Loviri şi alte vătămări
| Comentarii |
|
JUDECĂTORIA MOINEŞTI JUDEŢUL BACĂU
MOTIVAREA SENTINŢEI PENALE NR. 573/7.12.2012
Prin rechizitoriul nr. 2062/P/2012 din data de 19.09.2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria M a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului A.P., cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută de art. 180 alin. 2 C. pen, cauza fiind înregistrată pe rolul instanţei la data de 05.10.2012, sub nr. 4666/260/2012.
In fapt, prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut, în esenţă, că în ziua de 22.07.2012, inculpatul A.P. a lovit-o cu pumnul în faţă pe partea vătămată M.S., provocându-i acesteia leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 8-10 zile de îngrijiri medicale.
La data de 26.07.2012, partea vătămată M.S., în cadrul declaraţiei date în faţa organelor de poliţie, a înţeles să formuleze plângere prealabilă împotriva inculpatului A.P., cu respectarea dispoziţiilor art. 180 alin. 3 C. pen. şi 284 alin. 1 C. proc. pen.
Pentru a reţine această situaţie de fapt, în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă : declaraţia părţii vătămate, declaraţiile martorilor, declaraţia învinuitului, certificatul medico-legal nr. 982 Al din 23.07.2012, proces-verbal de cercetare la faţa locului.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale pentru suma de 5.000 lei, reprezentând daune morale şi materiale.
La termenul de judecată de la data de 07.12.2012, deşi citată cu menţiunea de a preciza cuantumul daunelor morale şi al celor materiale pretinse şi de a propune probe în susţinerea pretenţiilor civile formulate, instanţa a luat act de faptul că partea civilă nu a înţeles să îşi precizeze pretenţiile şi a admis cererea inculpatului privind judecata cauzei potrivit dispoziţiilor art. 3201 C.proc pen.
La dosar au fost depuse de către inculpat, potrivit dispoziţiilor art. 320 l alin. 2 C. proc pen, înscrisuri în circumstanţiere.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
In fapt, la data de 22.07.2012 , în jurul orelor 16 30 , aflându-se cu caii în zona râului Tazlău, pe fondul unei discuţii în contradictoriu reprezentată de pericolul pe care îl prezentau animalele pentru copii aflaţi în râu la scăldat, inculpatul A.P. a lovit-o cu pumnul în zona feţei pe partea vătămată M.S., cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 8-10 zile de îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt descrisă mai sus rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv declaraţia părţii vătămate ( filele 8-10 d.u.p.), declaraţia martorei T.A.V.( filele 10-11 d.u.p), declaraţia martorului V.N.I.( filele 12-13 d.u.p ), declaraţia inculpatului (filele 15, 17-18 d.u.p), certificatul medico-legal nr. 982 Al din
23.07.2012, care atestă traumatismele suferite de partea vătămată în urma loviturilor primite de la inculpat.
Astfel, instanţa reţine că, în data de 22.07.2012, în jurul orelor 1630, aflându-se cu caii în zona râului Tazlău spre a-i adăpa, cerându-i-se de către partea vătămată să scoată animalele din apă pentru a nu lovi copiii ce făceau baie în râu, inculpatul A.P. a lovit-o cu pumnul în zona feţei pe partea vătămată M.S., provocându-i acesteia leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 8-10 zile de îngrijiri medicale. în cadrul declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, arătând că a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în zona bărbiei, aşa cum indică şi concluziile certificatului medico-legal care atestă existenţa unui traumatism facial, hematoame şi plăgi contuze vestibulare la ambele buze, traumatism mandibular cu plagă confuză, suturată, mandibular drept.
Martorii audiaţi în cauză confirmă starea de fapt reţinută, arătând că l-au văzut pe inculpatul A.P. aplicându-i părţii vătămate o lovitură cu pumnul în zona bărbiei.
în drept, fapta inculpatului care la data de 22.07.2012, în jurul orelor 1630, a lovit-o cu pumnul în faţă pe partea vătămată M.S., provocându-i acesteia leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 8-10 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elemnetele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art 180 alin. 2 C. pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii s-a realizat prin lovirea părţii vătămate de către inculpat cu pumnul în zona feţei, aşa cum reiese din materialul probator administrat.
Urmarea imediată constă în traumatismele produse părţii vătămate, atestate de concluziile certificatului medico-legale nr. 982 Al din 23.07.2012.
între acţiunea inculpatului şi rezultatul constând în vătămarea suferită de victimă există legătură de cauzalitate, pusă în evidenţă prin declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor şi ale inculpatului.
în ceea ce priveşte latura subiectivă, se constată faptul că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, prevăzând şi urmărind lovirea părţii vătămate, chiar dacă nu a avut reprezentarea exactă a urmărilor faptei sale (numărul de zile de îngrijiri medicale).
Constatând, pe baza probelor administrate, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat cu intenţie directă, în temeiul art. 345 C. proc pen, instanţa va dispune condamnarea acestuia, urmând ca la alegerea şi proporţionalizarea pedepsei să ţină seama de criteriile prevăzute de art.72 alin. 1 C pen.
La individualizarea pedepsei ce urmează a se aplica inculpatului, instanţa urmează să aibă în vedere, cu prioritate, limitele de pedeapsă reduse cu o treime, respectiv cu o pătrime, conform dispoziţiilor art. 320 C proc pen, dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă stabilite în partea specială, gradul de pericol social concret, persoana infractorului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
în ceea ce priveşte pericolul social concret al faptei, acesta va fi apreciat în baza art. 18 alin. 2 C. pen., urmând să se ţină cont de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care faptele au fost comise, de urmarea produsă, de persoana şi conduita inculpatului.
Instanţa reţine că fapta a fost săvârşită de către inculpat în public, cu desconsiderarea normelor de convieţuire socială, atitudine pusă în evidenţă de fapta acestuia de a o lovi pe partea vătămată care, spre a înlătura un potenţial pericol pe care îl
reprezentau animalele aflate în apropierea copiilor, i-a cerut acestuia să scoată caii din apă.
Instanţa va avea în vedere la stabilirea pedepsei şi circumstanţele referitoare la persoana inculpatului, respectiv faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, qşte căsătorit şi are un loc de muncă stabil, fiind de ocupaţie de sudor.
Faţă de modalitatea de acţionare a inculpatului, de leziunile produse părţii vătămate şi faţă de numărul de zile de îngrijiri medicale pe care le-a necesitat partea vătămată ca urmare a agresiunii, având în vedere şi conduita anterioară a inculpatului, instanţa apreciază că funcţia educativă a pedepsei în procesul penal şi scopul său prevăzut de legiuitor, de a fi o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare pentru infractor, se pot realiza prin aplicarea unei pedepse cu amenda penală, care să îl avertizeze pe inculpat asupra consecinţelor faptelor sale.
In aprecierea cuantumului amenzii penale ce se va aplica, instanţa va ţine cont de limitele acesteia aşa cum sunt stabilite prin art. 63 C.pen. raportat la art. 180 alin. 2 Cp., însă stabilirea pedepsei nu trebuie să fie de aşa natură încât inculpatul să tragă concluzia că fapta săvârşită nu prezintă pericol social destul de grav şi ar putea continua săvârşirea de asemenea fapte.
Pentru aceste motive, în baza art. 180 alin. 2 C. pen. raportat la art. 63 alin. 3 teza a-IÎ-a C. pen., cu aplicarea art. 320 C proc pen, instanţa va condamna inculpatul la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.000 lei, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire şau alte violenţe, pedeapsă pe care o consideră suficientă pentru realizarea funcţiilor prevăzute de art. 52 C. pen.
Va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63l C. pen., privind înlocuirea pedepsei amenzii penale cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credinţă de la plata amenzii penale.
In privinţa laturii civile a cauzei, partea vătămată s-a constituit parte civilă pentru suma de 5.000 lei, reprezentând daune morale şi daune materiale.
Instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 1357 C. civil, „ cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.
Potrivit dispoziţiilor art. 1381 alin. 1 C. civil, „ Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie, fără a se distinge după cum prejudiciul este moral sau material.
Pentru admiterea acţiunii civile, instanţa trebuie să verifice întrunirea cumulativă a condiţiilor generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C. civ., respectiv: existenţa unui prejudiciu cert şi nereparat, existenţa unei fapte ilicite săvârşite de către inculpat, existenţa vinovăţiei ca atitudine psihică a inculpatului faţă de faptă şi urmările acesteia, precum şi existenţa raportului de cauzalitate între faptă şi prejudiciul Cauzat.
Prin lovirea părţii civile, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-10 zile de îngrijiri medicale, inculpatul a săvârşit cu vinovăţie o faptă ilicită în sensul art. 1357 C. civ., acesta prevăzând şi urmărind producerea unei vătămări integrităţii corporale şi a sănătăţii părţii vătămate.
în ceea ce priveşte prejudiciul produs părţii civile, instanţa reţine că partea civilă nu a făcut dovada prejudiciului material produs prin fapta ilicită a inculpatului, astfel încât urmează să respingă ca neîntemeiate pretenţiile acesteia privind obligarea inculpatului la plata daunelor materiale.
Cu privire la daunele morale, instanţa va reţine că leziunile descrise în certificatul medico-legal depus la dosar au provocat în mod incontestabil părţii civile suferinţe fizice, iar agresarea sa în public a fost de natură să o plaseze într-o situaţie umilitoare faţă de persoanele prezente, provocându-i frustrare, umilinţă sau furie şi conducând la pierderea încrederii în siguranţa personală, mai ales atunci când se află într-un loc public.
Instanţa consideră că daunele morale reprezintă satisfacţii echitabile destinate a compensa material suferinţele fizice şi psihice ale părţii vătămate, urmare a faptei ilicite a inculpatului, astfel încât instanţa apreciază ca suma de 500 lei acordată cu titlu de daune morale poate fi considerată o reparaţie echitabilă a prejudiciului moral suferit de către partea civilă.
Faţă de cele arătate mai sus, în temeiul art. 14 alin. 3 şi alin. 5 C. proc. pen„art. 346 alin. 1 C.proc.pen şi art. 1.357 C. civil, instanţa va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M.S. şi va obliga inculpatul să plătească acesteia suma de 500 lei cu titlu de daune morale, repsingând pretenţiile acesteia privind obligarea inculpatului la plata daunelor materiale ca neîntemeiate.
In baza art 191 alin. 1 C. proc. pen, instanţa va obliga inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 50 lei cheltuieli avansate de către stat în vederea desfăşurării urmării penale şi suma de 250 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul judecăţii.
