Loviri şi alte vătămări
| Comentarii |
|
JUDECĂTORIA MOINEŞTI JUDEŢUL BACĂU
MOTIVAREA SENTINŢEI PENALE NR. 559/07.12.2012
Prin rechizitoriul nr. 2123/P/2012 din data de 20.09.2012, Parchetul de pe l|ngă Judecătoria Moineşti a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea %, judecată a inculpatului D.G., cercetatîn stare de libertate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, săvârşită în stare de recidivă postexecutorie, faptă prevăzută de art. 180 alin. 2 C. pen cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen, cauza fiind înregistrată pe rolul instanţei la data de 28.09.2012, sub nr. 4536/260/2012.
In fapt, prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut, în esenţă, că în ziua de 29.07.2012, în jurul orelor 13 00 - 14 00 , întâlnindu-se pe stradă, în apropierea domiciliului părţii vătămate, inculpatul D.G. a lovit-o pe partea vătămată, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 18-19 zile de îngrijiri medicale.
La data de 02.08.2012, partea vătămată N.I. a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului D.G., cu respectarea dispoziţiilor art. 180 alin. 3 C. pen. şi 284 alin. 1 C. proc. pen.
Pentru a reţine această situaţie de fapt, în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă : declaraţia părţii vătămate, declaraţiile martorilor, declaraţia învinuitului, certificatul medico-legal nr. 1039/A din 30.07.2012 şi nr. 1039/A 1 din 01.08.2012, înscrisuri doveditoare ale pretenţiilor civile, proces-verbal întocmit de organele de poliţie la data de 29.07.2012.
Sub aspectul laturii civile s-a menţionat că partea vătămată s-a constituit parte favilă în cursul urmăririi penale pentru suma de 10.000 lei, reprezentând daune materiale şi morale, iar Spitalul Municipal de Urgenţă B nu s-a constituit parte civilă.
De asemenea, citat în cursul judecăţii cu menţiunea de a indica dacă înţelege să se constituie parte civilă, Serviciul de Ambulanţă Judeţean B a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză.
La termenul de judecată de la data de 26.10.2012, după punerea în discuţia părţilor a regularităţii actului de sesizare al instanţei, faţă de menţiunile din cazierul judiciar al inculpatului, depus la dosar, instanţa a dispus ataşarea sentinţei penale nr. 509 din data de 18.11.2008, pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosarul penal nr. 3628/260/2012, însoţită de referatul grefierului de la Biroul Executări Penal privind rămânerea definitivă a acesteia.
La termenul de judecată de la data de 23.11.2012, instanţa a luat act de constituirea părţii vătămate ca parte civilă în procesul penal pentru suma de 10.000 lei daune morale şi 1000 lei daune materiale, declaraţia acesteia fiind consemnată în scris şi ataşată la dosar şi a admis cererea inculpatului privind judecata cauzei potrivit dispoziţiilor art. 3201 C.proc pen.
La dosar a fost depusă fişa de cazier judiciar a inculpatului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa retine următoarele: în fapt, la data de 29.07.2012, între orele 13 00 - 14 od, întâlnindu-se pe stradă, fiiapropierea domiciliului părţii vătămateN.L, din Mun. M, str. Mihai Eminescu, jud. Bacău, pe fondul unui conflict mai vechi, inculpatul D.G. a lovit-o pe partea vătămată
cu pumnii şi picioarele, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 18-19 zile de îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt descrisă mai sus rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, în faza de urmărire penală, respectiv declaraţia părţii vătămate ( filele 17-18 d.u.p.), declaraţia martorei N.C. ( filele 19-20 d.u.p), declaraţia martorului N.C.( filele 21-22 d.u.p), declaraţia inculpatului ( filele 28-29 d.u.p), certificatele medico-legaie nr. 1039/A din 30.07.2012 şi nr. 1039/A 1 dm 01.08.2012, care atestă traumatisme!© suferite de partea vătămată în urma loviturilor primite de la inculpat.
Astfel, instanţa reţine că, în timp ce se întorcea de la secţia de votare, la aproximativ 20-30 m de domiciliul său, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul D.G. şi după o discuţie în contradictoriu cu acesta, având la bază un conflict preexistent, a fost lovită de către inculpat cu pumnii şi picioarele. Martori oculari la săvârşirea faptei au fost fiul părţii vătămate, N.C. şi soţia acestuia, N.C, aceştia confirmând starea de fapt relatată de către partea vătămată, în sensul că l-au văzut pe inculpat în timp ce îi aplica părţii vătămate lovituri cu pumnii şi picioarele. In urma loviturilor primite, părţii vătămate i-au fost distruşi ochelarii de vedere şi a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 18-19 zile de îngrijiri medicale, aşa cum reiese din certificatul medical aflat la dosarul cauzei.
Astfel, potrivit certificatului medico-legal nr. 1039/A 1 din 01.08.2012, depus la dosarul cauzei, în urma loviturilor primite, partea vătămată a prezentat diagnosticul de contuzie oculo-palpebrală recentă, ce a survenit pe o afecţiune mai veche, respectiv cataractă operată în luna ianuarie 2012, edem macular posttraumatic, leziunile produse necesitând pentru vindecare 18-19 zile de îngrijiri medicale.
Audiat în cursul urmării penale, inculpatul recunoaşte nuanţat fapta, fără ca declaraţia acestuia să se coroboreze cu restul probelor administrate în cauză. Astfel acesta afirmă că a fost prins de tricou de partea vătămată şi, pentru a scăpa, i-a aplicat doar o lovitură cu dosul palmei şi a îmbrâncit-o, aceasta dezechilibrându-se şi căzând peste un gard.
Martori la săvârşirea faptei, N.C. şi N.C. declară că l-au văzut pe inculpat în timp ce o lovea pe partea vătămată cu pumnii şi picioarele, iar certificatele medico-legaie eliberate părţii vătămate atestă existenţa unor leziuni ce nu putea fi produse doar printr-o lovitură cu palma.
în drept, fapta inculpatului, care la data de 29.07.2012, în jurul orelor 13 00-14 00 , pe stradă, a lovit-o pe partea vătămată N.I. cu pumnii şi picioarele, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 18-19 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C.pen cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) C.pen., fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii s-a realizat prin lovirea părţii vătămate de către inculpat cu pumnii şi picioarele, aşa cum reiese din materialul probator administrat.
Urmarea imediată constă în traumatismele produse părţii vătămate, atestate de concluziile certificatelor medico-legaie nr. i039/A din 30.07.2012 şi nr. 1039/A 1 din 01.08.2012, potrivit cărora partea vătămată a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire activă cu mijloace contondente, putând data din 29.07.2012 şi care au necesitat pentru vindecare 18-19 zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate dintre acţiunea inculpatului şi rezultatul constând în vătămarea suferită de victimă este evidentă, pusă în evidenţă prin declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor şi ale inculpatului.
în ceea ce priveşte latura subiectivă, se constată faptul că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, prevăzând şi urmărind lovirea părţii vătămate, chiar dacă nu a avut reprezentarea exactă a urmărilor faptei sale (numărul de zile de îngrijiri medicale).
Aşa cum reiese din fişa de cazier judiciar a inculpatului, infracţiunea de lovire şi alte violenţe a fost săvârşită de către inculpat în stare de recidivă postexecutorie, coiistituind al doilea termen al recidivei, în conformitate cu dispoziţiile art. 37 alin. 1 lit. b C pen.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 382/12.05.1997 a Judecătoriei Moineşti, Definitivă prin decizia penală 944/A/07.10.1997 a Tribunalului Bacău, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208-209 lit. a, g, i C pen, fiind arestat la data de 01.03.1998 şi eliberat la data de 26.08.1999, rămânând un rest neexecutat de 551 zile. Prin sentinţa penală nr. 2343/12.11.2004 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin decizia penală nr. 392/P/24.06.2005 a Curţii de Apel Constanţa, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208-209 lit. a,g,i C.pen cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen, fiind arestat la data de 18.08.2005 şi eliberat în data de 09.05.2006, rămânând de executat un rest de 100 zile.
Având în vedere că, după executarea celor două pedepse mai mari de 6 luni închisoare, inculpatul a săvârşit din nou, cu intenţie, o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, instanţa urmează să reţină ca fapta de lovire sau alte violenţe a fost săvârşită de către inculpat în stare de recidivă postexecutorie.
Constatând, pe baza probelor administrate, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat cu intenţie directă, în temeiul art. 345 C. proc pen, instanţa va dispune condamnarea acestuia, urmând ca la alegerea şi proporţionalizarea pedepsei să ţină seama de criteriile prevăzute de art. 72 alin.l C pen. Ie Prin urmare, la individualizarea pedepsei ce urmează a se aplica inculpatului, instanţa va avea în vedere, cu prioritate, limitele de pedeapsă reduse cu o treime, respectiv cu o pătrime, conform dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen, dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă stabilite în partea specială, gradul de pericol social concret, persoana infractorului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
în ceea ce priveşte pericolul social concret al faptei, acesta va fi apreciat în baza art. 18 alin. 2 C. pen., urmând să se ţină cont de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care faptele au fost comise, de urmarea produsă, de persoana şi conduita inculpatului.
Astfel, instanţa va retine că motivul ce a stat la baza actelor de violentă îl constituie nemulţumirea generată de conflicte mai vechi cu partea vătămată, aşa cum reiese din declaraţiile inculpatului şi ale părţii vătămate, cât şi dintr-un răspuns formulat de către Poliţia Municipiului Moineşti în urma unei sesizări venite din partea părţii vătămate în ceea ce priveşte comportamentul inculpatului.
Instanţa va reţine că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată într-un loc public, în jurul orelor 13 30 , în apropierea domiciliului acesteia, fapta acestuia trădând lipsa oricărei consideraţii sau respect pentru integritatea fizică a părţii vătămate şi pentru termele sociale, dar şi lipsa oricărei temeri că poate fi sancţionat.
! Instanţa va avea în vedere la stabilirea pedepsei şi circumstanţele referitoare la persoana inculpatului.
In vârstă de 36 de ani, inculpatul este necăsătorit, fără ocupaţie şi fără loc de muncă, recidivist postexecutoriu. Din fişa de cazier judiciar a inculpatului reiese că prin sentinţa nr. 509 IX8.11.2008, pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosarul nr.
3629/260/2008, definitivă prin decizia penală nr. 146/R/12.02.2009 a Tribunalului Bacău, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.000 lei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. 2 C. pen, raportat la art. 37 C.pen. De asemenea, faţă de acesta s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea de sancţiuni administrative pentru diverse alte fapte.
Reţinând starea de recidivă postexecutorie, faptul că nu este prima dată când săvârşeşte o faptă penală îndreptată împotriva integrităţii corporale şi sănătăţii persoanei şi numeroasele sancţiuni administrative aplicate inculpatului pentru diverse fapte pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, instanţa constată perseverenţa infracţională a inculpatului şi lipsa unor dovezi de îndreptareŞfă comportamentului infracţional al acestuia. :f
Punând în balanţă toate aceste aspecte, în baza art. 180 alin. 2 C. pen. raportat la art. 37 lit b) C pen., cu aplicarea art. 320 C. proc. pen, instanţa va condamna inculpatul la pedeapsa închisorii de un an pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, în stare de recidivă postexecutorie, considerând-o proporţională cu gravitatea faptei deduse judecăţii şi suficientă pentru a se atinge scopul preventiv, educativ şi coercitiv reglementat de art. 52 C pen.
în ceea ce priveşte modalitatea de executarea a pedepsei principale aplicate inculpatului, instanţa va dispune executarea acesteia în regim privativ de libertate, executare necesară pentru reeducarea condamnatului, având în vedere perseverenţa infracţională a acestuia.
în privinţa aplicării pedepselor accesorii, aceasta trebuie realizată în baza art. 71 şi art. 64 C. pen, dar şi din prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiţionale la Convenţie şi a jurisprundenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, potrivit art. 11 alin. 2 şi art. 20 din Constituţia României fac parte din dreptului intern.
în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului ( cauza Sabou şi Pârcălab contra României, cauza Hirst contra Marii Britanii) şi interpretarea cu foi|ă obligatorie dată dispoziţiilor art. 71 C.pen. de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul Deciziei nr. 74/2007, instanţa reţine că natura faptei săvârşite, reflectând atitudinea inculpatului de sfidare a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi a acestuia în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. 1 lit a teza a Ii-a şi lit. b, fără însă a reţine că acesta este nedemn să exercite şi dreptul de alege.
în aceste condiţii, în temeiul art. 71 C.pen., instanţa va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a 11-a şi lit. b) C.pen, pe durata executării pedepsei principale.
în privinţa laturii civile a cauzei, partea vătămată s-a constituit parte civilă pentru suma de 10.000 lei daune morale şi 1.000 lei daune materiale.
Instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 1357 C. civil, „ cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.
Potrivit dispoziţiilor art. 1381 alin. 1 C. civil, „ Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie, fără a se distinge după cum prejudiciul este moral sau material
Pentru admiterea acţiunii civile instanţa trebuie să verifice întrunirea cumulativă a condiţiilor generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C. cif^, respectiv: existenţa unui prejudiciu cert şi; nereparat, existenţa unei fapte ilicite săvârşite de către inculpat, existenţa vinovăţiei ca atitudine psihică a inculpatului faţă de faptă şi urmările acesteia, precum şi existenţa raportului de cauzalitate între faptă şi prejudiciul cauzat.
Prin lovirea părţii civile, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 18-19 zile de îngrijiri medicale, inculpatul a săvârşit cu vinovăţie o faptă ilicită în sensul art. 1357 C. civ., acesta prevăzând şi urmărind producerea unei vătămări ititegrităţii corporale şi a sănătăţii părţii vătămate.
Cu privire la prejudiciul produs părţii civile, instanţa reţine din declaraţia părţii vătămate constituite parte civilă şi din înscrisurile depuse la dosar că partea civilă a efectuat o serie de cheltuieli ocazionate de obţinerea certificatelor medicale, pentru efectuarea unui consult oftalmologie şi achiziţionarea unei perechi noi de ochelari, ca urmare a distrugerii celor vechi prin fapta săvârşită de către inculpat ( filele 9-14).
Prin urmare, în ceea ce priveşte daunele materiale pretinse de către partea civilă, instanţa urmează să le admită în parte şi să oblige inculpatul la plata sumei de 528 lei cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând cheltuielile efectuate de către partea vătămată pentru eliberarea certificatelor medicale, costul consultaţiei oftalmologice şi contravaloarea unei perechi de ochelari, restul pretenţiilor civile privind acordarea daunelor materiale urmând a fi respinse ca neîntemeiate.
Cu privire la daunele morale, instanţa reţine că, deşi acestea sunt necesare, sumele solicitate de către partea civilă sunt disproporţionate în raport cu fapta inculpatului.
Leziunile descrise în actele aflate la dosar au provocat în mod incontestabil părţii civile suferinţe fizice, iar agresarea sa în public a fost de natură să o plaseze într-p^şituaţie umilitoare faţă de persoanele prezente, provocându-i frustrare, umilinţă sau fŞrie şi conducând la pierderea încrederii în siguranţa personală, mai ales atunci când se află într-un loc public.
Prin urmare, faţă de cele mai sus precizate, instanţa apreciază ca suma de 2.000 lei acordată cu titlu de daune morale poate fi considerată o reparaţie echitabilă a prejudiciului moral suferit de către partea civilă.
Faţă de cele arătate mai sus, în temeiul art. 14 alin. 3 lit. b) şi alin. 5 C. proc. pen, art. 346 alin. 1 C.proc.pen şi art. 1.357 C. civil, instanţa va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă N.I. şi va obliga inculpatul să plătească acesteia suma de 528 lei cu titlu de despăgubiri materiale şi suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale
In baza art 191 alin. 1 C. proc. pen, instanţa va obliga inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei cheltuieli avansate de către stat în vederea desfăşurării urmării penale şi suma de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul judecăţii.
