Lovire şi alte violenţe. Jurisprudență Loviri şi alte vătămări

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal

Judecătoria SĂVENI Sentinţă penală nr. 22 din data de 03.11.2015

Dosar nr. XX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SĂVENI

Ședința publică de la XX.XX.XXXX

Instanța constituită din:

Președinte - XX

Grefier - XX

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni reprezentat de

Procuror XX

SENTINȚA PENALĂ NR. XX/XXXX

Pe rol se află soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul AMGH. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe .prevăzută și pedepsită de art.193 NCP.

Dezbaterile asupra fondului s-au desfășurat în ședința publică din data de 25.05.2015 când s-au pus concluzii la fond care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință penală, fiind înregistrate cu mijloace tehnice audio și când instanța văzând că pentru deliberare are nevoie de un timp mai îndelungat, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi,XX.XX.XXXX.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:

Prin rechizitoriul emis la data de 29.07.2014, în dosarul de urmărire penală având nr. 1309/P/2013 și înregistrat pe rolul acestei instanțe în data de 30.07.2014, sub nr. 1462/297/2014, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A.G., fiul lui Toader și Maria, născut la data de 08.04.1954, în com. Adășeni, jud. Botoșani, XX, cetățean român, studii 6 clase, agricultor, căsătorit, cu antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de "lovire sau alte violențe";, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod Penal.

În actul de sesizare al instanței s-a arătat în esență că în data de 08.09.2013, în jurul orei 18,00, în timp ce numitul AV pășuna turma de oi pe tarlaua Chișc din apropierea com. Mitoc, jud. Botoșani, a fost lovit de către inculpatul AG cu un băț în zona capului și a corpului, iar când persoana vătămată AV a încercat să se apere a fost lovit din nou de către inculpat cu pumnul în zona feței, provocându-i leziuni care au necesitat 8 - 9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului AG (f. 17-21 dup), declarația numitului AV (f. 12-15 dup.), declarațiile martorilor AI (f. 26-27 dup.), CD (f. 28-29 dup.), VC (f. 30-32 dup.) și CV (f. 33 dup.) și certificatul medico-legal nr. 1036/D din 12.09.2013 (f. 16 dup.).

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 08.09.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La termenul de judecată din data de 13.10.2014, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras, în baza art. 374 C. proc. Pen, a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța a procedat la aducerea la cunoștința inculpatului a drepturilor sale procesuale. Consimțind să dea declarația în cauză, la termenul din 13.10.2014, inculpatul a fost audiat, context în care acesta a precizat că nu recunoaște fapta cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată, precizând că nu a lovit pe persoana vătămată ci doar i-a solicitat acestuia sa părăsească pășunea de lângă stâna sa și pe care persoana vătămată păștea fără drept turma sa de oi. În acest context, inculpatul a susținut că a fost lovit de persoana vătămată în zona feții iar în urma acestei lovituri i-au fost smulși 2 dinți din gură. Declarațiile inculpatului a fost consemnată și atașată la dosar (f. 66).

La același termen, persoana vătămată AVa învederat instanței că înțelege să se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1.538 lei, din care 1500 lei reprezentând daune morale și 38 lei reprezentând daune materiale constând în contravaloarea certificatului medico-legal (f.67). La termenul din 09.03.2015, invocând art. 20 alin. 5 lit b, partea civilă, prin reprezentant ales, și-a mărit întinderea pretențiilor referitoare la daune morale la suma de 5000 lei.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii VC (f. 74 și 106), AV (f.75 și 112), AM (f. 76) , CD (f. 81), AI (f. 73 și 120).

La termenul din 25.05.2015 instanța, din oficiu, a pus în discuția parților aplicarea art. 5 NCP raportat la art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012.

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească în condițiile art.387 CPP, după închiderea dezbaterilor, instanța a reținut cauza spre soluționare.

Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, instanța constată dovedită vinovăția inculpatului față de săvârșirea faptelor cu privire la care s-a dispus trimiterea sa în judecată, reținând următoarea situație de fapt ce concordă întrutotul cu cea expusă în actul de sesizare al instanței:

În ziua de 08.09.2013, în jurul orei 18:00, inculpatul AGH aflat sub influența băuturilor alcoolice, sub pretextul că persoana vătămată AV păștea fără drept o turmă de oi pe tarlaua Chișc din apropierea com. Mitoc, jud. Botoșani, în apropierea stânii sale, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi cu persoana vătămată, a început să o amenințe și să o lovească cu un băț pe aceasta în zona capului și în zona toracică. În acest context persoana vătămată, la rândul ei, a reacționat și a încercat să se apere, moment în care a fost lovit din nou de către inculpat cu pumnul în zona feței.

Aceste aspecte rezultă atât din declarațiile inculpatului AGH (f.66) care nu neaga faptul ca a avut un conflict fizic cu persoana vătămată, arătând însă că el a fost agresat de persoana vătămată, dar recunoscând ca a lovit-o cu mâna pe persoana vătămată atunci când era căzut la pământ, declarație care se coroborează în parte cu cea dată de persoană vătămată AV (f. 67).

Aspectele menționate mai sus rezultă în principal din declarația data atât în cadrul urmăririi penale cât și în fața instanței la termenul din 20.04.2015 a martorului AI (f. 120) care a susținut că în ziua incidentului a observat în mod nemijlocit faptul că persoana vătămată AV asile a fost lovită de inculpatul AGH

Astfel, coroborat și cu faptul că și în trecut inculpatul a avut mai multe conflicte cu persoana vătămată din același motiv, cei doi deținând două suprafețe de pășune învecinate în tarlaua denumită Chișc, din apropierea localității Mitoc, jud Botoșani, susținerea inculpatului că el ar fi fost victima incidentului, context în care și-ar fi pierdut doi dinți, este contrazisă de declarațiile martorului AI fatele persoanei vătămate -(f. 120), care, în data de 08.09.2013, aflându-se în stâna persoanei vătămate a auzit răcnete și când a ieșit din stână a observat în mod direct - de la aproximativ 700 metri- faptul că persoana vătămată era căzută la pământ iar inculpatul îl lovea cu bățul cu care mâna oile. Martorul a mai precizat faptul că a văzut faptul că persoana vătămată s-a ridicat la un moment dat și l-a prins de picioare pe inculpat care a căzut la pământ, context în care persoana vătămată i-a luat inculpatului bățul cu care mâna oile. Declarațiile martorului AI se coroborează și cu declarația martorului AM (f. 76), care deși nu a văzut în mod direct incidentul, a declarat că aproximativ la o oră după conflictul dintre cei doi, a venit la stâna persoanei vătămate unde a constatat că aceasta stătea jos în fața stânei, context în care persoana vătămată i-a spus faptul că a fost bătut de vecinul lui cu stâna, respectiv inculpatul AGH.

Faptul că inculpatul AGH a folosit la data de 08.09.2013 un obiect contondent atunci când a lovit persoana vătămată este confirmat și de concluziile certificatului medico-legal nr. 1036/D din 12.09.2013, eliberat de către Serviciul Județean de Medicină Legală Botoșani (f. 16 d.u.p.) care la punctul 1 precizează că leziunile suferite de persoana vătămată AV pot data din data 08.09.2013 și au fost produse prin lovire cu un corp dur alungit și cu corpuri dure.

În ceea ce privește declarațiile martorilor VC (f. 74 și 106) și CD (f. 81) -ginerii inculpatului - din care rezultă că și inculpatul prezenta - după câteva ore de la incident - urme de violența în zona feței nu este de natură să conducă la reținerea de către instanță a unei alte situații de fapt, întrucât din tot materialul probator rezultă faptul în cadrul conflictului și persoana vătămată l-a lovit pe inculpat, însă ca urmare a actelor de violență inițiate și dezvoltate de inculpat.

Referitor la apărarea inculpatului că el ar fi fost victima agresiunii și că astfel și-ar fi pierdut doi dinți,aceasta este contrazisă de declarațiile martorului AI -fratele persoanei vătămate -(f. 120) care a precizat că îi scosese anterior conflictului un dinte la cererea inculpatului, dar mai ales de de concluziile certificatului medico-legal nr. 1086/D din 23.09.2013, eliberat de către Serviciul Județean de Medicină Legală Botoșani pe numele inculpatului (f. 22 d.u.p.) care la punctul 2 precizează că nu se poate stabili natura traumatică sau perioada producerii lipsei a celor doi dinți frontali, iar la punctul 3 se precizează "va face proba cu martori";, lucrul pe care inculpatul nu l-a făcut pe toată durata procesului.

Raportat la cele arătate mai sus instanța nu poate reține nici susținerea inculpatului că nu a lovit persoana vătămată decât cu mâna atunci când el însuși era la pământ, deoarece o astfel de acțiune de lovire nu ar fi condus la asemenea consecințe/efecte în ceea ce privește starea de sănătate a persoanei vătămate.

Astfel, urmare a loviturilor primite, persoana vătămată AV a suferit leziuni la fața, torace și abdomen care au condus la stabilirea următoarelor observații în cadrul certificatului medico-legal nr. 1036/D din 12.09.2013, eliberat de către Serviciul Județean de Medicină Legală Botoșani (f. 16 d.u.p.): " cervical posterior stg, excoriație de 2,5/0,8 cm cu crustă seroasă roș-cafenie; "tumefiere dură de 5/3 cm la nivel zigamatomalar stg, centrată de o excoriație de 1,5/0,6 cm cu crustă seroasă roș-cafenie";; "flancul drept și hipocondrul stg cu câte o excoriație abrazivă, discontinuă, cu aspect de ștergere de 4/2,5 cm și respectiv 5/3 cm, cu cruste sero - hematice";.

Având în vedere și declarațiile persoanei vătămate - care a arătat că inculpatul este cel care l-a lovit cu obiecte contondente în data de 08.09.2013-, declarațiile martorilor, și mai ales declarația martorului AI, coroborată într-o anumită măsură și cu declarațiile date de inculpat -care nu a negat existența unor loviri aplicate persoanei vătămate -, instanța apreciază că vinovăția inculpatului rezultă din probele administrate în cauză, astfel cum au fost menționate, coroborându-se cu concluziile certificatului medico-legal.

ÎNCADRAREA ÎN DREPT

Având în vedere că în data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 prin care a fost adoptat un nou Cod penal și raportat la aspectul că fapta inculpatului AGH a fost comisă înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod penal - în data de 08.09.2013- , instanța apreciază că se impune a se da eficiență dispozițiilor art. 5 Cod penal, în conformitate cu care "în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.";

Analizând comparativ cele două reglementări penale, instanța constată că fapta inculpatului AGH care în data de 08.09.2013, în jurul orelor 18:00, a lovit de mai multe ori cu un obiect contondent pe persoana vătămată AV, în timp ce aceasta pășuna o turma de oi pe tarlaua Chișc din apropierea com. Mitoc, jud. Botoșani, provocându-i acesteia leziuni ce au necesitat 8-9 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzute de art.180 alin.2 Cod penal din 1969, fapta fiind însă incriminată sub aceeași denumire în noul Cod penal în art. 193 alin. 2 Noul Cod penal.

Din punct de vedere al laturii obiective, elementul material al infractiunii de lovire sau alte violențe prevăzute de Codul Penal din 1969, respectiv al infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 193 alin. 2 Noul Cod penal, s-a realizat în momentul în care inculpatul a săvârșit acte de violență asupra persoanei vătămate constând în lovirea acesteia cu un obiect contodent și ulterior cu pumnii. Urmarea imediată a acțiunii a fost atinsă atunci când persoanei vătămate i s-au cauzat suferințe fizice și leziuni pentru a căror vindecare a necesitat un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea socialmente periculoasă există, fiind dovedită și prin concluziile raportului medico-legal care atestă faptul că leziunile suferite de persoana vătămată pot proveni din lovirea acesteia cu corp dur alungit și pot data din 08.09.2013, dată la care s-a comis agresiunea.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că atitudinea subiectivă a inculpatului față de fapta săvârșită și de urmările acesteia se caracterizează prin intenție directă ca formă de vinovăție, inculpatul având atât reprezentarea caracterului ilicit al faptei sale cât și a urmărilor produse de aceasta.

De asemenea, instanța constată că inculpatul a săvârșit fapta pe 08.09.2013 și se afla în stare de concurs real cu faptele săvârșite în data de 04.06.2012, pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 455 din 13.09.2013 a Judecătoriei Săveni, modificată și ramasă definitivă prin decizia penală nr. 1087 din 04.12.2013 a Curții de Apel Suceava, la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 1,2,5 Cod Penal din 1969 și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 Cod Penal din 1969, pedeapsa stabilită fiind suspendată condiționat pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni

Constatând așadar că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv că fapta există, constituie infracțiune sub aspect obiectiv și subiectiv și a fost săvârșite de inculpat, instanța va angaja răspunderea penală a acestuia prin aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Individualizarea judiciară

Analiza în concret a legii penale favorabilă inculpatului, conform art. 5 Cod penal, impune examinarea succesivă a următoarelor aspecte:

1. condițiile de incriminare existente în legile succesive; se va constata că ambele legi penale reglementează și sancționează fapta reținută în sarcina inculpatului;

2. condițiile de tragere la răspundere penală; se va constata că sub imperiul Codului penal din 1969, încetarea procesului penal era posibilă, cu consecința înlăturării răspunderii penale a inculpatului, pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, ca urmare a împăcării părților; în actuala reglementare încetarea procesului penal este posibilă, cu consecința înlăturării răspunderii penale a inculpatului, însă doar ca urmare a retragerii plângerii prealabile formulate.

3. pedepsele prevăzute de legea penală; se va reține în ceea ce privește ultimul criteriu de determinare a legii penale mai favorabile incident doar în situațiile în care, în ambele legi penale succesive, sunt întrunite condițiile de existență ale unor infracțiuni și condițiile de tragere la răspundere penală a inculpatului, se impune a se menționa că analiza acestora implică o evaluare în concret a tuturor circumstanțelor legate de faptă și de inculpat, în strânsă legătură cu operațiunea de individualizare judiciară pe care instanța este chemată să o realizeze, întrucât numai în această manieră se poate aprecia care este legea mai favorabilă pentru inculpat, căreia i se impune a i se da eficiență.

Altfel spus, chiar dacă în abstract, o anumită reglementare, prin limitele de pedeapsă prevăzute poate părea mai favorabilă inculpatului este posibil ca aceasta să nu fie în concret legea penală care acestuia îi este mai favorabilă, în condițiile în care, în temeiul unei alte reglementări, s-ar ajunge la aplicarea unei pedepse mai ușoare.

Prin urmare, instanța urmează să determine atât pedeapsa rezultantă pe care i-ar aplica-o inculpatului în temeiului Codului penal din 1969, cât și pedeapsa rezultantă pe care i-ar aplica-o în temeiul actualului Cod penal și pe baza comparației între acestea, să stabilească legea penală mai favorabilă și, în mod corespunzător, pedeapsa pe care inculpatul ar urma să o execute.

I. Individualizarea judiciară conform Codului penal din 1969

La individualizarea pedepselor, instanța va avea în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art. 52 din Codul penal din 1969 și criteriile generale de individualizare enumerate de art.72, alin.1 din Codul penal din 1969.

Astfel, va reține incidența dispozițiilor părții generale a Codului penal din 1969, precum și limitele de pedeapsă fixate pentru infracțiunea cu privire la care a fost reținută răspunderea penală a inculpatului, respectiv închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda pentru infracțiunea de lovire și alte violențe.

Gradul de pericol social concret al faptei va fi evaluat prin raportare la dispozițiile art. 18 alin.2 din Codul penal, reținând astfel, pe de o parte, gravitatea ridicată a faptei comise de inculpat, având în vedere mobilul activității infracționale, durata în timp a acesteia, persistența infracțională de care acesta a dat dovadă.

Pe de altă parte, instanța va avea în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului, care atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, astfel încât instanța apreciază că dintre pedepsele alternativ prevăzute de textul art.180 alin.2 Cod penal este necesar a opta către pedeapsa inchisorii

Raportat la persoana inculpatului, instanța apreciază ca deosebit de importante mențiunile din cuprinsul fișei de cazier judiciar (fila 86), potrivit căreia acesta a mai fost condamnat pentru comiterea unor infracțiuni de violență -a se vedea sentința penală nr. 455 din 13.09.2013 a Judecătoriei Săveni, modificată și ramasă definitivă prin decizia penală nr. 1087 din 04.12.2013 a Curții de Apel Suceava, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 1,2,5 Cod Penal din 1969 și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 Cod Penal din 1969, pedeapsa stabilită fiind suspendată condiționat pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni-, fapte care sunt de aceeași natură cu fapta pentru care este judecat în prezenta cauză.

Instanța reține că, raportat la aceste aspecte, se poate constata cu ușurință faptul că inculpatul manifestă, în opinia instanței, o perseverență infracțională deosebită, ceea ce duce la concluzia că pedepsele anterior aplicate nu și-au atins scopul, inculpatul înțelegând să ignore faptul că a beneficiat de clemența legii prin suspendarea executării pedepsei.

Pentru aceste considerente instanța apreciază că în operațiunea de stabilire a pedepsei pentru fapta cu privire la care se va dispune condamnarea trebuie să se orienteze cu trei luni de închisoare peste minimul special și să evalueze și să sancționeze în mod corespunzător și pluralitatea de infracțiuni.

Din aceste considerente, apreciază că se impune stabilirea pedepsei de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire și alte violențe.

Constatând starea de concurs real în care a fost comisă această faptă cu cele prin care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 455 din 13.09.2013 a Judecătoriei Săveni, modificată și ramasă definitivă prin decizia penală nr. 1087 din 04.12.2013 a Curții de Apel Suceava, pedeapsa stabilită la 8 luni închisoare fiind suspendată condiționat pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, instanța va dispune, în baza art. 85 alin. 1 Cod Penal din 1969, anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare și totodată va dispune descontopirea pedepselor aplicate prin sentința menționată mai sus și le va repune în individualitatea lor după cum urmează:

a) 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri.

b) 6 (șase ) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj (parte vătămată NB).

c) 6 (șase ) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj (parte vătămată KOC).

În lumina dispozițiilor art. 36 alin. 1 din Codul penal din 1969 raportat la art. 33 alin. 1 lit. a- 34. alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969, va stabili ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) luni închisoare.

II. Individualizarea judiciară conform actualului Cod penal

În operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei instanța va avea în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, în conformitate cu care stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea inculpatului, care se evaluează în funcție de: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În aprecierea gradului de pericol creat pentru valoarea ocrotită, instanța va avea în vedere faptul că urmările produse asupra persoanei vătămate au fost grave, astfel cum reiese din raportul medico legal depus la dosarul cauzei, persoana vătămată a necesitat un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Pe de altă parte, va avea în vedere și va acorda relevanța necesară atitudinii procesuale manifestată de inculpat în cursul procesului penal, care nu a recunoscut faptele comise și nu a colaborat cu organele judiciare, astfel încât instanța apreciază că dintre pedepsele alternativ prevăzute de textul art.193 alin.2 din Noul Cod penal este necesar a opta către pedeapsa inchisorii.

Tot raportat la atitudinea procesuală adoptată de inculpat, coroborat cu faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, el mai fiind condamnat pentru comiterea unor infracțiuni de violență -a se vedea sentința penală nr. 455 din 13.09.2013 a Judecătoriei Săveni, modificată și ramasă definitivă prin decizia penală nr. 1087 din 04.12.2013 a Curții de Apel Suceava, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 1,2,5 Cod Penal din 1969 și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 Cod Penal din 1969, pedeapsa stabilită fiind suspendată condiționat pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni-, fapte care sunt de aceeași natură cu fapta pentru care este judecat în prezenta cauză.

Față de aceste criterii, instanța apreciază că se impune să se orienteze cu trei luni de închisoare peste minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea cu privire la care acesta a fost trimis în judecată.

Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse de 9 luni închisoare este aptă să conducă la atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.

Constatând starea de concurs real în care a fost comisă această faptă cu cele prin care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 455 din 13.09.2013 a Judecătoriei Săveni, modificată și ramasă definitivă prin decizia penală nr. 1087 din 04.12.2013 a Curții de Apel Suceava, pedeapsa stabilită la 8 luni închisoare fiind suspendată condiționat pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, instanța va dispune, în baza art 15 alin. 2 din legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 85 alin. 1 Cod Penal din 1969, anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare și totodată va dispune descontopirea pedepselor aplicate prin sentința menționată mai sus și le va repune în individualitatea lor după cum urmează:

a) 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri.

b) 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj (parte vătămată NB).

c) 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj (parte vătămată KOC).

În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, cu referire la art. 38 alin. 1 Cod penal, constatând starea de concurs în care au fost comise toate aceste fapte, va aplica inculpatului, raportat la comiterea de către acesta a infracțiunilor concurente menționate mai sus pedeapsa principală cea mai grea, de 9 (nouă) luni închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu de 6 (șase) și 20 (douăzeci) zile - 1/3 din 8+6+6 având în vedere modul de calcul stabilit de 39 alin. 1 lit. b Cod penal raportat la prev. 186 Cod penal-: total pedeapsă principală rezultantă stabilită pentru infracțiunile concurente: 1 (un) an 3 (trei) luni și 20 (douăzeci) zile de închisoare.

Comparând pedepsele ce i-ar putea fi aplicate inculpatului prin prisma dispozițiilor Codului penal din 1969, respectiv a actualului Cod penal, prin prisma criteriilor de individualizare impuse de fiecare din cele două reglementări penale, dar și al regimului sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de Noul Cod Penal, se impune a se stabili că, în speță, legea penală mai favorabilă este reprezentată de vechiul Cod penal.

Urmează astfel ca instanța să dispună condamnarea inculpatului în baza dispozițiilor Codului penal din 1969, la o pedeapsă principală rezultantă totală de 8 (opt) luni închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că aplicarea acesteia trebuie realizată atât în baza art.71 alin. 2 și 3 Cod penal din 1969 și 64 Cod penal din 1969, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului - în special Cauza Sabou și Pârcălab contra României și cauza Hirst contra Marii Britanii - care, în conformitate cu dispozițiile art.11 alin. 2 și art.20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr.30/1994. Astfel, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă atât principiul proporționalității, cât și art. 3 din Primul Protocol adițional, așa cum a statuat și instanța supremă în urma soluționării unui recurs în interesul legii, prin decizia nr. 74/2007.

În prezenta cauză, instanța reține că natura și circumstanțele faptei săvârșite, precum și cele personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor electorale prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, astfel că în temeiul art. 71 Cod penal 1969, și a art. 12 alin 1 din Legea nr. 187/2012, va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

Apreciind că scopul pedepsei, conform dispozițiilor art.52 Cod penal și, implicit, reeducarea inculpatului poate fi atins chiar fără executarea efectivă a pedepsei, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 81 raportat la art 85 alin 3 Cod penal din 1969, întrucât pedeapsa aplicată este de 8 (opt) luni, instanța apreciază că simpla pronunțare a condamnării în prezenta cauză constituie un ultim avertisment pentru acesta și că, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni.

În acest sens, instanța are în vedere aspecte ce circumstanțiază fapta și pe autorul acesteia, respectiv faptul că infracțiunea a fost săvârșită în cursul unui incident declanșat de inculpat pe fondul stării de iritare a acestuia provocată de o relație conflictuală mai veche dintre inculpat și persoana vătămată -așa cum rezultă din declarațiile inculpatului, a persoanei vătămate și ale martorului A.I. precum și faptul ca din anul 2013 inculpatul nu a mai fost angrenat în alte activități infracționale, aspecte de natură să formeze convingerea în sensul că reabilitarea socială a acestuia poate fi realizată printr-o focalizare preponderentă asupra rolului educativ al pedepsei, în detrimentul celui represiv, putându-se aștepta, în mod rezonabil, ca inculpatul să-și formeze o atitudine corectă în raport de valorile sociale protejate de legea penală.

Astfel, în temeiul art. 81 raportat la art. 85 alin.3 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe o perioadă de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal 1969, care conform 85 alin.3 teza finală Cod penal 1969 se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei, respectiv decizia penală nr. 1087 din 04.12.2013 a Curții de Apel Suceava.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal 1969, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 Cod procedură penală 1969, atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal 1969 a căror nerespectare determină revocarea măsurii suspendării și executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

SOLUȚIONAREA LATURII CIVILE A CAUZEI

În ceea ce privește acțiunea civilă, instanța constată că s-a constituit parte civilă persoana vătămată AV (f.67 și 107).

Având în vedere acest cadru procesual, instanța constată că acțiunea civilă promovată în cauză are temei legal, respectiv, disp. art. 19 alin. 1 Cod proc. pen. potrivit cărora acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului.

Instanța reține că partea vătămată a solicitat daune materiale și morale în valoare de 1.538 lei, din care 1500 lei reprezentând daune morale și 38 lei reprezentând daune materiale constând în contravaloare certificatului medico-legal (f.67). La termenul din 09.03.2015, invocând art. 20 alin. 5 lit b, partea civilă, prin reprezentant ales, și-a mărit întinderea pretențiilor referitoare la daune morale la suma de 5000 lei.

Cât privește daunele materiale și morale solicitate de către partea civilă potrivit art. 19 alin. 5 din Codul de procedură penală, aceste cereri trebuie analizate prin prisma condițiilor stabilite de legea civilă.

Astfel, instanța arată că pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului, potrivit art. 1349 și art 1357 din Codul civil, este necesară întrunirea a patru condiții: existența unei fapte ilicite, existența vinovăției, dovedirea prejudiciului, care trebuie să fie actual, cert și existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul suferit de partea civilă.

Instanța reține că persoana vătămată AV a solicitat daune materiale în sumă de 38 lei reprezentând daune materiale constând în contravaloare certificatului medico-legal (f.67). (f.67).

În cauză, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii pentru partea civilă AV constă în săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de lovire și alte violențe, instanța reținând vinovăția acestuia referitor la săvârșirea infracțiunii

Ca urmare, partea civilă are sarcina probei, potrivit art. 249 din codul de procedură civilă în ceea ce privește existența și întinderea prejudiciului produs prin săvârșirea faptei.

Instanța constată astfel că partea civilă AV, în ceea ce privește probele privind daunele materiale, a depus la dosar doar copia certificatului medico-legal nr. 1036/D din 12.09.2013 (f. 16 d.u.p) din care rezultă că a achitat suma de 38 de lei pentru obținerea respectivului certificat.

În consecință, deoarece prejudiciul material a fost probat de partea civilă cu mijloace de probă adecvate și apte a dovedi prejudiciul material, instanța, având în vedere regulile procesuale civile, urmează să admită acest capăt de cerere.

Cât privește daunele morale solicitate de către partea civilă AV, potrivit art. 19 alin. 5 din Codul de procedură penală, această cerere trebuie analizată prin prisma condițiilor stabilite de legea civilă.

Astfel, instanța arată că leziunile fizice suferite și efectuarea tratamentului necesar au produs inevitabil persoanei vătămate un prejudiciu moral, afectând negativ participarea părții civile la viața de familie, socială și profesională.

Cu toate acestea, având în vedere suma de 5.000 lei solicitată de partea civilă AV, instanța reține că însăși condamnarea inculpatului este de natură a reprezenta o reparație morală pentru partea civilă mai sus menționată, iar sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, astfel încât să nu constituie nici amenzi excesive pentru autorul daunelor și nici venituri nejustificate pentru victima daunelor. Având în vedere acest principiu care reglementează materia despăgubirilor acordate pentru repararea unui prejudiciu moral, instanța apreciază că acordarea unei sume în cuantum de 2.000 lei este suficientă pentru compensarea acestor suferințe.

Astfel, instanța,în temeiul art. 19 raportat la art.397 Cod procedură penală și art.1349 și art. 1357 Cod civil, va admite acțiunea civilă, în parte, și va obliga pe inculpat la plata sumei de 2038 lei,din care suma de 38 lei reprezentând daune materiale, iar suma de 2000 lei repezentând daune morale.

DISPOZIȚII FINALE

În ceea ce privește cheltuielile ocazionate de prezentul proces instanța, având în vedere soluția dată în cauză și făcând aplicarea art . 398 Cod procedură penală raportat la art. 272 alin. 1 și art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul să plătească statului suma de 330 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 130 lei reprezentând cheltuieli avansate în cursul urmăririi penale.

În baza dispozițiilor art. 276 alin. (1) C. proc. pen. va obliga pe inculpat la plata sumei de 500 lei către persoana vătămată/ partea civilă cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul avocatului ales al acesteia (f.129).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Condamnă inculpatul AG, (…), agricultor, căsătorit, cu antecedente penale, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea, la data de 08.09.2013, a infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.

În temeiul art. 71 Cod penal 1969, art. 12 alin 1 din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În art. 85 alin. 1 Cod Penal din 1969 raportat la art. 15 alin. 2 din legea nr. 187/2012 dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 455 din 13.09.2013 a Judecătoriei Săveni, modificată și ramasă definitivă prin decizia penală nr. 1087 din 04.12.2013 a Curții de Apel Suceava.

Constată că infracțiunea de lovire sau alte violențe dedusă judecății în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile de de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 1,2,5 Cod Penal din 1969 și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 Cod Penal din 1969 pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare prin sentința penală nr. 455 din 13.09.2013 a Judecătoriei Săveni, în dosarul 446/297/2013, modificată și ramasă definitivă prin decizia penală nr. 1087 din 04.12.2013 a Curții de Apel Suceava.

Dispune descontopirea pedepselor aplicate prin sentința menționată mai sus și le va repune în individualitatea lor după cum urmează:

d) 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri.

e) 6 (șase ) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj (parte vătămată NB).

f) 6 (șase ) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj (parte vătămată KOC).

În baza art. 36 alin. 1 din Codul penal din 1969 raportat la art. 33 alin. 1 lit. a- 34. alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969, contopește pedepsele principale astfel stabilite, urmând ca inculpatul AGH să execute pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art. 81 raportat la art. 85 alin.3 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe o perioadă de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal 1969, care conform 85 alin.3 teza finală Cod penal 1969 se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei, respectiv decizia penală nr. 1087 din 04.12.2013 a Curții de Apel Suceava.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal 1969, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 19 rap. la art. 397 Noul Cod procedură penală și art. 1349, art. 1357 și art 1391 din Codul civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A.V. (…)

Obligă inculpatul AGH la plata către partea civilă AVa sumei de 2038 lei,din care suma de 38 lei reprezentând daune materiale, iar suma de 2000 lei reprezentând daune morale.

În temeiul art. 272 și art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul A GH la plata sumei de 330 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei pentru faza de urmărire penală, iar suma de 200 lei pentru faza de judecată.

În baza dispozițiilor art. 276 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 500 lei către persoana vătămată/ partea civilă cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul avocatului ales al acesteia.

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare copiei minutei.

Pronunțată în ședință publică, azi XX.XX.XXXX.

Președinte, Grefier,

Red/Tehnored XXX

5 ex/

Lovire şi alte violenţe. Jurisprudență Loviri şi alte vătămări

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Lovire şi alte violenţe. Jurisprudență Loviri şi alte vătămări