Lovire şi alte violenţe Loviri şi alte vătămări
| Comentarii |
|
ART. 180 al. 2 Cod penal
Dosar nr. 245/324/2012
Sentinţa penală nr. 304 din 29.11.2012
Asupra cauzei penale de faţă:
Constată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor, prin Rechizitoriul nr. 782/P/2011 din
data de 22.02.2012, a pus în mişcare acţiunea penală şi a dispus trimiterea în judecată, în stare de
libertate, a inculpaţilor M M –Z , pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prev. de art.
180 al. 2 Cod penal (parte vătămată B I ) şi lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al. 2 Cod penal
(parte vătămată S M ), M D , pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prev. de art.
180 al. 2 Cod penal (parte vătămată B I ) şi lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al. 2 Cod penal
(parte vătămată S M ) şi M V-G, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art.
180 al. 2 Cod penal (parte vătămată B I).
Prin rechizitoriu se reţine că inculpaţii M M-Z, M D, M V-G sunt fraţi şi locuiesc în satul
Prodăneşti, com. Bereşti-Meria, judeţul Galaţi.
1. În ziua de 03.06.2011, partea vătămată B I a mers la prăşit împreună cu martorii F G şi fiul
acestuia, F I.
Pe un teren din apropiere se afla la prăşit inculpatul M M-Z. Văzând-o pe partea vătămată, cu
care se afla în conflict, el a plecat de pe câmp şi, în jurul orei 16.00, s-a întors împreună cu fraţii săi,
inculpaţii M D şi M V-G, cu căruţa, având asupra lor o rangă, o furcă, respectiv o bâtă.
La vederea acestora, partea vătămată B I a fugit fiind urmărit de inculpaţi, care l-au ajuns şi l-au
lovit toţi trei.
Conform certificatului medico-legal nr. 671 din 07.06.2011, emis de Serviciul medico-legal
Galaţi,partea vătămată a prezentat leziuni de violenţă care au putut fi produse prin lovire cu un corp
contondent. Partea vătămată a fost internată în perioada 04 – 06.06.2011 la Clinica a II-a de chirurgie
generală a Spitalului judeţean Galaţi şi a necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
2. În ziua de 13.06.2011, în jurul orei 18.30, inculpatul M M-Z s-a aflat în faţa porţii locuinţei
părţii vătămate S M, având cu aceasta un conflict verbal. La un moment dat, fiind în stare de ebrietate,
inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în zona feţei, de faţă fiind şi soţul acesteia, S I.
Conform certificatului medico-legal nr. 695 din 14.06.2011, emis de Serviciul medico-legal
Galaţi, partea vătămată a prezentat leziune de violenţă care a putut fi produsă prin lovire cu corp dur.
Partea vătămată nu a fost internată şi a necesitat 17-18 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
În faza de urmărire penală, s-a reţinut că inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptelor, iar
inculpatului M V-Gnu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală deoarece s-a sustras de la
cercetări, plecând în străinătate.
Partea vătămată B I nu a exprimat pretenţii civile urmare a infracţiunii de lovire sau alte violenţe.
Partea vătămată S M nu s-a constituit parte civilă.
În faţa instanţei de judecată, în termen legal, partea vătămată B I s-a constituit parte civilă în
cauză cu suma de 4.400 lei, reprezentând daune morale, iar parte vătămată S M, cu suma de 5.000 lei,
tot daune morale. De asemenea, şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi, s-a
constituit parte civilă cu suma de 374,3 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă medicală acordată părţii
vătămate B I.
Au fost audiaţi inculpaţii M D şi M M Z, care şi-au menţinut poziţia de nerecunoaştere a faptelor,
audierea inculpatului M V G nefiind posibilă, deoarece acesta s-a sustras judecăţii, fiind plecat în
străinătate.
De asemenea, au fost audiate părţile vătămate şi martorii din acte, iar la solicitarea inculpaţilor,
au fost audiaţi martorii M I, M E, S D şi F G.
Au fost depuse fişele de cazier ale celor trei inculpaţi.
Din examinarea materialului probator administrat atât în faza urmăririi penale, cât şi în
faza de judecată şi în special plângerea şi declaraţiile părţii vătămate B I; certificatul medico-legal
nr. 671 din 07.06.2011 emis de Serviciul Medico-legal Galaţi; plângerea şi declaraţiile părţii
vătămate S M; certificatul medico-legal nr. 695 din 14.06.2011 emis de Serviciul Medico-legal
Galaţi; declaraţiile martorilor şi declaraţiile inculpaţilor, instanţa reţine următoarea situaţie de
fapt :
1. În ceea ce priveşte fapta din data de 03.06.2011, instanţa reţine că partea vătămată B I,
împreună cu martorii F G şi F I, au fost angajaţi de martora R I, să îi prăşească pământul.
La un moment dat, inculpatul M M-Z, care se afla pe o tarla în apropiere, văzând-o pe partea
vătămată, cu care se afla în conflict, deoarece fusese şi el lovit în altă împrejurare de către partea
vătămată, a plecat de pe câmp şi, în jurul orei 16.00, s-a întors împreună cu fraţii săi, inculpaţii M D şi
M V-G, cu căruţa, având asupra lor o rangă, o furcă, respectiv o bâtă.
La vederea acestora, partea vătămată B I a fugit fiind urmărit de inculpaţi, care l-au ajuns şi l-au
lovit toţi trei. Cele reţinute rezultă din declaraţiile martorilor F G şi F I.
Fapta inculpaţilor M M-Z, M D şi M V-G de a o lovi, în ziua de 03.06.2011, pe partea vătămată
B I, cauzându-i leziuni vindecabile în 3-4 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale
infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal.
Aceasta se dovedeşte cu următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii
vătămate B I; certificatul medico-legal nr. 671 din 07.06.2011 emis de Serviciul Medico-legal Galaţi;
declaraţiile martorilor şi declaraţiile inculpaţilor.
Elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de lovire a părţii vătămate, iar încadrarea
dată de art. 180, al. 2, C.P., este dată de împrejurarea că, părţii vătămate i-au fost produse leziuni
vindecabile în 3-4 zile îngrijiri medicale, aşa cum este menţionat în certificatul medico-legal nr. 671 din
07.06.2011 emis de Serviciul Medico-legal Galaţi
Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpaţilor faţă de fapta săvârşită şi urmările
acesteia îmbracă forma vinovăţiei în modalitatea intenţiei, astfel după cum este ea definită de art. 19
C.P., aceştia putând prevedea rezultatul faptei lor, în condiţiile în care a lovit partea vătămată cu beţele,
fiind fără relevanţă sub aspectul laturii subiective, dacă a urmărit producerea rezultatului sau doar l-a
acceptat.
Instanţa va respinge susţinerea inculpaţilor că nu ei au săvârşit fapta, deoarece apărările lor nu
se coroborează cu declaraţiile martorilor prezenţi la locul săvârşirii, care au relatat existenţa contactului
fizic între ei şi partea vătămată, şi nici nu se înlătură concluziile certificatului medico-legal nr. 671 din
07.06.2011 emis de Serviciul Medico-legal Galaţi.
2. Referitor la fapta din data de 13.06.2011, instanţa reţine că în jurul orei 18.30, inculpatul M M-
Z, fiind însoţit de mai multe persoane, se îndrepta spre locuinţa unei rude, cu scopul de a face un grătar,
în acea zi fiind sărbătoare.
Drumul spre locuinţa rudei, trece prin faţa casei părţii vătămate S M. Între rudele părţii vătămate
şi partea vătămată, pe de o parte, şi inculpat şi fratele său, M D, pe de altă parte, s-a iscat un conflict
verbal, din cauză că M D urinase în faţa porţii părţii vătămate, în prezenţa altor persoane.
La un moment dat, fiind în stare de ebrietate, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul
în zona feţei, de faţă fiind şi soţul acesteia, S I.
Conform certificatului medico-legal nr. 695 din 14.06.2011, emis de Serviciul medico-legal
Galaţi, partea vătămată a prezentat leziune de violenţă care a putut fi produsă prin lovire cu corp dur.
Partea vătămată nu a fost internată şi a necesitat 17-18 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Fapta inculpatului M M-Z de a o lovi, în ziua de 33.06.2011, pe partea vătămată S M, cauzându-
i leziuni vindecabile în 17-18 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de
lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal.
Se dovedeşte cu următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate;
certificatul medico-legal nr. 695 din 14.06.2011 emis de Serviciul Medico-legal Galaţi; declaraţiile
martorilor şi declaraţiile inculpatului.
Elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de lovire a părţii vătămate, iar încadrarea
dată de art. 180, al. 2, C.P., este dată de împrejurarea că, părţii vătămate i-au fost produse leziuni
vindecabile în 17 - 18 zile îngrijiri medicale, aşa cum este menţionat în certificatul medico-legal nr. 695
din 14.06.2011 emis de Serviciul Medico-legal Galaţi
Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpatului faţă de fapta săvârşită şi urmările
acesteia îmbracă forma vinovăţiei în modalitatea intenţiei, astfel după cum este ea definită de art. 19
C.P., acesta putând prevedea rezultatul faptei sale, în condiţiile în care a lovit partea vătămată cu
pumnul, fiind fără relevanţă sub aspectul laturii subiective, dacă a urmărit producerea rezultatului sau
doar l-a acceptat.
Instanţa va respinge apărarea inculpatului, prin care a încercat să demonstreze că nu el a lovit
partea vătămată, ci numitul C A. Fiind audiat în faţa instanţei, acesta a arătat că la solicitarea
inculpatului M M-Z, a fost cu acesta la magazinul părţii vătămate, să recunoască săvârşirea faptei, deşi
nu era adevărat. Drept urmare, instanţa nu poate decât să aprecieze că inculpatul a încercat să
ascundă adevărul, prin distorsionarea faptelor şi a probelor. Declaraţia martorului C A făcută în faţa
primei instanţe, se coroborează cu întreg materialul probator administrat în cauză, motiv pentru care,
apărarea inculpatului că nu a săvârşit el fapta, va fi înlăturată.
Drept urmare, instanţa reţine că inculpatul M M Z se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de
lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al. 2 Cod penal (parte vătămată B I) şi lovire sau alte violenţe,
prev. de art. 180 al. 2 Cod penal (parte vătămată S M), ambele în concurs real, potrivit dispoziţiilor art.
33 lit. a C.P., M D, pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al. 2 Cod
penal (parte vătămată B I) şi lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al. 2 Cod penal (parte vătămată S
M), ambele în concurs real, potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. a C.P. şi M V G, pentru săvârşirea infracţiunii
de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al. 2 Cod penal (parte vătămată B I).
La individualizarea pedepselor care urmează să fie aplicate celor trei inculpaţi, pentru
infracţiunile reţinute, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72
din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, urmările produse, atingerea adusă
valorilor sociale ocrotite şi circumstanţele reale de săvârşire.
De asemenea, instanţa va reţine că inculpaţii nu au recunoscut fapta, iar în ceea ce îl priveşte
pe inculpatul M M, acesta a încercat să inducă în eroare instanţa, încercând să acrediteze ideea că
altcineva a săvârşit fapta, determinând martorul să declare în acest sens.
Va mai reţine că, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M M-Z a mai suferit două condamnări
pentru infracţiuni de violenţă, respectiv pentru art. 181 Cod penal în anul 2001, şi pentru art. 180 în anul
2003.
Prin sentinţa penală nr. 304 din 17.08.2010 a Judecătoriei tg. Bujor, definitivă prin neapelare la
data de 30.08.2010, inculpatul M D a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu
suspendare pentru art. 192 al. 1 şi art. 193 al. 1 Cod penal. Îi sunt aplicabile prevederile art. 37 lit. a şi
art. 83 Cod penal , iar inculpatul M V G nu are antecedente penale. După comiterea faptei s-a sustras
de la cercetări şi nu a fost posibilă audierea sa în calitate de învinuit/inculpat.
Având în vedere că la săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, săvârşită în dauna părţii
vătămate B I, cei trei inculpaţi au fost împreună, pentru această faptă sunt incidente prevederile art. 75
lit. a C.P.
Având în vedere aceste criterii, instanţa va dispune în baza art.180 alin.2 Cod penal, cu
aplicarea art. 75 lit. C.p., condamnă pe inculpatul M M-Z zis „Felice”, cu antecedente penale, dar
nerecidivist, la pedeapsa închisorii de 6 (şase) luni, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte
violenţe (parte vătămată B I).
În baza art.180 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a C.p., condamnă pe acelaşi inculpat, la
pedeapsa închisorii de 6 (şase) luni, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (parte
vătămată S M).
Constată că cele două infracţiuni sunt săvârşite în concurs real, iar în baza art. 33 lit. a raportat
la art.34 lit. b, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea aceea de 6 (şase) luni închisoare.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, care va fi aplicată
inculpatului pe lângă fiecare infracţiune în parte, inclusiv pe lângă pedeapsa rezultantă, aceasta trebuie
realizată atât în baza articolelor 71 şi 64 Cod penal, cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor
Omului, a Protocoalelor adiţionale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în
conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 2 şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern
ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr. 30/ 1994.
Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii ( hotărârea din 30 martie 2004 ), Curtea a analizat
chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deţinute aflate în executarea unei
pedepse, constatând că în legislaţia britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deţinuţilor
condamnaţi, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracţiunii” ( aceeaşi
concepţie a legiuitorului reflectându-se şi în legislaţia română actuală, n. inst. ). Curtea a acceptat „că
există o marjă naţională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului
de vot al deţinuţilor poate fi justificată în timpurile moderne şi a modului de menţinere a justului
echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adiţional a fost încălcat, întrucât
„legislaţia naţională nu analizează importanţa intereselor în conflict sau proporţionalitatea şi nu poate
accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deţinut, în orice împrejurare, intră în
marja naţională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză şi-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al
unei restricţii automate impuse deţinuţilor condamnaţi şi se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.
În consecinţă, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii
dreptului de a vota, care nu lasă nicio marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării
temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adiţional.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa nu va
aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în
ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau
comportamentul inculpatului.
În acelaşi sens este şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. LXXIV din 5 noiembrie
2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispoziţiile art. 71 din Codul penal
referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a), teza I – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune
aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
Astfel, natura faptei săvârşite şi circumstanţele producerii acesteia determină instanţa a aprecia
că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, şi în consecinţă, în temeiul art. 71 Cod penal şi art.
3 din Protocolul nr. 1 adiţional C.E.D.O., va interzice inculpatului, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a II-a şi lit. b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective
publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În ceea ce priveşte scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C.P., instanţa apreciază că acesta
poate fi atins şi fără privare de libertate, în consecinţă va dispune suspendarea condiţionată a executării
pedepsei, potrivit dispoziţiilor art. 81 Cod penal, pe un termen de încercare de doi ani şi şase luni,
stabilit conform art. 82 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor
prevăzute de art. 83 şi 84 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării
condiţionate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5, suspendă executarea pedepselor accesorii aplicate în cauză, pe durata
suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
De asemenea, în baza art. 180 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a C.p., condamnă pe
inculpatul M V G, fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 6 (şase) luni, pentru săvârşirea
infracţiunii de lovire sau alte violenţe (parte vătămată B I).
Pentru aceleaşi motive analizate în cazul primului inculpat, instanţa va interzice inculpatului, în
temeiul art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a) teza II şi lit. b) Cod penal, pe perioada executării pedepsei
aplicate, următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi
dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În ceea ce priveşte scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C.P., instanţa apreciază că acesta
poate fi atins şi fără privare de libertate, în consecinţă va dispune suspendarea condiţionată a executării
pedepsei, potrivit dispoziţiilor art. 81 Cod penal, pe un termen de încercare de doi ani şi şase luni,
stabilit conform art. 82 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor
prevăzute de art. 83 şi 84 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării
condiţionate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5, suspendă executarea pedepselor accesorii aplicate în cauză, pe durata
suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M D, instanţa va dispune în baza art. 180 alin.2 Cod penal,
cu aplicarea art. 75 lit. a C.p. si art..37 lit. a C.p., condamnarea acestuia, la pedeapsa închisorii de 8
(opt) luni, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (parte vătămată B I).
Instanţa reţine că prin sentinţa penală nr. 304 din 17.08.2010 a Judecătoriei tg. Bujor, definitivă
prin neapelare la data de 30.08.2010, inculpatul M D a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani
închisoare cu suspendare pentru art. 192 al. 1 şi art. 193 al. 1 Cod penal, iar infracţiunea pentru care a
fost trimis în judecată în prezentul dosar a fost săvârşită în cursul termenului de încercare stabilit prin
această condamnare.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 83 C.P., dispune revocarea suspendării condiţionate a
executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr.304/17.08.2010 a
Judecătoriei Tg.Bujor, definitivă prin neapelare, la data de 03.08.2010 şi va dispune executarea acestei
pedepse, în întregime, alăturat de pedeapsa stabilită în această cauză, urmând ca inculpatul să execute
în total 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni.
Pentru aceleaşi motive analizate în cazul primului inculpat, care nu vor mai fi reluate, instanţa
va interzice inculpatului, în temeiul art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a) teza II şi lit. b) Cod penal, pe
perioada executării pedepsei aplicate, următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau
în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Pe latură civilă, instanţa ia act că părţile vătămate B I s-a constituit parte civilă în cauză cu
suma de 4.400 lei, reprezentând daune morale, iar parte vătămată S M, cu suma de 5.000 lei, tot daune
morale.
De asemenea, şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi, s-a constituit
parte civilă cu suma de 374,3 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă medicală acordată părţii vătămate
B I.
Având în vedere că la data soluţionării prezentei, a intrat în vigoare Legea nr. 287/2009 privind
Codul civil, instanţa va analiza aplicabilitatea în timp a Legii civile. Potrivit art. 103 din Legea nr.
71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de
prejudicii (răspunderea delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârşirii faptei ilicite.
Noul cod civil a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, iar faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, din
prezentul dosar fiind săvârşite înainte de această dată (luna iunie 2011). Faţă de aceste prevederi,
instanţa va analiza cererea, prin raportare la prevederile vechiului cod civil, care va fi menţionat în
continuare ca fiind Codul civil 1864.
Instanţa califică cererile în pretenţii ale părţilor vătămate, ca fiind întemeiate pe dispoziţiile art.
998 – 999 C.C., fiind evident că ne aflăm în sfera răspunderii delictuale.
Având în vedere prevederile art. 998 C.C. 1864, potrivit cărora, orice faptă a omului, care
cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara, instanţa
constată că în cauză s-a făcut dovada existenţei faptei ilicite (sub aspect penal, aceasta fiind apreciată
ca fiind infracţiune) şi existenţa vinovăţiei (în speţă fiind vorba de vinovăţia penală sub forma intenţiei,
care este cea mai gravă formă de vinovăţie, fiind înglobată vinovăţiei civile).
În ceea ce priveşte solicitarea părţii vătămate B I de obligare a inculpaţilor la plata sumei de
4.400 lei, reprezentând daune morale, instanţa reţine că fapta cauzatoare de prejudicii a fost săvârşită
de cei trei inculpaţi împreună, fiindu-le imputabilă, iar sub acest aspect, în cauză sunt incidente
prevederile art. 1003 C.C. 1864, răspunderea celor doi fiind una solidară.
Referitor la cuantumul sumei solicitate, apreciem că daunele morale nu reprezintă un echivalent
al suferinţelor cauzate, ci doar o modalitate de reparare a prejudiciului moral cauzat prin fapta ilicită.
Pe de altă parte, infracţiunea de lovire, prin natura ei, este reglementată în vederea protejării
integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanei, şi mai puţin în vederea protejării demnităţii acesteia.
Indiscutabil, ca urmare a săvârşirii infracţiunii, părţii vătămate i-au fost cauzate suferinţe fizice
şi psihice urmare loviturii, suferinţe ce nu pot fi cuantificate, aducându-se atingere integrităţii corporale şi
sănătăţii acesteia – atribute ale persoanei de o deosebită însemnătate fără de care persoana nu se
poate bucura pe deplin de viaţă şi de celelalte atribute inerente ale acesteia, astfel cum rezultă din
înscrisurile medicale aflate la dosar.
Pentru aceste motive, în baza dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 C.p.p. raportat la art. 998 – 999
Cod civil 1864 şi art.1003 C.civ.1864 instanţa va admite în parte cererea şi va obliga în solidar pe cei
trei inculpaţi să achite părţii vătămate B I, suma de 1000 lei, reprezentând daune morale.
Cu aceeaşi motivare, pe care nu o vom mai relua, şi în cazul părţii vătămate S M, instanţa
apreciază cererea acesteia ca fiind întemeiată în parte, iar în baza art. 14 şi art. 346 C.p.p. raportat la
art. 998 – 999 Cod civil 1864, obligă pe inculpatul M M-Z să achite părţii vătămate, suma de 1000 lei,
reprezentând daune morale.
În ceea ce priveşte solicitarea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi,
instanţa reţine că au fost depuse dovezi în acest sens. Art. 313 din Legea nr. 95/2006, obligă
persoanele care răspund potrivit legii şi care, prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, să
repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate
de asistenţa medicală acordată.
Faţă de această situaţie, în temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art.14
C.p.p. şi 998-999 Cod civil 1864, obligă în solidar pe cei trei inculpaţi să plătească suma de 374,3 lei
reprezentând despăgubiri civile către Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi,
cu sediul în str. Brăilei, nr.177, jud. Galaţi, cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă medicală acordată părţii
vătămate Beraru Ilie.
În temeiul art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, obligă fiecare inculpat la plata sumei de 200 de lei cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat.
