Săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin 1-209 alin 1 lit a, g C.pen cu aplicarea art. 37 lit b C.pen.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MOINEŞTI
JUDEŢUL BACĂU
Dosar nr. 906/260/2012
SENTINŢA PENALĂ NR. 551
Din 4.12.2012
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria M. din data de 31.01.2012 din dosar nr. 1032/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate, a inculpatului D. C, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin 1-209 alin 1 lit a, g C.pen cu aplicarea art. 37 lit b C.pen.
în actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că în data de 4.04.2011, învinuitul A C s-a întâlnit cu învinuitul D. C. care, fără a avea un contract de muncă cu partea vătămată SC G. I. SRL, asigura paza obiectivelor de la punctul de lucru al acesteia situat pe raza comunei Z. unde se efectuau lucrări de aducţiune a apei. Cu această ocazie, învinuitul D. C. i-a propus învinuitului A. C. să-i vândă mai multe cărămizi de la locul său de muncă, precizându-i că şeful său are cunoştinţă despre acest fapt şi i-a recomandat să le vândă având în vedere că nu are cu ce să îl plătească. Cei doi au convenit ca învinuitul A C să meargă să ridice cărămizile imediat ce va face rost de o maşină cu care să le transporte. în acest sens, A. C. a împrumutat autoutilitara marca Mercedes de culoare albastră de la numitul D. M., în jurul orei 21,00 ajungând la punctul de lucru al societăţii unde s-a întâlnit cu învinuitul D. C. şi a încărcat în maşină 100-120 bucăţi de cărămidă, fiind surprinşi de martorul S. S.
Faţă de învinuitul A.C., prin acelaşi Rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat, prev. şi sancţionată de art. 208 alin 1-209 alin 1 lit a, g C.pen apreciindu-se că acesta s-a aflat în eroare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei, conform art. 51 C.pen, întrucât a avut reprezentarea greşită a faptului că aceste cărămizi au fost încredinţate învinuitului D.C. de către reprezentantul legal al părţii vătămate SC G. I. SRL pentru a fi comercializate.
Urmărirea penală a fost începută faţă de învinuitul D.C. prin Rezoluţia din data de 10.05.2011 sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută şi sancţionată de art. 26 C.pen rap. la art. 208 alin 1 -209 alin 1 lit a, g C.pen.
Prin Ordonanţa din data de 10.01.2012 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina învinuitului D. C. din fapta prev. şi sancţionată de art. 26 C.pe rap la art. 208 alin 1 -209 alin 1 lit. a, g C.pen în fapta prev. şi sancţionată de art. 208 alin 1 -209 alin 1 lit a, g C.pen.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: declaraţie martor P.V., f. 11-12, declaraţie învinuit A.C., f. 16-17, declaraţie învinuit D.C, f. 21-23, declaraţie martor B. E. C, f. 24-25, declaraţie martor S. S., f. 27-28, certificat cazier judiciar învinuit -f.20.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost administrate următoarele probe: declaraţie inculpat D. C, f. 20, declaraţie martor A. C, f. 21, declaraţie martor C. F.,f. 37, declaraţie martor B. E. C, f. 38, declaraţie martor S. S., f. 39, declaraţie martor A.C., f.52, proces verbal de confruntare a martorilor A. C. şi C. F., f. 67, acte medicale depuse de inculpat şi fişa de cazier judiciar a acestuia.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
La data de 4.04.2011, numitul P.V., angajat la părţii vătămate SC G. I. SRL, a sesizat organele de poliţie despre faptul că a constatat, cu ocazia deplasării la punctul de lucru al SC G.I. SRL din corn. Z., că magazia de depozitare a materialelor şi uneltelor folosite la lucru fusese spartă şi din interiorul acesteia au fost sustrase mai multe bunuri-cărămidă, polistiren, soluţie
2
pentru izolaţie rezervor, lopeţi, târnăcoape, ciocan, mistrii, gletiere metal, sârmă, daltă de spart beton, plasă fibră pentru polistiren.
Din declaraţiile martorului P. V., date în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, rezultă că la punctul de lucru al societăţii din Z. nu era asigurată pază, că învinuitul D. C. asigura paza în baza unei înţelegeri verbale, în schimb primind adăpost şi diverse sume de bani, la intervale neregulate.
în ziua de 4.04.2011, inculpatul D.C. s-a întâlnit cu martorul A. C. în corn. Z., în faţa hotelului Foaie, aşa cum rezultă din declaraţiile coroborate ale inculpatului, martorului A.C. şi recunoaşterea martorului C.F. cu ocazia confruntării acestuia cu martorul A.C.
Din declaraţiile martorului A.C. rezultă că inculpatul i-a propus să-i vândă cărămidă aparţinând societăţii la care el era paznic, având acordul patronului în acest sens, suma de bani obţinută reprezentând un substitut pentru salariul care nu-i fusese achitat de mai mult timp. în baza acestei înţelegeri cu inculpatul, s-a deplasat la punctul de lucru al societăţii, în jurul orei 21,00 cu o maşină de transport împrumutată, acolo s-a întâlnit cu inculpatul care i-a arătat cărămida, a început să o încarce singur întrucât inculpatul era în stare de ebrietate, în timp ce încărca la faţa locului a venit un poliţist comunitar căruia inculpatul i-a spus că are acordul patronului să vândă cărămida, motiv pentru care au fost lăsaţi în pace, el a terminat de încărcat cărămida, i-a dat inculpatului suma de 100 lei, aşa cum se înţeleseseră şi a plecat.
Inculpatul nu a recunoscut că el i-a propus martorului A.C. să-i vândă cărămidă, ci doar că i-a precizat că nu-1 mai interesează ce bunuri se mai găsesc pe şantierul de la rezervoarele de apă întrucât nu mai lucrează acolo, apoi, seara, deplasându-se la şantier 1-a întâlnit pe martorul A. C. care deja încărcase cărămizile în maşină şi pe d-1 poliţist comunitar S., că el le-a spus că nu-1 interesează ce face A. C. cu cărămizile întrucât el nu mai este paznic, poliţistul comunitar a plecat iar el a primit de la A. suma de 100 lei ca, să nu povestească cele întâmplate. Inculpatul a mai arătat că martorul B.C. se afla în baraca lui.
Declaraţia inculpatului este contrazisă însă de declaraţiile martorilor B. C. şi S. S. din care rezultă că inculpatul şi A. C. se aflau pe şantier înainte de venirea martorului S. S., poliţistul comunitar, care a fost apelat telefonic de către martorul B. C, alarmat de zgomotele auzite pe şantier.
Din declaraţiile martorului S. S. rezultă că la momentul la care a ajuns la faţa locului, în urma sesizării telefonice făcute de martorul B.C, a identificat o camionetă în care era încărcat un paiet de cărămidă, după aproximativ 10 minute în care a strigat să vină persoana căreia îi aparţine maşina că altfel o confiscă, lângă maşină au apărut A. C. şi inculpatul D. C, acesta din urmă precizându-i că el i-a vândut cărămida lui A.C. întrucât este paznicul societăţii şi are permisiunea patronului în acest sens ca o compensaţie pentru neplata salariului.
Astfel, instanţa constată că declaraţia inculpatului, având valoare probatorie condiţionată, nu este susţinută de nicio altă probă, în schimb, situaţia de fapt expusă de martorul A.C. este confirmată de declaraţiile celorlalţi martori audiaţi în cauză.
Pentru aceste considerente, instanţa reţine că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul există şi a fost săvârşită de acesta cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.
In drept, fapta inculpatului D.C, care în noaptea de 4.04.2011, a vândut martorului A.C.2 paleţi de cărămidă de la punctul de lucru al părţii vătămate SC G. I. SRL din Z., fără a avea acordul părţii vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.l - 209 alin.l Ut, a, g Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii constă în scoaterea cărămizilor din patrimoniul părţii vătămate şi transferării acestora, prin vânzare, în patrimoniul martorului A.C, fără consimţământul părţii vătămate.
Aspectul calificat al faptei constă în participarea la realizarea elementului material al laturii obiective a martorului A. C-cercetat şi el sub aspectul săvârşirii aceleaşi infracţiuni şi faţă de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală-şi prin săvârşirea faptei pe timp de noapte, adică după lăsarea întunericului.
Urmarea imediată constă în producerea unui prejudiciu în patrimoniul părţii vătămate. între acţiunea de luare şi producerea prejudiciului există legătură de cauzalitate, acţiunea de luare a bunurilor având ca şi consecinţă producerea prejudiciului în patrimoniul părţii vătămate.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, prevăzute de art. 19 al.l lit.a C.pen. Astfel, acesta a prevăzut că prin acţiunea sa produce
3 o pagubă în patrimoniului părţii vătămate şi a urmărit producerea acestui rezultat. Săvârşirea faptei cu intenţie directă, rezultă în cauză şi din existenţa şi realizarea scopului special constând în însuşirea bunurilor pe nedrept.
Deşi instanţa reţine că fapta inculpatului, există, fiind săvârşită cu intenţie directă, în concret, aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Potrivit art. 18 indice 1 din Codul penal, fapta prevăzută de legea penală nu constituie infracţiune arunci când, datorită atingerii minime pe care o aduce vreuneia dintre valorile aparate de legea penală şi ţinând seama de conţinutul ei concret, este în mod vădit lipsită de importanţă şi nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Una din trăsăturile esenţiale ale infracţiunii este, potrivit art. 17 din Codul penal, pericolul social pe care îl reprezintă fapta. Pericolul social este de doua feluri: generic si concret. Pericolul social generic este evaluat abstract de legiuitor la incriminarea faptei. La rândul său, pericolul social concret reprezintă aptitudinea unei fapte determinate, deja comisă, de a vătăma valorile sociale ocrotite de lege, fiind evaluată de organele judiciare, ţinând seama, conform art. 18 indice 1 C.pen, de mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, împrejurările în care a fost comisă fapta, urmarea produsa efectiv sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
în acest sens, pornind de la criteriile prevăzute de art. 181 alin 2 C.pen pentru stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracţiuni, instanţa reţine următoarele: inculpatul a săvârşit fapta fiind în stare de ebrietate; scopul urmărit de inculpat prin săvârşirea acestei faptei a fost acela de a obţine o sumă de bani, în cuantum foarte mic-100 lei, cu care să-şi asigure mijloacele de trai în condiţiile în care acesta este lipsit de orice altă sursă de venit şi de o locuinţă şi nu mai fusese plătit pentru serviciul de asigurare a pazei prestat părţii vătămate pe baza unei înţelegeri verbale, aceste aspecte rezultând din declaraţia martorului P.V.; deşi inculpatul a asigurat o perioadă îndelungată paza şantierului aparţinând părţii vătămate, nu a mai sustras niciun fel de materiale de construcţii, neîncercând să obţină astfel un venit suplimentar faţă de cel pe care îl primea de la parte vătămată; prejudiciul cauzat este redus; inculpatul este o persoană cu grave probleme de sănătate, aşa cum rezultă din actele medicale depuse în probaţiune de inculpat la dosarul cauzei, bolile de care suferă necesitând efectuarea de tratament în regim de spitalizare; de la data eliberării din executarea pedepsei privative de liberate la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr.226 din 1.02.1993 a Judecătoriei O., respectiv din anul 2000 şi până în prezent, inculpatul nu a mai fost cercetat pentru săvârşirea unor fapte de natură penală, aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar, având un comportament conform cerinţelor leg^ii şi normelor de conduită socială, astfel că aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu executare efectivă în condiţiile în care acesta este recidivist postexecutoriu apare ca fiind o pedeapsă disproporţionată faţă de împrejurările anterior relevate, soluţia achitării acestuia în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit b1 C.pr.pen fiind apreciată de instanţă ca fiind şi o soluţie echitabilă în raport de soluţia dispusă prin Rechizitoriu faţă de învinuitul A.C.
Pentru toate aceste motive, instanţa, apreciind că în concret, fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, în baza art. 11 pct. 2 lit a C.pr.pen, raportat la art. 10 litbC .pr.pen, va achita pe inculpatul A C, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 208 alin 1-209 alin 1 lit a,g C.pen cu aplicarea art. 37 lit b C.pen.
în baza art.91 lit.c raportat la art.181 alin 3 C.pen, având în vedere circumstanţele, modalitatea de săvârşire a faptei, persoana inculpatului, scopul urmărit, urmarea produsă în concret de fapta sa, va aplica acestuia o amendă cu caracter administrativ în cuantum de 500 lei. Latura civilă a cauzei
Instanţa constată că în cursul urmăririi penale, parte vătămată SC G. I. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 3.138,19 lei reprezentând contravaloarea cărămizilor sustrase şi a celorlalte materiale de construcţii şi unelte care au fost sustrase din magazie-fila 13 dos. urm.pen. Analizând cererea părţii civile, instanţa reţine că potrivit art. 998 C.Civ., în vigoare la data săvârşirii faptei, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a 0rui greşeală s-a ocazionat a-l repara.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar să fie întrunite în mod cumulativ mai multe condiţii, şi anume: existenţa unei fapte ilicite, vinovăţia celui căruia i se impută fapta ilicită, existenţa unui prejudiciu şi existenţa unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.
4
Fapta ilicită constând în sustragerea din patrimoniul părţii civile, la data de 4.04.2011 a 2 paleţi de cărămidă, a fost săvârşită de către inculpat, cu forma de vinovăţie a intenţiei directe.
Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul produs prin săvârşirea acestei este implicit şi derivă din însăşi săvârşirea faptei, astfel că se impune obligarea inculpatului la acoperirea prejudiciului produs prin sustragerea celor 2 paleţi de cărămizi şi care se ridică la suma de 1200 lei, conform cererii părţii civile, cuantum necontestat de inculpat şi pe care instanţa îl apreciază ca fiind rezonabil.
Cu privire cererea părţii civile de obligare a inculpatului să plătească contravaloarea bunurilor sustrase din magazie-polistiren, lopeţi, târnăcop, daltă, plasă, soluţie pentru izolat, mistrii, gletier, instanţa reţine că inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru săvârşirea faptei de furt şi a acestor materiale şi unelte, nu se reţine în cuprinsul rechizitoriului că inculpatul ar fi spart magazia părţii vătămate de unde ar fi sustras aceste bunuri, prin urmare, nefiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, în sensul în care nu s-a stabilit că inculpatul este autorul acestei fapte, instanţa nu poate obliga inculpatul la plata contravalorii şi a acestor bunuri.
în concluzie, instanţa va admite în parte acţiunea civilă exercitată de partea vătămată SC G. I. SRL şi va obliga inculpatul la plata către aceasta a sumei de 1200 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
în temeiul art. 191 alin 1 C.pr.pen, va obliga inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei onorariu apărător din oficiu M.I. care a asistat inculpatul în cursul judecăţii, urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
