiat de pe picior a fost de 5,378 m.p. şi a avut o valoare de 1.560,65 lei, conform adresei cu nr.4049 din 2.11.2011 a Ocolului Silvic H..
Deşi A.I. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatei A.I. la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune materiale şi 3.500 lei cu titlu de daune morale, în mod corect prima instanţă a respins acţiunea civilă exercitată de aceasta, reţinând că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art.1357 Cod civil.
Curtea constată, în concordanţă cu opinia primei instanţe, că nu suntem în prezenţa unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu, a unui prejudiciu şi a unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, în condiţiile în care inculpata a fost trimisă în judecată pentru infracţiunea de tăiere de arbori şi nu şi pentru infracţiunea de furt de arbori şi în condiţiile în care inculpata şi partea civilă sunt coproprietari ai terenului cu vegetaţie forestieră de unde au fost tăiaţi cei 4 arbori.
In ceea ce priveşte solicitarea părţii civile de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, Curtea constată că motivele invocate în acest sens de partea civilă nu se regăsesc printre cazurile care atrag rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată, iar pe de altă parte, audierea martorului N.M. propus de partea civilă a avut loc cu respectarea dispoziţiilor art.327 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea a respins recursul declarat de partea civilă, ca nefondat.
Notă: art. 108 din Legea nr. 46/2008 a fost modificat prin Legea 187/2012, în vigoare de la data de 01.02.2014. (Decizia penală nr 2137/06.11.2013, rezumată de judecător Marius Emanuel Plugărescu)
