Luarea de mita. Jurisprudență Luare de mită

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal

Tribunalul BOTOŞANI Sentinţă penală nr. 170 din data de 22.07.2015

Dosar nr.XXXX/40/2013* Legea nr.78/2000

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOȘANI - SECȚIA PENALĂ

Ședința publică din xx.xx.xxxx

Complet specializat

PREȘEDINTE -

GREFIER -

Ministerul Public reprezentat de

PROCUROR -

SENTINȚA PENALĂ NR.XXX

La ordine pronunțarea asupra acțiunii penale privind pe inculpatul Z. I. E., trimis în judecată prin rechizitoriul din xx.xx.xxxx, pentru săvârșirea a:

- două infracțiuni de "luare de mită"; prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 - pct. 1 și 3 din rechizitoriu;

- o infracțiune de "luare de mită"; prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2, 42 Cod penal (două acte materiale) - pct. 5 rechizitoriu;

- o infracțiune de "abuz în serviciu contra intereselor persoanei dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial"; prev. de art. 132 din Legea nr.78/2000 raportat la art. 246 Cod penal - pct. 4 din rechizitoriu;

- două infracțiuni de "luare de mită"; prev. și ped. de art. 254 alin.1 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 - pct. 2 și 8 din rechizitoriu;

- trei infracțiuni de "luare de mită"; prev. și ped. de art. 254 alin.1 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal - pct.6, 7 și 9 din rechizitoriu;

- două infracțiuni de "abuz în serviciu contra intereselor persoanei dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial"; prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal - pct. 8 și 9 din rechizitoriu;

- o infracțiune de "abuz în serviciu contra intereselor persoanei"; prev. de art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal.

toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din xx.xx.xxxx, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru xx.xx.xxxx, apoi pentru xx.xx.xxxx, iar apoi pentru astăzi, când,

T R I B U N A L U L,

Asupra acțiunii penale de față;

Prin rechizitoriul din xx.xx.xxxx dat în dosarul nr.XXX/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Z. I. E. pentru săvârșirea a:

- două infracțiuni de "luare de mită"; prevăzute și pedepsite de art.254 alin. 1 Cod penal raportat la art.7 alin.1 din Legea nr. 78/2000: aprilie 2010 - denunțător H. A. V. - pct. 1 din rechizitoriu; iulie 2010 - denunțător S. D. - pct. 3 din rechizitoriu;

- o infracțiune de "luare de mită"; prevăzute și pedepsite de art.254 alin. 1 Cod penal raportat la art.7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2, 42 Cod penal (două acte materiale); septembrie 2010 - xx.xx.xxxx, din care un act material constatat în flagrant la xx.xx.xxxx, denunțător B. A. - pct. 5 rechizitoriu;

- o infracțiune de "abuz în serviciu contra intereselor persoanei dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial"; prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal: mai 2010 - denunțător M. M. C., pct. 4 din rechizitoriu;

Totodată s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Z. I. - E., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- două infracțiuni de "luare de mită"; prevăzute și pedepsite de art.254 alin.1 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000; iulie - august 2010, denunțător I. F. - A. - zis "C."; - punctul 2 din rechizitoriu; septembrie 2010, denunțător I. I. - punctul 8 din rechizitoriu;

- trei infracțiuni de "luare de mită"; prevăzute și pedepsite de art.254 alin.1 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal; xx.xx.xxxx - noiembrie 2010, denunțător S. D. - punctul 6 din Rechizitoriu (două acte materiale); primăvara anului 2010 - septembrie 2010, denunțător N. C. - punctul 7 din Rechizitoriu (două acte materiale); aprilie 2010 - octombrie 2010, denunțător A. M. - punctul 9 din rechizitoriu (trei acte materiale);

- două infracțiuni de "abuz în serviciu contra intereselor persoanei dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial"; prevăzute și pedepsite de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.246 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal: septembrie 2010 - denunțător I. I., pct. 8 din Rechizitoriu; octombrie 2010 - denunțător A. M., pct. 9 din rechizitoriu;

- o infracțiune de "abuz în serviciu contra intereselor persoanei"; prevăzute și pedepsite de art.246 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În fapt, s-a reținut că, în cursul anului 2010, inculpatul, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a pretins și primit bani și bunuri, cu titlu de mită ori nu și-a exercitat corect sarcinile de serviciu în scopul acumulării unor avantaje patrimoniale după cum urmează:

1. În luna aprilie 2010, inculpatul Z. I. E., în scopul eludării dispozițiilor legale în materie penală prin omisiunea sesizării cu privire la comiterea de către numitul H. A. V. din sat/comuna Y, jud. Botoșani a infracțiunii de "conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere…"; prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, a pretins și a primit de la acesta, suma de 50 de euro (punctul 1 din Rechizitoriu).

2. În luna august 2010, a primit de la denunțătorul I. F. A., zis "C."; din sat/comuna Y, 2 (două) parfumuri de damă de proveniență străină, pentru "a-i trece cu vederea"; din abaterile contravenționale pe care acesta era predispus să le săvârșească în mod repetat, mai ales pe fondul consumului de alcool și pentru a-l "tolera"; în comună, cunoscând că sus-numitul are la activ multiple sancțiuni contravenționale, dar și interdicție de ședere în Italia pentru comiterea unor furturi pe teritoriul acestui stat, în contextul în care inculpatul îl "avea deja la mână"; pe denunțător constituind pe numele lui, un dosar penal pentru o infracțiune prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, săvârșită împotriva lui S. D. I. zis "Ț.";din aceeași localitate (punctul 2 din rechizitoriu). Ca instrument de presiune folosit de către inculpat, acesta i-a cerut denunțătorului I. F. A. să-i plătească persoanei vătămate S. D. I., suma de 300 de Euro cu titlu de despăgubiri, în dosarul mai sus amintit, iar în schimb, victima va renunța să mai depună plângere penală împotriva sa, "amenințându-l"; că dacă nu va proceda în acest sens, "va trimite dosarul în instanță";, în condițiile în care persoana vătămata S. D. I. susținuse în mod repetat că el, personal, nu a avut nici un fel de pretenții materiale față de I. F. A., aspect probat în cauză.

3. În luna iulie 2010, a pretins și a primit de la numitul S. D., zis "M.";, suma de 50 de euro precum și 2 parfumuri de proveniență străină, promițându-i în schimb că nu va dispune față de el măsuri de cercetare penală sau sancțiuni contravenționale și că va mai trece cu vederea din abaterile comise (punctul 3 din rechizitoriu).

4. În luna mai 2010, inculpatul nu a îndeplinit un act de serviciu la care era obligat în virtutea atribuțiilor sale, respectiv nu s-a sesizat cu privire la faptele de "distrugere"; și "tulburare a ordinii și liniștii publice";, săvârșite de către denunțătorul M. M. C., zis J., din sat/comuna Y, jud. Botoșani cu prilejul unui scandal petrecut la barul S.C. X S.R.L. din aceeași localitate, cu privire la care polițistul a fost informat pe linie de serviciu, scandal soldat cu distrugerea mai multor bunuri din dotarea localului, iar, în schimb, a pretins și a primit de la denunțătorul M. M. C., un telefon mobil marca Nokia 97 estimat la valoarea de 2.000 lei, obținerea avantajului material fiind mascată de încheierea unui schimb de telefoane mobile cu denunțătorul, în condiții avantajoase pentru polițist, chiar în timpul cercetărilor pe care inculpatul a creat doar, aparența că le efectuează față de denunțător (punctul 4 din Rechizitoriu). Astfel, inculpatul i-a dat denunțătorului, la schimb, două telefoane mobile uzate de-ale sale, de o valoare inferioară, folosul obținut constând în diferența de valoare dintre bunurile tranzacționate, pentru atingerea acestui scop inculpatul folosindu-se de ascendentul dobândit asupra denunțătorului prin prisma funcției pe care o exercita în comună. Denunțătorul a fost de acord cu schimbul pentru a scăpa de răspundere penală sau contravențională. Inculpatul a insistat, de asemenea, pentru împăcarea părților în afara cadrului procesual legal, promițând părții vătămate că va depune diligențe pentru recuperarea pagubelor cauzate localului și, de asemenea, nu le-a aplicat autorilor nici o sancțiune contravențională pentru "tulburarea ordinii și liniștii publice";, deși a fost sesizat cu privire la aceste fapte.

5. În luna septembrie 2010, inculpatul a pretins suma de 5.000 lei de la denunțătorul B. A. din sat/comuna Y, jud. Botoșani și a primit de la acesta suma de 100 lei ca o primă tranșă, act probat a fi săvârșit în jurul datei de xx.xx.xxxx, precum și suma de 200 Euro și 2 (două) parfumuri marca DOLCE GABANA și BVLGARI OMNIA de 40 ml., în valoare de 40 Euro și respectiv, 150 lei, în a doua tranșă, act surprins în flagrant la data de xx.xx.xxxx.

Bunurile au fost remise/primite în scopul favorizării situației juridice a denunțătorului B. A., cercetat de către inculpat, într-un dosar penal înregistrat la Postul de Poliție Y, la nr. XXXX/P/2010 nr. pentru săvârșirea unor infracțiuni de "amenințare";, "distrugere"; și "violare de domiciliu";, pentru ca denunțătorul să nu riște o schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în acel dosar, în infracțiunea de "tâlhărie";, stare care ar fi putut atrage condamnarea sa în condițiile recidivei post-condamnatorii, aflându-se în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate pentru o condamnare anterioară, aspect cunoscut de inculpat prin prisma atribuțiilor de serviciu și speculat de acesta în interesul său, pentru a putea manipula mai ușor persoana mituitorului. Dosarul a fost finalizat la data de xx.xx.xxxx, cu propunere procedurală favorabilă pentru denunțător, în sensul celor promise, cu precizarea că înțelegerea dintre părți pentru remiterea bunurilor cu titlu de mită a avut loc în jurul datei de xx.xx.xxxx, imediat după producerea conflictului dedus cercetării, când denunțătorul i-a remis inculpatului prima tranșă de 100 lei (punctul 5 din rechizitoriu).

6. În ziua de xx.xx.xxxx, în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, inculpatul a pretins de la denunțătorul S. D. - pădurar angajat la Ocolul Silvic "X"; Botoșani, o cantitate de lemne pentru foc în interes personal, asigurându-l în schimb, că nu-și va îndeplini atribuțiile de control în trafic a persoanelor din anturajul denunțătorului (rude sau prieteni) cărora pădurarul obișnuiau să le dea material lemnos fără acte justificative ori cu acte în neregulă și implicit, va omite să constate pe numele lor săvârșirea unor contravenții sau infracțiuni la regimul silvic și, de asemenea, nu va sesiza conducerii Ocolului Silvic Botoșani, neregulile din activitatea pădurarului, de care agentul de poliție avea cunoștință - inculpatul primind efectiv de la denunțător în perioada imediat următoare, cantitatea de 1.300 kg. material lemnos din specia stejar în valoare de cca. 150-170 lei, provenit din pădurea X aflată în gestiunea sa, iar în luna noiembrie 2010, în contextul descris mai sus, a mai pretins și primit de la același denunțător S. D., cantitatea de 1.300 kg. lemne din specia stejar, în valoare de cca. 150-170 lei, în același scop infracțional (punctul 6 din rechizitoriu).

7. Inculpatul, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de organ de poliție judiciară cu atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor săvârșite pe raza sa de competență, a pretins și primit în 2 (două) rânduri, material lemnos de la pădurarul N. C., cu scopul de a-l ierta de amendă contravențională pentru o faptă prev. de Legea nr. 61/1991, pe un apropiat de-al denunțătorului, numitul T. G., în martie 2010, precum și în scopul de a proteja un transport de lemne efectuat fără a avea bon fiscal și documente justificative, de un alt amic de-al denunțătorului, numitul T. C., în luna octombrie 2010, promițând că nu-l va opri în trafic, pentru control și, în consecință, îl va scuti de sancțiunea amenzii aplicabilă în astfel de cazuri (punctul 7 din rechizitoriu).

8. Inculpatul Z. I. E., care în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de organ de poliție judiciară cu atribuții de constatare și urmărire a faptelor penale săvârșite pe raza sa de competență, în primăvara anului 2010, a pretins și primit de la denunțătorul I. I. din sat/comuna X, jud. Botoșani, pădurar în localitatea Y, cantitatea de 500 Kg. lemne de foc din speciile plop și salcie din gestiunea sa, în scopul de a păstra cu el, o "bună relație de serviciu";, iar în luna septembrie 2010, pe fondul unor relații apropiate și de încredere stabilite anterior, inculpatul a pretins în interes personal, de la pădurar, o cantitate de lemne pentru foc, asigurându-l în schimb, că va depune toate diligențele în vederea descoperirii autorilor furtului unui berbec sustras din cantonul acestuia precum și pentru a-i recupera paguba, (faptă reclamată în luna septembrie 2010 direct inculpatului), primind de la denunțător, cantitatea de 300 Kg. lemne din speciile plop și salcie provenind din parchetul de exploatare al pădurii Y, aflată în gestiunea pădurarului.

De asemenea, inculpatul, prin neîndeplinirea sarcinilor de serviciu care îi reveneau, în sensul neînregistrării sesizării formulate de numitul I. I. sub aspectul săvârșirii în dauna sa, a infracțiunii de furt, a încălcat dispozițiile art. 221 și art. 222 alin. 4 Cod pr. penală, ținând cont de faptul că infracțiunea face parte din categoria celor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, și a adus astfel, atingere drepturilor și intereselor legale ale persoanei vătămate, I. I., prin nerecuperarea prejudiciului care i-a fost cauzat, scopul urmărit de inculpat fiind acela de a obține o serie de avantaje patrimoniale de la pădurar, prin efectuarea unor investigații personale, în afara cadrului procesual legal. (punctul 8 din rechizitoriu).

9. Inculpatul Z. I. E., în exercițiul atribuțiilor de serviciu :

- în luna aprilie 2010, a pretins de la denunțătorul A. M., producător particular, caș din producția proprie, asigurându-l în schimb că îl va ajuta în legătură cu o sesizare formulată împotriva sa de către numita T. E. L., mama unui tânăr angajat la stâna denunțătorului, pe nume M. F., depunând diligențe pentru a se ajunge la împăcarea dintre părți, și a primit de la denunțător cantitatea de 5 kg. de caș în valoare de 40 lei,

- în luna octombrie 2010, efectuând verificări preliminarii în legătură cu o sesizare formulată de frații A. F. și A. F., din loc. Y, jud. Botoșani împotriva numitului A. M. sub aspectul nerestituirii unei datorii bănești și exercitării de către denunțător, a unor acte de amenințare la adresa acestora, l-a asigurat pe A. M. că îi va convinge pe reclamanți să se împace cu el, astfel încât să nu mai ajungă să formuleze plângere penală scrisă la Poliția mun. Botoșani împotriva lui, cerându-i în schimbul acestui favor, o cantitate de legume pentru iarnă, din grădina sa și primind de la acesta, în aceeași zi, un sac conținând 10 kg. de ardei, 10 kg. de varză și pătrunjel în valoare totală de cca. 40 lei, iar

- în luna noiembrie 2010, în același scop, inculpatul a mai pretins și primit de la denunțătorul A. M., cantitatea de 40 kg. varză ( 2 saci), în valoare de cca. 40 lei.

În luna mai 2010, fiind sesizat de către A. M. cu privire la furtul a patru roți de la faetonul proprietate personală, în valoare de 800 lei, de către persoane necunoscute, nu a luat nici un fel de măsuri pentru identificarea autorilor și tragerea lor la răspundere penală, nu și-a îndeplinit obligația de serviciu de a înregistra în evidența penală, plângerea sus-numitului, încălcând dispozițiile art. 221 și 222 alin. 4 Cod procedură penală, cu precizarea că infracțiunea reclamată face parte din categoria celor pentru care acțiunea penală se exercită din oficiu, din contră, inculpatul a efectuat investigații pe cont personal, pentru a-l face pe denunțător să creadă că depune eforturi considerabile în vederea prinderii hoților, obținând în final avantaje patrimoniale de la acesta dar, în același timp, neacționând în cadrul legal și nefinalizând cercetările, și prejudiciind astfel drepturile și interesele legale ale persoanei vătămate A. M. (punctul 9 din Rechizitoriu).

10. În perioada 2010, cât timp și-a exercitat serviciul la Postul de Poliție Y, inculpatul, în calitate de agent șef principal de poliție judiciară, cu intenție, și-a încălcat în mod flagrant, îndatoririle profesionale, a aplicat defectuos dispozițiile din Codul de procedură penală, gestionând anumite incidente petrecute pe raza sa de competență, prin intermediul telefonului, în afara cadrului procesual penal, abuzând, de asemenea, de funcția sa de șef prin aceea că le-a interzis în mod expres subordonaților să cerceteze fapte de "violență";, "ultraj contra bunelor moravuri";, "distrugere"; sau "tulburare a ordinii și liniștii publice"; ori să înregistreze acest gen de sesizări sau orice alt fel de corespondență în perioada cât el lipsea de la post, întreținând astfel, fenomenul infracțional în comuna Y, cu consecința prejudicierii directe a cetățenilor vătămați în urma acestor acte antisociale care nu au beneficiat de o aplicare corectă a legii.

Prin sentința penală nr.XXX din xx.xx.xxxxx, pronunțată în dosarul nr.xxxx/40/2013, Tribunalul Botoșani a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care inculpatul Z. I. E. a fost trimis în judecată, după cum urmează:

1. din 2 infracțiuni de "luare de mită"; prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal 1969 rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 - pct. 1 și 3 din Rechizitoriu - în două infracțiuni prev. de art. 289 alin. 1 și 2 Noul Cod penal, rap. la art. 7 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, toate cu aplic. art. 5 Noul Cod penal.

În consecință, a fost condamnat inculpatul Z. I. E. pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 289 alin. 1 și 2 Noul Cod penal, rap. la art. 7 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, toate cu aplic. art. 5 Noul Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a, 76 alin.1 lit. c Cod penal 1969, rap. la art. 5 Noul Cod penal, la câte o pedeapsa de 2 ani închisoare și câte o pedeapsă de 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b; g teza I și ultimă Noul Cod penal.

2. din 1 infracțiune de "luare de mită"; prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal 1969 rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2, 42 Cod penal 1969 (două acte materiale) - pct. 5 Rechizitoriu - în infracțiunea prev. de art. 289 alin. 1 și 2 Noul Cod penal, rap. la art. 7 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplic art. 35 alin. 1, 36 alin. 1 Noul Cod penal, toate cu aplic. art. 5 Noul Cod penal.

A fost condamnat inculpatul Z. I. E. pentru săvârșirea infracțiunii infracțiunea prev. de art. 289 alin. 1 și 2 Noul Cod penal, rap. la art. 7 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplic art. 35 alin. 1, 36 alin. 1 Noul Cod penal, toate cu aplic. art. 5 Noul Cod penal, 74 alin. 1 lit. a, 76 alin.1 lit. c Cod penal 1969, rap. la art. 5 Noul Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b; g teza I și ultimă Noul Cod penal.

3. din 1 infracțiune de "abuz în serviciu contra intereselor persoanei dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial"; prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal 1969 - pct. 4 din Rechizitoriu - în infracțiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, rap. la art. 297 alin. 1 Noul Cod penal.

A fost condamnat inculpatul Z. I. E. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, rap. la art. 297 alin. 1 Noul Cod penal cu aplic. 74 alin. 1 lit. a, 76 alin.1 lit. c Cod penal 1969 rap. la art.5 din Noul Cod penal la o pedeapsa de 10 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b rap. la art.66 alin.2 Noul Cod penal.

4. din 2 infracțiuni de "luare de mită"; prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal 1969 rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 - pct. 2 și 8 din Rechizitoriu - în două infracțiuni prev. de art. 289 alin. 1 și 2 Noul Cod penal, rap. la art. 7 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, toate cu aplic. art. 5 Noul Cod penal.

5. din 1 infracțiune de "luare de mită"; prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal 1969 rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2, 42 Cod penal 1969 (două acte materiale) - pct. 5 Rechizitoriu - în infracțiunea prev. de art. 289 alin. 1 și 2 Noul Cod penal, rap. la art. 7 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplic art. 35 alin. 1, 36 alin. 1 Noul Cod penal, toate cu aplic. art. 5 Noul Cod penal.

6. din 1 infracțiune de "abuz în serviciu contra intereselor persoanei dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial"; prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal 1969 - pct. 4 din Rechizitoriu - în infracțiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, rap. la art. 297 alin. 1 Noul Cod penal, toate infracțiunile cu aplic. art. 33 lit. a, 34 Cod penal 1969.

În temeiul art. 33 lit. a și 34 Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 Noul Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b, g teza I și teza ultimă Noul Cod penal.

S-a făcut aplicarea în cauză a disp. art. 66 lit. a, b, g teza I și teza ultimă Noul Cod penal, rap. la art. 65 alin. 3 Noul Cod penal.

În temeiul art. 81 și 82 Cod penal 1969, 71 alin. 5 din Cod penal 1969, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale cu închisoare, cât și a pedepselor accesorii, pe o perioadă de 4 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 din Cod penal 1969, cu aplic. art. 12 și 15 din Legea nr. 187/2012, toate cu aplic. art. 5 Noul Cod penal.

În temeiul art.289 alin.3 din noul Cod penal, rap. la art.112 lit. d din Noul Cod penal, s-a disous confiscarea specială de la inculpat a următoarelor sume de: 100 euro (50 euro+50 euro), 770 lei (100 lei+100 lei+150 lei+150 lei+150 lei+120 lei).

În temeiul art.404 alin.4 lit. b Cod procedură penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea procurorului privind luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu a inculpatului.

7. din 1 infracțiune de "abuz în serviciu contra intereselor persoanei"; prev. de art. 246 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal 1969, poziția ultimă rechizitoriu - în infracțiunea prev. de art. 297 alin. 1 Noul Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1, art. 36 alin. 1 Noul Cod penal.

În temeiul art. 396 alin.5 rap. la art.16 alin.1 lit. c Cod procedură penală a fost achitat inculpatul Z. I. E. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 297 alin.1 din Noul Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1, art. 36 alin.1 Noul Cod penal și art.5 din Noul Cod penal, poziția ultimă în rechizitoriu.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.700 lei, cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare în legătură cu infracțiunea pentru care s-a dispus achitarea, rămânând în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și inculpatul Z. I. E..

Prin decizia penală nr.XXX din xx.xx.xxxxx pronunțată în dosarul nr.xxxx/40/2013, Curtea de Apel Suceava, în temeiul art.421 pct.2 lit.b Cod de procedură penală a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și inculpatul Z. I. E. împotriva sentinței penale nr.XXX din xx.xx.xxxxx a Tribunalului Botoșani și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de xx.xx.xxxxx.

A desființat în totalitate sentința penală apelată și încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de xx.xx.xxxxx și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, respectiv Tribunalului Botoșani.

Pentru a se pronunța astfel, curtea a reținut că din analiza dispozitivului sentinței penale apelate se poate observa că prima instanță a omis să se pronunțe cu privire la 3 infracțiuni de luare de mită, prev. de art. 254 alin.1 din Codul penal din 1969 rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 din Codul penal din 1969 (fapte comise în perioada xx.xx.xxxx - noiembrie 2010, două acte materiale, denunțător S. D. - punctul 6 din Rechizitoriu, fapte comise în primăvara anului 2010 - septembrie 2010, două acte materiale, denunțător N. C. - punctul 7 din Rechizitoriu și fapte comise în perioada aprilie 2010 - octombrie 2010, trei acte materiale, denunțător A. M. - punctul 9 din Rechizitoriu) și 2 infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanei dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal din 1969 (fapte comise în septembrie 2010 - denunțător I. I., pct. 8 din Rechizitoriu și octombrie 2010 - denunțător A. M., pct. 9 din Rechizitoriu), pentru care inculpatul Z. I. E. a fost trimis în judecată.

A mai reținut curtea că prin încheierea de ședință din data de xx.xx.xxxxx s-a dispus îndreptarea erorii materiale din minuta sentinței penale apelate, în sensul că la punctul 4 rândul 1, în loc de mențiunea "pct. 1 și 3 din Rechizitoriu"; se va trece în mod corect ";pct. 2 și 8 din Rechizitoriu";.

Or, apreciază curtea, această modalitate de a proceda nu este în măsură a acoperi omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra a cinci infracțiuni (faptul că o instanță nu se pronunță deloc cu privire la mai multe infracțiuni cu care a fost sesizată nu poate fi considerat nicidecum o eroare materială, ci o eroare de judecată susceptibilă a fi îndreptată doar în căile de atac prevăzute de lege).

Cum prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor infracțiunilor pentru care inculpatul Z. I. E. a fost trimis în judecată, chiar dacă apelul este o cale de atac devolutivă, consideră curtea că a se proceda la pronunțarea unei soluții cu privire la cele 5 infracțiuni mai sus amintite direct în prezentul cadru procesual ar însemna a lipsi părțile de posibilitatea formulării oricărei căi de atac împotriva deciziei aici pronunțate (și prin care s-ar statua pentru prima dată cu privire la existența faptelor și vinovăției inculpatului în comiterea lor, eventual prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare), încălcându-li-se astfel dreptul la un recurs efectiv.

În plus, apelul reprezintă o cale de atac (de altfel singura cu caracter ordinar prevăzută în prezent de lege), prin intermediul căreia se apreciază legalitatea și temeinicia unei hotărâri pronunțate de instanța de fond, deci care presupune o reapreciere a probelor în acuzare și în apărare și nu o primă analiză a lor, cu referire la existența faptei și a vinovăției persoanelor trimise în judecată.

Prin urmare, chiar dacă nu se poate reține existența vreunuia dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de prevederile art.281 alin.1 Cod procedură penală (text la care face trimitere art.421 pct.2 lit.b Cod de procedură penală), curtea a apreciat se impune trimiterea cauzei primei instanțe, pentru a proceda în sensul celor mai sus arătate (mai exact la soluționarea cauzei și în ceea ce privește cele 5 infracțiuni), astfel încât să nu fie afectat dreptul la apărare al inculpatului.

În sprijinul acestei soluții, reține instanța de apel și argumentele expuse de Curtea Constituțională în decizia nr. 694/20.05.2010 dată în soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I pct.184 din Legea nr.356/2006 pentru modificarea și completarea din Codul de procedură penală din 1968, precum și pentru modificarea altor legi, referitoare la modificarea dispozițiilor art.3859 alin.1 pct.12 din Codul de procedură penală din 1968.

Se reține aici, printre altele, că "accesul la justiție, consacrat de art.21 din Constituția României, presupune posibilitatea concretă de a uza de toate mijloacele procesuale pentru apărarea unui drept sau interes legitim, inclusiv împotriva unei condamnări posibil incorecte, sens in care, potrivit art.2 paragraful 1 din Protocolul nr.7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, orice persoana declarată vinovată de o infracțiune de către un tribunal are dreptul sa ceară examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării sale de către o jurisdicție superioară";. Se mai arată în decizia amintită că "…imposibilitatea părții interesate de a invoca o interpretare posibil eronată a probelor de natura a stabili incorect dacă sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni afectează dreptul la apărare, prin inexistenta unui proces echitabil care să asigure, între altele, accesul în fața unei jurisdicții superioare pentru a dispune cu privire la redresarea situației litigioase, adică la existența unei încălcări denunțate, la înlăturarea ei și a consecințelor sale pentru titular; aceasta întrucât caracterul efectiv al unei căi de atac impune ca aceasta să fie de natură a împiedica executarea unor măsuri contrare dispozițiilor Convenției si ale căror consecințe apar ca potențial de reparație a urmărilor pe care le-ar putea produce o condamnare posibil eronată";.

La primul termen de judecată din rejudecare, inculpatul a arătat că a dat declarație în fața instanței la prima judecată, că își menține această declarație, aflată la fila 62 vol. I dosar și că nu mai are nimic de adăugat. De asemenea, inculpatul a arătat că nu dorește să uzeze de procedura simplificată privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, întrucât nu este vinovat.

Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, precum și probele administrate în cursul primei judecați și rejudecării, instanța reține ca fiind temeinic dovedită următoarea situație de fapt:

Prezentare generală a atribuțiilor de serviciu și a activității infracționale a inculpatului

Începând cu data de xx.xx.xxxxx, inculpatul Z. I. E., agent șef principal de poliție, și-a desfășurat atribuțiile de serviciu la Postul de Poliție Y din cadrul I.P.J. Botoșani, în calitate de șef al acestui post de poliție, fiind mutat la cerere de la Postul de Poliție Z, aparținând I.PJ. Suceava.

Prin Ordinul M.A.I. nr.XXXX/xx.xx.xxxxx emis în baza avizului Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. XXXX/C/2005, acesta a fost desemnat în structurile poliției judiciare.

Prin Dispoziția I.G.P.R. nr. XXX/xx.xx.xxxxx, inculpatul a fost numit în structurile poliției rutiere, având ca sarcini de serviciu îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcarea acestora.

Potrivit fișei postului, înregistrată sub nr. XXXXXX/xx.xx.xxxxx, agentul de poliție avea ca sarcini de serviciu, printre altele:

- să îndrume, să coordoneze și să analizeze activitățile desfășurate de către agenții de poliție din subordine;

- să soluționeze dosarele penale cu A.C. sau cu A.N. date în competență;

- să efectueze cercetarea la fața locului, în cazul faptelor penale aflate în aria sa de competență;

- să supravegheze, să îndrume și să controleze traficul rutier pe teritoriul comunei, efectuând cercetarea accidentelor ușoare, să ia măsuri de respectare a normelor rutiere și de sancționare a abaterilor de la normele legale;

- să informeze autoritățile publice locale despre factorii favorizanți ai criminalității;

- să ia măsuri legale împotriva celor care încalcă normele de conviețuire socială;

- să intervină la solicitările de intervenție semnalate prin sistemul 112;

- să acorde sprijin pentru organizarea și funcționarea pazei pe teritoriul comunei și să controleze modul de executare a pazei;

- să urmărească respectarea legislației în domeniul silviculturii, vânatului și pescuitului.

Totodată, potrivit legilor în vigoare, inculpatul în calitate de reprezentant al statului desemnat să aplice și să respecte legea, avea următoarele îndatoriri de serviciu:

- să nu pretindă sau să primească sume de bani sau alte foloase care nu i se cuvin sau să accepte promisiunea unor astfel de lucruri, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a întârzia îndeplinirea unor acte referitoare la îndatoririle de serviciu sau pentru a interveni în sensul celor anterioare pe lângă o altă persoană;

- să sesizeze de urgență, șefului ierarhic superior, nemijlocit, orice act sau faptă de corupție despre care ia cunoștință și care are legătură cu îndatoririle sale de serviciu;

- în relațiile cu cetățenii, să facă dovada unei conduite ireproșabile printr-un dialog condescendent și obiectiv, de natură a nu lăsa loc interpretărilor privind cinstea și corectitudinea polițistului.

Atribuțiile din fișa postului sunt completate cu prevederile din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului (art. 2 alin. 2, art. 3, art. 41 lit. b) și h), art. 42 lit. d), art. 43 lit. a) și H.G. nr. 991/2005 pentru aprobarea Codului de etică și deontologie al polițistului (art. 12, art. 19, alin. 1 și 2), care stabilesc că polițistul nu își poate folosi autoritatea în interes personal, își desfășoară activitatea profesională exclusiv pe baza și în executarea legii, îndeplinește cu competență, integritate, corectitudine și conștiinciozitate îndatoririle specifice de serviciu prevăzute de lege, este obligat să aibă o conduită corectă și să nu compromită prestigiul instituției și profesiei.

Totodată, acestuia îi este interzis, în orice împrejurare, să primească, să solicite, să accepte, direct sau indirect, ori să facă să i se promită, pentru sine sau pentru alții, în considerarea calității sale oficiale, daruri sau alte avantaje.

Contrar cerințelor impuse activității pe care a desfășurat-o, inculpatul Z. I. E. și-a exercitat în mod defectuos atribuțiile de serviciu, în scopul de a obține sume de bani și alte foloase necuvenite, utilizând, în general, același mod de operare, care i-a asigurat succesul scontat în cele mai multe cazuri.

Astfel, inculpatul, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu la Postul de Poliție comunal Y, folosind mașina din dotarea Ministerului Administrației și Internelor și purtând uniforma instituției, tolerează anumite persoane să conducă pe raza comunei Y, deși nu posedă permis de conducere, în schimbul unor sume de bani sau alte bunuri.

De asemenea, s-a constatat că agentul șef principal de poliție Z. I. E. a negociat cu persoane implicate în fapte contravenționale sau penale pe două fronturi, în mod simultan, atât cu autorul cât și cu persoana vătămată, creând la final aparența unei înțelegeri între părți, care este posibilă în afara cadrului procesual legal.

Inculpatul a creat convingerea persoanelor care au săvârșit fapte penale pedepsibile la plângere prealabilă că, în situația în care nu achită despăgubirile solicitate de persoana vătămată sau nu reușesc să se împace, sunt pasibile de trimitere în judecată și tragere la răspundere penală și că, totuși, el le favorizează, în sensul că va convinge persoana vătămată să nu depună plângere împotriva lor, solicitând sau așteptând, în schimbul acestui favor, să i se dea bani sau alte foloase cu titlu de mită.

Pe de altă parte, inculpatul îi promitea persoanei vătămate că va insista pe lângă autorii faptelor penale să-i plătească la timp daunele produse în afara cadrului procesual legal, fără a fi nevoie să se înregistreze vreo sesizare penală, reușind în urma cooperării paralele, atât cu făptuitorul cât și cu cel vătămat, să-și finalizeze demersurile cu consecința obținerii pentru sine a unor avantaje patrimoniale.

Inculpatul crea asupra persoanei cercetate un ascendent puternic de natură a influența atitudinea acesteia, în sensul punerii de acord cu orice solicitări venite din partea sa, în caz contrar existând riscul să-i întocmească dosar penal.

În anumite situații, inculpatul pretinde expres sume de bani sau alte foloase, iar în alte situații pretinde sume de bani sau foloase folosind un limbaj sugestiv - anumite expresii specifice - din care rezultă însă indubitabil intenția de a cere bani/foloase materiale în scopul menționat.

În urma demersurilor de pretindere, inculpatul primește de regulă sumele de bani/foloasele și fie nu constată abaterile și nu sancționează persoanele vizate sau le aplică "avertisment";, în cazul contravențiilor la Legea nr. 61/1991, fie nu întocmește dosare penale pentru fapte care constituie infracțiuni la regimul rutier sau pedepsibile la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, fie, din contră, nu își ține promisiunea făcută și se sesizează cu privire la fapta constatată.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, în cursul anului 2010, inculpatul Z. I. E., aflat în funcția de șef al Postului de Poliție Y, a pretins și a primit de la cetățeni din comuna Y certați cu legea, diverse sume de bani sau alte foloase materiale în special, parfumuri și telefoane mobile, în schimbul neîndeplinirii sarcinilor de serviciu care îi revin în calitate de agent șef principal de poliție, cu atribuții pe linie rutieră precum și în ceea ce privește constatarea și sancționarea contravențiilor la regimul silvic sau prevăzute de Legea nr. 61/1991 precum și constatarea și urmărirea infracțiunilor, acționând în baza unei rezoluții infracționale distincte în cazul fiecărei persoane de la care a pretins și a primit mită, rezoluție adoptată în funcție de persoană, starea sa materială, starea infracțională, cazier.

Inculpatul îndeplinește calitatea de funcționar public, în înțelesul art.1 din Legea nr.78/2000.

Conform art. 1 lit. a), Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție se aplică persoanelor care exercită o funcție publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităților publice sau instituțiilor publice.

Persoanele care exercită funcții publice sunt acele persoane fizice care au atribuții și responsabilități derivând din activitatea desfășurată în cadrul unor autorități sau instituții publice, în scopul transpunerii în practică a competențelor ce le revin, conform legii.

Inculpatul era angajat al M.A.I., instituție publică, în accepțiunea art. 145 Cod penal.

Potrivit art. 147 Cod penal, prin funcționar public se înțelege orice persoană care exercită temporar sau permanent, cu orice titlu, indiferent de modul cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145 Cod penal.

În consecință, activitatea infracțională a persoanei, care, în calitate de cadru MAI, polițist judiciar, fiind în exercițiul funcțiunii, condiționează actul de serviciu de primirea unor sume de bani sau bunuri de la persoanele cercetate sau pasibil a fi cercetate penal sau contravențional, se raportează la dispozițiile Legii nr. 78/2000.

1. Infracțiunea de "luare de mită"; - denunțător H. A. V. - aprilie 2010, în timpul sărbătorilor pascale (pct.1 din rechizitoriu)

În luna aprilie 2010, în timpul sărbătorilor pascale, inculpatul, șef al Postului de poliție Y, jud. Botoșani, în calitate de agent șef principal de poliție, cu atribuții de polițist rutier, a pretins și primit de la denunțătorul H. A. V. suma de 50 euro, pentru a nu înregistra dosar penal pe numele acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere";, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, neluând față de acesta nici o măsură legală, scăpându-l astfel de răspundere penală.

În fapt, în perioada menționată, într-una din zilele de sărbătoare legală pascală, denunțătorul H. A. V. conducea autoturismul proprietate personală, cu număr de înmatriculare XX XX XXXX, pe drumurile publice de pe raza comunei Y, fără a poseda permis de conducere și, ajuns în dreptul barului A.F. Y din Y, a provocat un accident rutier soldat cu avarierea ușoară a autoturismului XX XX XXXX, aparținând martorului F. C.din aceeași localitate, parcat regulamentar în fața barului.

Fiind anunțat de câțiva consăteni, care văzuseră impactul, că H. V., zis "B.";, i-a lovit mașina, proprietarul mașinii avariate a ieșit din bar, găsindu-l pe acesta uitându-se la stricăciuni. L-a întrebat de ce i-a stricat mașina și H. V. i-a spus să-l scuze, că a greșit și că o va repara.

Ulterior, cei doi s-au deplasat la sediul postului de poliție, unde se aflau inculpatul și denunțătoarea C. A. S., agent de poliție la același post, colega inculpatului. Martorul F. C.a relatat cele întâmplate, aspecte confirmate de denunțător, iar inculpatul a început să-l amenințe că-i face dosar penal și că îl bagă în pușcărie.

Înainte de a merge la postul de poliție, denunțătorului i-a venit ideea să susțină că nu el a condus mașina, ci C. L., discutând cu aceasta în acest sens, martora fiind de acord, astfel încât denunțătorul a susținut acest lucru.

În aceeași zi, inculpatul și colega sa C. A. S. s-au deplasat la locul accidentului, unde au făcut cercetări. Seara, inculpatul s-a deplasat cu mașina poliției acasă la denunțător, chemându-l a doua zi la post, spunându-mi că știe că el a condus autoturismul și nu C. L..

A doua zi, denunțătorul s-a deplasat la Postul de poliție, a intrat în biroul inculpatului Z. I. E., purtând cu acesta o discuție cu ușa închisă. Denunțătorul a declarat că din comportamentul inculpatului a înțeles că vrea o sumă de bani de la el, motiv pentru care i-a oferit suma de 50 euro, pentru a nu-i întocmi dosar penal pentru conducere fără permis. Z. E. a refuzat spunându-i: "dar ce, tu mă mituiești?"; și a continuat să îl amenințe, din comportamentul său înțelegând că nu este mulțumit cu suma de bani pe care i-a oferit-o. În aceeași zi, seara, inculpatul i-a trimis o citație la domiciliu pentru următoarea zi.

Prezentându-se la poliție, H. A. V. i-a spus din nou inculpatului că poate să-i dea doar 50 de euro pentru a nu-i întocmi dosar penal, acesta acceptând propunerea sa, primind tot atunci suma de 50 euro, afirmând după primirea banilor că de data asta nu-i face dosar penal, dar, dacă îl va mai prinde altă dată conducând fără permis, nu îl va ierta.

Din verificările efectuate în baza de date privitor la persoana numitului H. A. V. (proces-verbal nr. P/X.XXX.XXXdin xx.xx.xxxx) rezultă că acesta avea în proprietate un autoturism marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare XX.XX.XXX (certificat de înmatriculare nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx) și că nu deținea permis de conducere auto.

Din procesul-verbal de consultare acte, întocmit la data de xx.xx.xxxx de Serviciul Județean Anticorupție Botoșani, în baza delegării competenței dispusă la data de xx.xx.xxxx de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, în urma verificării registrului de lucrări penale, a registrului de reclamații, a registrelor de audiențe, de contravenții, evenimente rutiere, de evidență a autorizațiilor de reparații - toate înregistrate la Postul de Poliție Y, s-a constatat că, pe parcursul anului 2010, pe numele lui H. A. V. nu au fost înregistrate sesizări penale, reclamații, audiențe, contravenții sau evenimente rutiere și nu rezultă că autoturismul cu număr de înmatriculare XX.XX.XXX, proprietatea numitului H. A. V., ar fi fost implicat în perioada menționată în evenimente rutiere.

De asemenea, din procesul-verbal de consultare acte, întocmit la data de xx.xx.xxxx de Serviciul Județean Anticorupție Botoșani, în baza delegării competenței dispusă la data de xx.xx.xxxx de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, în urma verificării registrelor de penal, contravenții, evenimente rutiere, reclamații etc., aflate în evidența Postului de Poliție Y, s-a constatat că, în în perioada aprilie 2010, pe numele lui F. C.nu a fost eliberată autorizație de reparație a autoturismului, nefiind găsite nici un fel de înregistrări privind o implicare a numitului F. C.în această perioadă.

Fiind audiat în calitate de martor, sub prestare de jurământ, în cursul urmăririi penale, denunțătorul H. A. V. și-a menținut în totalitate denunțul formulat. În plus, în declarația dată, a precizat că în timpul celor două invitații la sediul Postului de Poliție Y, în legătură cu evenimentul rutier, inculpatul Z. I. E. nu i-a luat nici o declarație referitoare la accident, discuțiile dintre cei doi limitându-se la "înțelegerea"; de a nu i se constitui dosar penal pe numele lui, în schimbul unei sume de bani, pe care agentul a și primit-o de la denunțător.

În cursul judecății, denunțătorul H. A. V. a fost audiat în calitate de martor la data de xx.xx.xxxx, în timpul rejudecării cauzei (fila 92 dosar), acesta declarând că nu menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, în calitate de denunțător și de martor, întrucât a fost forțat să o facă, procurorul amenințându-l cu arestarea.

În declarația dată în fața instanței de judecată, martorul a susținut că la volanul autoturismului se afla în ziua respectivă martora C. L., că nu a condus mașina pe drumurile publice și nu a dat inculpatului suma de 50 de euro pentru a nu i se întocmi dosar penal.

Această declarație dată în fața instanței de judecată este evident nesinceră și urmează a fi înlăturată, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, din care rezultă cu certitudine că, în împrejurările arătate mai sus, martorul a condus autoturismul proprietatea sa pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, iar apoi, pentru a scăpa de răspundere penală, i-a oferit inculpatului suma de 50 de euro, pe care acesta a primit-o.

Astfel, martora C. A. S. a declarat că era prezentă în incinta Postului de poliție în momentul în care martorul F. C., proprietarul autoturismului implicat în evenimentul rutier avariate, a reclamat fapta, susținând că "Bt"; (porecla lui H. A. V. cunoscută de toată lumea), i-a avariat mașina care era parcată în fața barului AF Y.

De asemenea, martora a sesizat săvârșirea infracțiunii la regimul rutier de către H. A. V. în urma cercetărilor efectuate personal, constând în principal în ascultarea martorilor oculari și a persoanei păgubite F. C., fiind de față la toate discuțiile purtate între cei implicați dar și de către inculpat cu cei în cauză, susținând că toți cetățenii aflați la fața locului au afirmat că H. A. V. era cel care se afla la volanul mașinii în momentul în care i-a izbit mașina lui F. C. și că era un fapt cunoscut în comună că acesta obișnuiește să conducă fără permis de conducere pe raza comunei Y.

Martorul F. I. a declarat în mod constant, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul rejudecării, că a văzut personal că H. V. se afla la volanul autoturismului proprietatea sa, fiind singur în mașină, efectuând manevra de mers înapoi și avariind autoturismul fratelui său, că o cunoaște pe C., fostă B., și aceasta cu siguranță nu se afla la fața locului în momentul accidentului și în nici un caz nu era la volanul mașinii.

În acest sens au declarat și martorii F. C., A. D., A. M. și S. A., care în cursul judecății și-au menținut în esență declarațiile date în cursul urmăririi penale.

Martora C M. L., audiată în cursul urmăririi penale (filele 130-131 vol.I), a recunoscut că nu a condus autoturismul lui H. V. și că a acceptat rugămintea acestuia, de a declara la poliție că a condus când s-a produs coliziunea, pentru a-l scăpa pe acesta de răspundere penală.

În cursul judecății, această martoră a revenit la declarația dată în cursul urmăririi penale (fila 214 vol.I), arătând că se afla la volanul autoturismului proprietatea lui H. V., ea fiind cea care a produs coliziunea și că a dat declarația din cursul urmăririi penale sub imperiul unor presiuni psihice exercitate de procuror asupra sa.

Această declarație urmează a fi înlăturată de instanță ca fiind nesinceră, necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, fiind evidentă înțelegerea dintre aceasta și H. V. în a declara o altă situație de fapt decât cea expusă inițial, probabil și din perspectiva posibilității tragerii acestuia la răspundere penală pentru faptele săvârșite.

Din probatoriile arătate rezultă în mod clar lipsa numitei C. M. L. de la locul faptei, numitul H. A. V. fiind văzut de mai mulți martori oculari ieșind din autoturism imediat după impact, fără să fie însoțit de vreo altă persoană, faptul că inculpatul Z. I. E. a fost sesizat cu privire la acest accident și că a cunoscut chiar de la primele verificări, identitatea autorului, în persoana numitului H. A. V., apoi a mers la fața locului însoțit de agentul C. A. S., pentru primele cercetări, prilej cu care a perceput de la toți martorii oculari că autorul accidentului soldat cu daune materiale este H. A. V., a acceptat "manevra"; încercată de H. A. V. pentru a scăpa de răspundere penală, aducând o altă persoană care să spună că a condus în locul său, aceasta fiind de altfel unica metodă la care pot recurge șoferii pentru a nu fi depistați în trafic că au condus fără permis, aspect cunoscut de inculpat prin prisma multiplelor dosare penale rutiere pe care le-a instrumentat de-a lungul carierei sale.

Inculpatul Z. I. E. a realizat că poate să "ascundă"; urmele producerii acestui eveniment rutier, mizând pe faptul că daunele materiale provocate au fost ușoare, că persoana păgubită s-a înțeles cu autorul cu privire la repararea pagubei, deci nimeni nu mai avea nici un fel de pretenții, aspect foarte important pentru "liniștea"; inculpatului și garanția că ilegalitatea comisă nu va fi descoperită și nu în ultimul rând pe ascendentul puternic pe care îl avea în comună inclusiv asupra agenților de poliție din subordine.

Relevante în acest sens sunt și declarațiile martorilor M. C. L. (vol. II ds., filele 25-26), care în anii 2009-2010, a deținut funcția de ajutor de șef de post la Postul de Poliție Y, fiind în subordinea inculpatului și P. L. (vol. II ds., filele 28-29), agent de poliție judiciară, care începând cu anul 2009 a lucrat, de asemenea, în subordinea șefului de post Z. I. E..

În ce privește remiterea banilor de către denunțătorul H. A. V., respectiv primirea sumei de bani cu titlu de mită de către inculpat, în schimbul omisiunii înregistrării unui dosar penal pe numele acestuia, aceasta este probată cu denunțul numitului H. A. V., pe care și l-a scris personal, cu declarația dată în calitate de martor în cursul urmăririi penale, cu declarația martorului F. C., care a auzit la ușă discuția dintre inculpat și H. A. V., cu privire la "negocierile"; purtate imediat după eveniment, referitoare la suma de bani pe care H. era dispus să i-o remită polițistului în schimbul acestui favor, inculpatul cerându-i suma de 300 euro, pentru a nu-i face dosar penal, iar martorul oferindu-i 100 euro, în final acesta formulând denunțul pentru 50 euro, sumă ce urmează a fi reținută ca obiect al infracțiunii de luare de mită.

În acest sens, se reține că primele dovezi strânse în cauză cu privire la infracțiunea de corupție în cazul lui H. A. V. au avut la bază denunțul martorei C. A. S. și declarațiile martorilor F. C., F. I., A. D., A. M., S. A., declarații confirmate de procesele-verbale de consultare registre și de procesele-verbale de investigații întocmite de lucrători delegați din cadrul Serviciului Județean Anticorupție Botoșani.

Ulterior, după ce organele de anchetă s-au sesizat cu privire la această faptă, numitul H. A. V. s-a hotărât să formuleze autodenunț, reclamând comiterea infracțiunii de "luare de mită"; de șeful de post Z. I. E..

Prin urmare, nu sunt aplicabile disp. art.255 alin.5 Cod penal din 1969, suma ce a făcut obiectul dării/luării de mită urmând a fi confiscată în temeiul art.255 alin.4 rap. la art. 254 alin.3 Cod penal din 1969.

În sensul că inculpatul a pretins și primit bani de la H. A. V. pentru a nu-i întocmi dosar penal pledează și faptul că acesta nu a procedat la înregistrarea evenimentului rutier în registrul de penal, așa cum era obligat potrivit sarcinilor de serviciu și calității sale, așadar, a omis să se sesizeze cu privire la săvârșirea unei infracțiuni la regimul rutier, constând în "conducerea unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană, fără a avea permis de conducere";, încălcând în mod flagrant, obligațiile ce-i reveneau în calitate de polițist judiciar cu atribuții pe line rutieră, în condițiile în care este dovedit în mod cert,’ că a fost la fața locului și a știut că H. A. V. a condus mașina în momentul impactului. De asemenea, inculpatul nu a eliberat autorizație de reparație pentru autoturismul numitului F. C., un asemenea act neregăsindu-se în evidențele Postului de poliție Y și nu a făcut nici o mențiune despre eveniment în nici un registru al postului.

Nici declarațiile date de F. C., H. A. V. și C. M. L. la Postul de Poliție Y, cu prilejul acestui eveniment rutier din aprilie 2010, la care fac referire atât cei enumerați, cât și martora-denunțătoare C. A. S., nu au fost găsite printre documentele și registrele ridicate de la Postul de Poliție Y, de către lucrătorii S.J.A. Botoșani.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: H. A. V. - filele 97-99, 124-126 vol.I ds.urm.pen., filele 92-93 ds. nr.xxxx/40/2013*, C. A. S. (actualmente M.) - denunț filele 6-13, declarație filele14-16 vol.I ds.urm.pen., fila 35 vol.II ds. nr.xxxx/40/2013, F. C.- filele 127-129 vol.I ds.urm.pen., fila 32 vol II ds. nr.xxxx/40/2013, F. I. - filele 133-134 vol.I ds.urm.pen., fila 150 ds. nr.xxxx/40/2013*, A. D. - fila 135 vol.I ds. urm.pen., fila 125 dosar nr.xxxx/40/2013*, A. M. - 136 vol.I ds.urm.pen. și fila 212 vol.I ds. nr.xxxx/40/2013, S. A. - fila 137 vol.I ds.urm.pen., fila 126 ds. nr.xxxx/40/2013*, M. C. L. filele 25-26 vol.II ds.urm.pen. și fila 64 vol.I ds. ds. nr.xxxx/40/2013, P. L. filele 28-29 vol.II ds.urm.pen., C. M. L. - filele 130-131 vol.I ds.urm.pen., fila 214 vol.I ds. ds. nr.xxxx/40/2013.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii descrise mai sus, susținând în declarațiile date în cursul urmăririi penale că a luat la cunoștință de evenimentul rutier de la proprietarul mașinii avariate, care l-a informat că la volanul autoturismului implicat s-a aflat H. A. V., însă, ulterior, verificând la fața locului cele întâmplate, după verificarea declarațiilor celor prezenți și ale numitei C. M. L., a constatat că aceasta din urmă se afla la volanul autoturismului proprietatea lui H. A. V., astfel încât nu a mai înregistrat sesizarea la penal, dar că există o mapă în care se află declarații și acte privitoare la evenimentul rutier sesizat, la sediul Postului Y.

Aceeași poziție a exprimat-o inculpatul și în cursul judecății (fila 62 vol.I ds. nr.xxxx/40/2013), susținând că nu a primit bani sau alte foloase de la H. A. V., iar în concluziile scrise a arătat că H. A. V. și C. M. și-au retras denunțurile în cursul urmăririi penale, prin memorii care nu se regăsesc la dosar.

Aceste declarații sunt evident nesincere, întrucât probatoriile arătate dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă că la volan se afla H. A. V., care nu poseda permis de conducere, aspect pe care inculpatul îl cunoștea și că, pentru a-l exonera de răspundere penală, a pretins bani de la acesta, primind suma de 50 euro, susținerea că H. A. V. și C. M.și-ar fi retras denunțurile fiind fără relevanță atâta timp cât pentru infracțiunea de luare de mită acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu și la dosar există probe certe din care rezultă situația de fapt reținută mai sus.

Și susținerea că la sediul Postului de poliție Y există o mapă în care se află declarații și acte privitoare la evenimentul rutier sesizat este infirmată de verificările efectuate de organele de anchetă cu prilejul ridicării tuturor registrelor și a evidențelor din vremea când inculpatul și-a exercitat funcția de șef al postului, în care nu s-a regăsit nici o mențiune privitoare la acest eveniment rutier, care însă, s-a petrecut în realitate, fapt probat fără putință de tăgadă.

Prin urmare, se va reține că fapta de luare de mită descrisă mai sus există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

În drept, fapta inculpatului, care, în calitate de agent șef principal de poliție, șef al Postului de poliție Y, jud. Botoșani, cu atribuții de polițist rutier, în luna aprilie 2010, în timpul sărbătorilor pascale, a pretins și primit de la denunțătorul H. A. V. suma de 50 euro, pentru a nu înregistra dosar penal pe numele acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere";, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, neluând față de acesta nici o măsură legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită"; prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal din 1969 rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.

2. Infracțiunea de "luare de mită"; - denunțător I. F. A. - iulie-august 2010 (pct.2 din rechizitoriu)

La data de xx.xx.xxxx a fost consemnat denunțul oral al numitului I. F. A., zis "C.";, în vârstă de 26 de ani, din sat/comuna Y, jud. Botoșani, în care acesta sesizează faptul că în vara anului 2010, ca urmare a implicării și participării sale la niște scandaluri care au avut loc pe raza localității Y, i-a dat agentului de poliție Z. I. E., cu titlu de mită, 2 sau 3 parfumuri de diferite mărci, pentru ca acesta să nu dispună împotriva sa măsuri de cercetare penală și sancțiuni contravenționale. Acesta i-a pretins parfumurile respective motivând faptul că și așa le-a furat din Italia, având cunoștință că în ianuarie 2010 fusese expulzat din Italia și primise interdicție de a circula pe teritoriul Italiei timp de 3 ani.

În aceeași perioadă, fiind cercetat într-un dosar penal pentru infracțiunea de lovire, numitul Z. I. E. i-a solicitat 300 de euro, pentru a-l împăca cu partea vătămată S. D., zis "Ț."; și pentru a nu înainta dosar penal la instanța de judecată, deși numitul S. D. nu avea nici un fel de pretenții materiale față de el.

Audiat în calitate de martor, sub prestare de jurământ, la data de xx.xx.xxxx (filele166-168 vol.I ds.urm.pen.), denunțătorul I. F. A. și-a menținut denunțul formulat împotriva agentului șef principal de poliție Z. I. E., precizând că, în vara anului 2010, S. D. l-a lovit cu un patent la nivelul capului, la tâmplă, după care s-a trezit la spital, însă nu a formulat plângere împotriva sa și că, după cca. 2-3 săptămâni, la același bar, văzând că S. D. vine spre el și crezând că vrea să îl lovească, l-a lovit el cu pumnul, iar acesta a formulat plângere împotriva sa, adresând plângerea lui Z. I. E..

A fost chemat la post să dea declarație și, față de S. D., polițistul Z. I. E. i-a cerut suma de 300 euro, pentru a-i da acești bani lui S., iar în schimb el să-și retragă plângerea, deși, personal, S. D. nu a spus nimic despre aceste pretenții, nu i-a cerut el personal nici un ban, ci Z. I. E., care a precizat că altfel dosarul va ajunge în instanță. Ulterior, a avut o discuție particulară cu S., care i-a spus că nu are nici un fel de pretenții față de el și că este de acord să se împace.

A mai precizat martorul că polițistul venea des la el la poartă și îi spunea să mai treacă pe la el să-i mai dea ceva, în schimb va avea grijă de el când va fi implicat în scandaluri, îl va proteja, că i-a dat lui acestuia câte 2 parfumuri de proveniență Italia pe care le aveam prin casă, aceasta întâmplându-se cam de 2-3 ori și că acesta i-a spus că știe că oricum le-a furat din Italia și, dacă îi dă și lui, va trece cu vederea unele abateri de-ale sale și că mama sa știa de aceste aspecte. După cca. 2 săptămâni de la plângerea pe care a formulat-o S. D. împotriva sa pentru lovire, la jumătatea lunii august 2010, a mers la Postul de poliție Y și l-a căutat pe agentul șef Z. I. E., având la el 2 parfumuri pe care i le-a dat, acesta arătându-se mulțumit. A susținut martorul că i-a dat aceste parfumuri pentru a avea grijă să nu îl sancționeze și întrucât avea acel dosar cu S. D., gândindu-se că polițistul îl va proteja.

Audierea în calitate de martor a denunțătorului I. F. A. a fost înregistrată audio-video, suporturile optice conținând înregistrarea fiind atașate la dosarul cauzei (vol. I, f.169).

Acest martor nu a putut fi audiat în cursul judecății, din procesele-verbale întocmite în executarea mandatelor de aducere emise în cauză rezultând că este plecat în străinătate, fără a i se cunoaște adresa, astfel încât instanța a făcut aplicarea 381 alin.7 Cod procedură penală, dispunând citirea declarațiilor date în cursul urmăririi penale, urmând a se ține seama de acestea la judecarea cauzei.

Inculpatul, asistat de apărător, a renunțat la dreptul de a se citi aceste declarații, arătând că are cunoștință de conținutul acestora.

Denunțul și declarația numitului I. F. A. sunt confirmate și cu denunțul formulat la data de xx.xx.xxxx de martora C. A. S. (actualmente, M.), care arată că, la data de xx.xx.xxxx, numitul Z. I. E. a venit la Postul de Poliție Y având asupra sa un parfum, ea fiind la post împreună cu agent P. L.. Acesta a afirmat față de P. L. că l-a primit de la numitul I. F. A. și și-a exprimat nemulțumirea că parfumul respectiv era pentru femei, întrucât cu o zi înainte mai primise de la I. F. A. încă trei parfumuri de același fel, însă el ar fi vrut unul bărbătesc. Cu ocazia dialogului purtat, agentul P. a afirmat "lasă, șeful, că și așa sunt degeaba";, afirmație la care șsful de post nu a avut nici o reacție. Martora a susținut că I. F. A. și fratele său săvârșesc infracțiuni pe teritoriul Italiei, iar bunurile provenite din infracțiuni sunt valorificate ulterior pe raza comunei Y, aspect pe care Z. îl cunoaște și tolerează, acesta fiind și motivul pentru care a primit de la I. F. A. parfumurile.

Declarația denunțătoarei C. A. S. este confirmată de martorul P. L. audiat la data de xx.xx.xxxx, care a precizat că, în vara anului 2010, se afla împreună cu agentul șef principal Z. I. E. și fosta colegă C. A. S., când a venit la d-nul Z. un tânăr din satul Y, care a intrat în biroul acestuia.

Între timp, a mers la chioșc în imediata apropiere, iar când a revenit în fața postului de poliție, agentul Z. I. E. avea în mână 2 parfumuri și i-a spus "uite, acesta a adus niște parfumuri cadou și sunt ambele de damă";, exprimându-și nemulțumirea că erau de damă, la care el a replicat "lasă șeful că și așa sunt degeaba";. În ceea ce privește persoana la care se referea că i-a adus parfumurile, martorul a arătat că era vorba de acel tânăr care intrase în birou, înainte de a merge el la chioșc, despre care a aflat ulterior că se numește I. F. A..

Declarația și denunțul martorului I. F. A. sunt confirmate și cu declarația martorului S. D. I. poreclit "Ț.";, parte vătămată în dosarul nr. XXXX/P/2010 instrumentat de inculpatul Z. I. E., în care I. F. A. a fost trimis în judecată pentru infr. prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969.

Martorul S. D. I. a declarat că în luna august 2010 a avut un conflict violent cu numitul I. F. A. zis "C.";, sesizându-l pe inculpat, că, după două zile, acesta i-a chemat pe amândoi la postul de poliție din Y, unde au dat declarații, iar el s-a împăcat cu I. în fața lui Z., declarând verbal că nu are pretenții și vrea să-și retragă plângerea, întrucât au crescut de mici împreună și s-a gândit că nu e bine să meargă prin tribunale. Martorul a precizat că a semnat declarația scrisă de Z., că nu a citit înainte de a semna, gândindu-se că ceea ce a spus a fost consemnat de șeful de post și că nici nu înțelege de ce a ajuns dosarul cu el și I. în instanță dacă ei s-au împăcat și că I. a venit ulterior la el și l-a întrebat dacă are pretenții față de el, vroia să se asigure că a fost de acord să se împace și el i-a spus că nu vrea să-l dea în judecată.

Martora I. M., mama denunțătorului I. F. A. a arătat că are o relație apropiată cu fiul său, care îi povestește tot, așa că știa prin ce necazuri a trecut cu fostul șef al postului de poliție din Y, Z. I. E., care îl amenința mereu că poate să-l înfunde, să-i facă dosar penal, chiar pentru fapte pe care nu le comitea, avându-l la mână cu faptul că, în trecut, băiatul său a primit interdicție de ședere în Italia.

În legătură cu conflictul dintre fiul său și S. D., martora a susținut că Z. I. E. venea permanent la ei acasă cu mașina poliției și îi spunea fiului său că, dacă vrea să ajungă la o împăcare cu S. D., trebuie să-i dea acestuia suma de 300 de euro, că nu înțelegea de ce șeful de post cere acești bani, atâta timp cât S. D. le-a spus clar că nu vrea să se judece. Ulterior S. D. le-a povestit că Z. i-a spus că îi cere fiului său cei 300 de euro, promițându-i că va insista ca ei să se împace, iar din acești bani urma ca o parte să-i revină polițistului, nu a precizat cât anume, o jumătate din sumă sau un sfert.

A mai precizat martora că, la un moment dat, inculpatul venea atât de des la poarta casei sale, încât i-a spus că i-e rușine de vecini, care vor întreba ce a făcut fiul său de vine poliția și îl caută mereu, că fiul său i-a spus acestuia că nu-i dă acești bani întrucât s-au împăcat și că acesta nu vrea nici un ban de la el. Inculpatul i-a replicat că, dacă nu-i dă acești bani, dosarul va ajunge în instanță, ceea ce s-a și întâmplat.

Din situația de fapt relevată de martori rezultă cu certitudine că la data de xx.xx.xxxx, a avut loc o altercație între denunțătorul I. F. A. și martorul S. D. I., la barul SC X din localitatea Y, în cadrul căreia I. F. A. l-a lovit pe S. D., cauzându-i leziuni care au necesitat îngrijiri medicale,

La nivelul Postului de poliție Y, inculpatul a înregistrat fapta în registrul de lucrări penale, abia după 5 zile de la comitere, la data de xx.xx.xxxx, deși a fost sesizat telefonic imediat după eveniment, cunoscând cine este autorul și detalii cu privire la agresiune (zona unde a fost lovită victima - zona capului, instrumentul folosit - corp dur, starea victimei ) - aspecte rezultate din interceptările telefonice efectuate în cauză și din declarațiile martorilor.

Dosarul nr. XXXX/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, vizând infracțiunea prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în ziua de xx.xx.xxxx, I. F. A. l-a lovit pe S. D. I. cu un corp alungit în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice vindecabile în 11-12 zile de îngrijiri medicale, a fost instrumentat de inculpatul Z. I. E., fiind finalizat cu rechizitoriu la data de xx.xx.xxxx.

Dosarul penal invocat mai sus a fost folosit de inculpat ca un instrument eficace pentru manipularea părților, uzând de instituția plângerii prealabile într-un scop contrar celui prevăzut de lege. Inculpatul a acționat cu abilitate, la adăpostul instituțiilor reglementate de legea penală, fiind sigur de faptul că nu avea cum să fie descoperit de organele în drept. Prin modul în care a acționat, actele dosarului dădeau aparență de legalitate - o faptă simplă de lovire înregistrată la plângerea prealabilă a părții vătămate, care nu a declarat în scris că dorește să se împace cu făptuitorul, însă, în spatele dosarului, tranzacționează cu părțile în afara cadrului procesual legal, în sensul unei "împăcări contra cost";, dincolo de voința lor,.

Inculpatul a mizat pe faptul că nu este contrar legii ca polițistul să pună în vedere părții vătămate că are posibilitatea legală de a-și retrage plângerea sau de a se împăca cu autorul și că are dreptul de a solicita despăgubiri, însă inculpatul a insistat, în particular, pe lângă autorul faptei penale, pentru a încerca să-l determine să-i plătească victimei, o sumă de bani stabilită de agentul de poliție, cu titlul de despăgubiri, în condițiile în care, în cauză, s-a dovedit că persoana vătămată intenționa să se împace cu făptuitorul fără a-i cere bani cu titlu de daune morale sau materiale, aspect pe care i l-a adus la cunoștința polițistului, acesta neținând cont de manifestarea de voință a persoanei vătămate. Inculpatul ar fi trebuit să consemneze această manifestare de voință într-o declarație și, în consecință, să aplice dispozițiile art. 10 lit. h Cod procedură penală din 1968.

Inculpatul a creat convingerea denunțătorului I. F. A., care a săvârșit o faptă penală pedepsibilă la plângere prealabilă că, în situația în care nu achită despăgubirile aparent solicitate de persoana vătămată, este pasibil de trimiterea în judecată și că el, în calitate de organ al legii, va convinge persoana vătămată să nu depună plângere împotriva sa, așteptând în schimbul acestui favor, să i se dea banii cu titlu de mită.

Ca mod de operare, a rezultat că inculpatul promitea persoanei vătămate că va insista pe lângă autorul faptei penale să-i plătească la timp daunele produse, în afara cadrului procesual legal, fără a fi nevoie să se înregistreze vreo sesizare penală, în urma cooperării paralele, atât cu făptuitorul cât și cu cel vătămat, reușind să-și finalizeze demersurile, cu consecința obținerii pentru sine a unor avantaje patrimoniale.

Inculpatul creează asupra persoanei cercetate un ascendent puternic de natură a influența atitudinea acestuia, în sensul punerii de acord cu orice solicitări venite din partea sa, în caz contrar existând riscul ca polițistul să-i întocmească dosar penal.

Remiterea parfumurilor de către denunțătorul I. F. A. și primirea lor de către Z. I. E., cu titlu de mită, în scopul de "a-i mi ierta"; acestuia din abaterile pe care era predispus să le comită pe fondul consumului de alcool, sunt probate de: declarațiile martorilor C. A. S., P. L., I. F. A. și I. M..

De asemenea, probele testimoniale administrate în cauză se coroborează și cu procesele-verbale de consultare a bazelor de date, întocmit de lucrătorii de poliție judiciară din cadrul S.J.A. Botoșani, la data de xx.xx.xxxx, în baza delegării competenței dispusă la data de xx.xx.xxxx de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, din care rezultă în mod cert că inculpatul a profitat de firea de "scandalagiu"; a martorului I. F. A., care obișnuia să încalce normele de conviețuire socială și, folosindu-se de aceste circumstanțe, și-a creat un ascendent puternic asupra acestuia, ca reprezentant al autorității din comună care aplică legea, motiv pentru care I. F. A. a devenit un subiect ușor de manipulat, în special din punct de vedere psihic, pentru inculpatul Z. I. E., care avea mereu la îndemână instrumentul legal pentru a putea să obțină avantaje materiale de la acesta, creându-i impresia că este vorba de fapt, despre cadouri, atenții care i se cuvin șefului de post, pentru "a mai trece cu vederea"; din abaterile comise și așa numeroase și pentru "a-l tolera în comună";.

Astfel, din investigații a mai rezultat că fratele denunțătorului, numitul I. I. D., a săvârșit mai multe fapte de "furt"; pe teritoriul Italiei, motiv pentru care a fost expulzat și obișnuia să valorifice împreună cu denunțătorul bunuri provenite din fapte ilicite pe teritoriul comunei Y, aspect cunoscut și tolerat de inculpat, care, profitând de situația fraților I., a pretins și a primit în schimbul "tolerării lor"; parfumuri de proveniență Italia.

De asemenea, din procesele-verbale de consultare a bazelor de date întocmit de lucrătorii de poliție judiciară rezultă că numitul I. F. A. este posesor al pașaportului nr. XXXXXXX eliberat la data de xx.xx.xxxx, iar la rubrica "observații"; este menționat faptul că potrivit sentinței civile nr. XXX/xx.xx.xxxx i s-a restrâns acestuia dreptul la circulație pe teritoriul Italiei pe o perioadă de 3 ani, fiind înregistrat cu nr. XXXXX/xx.xx.xxxx - xx.xx.xxxx ("XX XXXXXXXX";), la data de xx.xx.xxxx fiind returnat din Italia, pe motiv de ședere ilegală (nr. de înregistrare decizie de returnare Poliția din Palermo, XX.XXX/xx.xx.xxxx). De asemenea, în urma verificării bazelor de date, s-a stabilit că I. F. A. nu deține permis de conducere auto. Pe numele fratelui denunțătorului, numitul I. I. D., figurează de asemenea mențiuni privind o dispoziție emisă de IJ.P. Botoșani, în anii 2003 și 2005 de urmărit local pentru comiterea unor fapte de furt, arestat de autoritățile italiene la data de xx.xx.xxxx. Nici acesta nu figurează în evidențe ca posesor de permis de conducere.

Au fost depuse un număr de 17 procese-verbale de contravenție încheiate pe numele lui I. F. A., în perioada xx.xx.xxxx - xx.xx.xxxx, toate întocmite de către agentul șef de poliție Z. I. E..

Atrag atenția, prin modul defectuos de întocmire, rezultând și indicii de netemeinicie și nelegalitate, următoarele procese-verbale de contravenție întocmite pe numele lui I. F. A., ceea ce confirmă modul de operare uzitat de inculpat:

Astfel, la poziția XXX din registru de contravenții, apare proces-verbal de contravenție seria AP nr. XXXXXXX din xx.xx.xxxx întocmit de agent șef principal Z. I. E., pentru contravenția prev. de art. 2 pct. 33 din Legea nr. 61/1991, constând în aceea că în ziua de xx.xx.xxxx, ora 0830, I. F. A., fiind chemat la sediul Postului de Poliție, nu s-a prezentat cu toate că a fost citat procedural în acest sens, contravenientul fiind sancționat cu 200 lei amendă, sumă dată în debit la Primăria Y, la data de xx.xx.xxxx.

În continuare, la poziția XXX, s-a identificat un alt proces-verbal de contravenție seria AP nr. XXXXXXX, din aceeași dată ca cel menționat mai sus, xx.xx.xxxx, întocmit de agent șef principal Z. I. E., pentru săvârșirea de către I. F. A. a aceleiași contravenții, prev. de art. 2 pct. 33 din Legea nr. 61/1991, la aceeași dată, constând în aceea că, în ziua de xx.xx.xxxx , ora 0930, I. F. A., fiind invitat în nenumărate rânduri la sediul Postului de Poliție, a refuzat să se prezinte, cu toate că a fost citat procedural în acest sens, contravenientul fiind sancționat de data aceasta, cu 500 lei amendă, sumă dată în debit la Primăria Y, la data de xx.xx.xxxx.

Este evident că inculpatul a abuzat de funcția sa, sancționând o persoană de două ori pentru aceeași abatere săvârșită în aceleași împrejurări, în aceeași zi, la interval de 1 oră, scopul fiind acela de a-și crea un ascendent asupra acestei persoane.

În ceea ce privește numărul și valoarea parfumurilor date cu titlu de mită inculpatului Z. I. E., în cauză s-a probat numai remiterea-primirea celor 2 (două) parfumuri pe care denunțătorul le adusese din Italia, referindu-se la mărci cum ar fi: Dolce Gabana, Coco Chanel, Dior, cu valori cuprinse între 25-100 de Euro, pentru un parfum.

Denunțătorul nu reține exact ce marcă purtau parfumurile remise inculpatului în august 2010, cu privire la care există probe la dosar, dar afirmă că este vorba de una din mărcile mai sus-enumerate, instanța urmând a reține valoarea medie a sumelor invocate de denunțător.

În cauză, primele dovezi strânse cu privire la acest caz de corupție au avut la bază denunțul martorei C. A. S., care a denunțat fapta la data de xx.xx.xxxx.

Ulterior, după ce organele de anchetă s-au sesizat cu privire la această faptă, la data de xx.xx.xxxx, numitul I. F. A. s-a hotărât să formuleze denunț oral, reclamând comiterea infracțiunii de "luare de mită"; de șeful de post Z. I. E..

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunțurile formulate de denunțătorii C. (actualmente M.) A. S. (fila 11 dosar urmarire penală vol.I) și I. F. A. (fila 155 dosar urmărire penală vol.I) declarațiile date în calitate de martori de denunțători, respectiv C. (actualmente M.) A. S. (filele 14-16 dosar urm. penală vol.I, fila 35 vol.II ds. nr.xxxx/40/2013), I. F. A. (înregistrare audio-video - fila 169 vol.I ds. urm. pen., filele 166-168 vol.I ds. urm. pen.), precum și cu declarațiile martorilor I. M. - filele 170-172 vol.I ds. urm. pen., S. D. I. - filele 213-214 vol.II, fila 69 vol.II ds. nr.xxxx/40/2013, fila 94 ds. nr.xxxx/40/2013*, P. L. - fila 27 vol.I ds. urm. pen., fila 208 vol.I ds. nr.xxxx/40/2013, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în cauză, în urma punerii în aplicare a autorizației nr. XXX/xx.xx.xxxx emisă de Tribunalul Botoșani (filele 253-278 vol.I dosar urmărire penală), registrul de lucrări penale, postul comunal Y, privind plângerile înregistrate pe numele lui I. F. A. ( vol. I - f. 199-200, ds.urm.pen.), proces - verbal de ridicare a unor înscrisuri de la Secția de poliție rurală Y, înscrisuri privind pe numitul S. D. I., înregistrate în cursul anului 2010 ( vol. I - f. 215-226 ds. urm.pen.), registrul de lucrări penale Y, privind plângerile înregistrate pe numele lui S. D. I. ( vol. I - f. 230-233, ds. urm.pen.), fotocopii ale unor acte de procedură penală din dosarul nr. XXXX/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, privind pe S. D. - parte vătămată și I. F. A. - inculpat ( vol. I - f. 235-246, ds. urm.pen.).

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii descrise mai sus, susținând în declarațiile date în cursul urmăririi penale că a primit de la I. F. A. 2 parfumuri, pentru care i-a plătit acestuia suma de 200 lei, că a fost, într-adevăr, nemulțumit că acesta nu i-a adus parfumuri bărbătești, așa cum solicitase.

Aceeași poziție a exprimat-o inculpatul și în cursul judecății (fila 62 vol.I ds. nr.xxxx/40/2013), susținând că a plătit suma de 200 lei pentru cele două parfumuri primite de la I. F. A..

Aceste declarații sunt evident nesincere, întrucât probatoriile arătate dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a primit de la denunțătorul I. F. A. zis "C."; din sat/comuna Y, cel puțin 2 (două) parfumuri de damă de proveniență străină, pentru a nu dispune față de acesta, măsuri de sancționare cu amendă contravențională pentru tulburarea ordinii și liniștii publice și pentru a nu efectua acte de cercetare penală pentru săvârșirea unor infracțiuni de "lovire";, respectiv "distrugere";, în contextul unui scandal provocat la un bar din comuna Y în care a fost implicat și numitul S. D. I. zis "Ț.";.

Prin urmare, se va reține că fapta de luare de mită descrisă mai sus există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

În drept, fapta inculpatului, care, în calitate de agent șef principal de poliție, șef al Postului de poliție Y, jud. Botoșani, cu atribuții de organ de cercetare judiciară și de constatare și sancționare a contravențiilor săvârșite pe raza sa de competență, în vara anului 2010, a primit de la denunțătorul I. F. A. zis "C."; din sat/comuna Y, 2 (două) parfumuri de damă de proveniență străină, în valoare de aproximativ 100 euro, pentru a nu dispune împotriva sa măsuri de cercetare penală și sancțiuni contravenționale, în condițiile arătate mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită";, prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal din 1969 rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, în baza acestor texte de lege urmând a fi pedepsit.

3. Infracțiunea de "luare de mită"; - denunțător S. D., zis "M."; - iulie 2010 (pct.3 prima parte din rechizitoriu)

Infracțiunea de abuz în serviciu - anul 2010 (pct.3 ultima parte rechizitoriu și pct.10 din dispozitivul rechizitoriului)

La data de xx.xx.xxxx, este înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, denunțul numitului S. D., zis "M.";, ns. xx.xx.xxxx, din localitatea Y, jud. Botoșani (în comuna Y există 2 persoane cu numele de S. D., respectiv S. D. I., ns. xx.xx.xxxx, poreclit "Ț."; și S. D., ns. xx.xx.xxxx, poreclit "M.";).

Martorul-denunțător arată în denunț faptul că, în vara anului 2010, a fost implicat în niște scandaluri care au avut loc pe raza comunei Y, împrejurare în care a fost cercetat de către agentul șef de poliție Z. I. E., care i-a pretins suma de 50 euro și parfumuri pe care denunțătorul le adusese din Italia, pentru "a-i trece cu vederea"; din abaterile săvârșite, iar el i-a remis polițistului suma de 50 euro și 2 parfumuri de proveniență străină. În schimbul acestor foloase, denunțătorul afirmă că, în plus, agentul șef de poliție l-a scutit și de serviciul de pază comunal la care fusese planificat împreună cu ceilalți cetățeni din comună.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., rezultă că numitul S. D. posedă pașaportul nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx și nu figurează cu permis de conducere auto.

Fiind audiat în calitate de martor, sub prestare de jurământ, denunțătorul S. D. a menținut cele arătate în denunțul formulat împotriva inculpatului, care a pretins și primit de la el bani și parfumuri, în schimbul cărora l-a asigurat că va avea grijă de el, că îl va scuti de sancțiuni contravenționale sau nu îi va întocmi dosare penale, în cazul scandalurilor în care era implicat destul de des, în baruri din comuna Y.

A relatat martorul că, în anii 2009-2010, obișnuia să merg la muncă în Italia și își cumpăra de acolo multe parfumuri pe care le țineam acasă, iar în vara anului 2010 a fost antrenat într-o serie de scandaluri alături de alți băieți din sat, M., zis J., SH. D., zis M. și alții, mai ales la barul SC X, fiind cercetat de inculpat, care, în vara anului 2010, întâlnindu-se pe stradă, i-a cerut direct suma de 50 de euro și unul sau 2 parfumuri dintre cele aduse de el din Italia, în schimbul cărora l-a asigurat că va trece cu vederea din abaterile sale, nu îl va sancționa sau nu îi va face dosar penal. Martorul a relatat că i-a dat inculpatului banii și parfumurile cerute și din atitudinea sa și-a dat seama că era mulțumit, fiind sigur că va avea grijă de el. Ulterior, i s-a adus la cunoștință că totuși a primit sancțiuni contravenționale de la agentul Z. I. E., însă el nu știa de aceste amenzi, nu a primit nimic acasă.

În cazul unor scandaluri, martorul a susținut că inculpatul îi chema la post pe participanți și le dădea de înțeles că trebuie să-i dea ceva pentru a scăpa, după ce îi dădeau polițistului bani sau alte bunuri, nu îi mai chema pentru audieri, îi lăsa liniștiți acasă, așa procedând și cu el.

A mai relevat martorul că, în comuna Y, părinții unora dintre noi erau înscriși să facă paza, că într-o seară l-a sunat pe inculpat și l-am rugat să îl scutească de la pază și acesta l-a scutit.

De asemenea, în vara anului 2010, a avut o altercație cu "C."; (I. F. A.), lovindu-se reciproc, el s-a dus să reclame conflictul, iar în perioada următoare Z. a venit acasă cu citație, să se prezinte la post. "C."; (I. F. A.) nu era de față, iar agentul i-a spus să se cumințească, altfel îi face dosar, iar după acest incident i-a dat, la solicitarea lui, suma de 50 de Euro, pentru a trece cu vederea ce a făcut.

Audierea martorului-denunțător S. D. a fost înregistrată audio-video, suportul optic conținând înregistrarea fiind atașat la dosarul cauzei (vol. II, fila 8 ds).

Inculpatul, asistat de apărător, a renunțat la dreptul de a se citi aceste declarații, arătând că are cunoștință de conținutul acestora.

Instanța reține că și denunțătorul S. D. face parte din aceeași categorie de persoane pe care inculpatul prefera să le manipuleze, având cazier judiciar, cunoscut în comuna Y că se ocupa cu comercializarea de bunuri furate din Italia, în special parfumuri, implicat în multiple scandaluri în diverse baruri din localitate, pentru care a fost sancționat contravențional de către agentul Z. I. E., cu avertisment sau amendă contravențională.

Potrivit rapoartelor de investigații efectuate în cauză, aceste aspecte erau cunoscute de către inculpatul Z. I. E., care a profitat de situația personală a sus-numitului, tolerându-l în comună și promițându-i că, în schimbul banilor și bunurilor primite de la el, îl va ierta de sancțiuni. Cu alte cuvinte, inculpatul l-a asigurat pe denunțător că va mai trece cu vederea din abaterile comise, dându-i de înțeles că, fiind predispus tot timpul la astfel de fapte antisociale (distrugeri, loviri, tulburarea ordinii și liniștii publice), "îl avea la mână"; mereu, existând permanent riscul să i se întocmească dosar penal sau să fie sancționat contravențional.

Aceste elemente rezultă din actele dosarului, potrivit cărora S. D. a fost sancționat de nenumărate ori de inculpat, pentru abateri la Legea nr. 61/1991, însă nu au fost identificate sesizări penale sau reclamații pe numele lui S. D., în perioada cât inculpatul a fost șef la Postul de poliție Y.

Denunțul și declarația lui S. D. sunt confirmate de denunțul martorei C. A. S. (actualmente M., dobândit prin căsătorie), interceptările și înregistrările telefonice efectuate în cauză, procese-verbale de consultare acte, documente ridicate de la sediul Postului de Poliție Y, procese-verbale de investigații, declarațiile martorilor audiați în cauză: C. A. S., H. V. C., M. C. L., P. L., O. I., B. V. D..

Astfel, martorul H. V. C. amintește despre împrejurările altercației dintre I. F. A. și S. D., zis M., care a avut loc în vara anului 2010, descriind incidentul ca pe o faptă gravă. Din consultarea registrelor aflate în evidența Postului de Poliție Y, a rezultat că nu există nici un dosar penal înregistrat pe numele lui S. D., în perioada mai sus menționată, sub aspectul infracțiunii de violență descrise.

Împrejurarea că inculpatul a luat cunoștință de eveniment este dovedită atât de martori, cât și de înregistrările discuțiilor telefonice purtate de acesta de pe numărul de telefon interceptat în cauză.

S-a evidențiat practica inculpatului de a gestiona fenomenul infracțional din comună după bunul plac, de a instrumenta un incident cu care este sesizat prin intermediul telefonului, în afara cadrului procesual, deși fapta îmbracă haina unei infracțiuni, precum și faptul că avea anumite persoane în comună, predispuse la încălcări repetate ale legii penale și contravenționale, pe care le tolera și le proteja într-o manieră specifică, creând un ascendent asupra lor prin aceea că sancționându-i din când în când, le demonstrează că deține puterea și poate oricând să-i sancționeze mai des, dar le și aproprie prin faptul că dă dovadă uneori de clemență, toate acestea în schimbul unor avantaje materiale, situația de mai sus este relevată și în convorbirile telefonice fila 27 - 30 din Rechizitoriu.

În legătură cu desele scandaluri care aveau loc în comuna Y, provocate de "clienții"; inculpatului, evenimente pe care le gestiona numai inculpatul, într-o manieră personală, relevante sunt declarațiile martorilor: M. C. L. și P. L. -ambii agenți de poliție în subordinea inculpatului, care au arătat că numai inculpatul se ocupa de astfel de cazuri și că, în perioadele în care lipsea, le-a spus clar să nu înregistreze nimic, nici sesizări, nici corespondență ori alt gen de acte, să i le lase pe birou cu un bilețel atașat că le înregistrează el când se întoarce. De asemenea, anumite persoane, cum ar fi S. D. zis M., S. D. zis T., I. F. A., M. M. C., SH. D. și alții, nu vorbeau cu ei când veneau la post, întrebau numai unde este șeful și mergeau și discutau numai cu acesta tot timpul, acesta fiind cel care rezolva exclusiv dosarele sau sesizările care aveau ca obiect loviri sau alte vătămări în care erau implicate persoanele mai sus menționate.

Martorii O. I. - viceprimarul comunei Y (căruia inculpatul i se adresează cu apelative precum "G."; sau "V.";), soțul administratorei firmei SC "T"; SRL din Y, având în proprietate inclusiv barul SC X, închiriat lui B. V., arată în declarația sa că în bar aveau loc scandaluri curente provocate de tineri aflați sub influența băuturilor alcoolice, fiind nevoit să ia legătura cu agentul șef de poliție Z. I. E. pentru a reclama verbal distrugerile. Arată că nu a formulat niciodată plângere scrisă la postul de poliție din Y pentru distrugerile cauzate, sesizând verbal pe șeful de post, iar acesta îi dădea asigurări că va lua măsuri pentru a preîntâmpina faptele antisociale.

Relatează martorul că, în august 2010, a fost anunțat că SH. D., zis M., a provocat multiple stricăciuni la barul "X";, că a distrus jaluzelele, niște scaune și pahare, astfel încât i-a spus lui Z. că are pretenția să fie despăgubit cu suma de 1.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor distruse. Z. i-a dat telefon, spunându-i că S. este de acord să mă despăgubească cu suma cerută. Acesta a venit la bar și i-a dat personal suma de 1.000 lei și nu a formulat plângere scrisă față de M..

În ceea ce privește asigurarea pazei din comună, martorul arătă că, până în luna septembrie 2011, paza a fost asigurată de cetățenii din comuna Y prin rotație, tabelele fiind întocmite de secretarul primăriei și distribuite la postul de poliție. Era o datorie civică, nu erau plătiți și nu trebuiau să plătească vreo taxă.

Rezultă din aceste declarații că inculpatul întreținea fenomenul infracțional din comuna Y, în loc să acționeze în sensul prevenirii, pedepsirii și combaterii faptelor antisociale, motivul fiind acela că obținea avantaje patrimoniale de la persoanele predispuse mereu la astfel de acte infracționale sau contravenționale, relevantă în acest sens fiind afirmația martorului B. V. D., care a apreciat că poliția din Y nu și-a făcut treaba, din moment ce erau câteva persoane în sat și care nu se linișteau. Aceste persoane obișnuiau să facă deplasări în Italia și am auzit că furau bunuri de acolo, acumulând venituri din infracțiuni.

Martorul S. D. D., zis M., a declarat că, în vara anului 2010, a provocat un scandal la SC "X"; din Y, că a fost chemat la post, unde a dat o declarație despre ceea ce a făcut, iar inculpatul i-a spus că-i face dosar penal pentru distrugere, l-a întrebat dacă este de acord să-l despăgubească cu suma de 1.000 lei pe proprietar. Suma i s-a părut excesivă, întrucât provocase stricăciuni de cca. 300-400 lei. Z. l-a avertizat verbal să nu intre în bar până nu plătește despăgubirile cerute, însă el am intrat în local. Inculpatul l-a chemat la post și l-a pus să scrie pe un proces-verbal că are interdicție de a intra în barul SC X. După 3-4 zile a făcut rost de bani, suma de 1.000 lei, cerută de patron, l-a sunat pe Z. I. E., i-a spus că are banii pentru despăgubiri și i-a dat banii în mână viceprimarului, de față fiind și agentul Z. I. E., iar viceprimarul a scris că-și retrage plângerea.

A mai arătat martorul că, imediat după scandal, era cu prietena sa CT. la o masă și a intrat agentul Z. I. E., pe care l-a invitat la masă cu ei, i-a plătit cafeaua, că Z, l-a mirosit și l-a întrebat cu ce parfum s-a dat, după care l-a întrebat dacă nu are să-i dea și lui unul la fel, că îi dă bani pe el. I-a răspuns că nu mai are, l-a întrebat de unde l-a luat, i-a spus că l-a cumpărat din oraș, însă agentul șef i-a spus că nu îl crede.

Discuțiile telefonice interceptate în cauză, purtate de inculpat cu numitul SH. D., zis M., confirmă cele declarate de martor.

Rezultă din probele descrise mai sus că, pentru a câștiga încrederea celui care a dat "mită";, implicat în diverse scandaluri petrecute pe raza comunei Y, polițistul a uzitat de același mod de operare, "negociind pe două fronturi"; în mod simultan, atât cu autorul, cât și cu persoana vătămată, creând la final aparența unei înțelegeri între părți, care a avut loc în afara cadrului procesual legal.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunțurile formulate de S. D. - fila 2 vol.II ds. urm. pen., denunțul formulat de C. (actualmente M.) A. Si., declarațiile date de denunțători în calitate de martori (filele 6-7 vol.II, respectiv vol. I - f. 14-16, ds urm.pen.), procese - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice rezultate în urma punerii în aplicare a autorizațiilor emise de Tribunalul Botoșani ( vol. I - f. 251-278, ds.); ( vol. II - f. 36-49, 51-74,150-162, ds.); ( vol. III - f. 30-35, 185-186, ds.); ( vol. IV - f. 93-147, 188-191, 295-309, 385-410 ds.); ( vol. VI - f. 1-174, ds.); proces - verbal de ridicare a unor înscrisuri de la Secția de Poliție Rurală Y, înscrisuri privind pe numitul S. D., înregistrate în cursul anului 2010 (vol. II - f. 11-19 ds.); proces - verbal de ridicare a unor înscrisuri de la Secția de Poliție Rurală Y, înscrisuri privind pe numitul S. D. D., înregistrate în cursul anului 2010 (vol. II - f. 80-87, ds.), precum și declarațiile martorilor H. V. C. (vol. II - f. 23-24, ds urm.pen.), M. C. L. (vol.II - f.25-26, ds.urm.pen., fila 64 vol.I dosar nr.xxxx/40/2013), P. L. (vol. II - f. 27-29, ds.urm.pen., fila 208 dosar nr.xxxx/40/2013), O. I. (vol. II - f. 30-31, ds.), B. V. - D. vol. II - f. 32-33, ds.) și S. D. D. (vol. II - f. 75-78, ds.urm. pen.).

Declarația martorului-denunțător S. D. a fost înregistrată audio-video (suport optic fila 8 vol. II urm.pen).

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, arătând că nu a primit de la S. D., zis "M."; bani sau parfumuri, că l-a sancționat de mai multe ori pe acesta pentru diverse scandaluri provocate în comună, și că a procedat conform prevederilor legale, aceste susțineri fiind evident nesincere și infirmate de probatoriile administrate în cauză.

Prin urmare, se va reține că faptele de luare de mită și abuz în serviciu contra intereselor persoanei , descrise mai sus există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat.

În drept, fapta inculpatului, care, în calitate de agent șef principal de poliție, șef al Postului de poliție Y, jud. Botoșani, cu atribuții de organ de cercetare judiciară și de constatare și sancționare a contravențiilor săvârșite pe raza sa de competență, în luna iulie 2010, a pretins și a primit de la numitul S. D. zis "M.";, (ns.: xx.xx.xxxx) suma de 50 de euro precum și 2 parfumuri de proveniență străină, în valoare de 50 euro, pentru a nu dispune față de el măsuri de cercetare penală sau sancțiuni contravenționale, în condițiile arătate mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită";, prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal din 1969 rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, în baza acestor texte de lege urmând a fi pedepsit.

De asemenea, fapta inculpatului, care, în perioada 2010, cât timp și-a exercitat serviciul la Postul de poliție Y, în calitate de agent șef principal, șeful Postului de poliție Y, cu atribuții de poliție judiciară și de constatare și sancționare a contravențiilor săvârșite pe raza sa de competență, cu intenție, și-a încălcat în mod repetat, îndatoririle profesionale, a aplicat defectuos dispozițiile din Codul de procedură penală, gestionând anumite incidente petrecute pe raza sa de competență, prin intermediul telefonului, în afara cadrului procesual penal, abuzând, de asemenea, de funcția sa de șef de post, prin aceea că le-a interzis în mod expres subordonaților să cerceteze fapte de "violență";, "ultraj contra bunelor moravuri";, "distrugere"; sau "tulburare a ordinii și liniștii publice"; ori să înregistreze acest gen de sesizări sau orice alt fel de corespondență în perioada cât el lipsea de la post, întreținând astfel fenomenul infracțional în comuna Y, cu consecința prejudicierii directe a cetățenilor vătămați în urma acestor acte antisociale, care nu au beneficiat de o aplicare corectă a legii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor persoanei";, prev. și ped. de art. 246 Cod penal din 1969, cu aplic. art.41 alin.2, 42 Cod penal din 1969.

Cu privire la sumele și bunurile ce au făcut obiectul dării/luării de mită se reține că, în cauză, primele dovezi strânse cu privire la acest caz de corupție au avut la bază denunțul martorei C. A. S., care a denunțat fapta la data de xx.xx.xxxx.

Ulterior, după ce organele de anchetă s-au sesizat cu privire la această faptă, la data de xx.xx.xxxx, numitul S. D. s-a hotărât să formuleze denunț scris (fila 2 vol.II), reclamând comiterea infracțiunii de "luare de mită"; de șeful de post Z. I. E..

4. Infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanei";, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal din 1969 - denunțător M. M. C., zis "J."; - mai 2010 (pct.4 din rechizitoriu);

La data de xx.xx.xxxx, a fost înregistrat la Serviciul Județean Anticorupție Botosani, denunțul numitului M. M. C. din localitatea Y, jud. Botosani, din cuprinsul căruia rezultă că, în luna aprilie 2010, într-una din seri, aflându-se în barul S.C. X din comuna Y, a consumat băuturi alcoolice împreună cu prietenul său, S. D. I., împrejurare in care a spart mai multe pahare, iar amicul său, un geam tip termopan de la una din ușile barului. A doua zi, denunțătorul a fost vizitat de inculpatul Z. I. E., care i-a spus să-l însoțească până la barul X pentru a discuta cu patronul barului, martorul B. V. D., sugerându-i că ar fi bine să-i plătească daunele provocate, în caz contrar, acesta va formula plângere la parchet. Denunțătorul arată că s-a deplasat împreună cu șeful de post la barul respectiv, unde s-a întâlnit și a discutat cu patronul despre posibilitatea recuperării prejudiciului cauzat, precum si despre riscul formulării plângerii penale pentru distrugere, în cazul în care nu se achită pagubele.

În acest context, denunțătorul a scos din buzunar telefonul mobil, marca Nokia N97, pentru a-l apela pe S. D. I.. Văzând telefonul mobil, inculpatul și-a exprimat admirația și l-a întrebat de unde l-a procurat.

A doua zi, M. M. C. a fost chemat de inculpat la post, a intrat în biroul acestuia, iar agentul i-a spus că pentru fapta comisă, riscă să primească amendă și interdicție de a mai intra în barul S.C. X. După prezentarea situației, Z. I. E. i-a spus denunțătorului că îi place telefonul său mobil, sugerându-i că ar putea să i-l dea lui. M. M. C. a refuzat inițial, motivat de faptul că telefonul mobil în cauză era unul scump, cumpărat dintr-un magazin din Italia, pe care plătise suma de 400 Euro, aspect pe care i l-a adus la cunoștință inculpatului. Văzând atitudinea denunțătorului, inculpatul i-a propus acestuia un troc, adică să-i dea la schimb alte 2 telefoane mobile de-ale sale, unul marca Nokia 70 și altul Nokia Expres Music, ambele uzate și de o valoare apreciată ca fiind mult inferioară față de valoarea telefonului denunțătorului, context în care i-a dat de înțeles că-i poate da avertisment pentru fapta săvârșită și, deci, îl poate scuti de amendă.

Denunțătorul a acceptat schimbul de telefoane, care a avut loc în contextul discuției purtate cu șeful de post despre scandalul provocat, după care inculpatul l-a pus pe denunțător să semneze în alb un proces-verbal de contravenție. Acesta a declarat că nu cunoaște conținutul procesului-verbal, completat ulterior de către inculpat, actul fiind semnat în alb, precizând că nu a primit la domiciliu un exemplar al acestuia.

De asemenea, a arătat că a vândut cele 2 telefoane primite la schimb de la inculpat, la prețul total de 500 lei, precizând că telefonul remis inculpatului l-a cumpărat dintr-un magazin din Italia plătind echivalentul a 1.200 lei și solicită obligarea inculpatului să-i restituie diferența de valoare de 700 lei cu care a fost păgubit.

Fiind audiat la data de xx.xx.xxxx, în calitate de martor, sub prestare de jurământ, persoana vătămată M. M. C. și-a menținut denunțul formulat, precizând că în urma scandalului provocat la bar, în condițiile arătate, agentul l-a chemat să discute, de față era și patronul, spunându-le la amândoi că e bine să nu se ajungă mai departe, în sensul întocmirii unui dosar penal cu privire la fapta sa de distrugere, cu condiția ca el să accepte să-i plătească patronului contravaloarea bunurilor distruse. A fost de acord, semnând atunci un proces-verbal în alb, adică necompletat și nu a primit nici până în prezent acasă vreun exemplar al acestui proces-verbal, cu vreo măsură dispusă față de el, că a apreciat ce a făcut inculpatul pentru el, știind că fapta pe care a comis-o este faptă penală, el îndrumându-l să se împace cu patronul, fără a întocmi dosar penal pe numele său pentru distrugere.

Relevă martorul că, în timp ce vorbea cu polițistul Z. I. E., a scos din buzunar telefonul său mobil marca Nokia N 97 de culoare albă, pentru a discuta cu o persoană implicată în acel scandal. Văzând telefonul, inculpatul și-a exprimat admirația cu privire la calitățile acestuia, întrebându-l de unde îl are si spunându-i să treacă pe la el când are timp. Ulterior, s-a prezentat la el la birou. Z. i-a spus că va fi sancționat contravențional pentru fapta de distrugere și că va avea interdicție de a intra in bar. În același timp, i-a spus să-i dea telefonul său mobil, Nokia N97, pe care îl văzuse în mâna sa. Martorul i-a răspuns că nu poate, că este scump, că a plătit pe el 400 de Euro. Polițistul a insistat și i-a spus că îi dă la schimb 2 telefoane mobile de-ale sale. A acceptat să facă acest schimb, iar după ce a terminat discuția, a semnat o foaie albă necompletată, acesta spunându-i că e în legătură cu interdicția de a intra în bar. A precizat martorul că știa că este o diferență mare de valoare între telefonul său mobil, pe care i l-a dat polițistului și cele 2 mobile pe care acesta i le-a dat în schimb, însă a acceptat, pentru a scăpa cu sancțiune.

La data audierii, martorului-denunțător, i-au fost prezentate spre recunoaștere mai multe telefoane mobile găsite la locuința de serviciu a inculpatului și ridicate cu prilejul percheziției domiciliare din data de xx.xx.xxxx, context în care martorul a indicat telefonul mobil de la poziția nr. 2 din șirul de aparate cu numerotare de la stânga la dreapta, ca fiind cel pe care i l-a dat la schimb inculpatului, pentru a scăpa de amendă contravențională.

În imaginile filmate cu prilejul audierii denunțătorului, fixate prin fotografii judiciare, se poate observa că este vorba despre un telefon mobil funcțional, marca Nokia N97, de culoare albă (filele 118-120 vol. II ds.).

Audierea martorului-denunțător din data de xx.xx.xxxx a fost filmată audio-video, înregistrarea fiind atașată la dosarul cauzei, fila 112, vol. II ds., iar la audiere a participat la cerere și avocatul ales al inculpatului.

Audiat în fața instanței de judecată, în calitate de martor (filele 127-128 dosar rejudecare), M. M. C. și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale declarativ, însă a nuanțat aceste declarații în favoarea inculpatului, arătând că a fost mulțumit de schimbul făcut, că nu consideră că polițistul i-a făcut vreo favoare, că ar fi făcut acest schimb de telefoane și cu altă persoană. A mai precizat martorul că, deși în cursul urmăririi penale a solicitat a fi despăgubit de inculpat, renunță la pretențiile formulate.

Această declarație dată de martor urmează a fi apreciată în contextul celorlalte declarații date de acesta, precum și al celorlalte probe administrate în cauză, respectiv denunțul si declarația denunțătoarei C. A. S. și declarațiile martorilor S. D. I., B. V. D. Și M. C. L., acesta din urmă precizând că, în primăvara anului 2010, fiind la serviciu, l-a văzut pe Z. I. E. ținând în mână un telefon marca Nokia N 97 Mini, cu tastatura querty, de culoare albă, care i-a plăcut. L-a întrebat dacă nu-l vinde, iar acesta i-a spus că îl are de la cineva cu care a făcut un schimb de telefoane, precizând expres că a dat la schimb unul sau 2 telefoane de-ale sale mai slabe, apreciind că valoarea telefonului era de 1.100 lei, întrucât era folosit.

Din procesul-verbal de investigații întocmit la data de xx.xx.xxxxde către lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Serviciului Județean Anticorupție Botoșani, pe baza datelor primite pe linie informativă, rezultă că în perioada aprilie-mai 2010, la barul SC X din loc. Y, a avut loc un scandal provocat de numiții M. M. C., zis J. și S. D., soldat cu pagube materiale, constând în distrugerea unui geam de la o ușă tip termopan, faptă pe care patronul barului, B. V. D., a adus-o la cunoștința șefului de post Z. I. E., care a convins părțile să se împace, făptuitorii achitând contravaloarea distrugerilor. În aceste împrejurări, s-a constatat ca inculpatul nu a înregistrat dosar penal având ca obiect fapta de distrugere sesizată și nici nu a înregistrat in evidențele postului de poliție reclamația persoanei păgubite. De asemenea, nu i-a sancționat contravențional pe cei doi făptuitori, M. M. C. si S. D. I., favor în schimbul căruia a primit de la cel dintâi, un telefon mobil marca Nokia N 97, care ar valora circa 2.000 lei.

De asemenea, din procese-verbale de consultare în bazele de date ale M.A.I., privind persoana numitului M. M. C., precum și de consultare a evidențelor și registrelor de penal, reclamații, contravenții etc. din cadrul Postului de Poliție Y, rezultă că M. M. C. nu a fost sancționat contravențional pentru scandalul provocat la barul S.C. "X";, de care este legat schimbul de telefoane mobile propus de inculpat în avantajul său și nici nu i s-a întocmit dosar penal, pentru infr. prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal ori pentru infracțiunea prev. de art. 321 Cod penal. Astfel, în luna mai 2010, acesta figurează cu trei sancțiuni contravenționale pentru alte abateri, în nici unul dintre procesele-verbale întocmite de agentul constatator Z. I. E. neregăsindu-se fapta de "distrugere";.

Aceste probatorii dovedesc, fără nici o îndoială, că, în luna mai 2010, inculpatul nu a îndeplinit un act de serviciu la care era obligat în virtutea atribuțiilor sale, respectiv nu s-a sesizat cu privire la faptele de "distrugere"; și "tulburare a ordinii și liniștii publice";, săvârșite de către denunțătorul M. M. C., zis J., din sat/comuna Y, jud. Botoșani, cu prilejul unui scandal petrecut la barul S.C. X S.R.L. din aceeași localitate, cu privire la care polițistul a fost informat pe linie de serviciu, scandal soldat cu distrugerea mai multor bunuri din dotarea localului, iar, în schimb, a pretins și a primit de la denunțătorul M. M. C., un telefon mobil marca Nokia 97 estimat la valoarea de 400 euro, obținerea avantajului material fiind mascată de încheierea unui schimb de telefoane mobile cu denunțătorul, în condiții avantajoase pentru polițist, chiar în timpul cercetărilor pe care inculpatul a creat doar aparența că le efectuează față de denunțător.

Astfel, inculpatul i-a dat denunțătorului, la schimb, două telefoane mobile uzate de-ale sale, de o valoare inferioară, folosul obținut constând în diferența de valoare dintre bunurile tranzacționate, pentru atingerea acestui scop inculpatul folosindu-se de ascendentul dobândit asupra denunțătorului prin prisma funcției pe care o exercita în comună. Denunțătorul a fost de acord cu schimbul, pentru a scăpa de răspundere penală sau contravențională. Inculpatul a insistat, de asemenea, pentru împăcarea părților în afara cadrului procesual legal, promițând părții vătămate că va depune diligențe pentru recuperarea pagubelor cauzate localului și, de asemenea, nu le-a aplicat autorilor nici o sancțiune contravențională pentru "tulburarea ordinii și liniștii publice";, deși a fost sesizat cu privire la aceste fapte.

Faptul că M. M. C. nu a fost sancționat în nici un mod și nici nu s-a înregistrat vreo sesizare pe numele său deși a săvârșit fapte antisociale, o dovedesc rezultatele consultărilor registrelor din evidența Postului de Poliție Y, potrivit cărora nu există reclamații sau sesizări penale înregistrate pe numele lui M. M. C. și nici sancțiuni contravenționale aplicate acestuia în luna mai 2010, pentru faptele mai sus arătate. A fost identificat procesul-verbal de contravenție nr. XXXXXXX din data de xx.xx.xxxx, de altfel, singurul din luna mai 2010 încheiat pe numele lui M. M. C., care se referă la producerea unui scandal în incinta barului SC X din Y, în care se arată că, pe fondul consumului de alcool, contravenientul a tulburat ordinea si liniștea publică, fără a se face mențiune despre distrugerea vreunui geam termopan și a paharelor din dotarea barului și nici despre participarea la scandal a numitului S. D. I..

S. D. I. confirmă că el împreună cu M. M. C. au provocat pagube în incinta barului SC X din Y și deși, la momentul audierii martorul nu-și aduce aminte exact data săvârșirii faptei, arătând că s-a petrecut în perioada aprilie-mai 2010, totuși descrie modul cum s-au derulat evenimentele, pagubele cauzate si modul de soluționare a cauzei, declarația sa coroborându-se în totalitate cu cea a lui M. M. C., rezultând că este vorba despre același scandal provocat de cei doi. S-a impus această precizare întrucât în localitatea Y, și mai ales în incinta barului X, scandalurile erau la ordinea zilei, iar participanții erau în mare parte cam aceleași persoane, "tolerați"; de-ai inculpatului.

Însuși modul de operare adoptat de inculpat, similar ca și în celelalte cazuri, demonstrează veridicitatea declarațiilor denunțătorului si ale martorului sus-menționat.

Remiterea telefonului mobil de către denunțătorul M. M. C. inculpatului în contextul mai sus arătat și în scopul susținut de denunțător, este confirmată de declarațiile martorilor S. D. I. și P. V. A.. Astfel, S. D. I. declară că a auzit de la prieteni că inculpatul Z. I. E. i-a pretins și a primit de la M. M. C. telefonul său mobil, despre care martorul cunoștea că este foarte scump.

Martorul P. V. A. arată că l-a auzit pe M. M. C. la o masă în bar discutând cu o altă persoană despre vânzarea unor telefoane mobile pe care le avea asupra lui, printre care si un Nokia N 97, despre care martorul știe ca este un model nou scos pe piață, fiind mai scump. Ulterior, a auzit de la oamenii din sat că M. M. C. i-a dat inculpatului telefonul său mobil marca Nokia N97.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunțul și declarațiile date în calitate de martor de M. M. C. - filele 110-111 vol.II ds. urm. pen., fila 127 ds. nr.xxxx/40/2013* și C. (actualmente M.) A. Si., procesul - verbal de ridicare a unor înscrisuri de la Secția de poliție rurală Y, privind pe numitul M. M. - C., înregistrate în cursul anului 2010 (vol. II - f. 125-133 ds.); declarațiile martorilor S. D. I. și P. V. A. (vol. II - f. 146-147 ds.).

Declarația dată în calitate de martor de M. M. C. din data de xx.xx.xxxx a fost înregistrată audio-video, suportul optic fiind depus la dosar (vol. II - f. 112, ds.).

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că a făcut, într-adevăr un schimb de telefoane cu numitul M. M. C., acesta cerând două telefoane în schimb, având în vedere că al său era mai valoros, fiind un model mai nou și că nu-și mai amintește dacă în perioada respectivă acesta era cercetat în vreun dosar penal sau a fost sancționat contravențional.

Instanța apreciază că, în cauză, esențial este contextul în care inculpatul a cerut telefonul la schimb, de la o persoană pe care o cerceta pentru provocarea unor distrugeri și pentru tulburarea liniștii si ordinii publice într-un local, fapte pentru care era pasibil de răspundere penală și/sau contravențională, în cadrul aceleiași discuții în care i-a spus persoanei, în calitate de polițist, că este mai bine să plătească pagubele pentru a nu-i întocmi dosar penal și că, mai mult decât atât, îl poate scuti chiar de amendă și să-i dea "avertisment";.

Astfel, inculpatul i-a sugerat persoanei certate cu legea că ar fi bine să accepte orice i-ar propune pentru a scăpa cu bine din situație, prezentându-i toate versiunile posibile, creând un ascendent puternic asupra acestuia, de natură să-l convingă că singura cale de a-l mulțumi este să-i dea bunul solicitat, în schimbul altor 2 telefoane mai puțin valoroase.

Izbindu-se inițial de refuzul denunțătorului, inculpatul a folosit aceasta metodă și pentru a-l induce în eroare, că ar fi vorba de un simplu schimb de bunuri între două persoane, care sunt de acord cu termenii tranzacției, punându-se astfel și la adăpost de orice repercusiuni de natură penală.

În realitate, inculpatul, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, neîndeplinind un act la care era obligat, în calitatea pe care o avea, a obținut pentru sine un folos patrimonial, a cărui valoare nu prezintă o importanță deosebită pentru existența infracțiunii.

Prin urmare, se va reține că fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, descrisă mai sus există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

În drept, fapta inculpatului, agent șef principal de poliție, șef al Postului de poliție Y, jud. Botoșani, cu atribuții de organ de cercetare judiciară, care, în această calitate, în toamna anului 2010, nu a îndeplinit un act la care era obligat în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, respectiv nu s-a sesizat cu privire la faptele de "distrugere"; și "tulburare a ordinii și liniștii publice";, săvârșite de către denunțătorul M. M. C., zis J., din sat/comuna Y, jud. Botoșani, cu prilejul unui scandal petrecut la barul S.C. X S.R.L. din aceeași localitate, cu privire la care a fost sesizat, scandal provocat de sus-numit și de către S. D. I. și soldat cu distrugerea mai multor bunuri din dotarea localului, pretinzând și primind de la denunțătorul M. M. C., un telefon mobil marca Nokia 97, estimat la valoarea de aproximativ 400 euro, obținând un avantaj material, prin încheierea unui schimb de telefoane mobile cu denunțătorul, în condiții avantajoase, chiar în timpul cercetărilor pe care inculpatul a creat aparența că le efectuează față de denunțător, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor persoanei, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial";, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal din 1969.

Se va constata că persoana vătămată M. M. C. nu a solicitat să fie despăgubită, astfel încât, în temeiul art.118 alin.1 lit.e Cod penal din 1969, se va dispune confiscarea de la inculpat a telefonului mobil marca Nokia 97, aflat în coletul nr.3 înregistrat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Botoșani sub nr.XX/2013.

5. Infracțiunea de "luare de mită"; - denunțător B. A.- flagrant organizat la data de xx.xx.xxxx (pct.5 din rechizitoriu)

La data de xx.xx.xxxx, este înregistrat la Serviciul Județean Anticorupție Botoșani, denunțul numitului B. S., tatăl numitului B. A. din localitatea Y, jud. Botoșani, cu nr. unic de dosar penal XXXX/P/2010, din care rezultă că agentul șef principal de poliție Z. I. E. i-a solicitat de mai multe ori, periodic, fiului său, cu titlu de mită, diverse sume de bani cuprinse între 1 și 3 milioane lei (ROL) sau parfumuri, sub pretextul că acesta se ocupă cu sustragerea de bunuri în Italia. În cuprinsul denunțului se arată că, la data de xx.xx.xxxx, fiul denunțătorului a avut un conflict cu numitul C. E. din comuna Y, acesta sesizând organele de poliție cu privire la faptele de "violare de domiciliu"; și "distrugere";. După 2 zile, trecând cu mașina prin fața casei denunțătorului, polițistul Z. I. E. i-a transmis fiului său că, în timpul altercației, persoana vătămată C. E. și-a pierdut lănțișorul din aur și un telefon mobil. În perioada xx.xx - xx.xx.xxxx, inculpatul venea aproape în fiecare zi cu mașina poliției până în fața casei denunțătorului și discuta cu acesta despre conflictul în care a fost implicat fiul lui, pe motiv că B. A. plecase în Italia, după cca. 1 săptămână de la comiterea faptelor, la discuții asistând în general, soția denunțătorului, B. S.a, fiica lui, A. V. și ginerele A. C. sau chiar o vecină pe nume F. V., care pot confirma prezența inculpatului aproape zilnic, la locuința denunțătorului. În cadrul discuțiilor purtate, inculpatul îi spunea mereu că ar fi bine ca fiul său să facă tot posibilul să se împace cu persoana vătămată C. E., întrebându-l dacă nu deține bunuri (aparate electrocasnice, păsări, ș.a.) sau sume de bani în casă, pentru a i le da persoanei vătămate, cu precizarea că este bine să se rezolve "problema"; pe plan local, pentru a nu ajunge dosarul în instanță. Primind de fiecare dată răspuns negativ din partea denunțătorului, agentul șef principal Z. I. E. insista totuși pentru împăcarea părților. În luna septembrie 2010, persoana vătămată și-a făcut cunoscute pretențiile civile, inițial estimate la suma de 4.000 lei, ulterior scăzând la suma de 3.000 lei, potrivit denunțului.

B. S. menționează în denunț că, în luna octombrie 2010, s-a întâlnit cu C. E., căruia i-a dat suma de 3.000 lei în prezența a 3 (trei) martori, de față fiind și agentul șef de poliție Z. I. E., care ar fi afirmat către persoana vătămată că dacă se împacă cu suma de 3.000 lei este un prost";. dar acesta a răspuns: "lasă, șeful, că este necăjit";. De asemenea, inculpatul a fost văzut de denunțător venind de mai multe ori, în acea perioadă, la locuința numitului C. E., ducând cu ambele părți tratative de împăcare.

Denunțătorul B. S. arată că în ziua de xx.xx.xxxx, fiul său s-a întors din Italia iar, în aceeași zi, s-a întâlnit cu șeful de post Z. I. E., care îi transmisese că îl așteaptă la post, pentru a discuta.

La data de xx.xx.xxxx, a fost înregistrat și denunțul numitului B. A., care a confirmat denunțul numitului B. S., arătând că în ziua de xx.xx.xxxx, a avut o altercație cu numitul C. E. din loc. Y, întocmindu-i-se, după câte cunoaște, dosar penal pentru "violare de domiciliu"; și "lovire"; sau "amenințare";, iar după trei zile a fost chemat la Postul de Poliție Y de către șeful de post Z. I. E., care i-a spus că C. E. și-ar putea modifica declarația, în sensul că i s-ar fi sustras în timpul conflictului un lănțișor din aur și un telefon mobil, bunuri pe care nu le-a mai găsit ulterior evenimentelor, ceea ce ar putea duce la o schimbare de încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina sa, în infracțiunea de "tâlhărie";. La scurt timp, inculpatul i-a spus lui B. A. că este convins că declarația lui C. E. este neadevărată precizând: "Mai bine dă-mi mie banii pe care ți-i cere C., că așa nu are ce să-ți facă";, referindu-se la faptul că va avea grijă să nu se ajungă la schimbarea încadrării juridice a faptelor sesizate de C. E., favor pentru care inculpatul i-a cerut denunțătorului suma de 5.000 lei sau 4.000 lei, adică aceeași sumă cât ar fi trebuit să-i plătească despăgubiri numitului C. E..

Referitor la propunerea inculpatului, denunțătorul B. A. arată că el fost de acord, știind că are cazier judiciar și fiind convins că acesta poate influența soarta sa într-un dosar penal, , aspect cunoscut de toți locuitorii din comuna Y, el lăudându-se peste tot că are puterea să manevreze cum dorește dosarele penale înregistrate la Postul de poliție Y.

În continuare, denunțătorul arată că i-a remis inculpatului suma de 100 lei, urmând ca la revenirea în țară să-i dea acestuia și restul sumei de bani solicitate. În perioada șederii sale în Italia, a aflat că tatăl său, B. S., i-a dat lui C. E. suma de 3.000 lei, cu titlu de despăgubiri, în prezența unor martori, pentru ca acesta să fie de acord să-și retragă plângerea prealabilă formulată față de el.

Denunțătorul B. A. afirmă că, în ziua de xx.xx.xxxx, s-a întâlnit cu inculpatul, prezentându-se la Postul de poliție Y, pentru a-și retrage plângerea prealabilă pe care el o formulase față de numitul R. A. C., în cadrul unui alt dosar penal, instrumentat de inculpat. Cu acest prilej, cei doi au discutat și despre dosarul în care denunțătorul B. A. era cercetat, ca urmare a plângerii formulate de numitul C. E., rămânând să se întâlnească în ziua următoare, pentru ca denunțătorul să-i dea inculpatului o parte din banii promiși sau alte produse pe care acesta din urmă i le ceruse în legătură cu acest dosar, în scopul arătat mai sus.

Având în vedere denunțul numitului B. A., la data de xx.xx.xxxx, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani împreună cu ofițeri delegați din cadrul Serviciului Județean Anticorupție Botoșani au pregătit organizarea unei operațiuni de prindere în flagrant a inculpatului Z. I. E., rezultând indicii că inculpatul luase deja o parte din banii ceruți cu titlu de mită de la denunțător și că urma să se întâlnească cu acesta pe raza comunei Y în cursul zilei de xx.xx.xxxx, pentru a primi cea de-a doua tranșă în bani și/sau produse, potrivit înțelegerii dintre părți.

Potrivit actelor de la dosar, denunțătorul a pus la dispoziția organelor de anchetă suma de 200 euro formată din 4 bancnote a câte 50 euro fiecare precum și 2 (două) parfumuri, mărcile BVLGARI OMNIA în valoare de 150 lei și DOLCE GABANA, în valoare de 40 euro, bunuri personale ale acestuia.

La data de xx.xx.xxxx, s-a procedat la înserierea și marcarea criminalistică a sumei de 200 euro constând în 4 bancnote în valoare de 50 euro, fiecare având seriile: X, S, S3 precum și S2 și, respectiv, a unuia dintre cele 2 parfumui puse la dispoziție de către denunțător, anume, parfumul marca BVLGARI OMNIA Green Jade seria F, de 40 ml., bunuri pe care au fost înscrise cu creionul criminalistic, mențiunile "MITĂ, xx.xx.xxxx";, mențiuni vizibile numai la lumina razelor UV, parfumul marca Dolce Gabana nefiind marcat.

Marcarea criminalistică s-a realizat în prezența denunțătorului și a unui martor asistent, fiind întocmit un proces-verbal de marcare chimică și criminalistică. Pe parcursul activității, principalele momente au fost fixate prin fotografii judiciare, ce au fost atașate la dosarul cauzei.

La aceeași dată, au fost emise de către procuror, ordonanțe de efectuare a percheziției corporale pentru inculpatul Z. I. E. și Z. L., soția acestuia, precum și de efectuare a percheziției auto, pentru cele 2 autoturisme folosite în mod curent de către inculpat, respectiv autoturismul de serviciu, marca Dacia Logan, inscripționat cu mențiunea "Poliția";, cu nr. de înmatriculare MAI XXXX, aflat în dotarea Postului de Poliție Y și autoturismul proprietate personală, marca Skoda de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare XX XX XXX.

De asemenea, prin referatul nr. XXXX/P/2010 din data de xx.xx.xxxx, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani a solicitat instanței competente emiterea unei autorizații de percheziție domiciliară la locuința de serviciu a inculpatului de pe raza localității Y, jud. Botoșani, propunere admisă de Tribunalul Botoșani prin încheierea nr. XX2/xx.xx.xxxx, fiind emisă autorizația de percheziție nr. XX/2010 din data de xx.xx.xxxx de autorizare a efectuării percheziției domiciliare la locuința de serviciu a numitului Z. I. E., din incinta Postului de Poliție Y, jud. Botoșani, utilizată de sus-numit și de familia acestuia, pentru o perioadă de 2 zile, începând cu data de xx.xx.xxxx, ora 17,30.

Paralel cu aceste activități, prin ordonanța procurorului nr. XXXX/P/2010 din data de xx.xx.xxxx, s-a dispus autorizarea provizorie a interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice efectuate de Z. I. E. prin intermediul postului său telefonic, cu nr.tel. XXXXXXXXXX precum și înregistrarea audio-video a discuțiilor purtate de acesta în mediul ambiental, care prezintă relevanță în cauză, începând cu data de xx.xx.xxxx, ora 10:00, până la data de XX XX XXX, ora 10:00, inclusiv.

Ordonanța provizorie nr. XXXX/P/2010 din data de xx.xx.xxxx a fost confirmată prin încheierea nr. XXX/XX XX XXX a Tribunalului Botoșani.

Convorbirile telefonice purtate de inculpat în perioada autorizată și interceptate în cauză confirmă denunțurile înaintate Serviciului Județean Anticorupție, convorbiri care sunt relevate la fila 41 - 42 din rechizitoriu.

Se observă cum denunțătorul îi întinde "ceva"; inculpatului, iar acesta primește, după care introduce mâna dreaptă în buzunarul hainei uniformei de serviciu.

După ce are loc tranzacția, denunțătorul pleacă de la locul faptei, iar inculpatul urcă la volanul autoturismului personal, îndreptându-se către locuința de serviciu din cadrul Postului de Poliție Y, intră în curtea locuinței, parchează mașina, apoi intră împreună cu familia în casă.

Având în vedere cele rezultate din înregistrările audio-video efectuate în mod ambiental, potrivit cărora inculpatul a primit bunurile marcate criminalistic de la denunțătorul B. A., a intrat în acțiune echipa operativă formată din ofițeri delegați din cadrul D.G.A.- Serviciul Județean Anticorupție Botoșani, sub coordonarea unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani.

Rezultând indicii că inculpatul, având asupra sa bunurile primite de la denunțător, se află în locuința de serviciu, în baza autorizației de percheziție domiciliară nr. XX/2010 din data de xx.xx.xxxx emisă de Tribunalul Botoșani, organele de urmărire penală au pătruns în locuință pentru efectuarea percheziției domiciliare, în vederea găsirii bunurilor care au format obiectul infracțiunii de "luare de mită";.

În prezența martorului asistent, s-a procedat la legitimarea inculpatului, după care i s-a cerut să precizeze dacă deține sume de bani în euro și parfumuri asupra sa, iar în caz afirmativ să le prezinte anchetatorilor.

Inculpatul Z. I. E. a negat deținerea unor astfel de bunuri, procedându-se la percheziționarea sa corporală, în baza ordonanței de efectuare a percheziției corporale emise de procuror, prilej cu care nu s-au găsit bani sau bunuri asupra lui.

În continuare, s-a procedat, la percheziționarea autoturismului proprietatea inculpatului, cu nr. de înmatriculare XX XX XXX, precum și la efectuarea percheziției în incinta locuinței de serviciu, în baza autorizației de percheziție nr. XX/2010, din data de xx.xx.xxxx emise de Tribunalul Botoșani, prilej cu care, în primă fază, nu au fost găsite bunurile remise de denunțător inculpatului.

Pe parcursul efectuării percheziției domiciliare, fiind întrebată fiica inculpatului, numita Z. A. M., în vârstă de 12 ani, dacă nu cunoaște despre existența a 2 parfumuri și a sumei de 200 euro în incinta locuinței, minora a răspuns că bunurile respective au fost arse în sobă, înainte de sosirea echipei operative.

În consecință, s-a procedat la ascultarea minorei, pentru a preciza detalii în legătură cu aspectul menționat, în scopul identificării exacte a locației unde au fost arse bunurile respective, sens în care s-a întocmit un proces-verbal de ascultare.

Se reține că s-a procedat în acest fel, întrucât minora, fiind în vârstă de 12 ani, nu putea fi audiată procedural ca martor, decât în prezența unui dintre părinți, însă tatăl acesteia avea calitatea de învinuit în cauză, iar cu privire la mama sa, numita Z. L., existau la acel moment, suspiciuni de săvârșire a unei complicități la infracțiunea de luare de mită. De asemenea, fiind în desfășurare o operațiune de flagrant, toate activitățile reclamau urgență.

Acest aspect a fost consemnat atât în cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, în cadrul căruia a fost inserat și procesul-verbal de percheziție domiciliară, activitățile desfășurându-se concomitent, precum și în cuprinsul procesului-verbal de investigații întocmit de procuror, ca urmare a ascultării minorei.

Potrivit acestui proces-verbal întocmit în cursul percheziției domiciliare din data de xx.xx.xxxx, numita Z. A. M., fiica inculpatului, a declarat anchetatorilor, în cursul desfășurării percheziției, că are cunoștință despre locul unde se află bunurile pe care tatăl ei le-a primit de la un bărbat cu câteva minute înainte de sosirea anchetatorilor și și-a exprimat disponibilitatea de a furniza organelor de urmărire penală date despre locația unde se află aruncate bunurile respective, sus-numita indicând soba din a doua încăpere a locuinței de serviciu ca fiind locul unde mama sa, Z. L., a aruncat bunurile respective, în momentul în care a constatat prezența anchetatorilor în curtea locuinței.

Cu prilejul audierii sale în cauză, inculpatul Z. I. E. a considerat că minora Z. A. M. ar fi fost forțată de anchetatori să relateze aspectele mai sus-menționate, susținere infirmată de declarația martorului B. D., lucrător de poliție care a făcut parte din echipa operativă cu prilejul desfășurării flagrantului din data de xx.xx.xxxx - potrivit procesului-verbal de constatare a infracțiunii - și care a asistat la ascultarea minorei.

Sub prestare de jurământ, martorul B. D. declară că a fost de față la discuția purtată între procurorul de caz și fiica inculpatului, care a avut loc în camera din sediul Postului de Poliție Y - care face corp comun cu locuința de serviciu a inculpatului - și confirmă că discuția s-a purtat în limitele normalului, într-un climat calm, fără a fi exercitate nici un fel de presiuni asupra minorei. Numita Z. A. M. a fost de acord să vorbească liber despre aspectele mai sus-arătate, spunând că anterior, în cursul serii, bunurile au fost aruncate în soba din a doua încăpere a locuinței, înainte de sosirea organelor de anchetă, fiind vorba despre bani și parfumuri primite de tatăl ei în aceeași zi, iar la final a fost de acord să conducă procurorul la locul unde au fost aruncate bunurile.

Declarația martorului este confirmată și de cea a martorului asistent P. D., care declară că a fost prezent la toate activitățile de flagrant din data de xx.xx.xxxx, a fost prezent inclusiv în curtea sediului Postului de Poliție Y, asistând la percheziția domiciliară efectuată în locuința de serviciu situată în spatele postului de poliție. Arată că, la un moment dat, a văzut și a auzit personal cum fetița inculpatului a spus că știe locul unde se află bunurile căutate de anchetatori, respectiv suma de 200 euro și două sticle cu parfum, ambalate în cutii de carton, că a văzut-o pe aceasta indicând locul, respectiv soba din a doua încăpere, spunând că acolo au fost aruncate toate obiectele. Martorul a asistat la momentul în care criminaliștii au controlat și au ridicat din soba respectivă o bucată dintr-o sticlă arsă, care părea a fi de parfum, precum și resturi de cenușă și la momentul în care aceste resturi au fost ambalate în pungi din plastic.

Nu s-a procedat la audierea minorei Z. A. M. nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul judecății, dată fiind calitatea procesuală a tatălui său, considerând că o audiere a minorei ar produce un impact negativ major asupra psihicului său în formare, cu consecințe nefaste pentru dezvoltarea sa morală viitoare, iar, pe de altă parte, o eventuală declarație luată acesteia în cadrul procesual ar fi marcată de un puternic subiectivism, în considerarea atașamentului pe care îl are față de părintele său.

Astfel, în urma strângerii acestor informații, existând indicii temeinice că suma de 200 euro și cele 2 parfumuri pe care denunțătorul B. A. afirmă că i le-a remis inculpatului cu titlu de mită, au fost aruncate în soba din a doua cameră a locuinței de serviciu a inculpatului, s-a procedat la deschiderea portiței sobei din teracotă, ocazie cu care în cenușă, a fost identificată o bucată de sticlă, probabil plastifiată, de dimensiuni de cca. 8 cm. și care, la o primă vizualizare din partea specialiștilor criminaliști prezenți la fața locului, putea proveni din topirea unui recipient conținând parfum.

S-a procedat așadar, la ridicarea de către criminaliști, a unei cantități de cenușă aflată în locul de deschidere a ușii mici a sobei de teracotă, cenușă care a fost introdusă într-o pungă din material plastic, cu seria de identificare B-XXXXXXX, în vederea efectuării unei expertize de specialitate.

Din imagini rezultă că, la momentul ridicării cenușii și a bucății de sticlă plastifiate, focul încă ardea mocnit în sobă, ceea ce a îngreunat operațiunea de ridicare a resturilor arse, care a fost efectuată cu ajutorul unei bare metalice.

Potrivit procesului-verbal din xx.xx.xxxx, în cadrul percheziției domiciliare, au mai fost găsite și ridicate de la locuința de serviciu a inculpatului mai multe parfumuri de proveniență românească sau străină, consumate parțial precum și 7 telefoane mobile.

Telefoanele găsite la perchezițiile efectuate în dosarul nr. XXXX/P/2010 au fost ridicate în cursul urmăririi penale, existând suspiciuni că provin din săvârșirea unor fapte de natură penală, fiind puse la dispoziția instanței de judecată, cu excepția telefonului marca Samsung model GTB3410 FCCID A3, cu seria de identificare X/5, care i-a fost restituit martorei Z. L. la data de xx.xx.xxxx, potrivit celor consemnate la finalul procesului-verbal de percheziție, fiind un bun personal al acesteia.

Activitatea de prindere în flagrant s-a desfășurat în ziua de xx.xx.xxxx, începând cu orele 16,15, iar percheziția domiciliară a fost efectuată începând cu ora 17,30, conform autorizației emisă de Tribunalul Botoșani și a durat până la ora 18,40, în condiții de lumină naturală și artificială, acțiunile operative care prezintă interes în cauză fiind filmate audio-video, iar principalele momente fiind fixate prin fotografii judiciare, ce au fost depuse la dosarul cauzei.

Astfel, în fotografiile nr. 11 și 12 de la fila 50 vol. III dosar urmărire penală, sunt capturate momentele în care inculpatul a introdus un lemn în soba unde s-a descoperit, ulterior, în cadrul anchetei, că au fost aruncate bunurile infracționale, cu intenția vădită de a fi arse și de a împiedica descoperirea lor de către organele de urmărire penală.

În fotografiile nr. 15-16 de la fila 52 vol. III dosar urmărire penală, este surprins momentul în care criminaliștii scot din soba din a doua încăpere a locuinței un material topit, după care sunt fixate prin fotografiere momentele ridicării probei de cenușă din respectiva sobă.

Având în vedere că suma de 200 euro și cele două parfumuri care au fost marcate criminalistic și folosite la flagrant, au fost puse la dispoziția organelor de anchetă, de către denunțătorul B. A., fiind bunuri personale ale acestuia, iar cu prilejul operațiunii au rezultat indicii temeinice că bunurile au ars în soba unde au fost aruncate de inculpat, impunându-se restituirea contravalorii acestor bunuri către denunțător, în baza ordonanței nr. XXX/P/2010 din data de xx.xx.xxxx, s-a procedat la instituirea măsurii popririi asupra drepturilor salariale și altor drepturi bănești, până la concurența sumei de 1178,376 lei - constând în valoarea în lei la cursul valutar al zilei, a sumei de 200 euro, precum și a sumei de 40 euro cât valora pe piață, un parfum marca Dolce Gabbana și respectiv, 150 lei, valoarea unui parfum marca BVLGARI de 40 ml.

Potrivit dovezilor anexate la dosar, măsura a fost pusă în aplicare de I.P.J. Botoșani, iar la data de P. D., în baza ordonanței procurorului, s-a procedat la restituirea către denunțătorul B. A., a sumei de 1.112 lei reprezentând contravaloarea banilor și a parfumurilor remise cu titlu de mită, cu prilejul flagrantului organizat de parchet la data de xx.xx.xxxx și care nu au mai putut fi recuperate la finalul operațiunii, fiind întrunite condițiile art. 255 alin. 5 Cod penal, art. 20 din Legea nr. 78/2000.

După finalizarea flagrantului, inculpatul Z. I. E. a fost condus la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani în vederea audierii, fiind însoțit de soția sa, Z. L., care a fost audiată în calitate de martor.

În urma anchetei, s-a probat că inculpatul sau unul din membrii familiei sale, în înțelegere cu inculpatul, la momentul când s-a observat pătrunderea organelor de urmărire penală în curtea locuinței de serviciu a inculpatului, au aruncat într-una din sobele locuinței bunurile primite cu titlu de mită de la denunțătorul B. A., respectiv 4 (patru) bancnote a câte 50 euro fiecare, cu seriile X, S2, S3 și S29 precum și două parfumuri ambalate în cutii de carton, marca Bvlgari Omnia Green Jade, seria F10923BE2, de 40 ml și marca Dolce Gabbana, cu intenția vădită de a împiedica descoperirea lor, bunurile fiind găsite arse într-una din sobe.

Astfel, declarația martorului-denunțător B. A. dată imediat după flagrant, în ziua de xx.xx.xxxx, confirmă că i-a remis inculpatului cele 2 parfumuri cu mărcile menționate, în timp ce se afla în autoturismul acestuia, iar după discuția purtată în autoturism, cei doi au coborât lângă mașină, la solicitarea tacită a inculpatului, care i-a dat de înțeles martorului că ar dori să primească banii în particular și nu în prezența soției și a copiilor, moment în care a scos din buzunar suma de 200 euro, marcată criminalistic și i-a dat banii inculpatului, la vedere, adică fără a fi împachetați în vreun mod, bani pe care inculpatul i-a primit, punându-i în buzunarul drept al pantalonilor, după care cei doi s-au despărțit.

Martorei Z. L. a precizat în declarația sa că, în ziua respectivă, în jurul orei 16.00-16,30, a plecat din mun. Botoșani, împreună cu soțul meu și cei doi copii spre comuna Y, urmând să rămână seara la locuința de serviciu a soțului. La un moment dat, a văzut un bărbat în stradă, iar soțul meu a oprit, bărbatul urcând pe bancheta din spate, iar soțul a pornit mașina, fata cea mare fiind pe locul din dreapta. Bărbatul a scos 2 cutii care conțineau parfumuri, după aspectul ambalajului exterior, din care unul i l-a înmânat ei, spunând că este de damă, iar celălalt i l-a înmânat soțului, spunând că este bărbătesc.

A mai relevat martora că, la un moment dat, soțul a oprit și a coborât împreună cu bărbatul, cei doi stând de vorbă maxim un minut, însă nu a văzut dacă bărbatul i-a dat soțului său vreo sumă de bani și nici soțul nu i-a spus despre aceasta.

Imediat după ce au intrat în casă, au auzit câinii lătrând și a constatat că la ușă era o doamnă procuror și un polițist de la D.G.A., care și-au declinat identitatea. L-a chemat pe soțul meu și a auzit când acesta a fost întrebat dacă deține parfumuri și a făcut legătura cu întâlnirea avută anterior cu acel bărbat.

A precizat martora că poșeta sa a stat la fata cea mare în față, iar când a coborât i-a dat parfumurile fetei, care le-a pus în poșetă și că nu știe dacă soțul său a pus în poșetă și suma de 200 euro, despre care s-a făcut vorbire.

În acel moment, ea și fiica sa au golit tot conținutul poșetei în soba din ultima încăpere, în care era făcut focul și până când și-au dat seama polițiștii înscrisurile și parfumurile au ars. Din sobă au fost ridicate niște resturi, probabil de la recipientele arse. A menționat martora că în poșetă nu a avut alte recipiente din sticlă și că, datorită stresului mare în care se afla, nu a conștientizat că printre înscrisuri s-au aflat și 4 bancnote a câte 50 euro și că a aflat de la soțul său ulterior că a primit de la numitul B. A., pe lângă cele 2 parfumuri și suma de 200 Euro, spunându-mi că nu i-a pretins el banii.

Audiat în prezența avocatului ales la data de xx.xx.xxxx, cu privire la această faptă, inculpatul recunoaște că în ziua de xx.xx.xxxx, s-a întâlnit cu denunțătorul B. A. la sediul Postului de Poliție Y, pentru ca acesta să-și retragă plângerea prealabilă pe care o formulase împotriva lui R. A., pentru o infracțiune de "lovire sau alte violențe";, ce forma obiectul unui alt dosar penal.

Inculpatul arată că, în acest dosar, i-a sugerat lui B. A. că este bine să se împace cu făptuitorul R. A., rezultând din primele declarații ale făptuitorului că și el ar fi purtat un cuțit în locurile publice, fiind pasibil de sancțiune penală sau administrativă pentru această faptă.

În încercarea de a lega actul primirii bunurilor de un alt dosar, decât cel invocat de denunțător, inculpatul a declarat că B. A. s-a arătat mulțumit de soarta dosarului, rămânând să se întâlnească cu el, în ziua următoare, xx.xx.xxxx, pentru a-i da drept mulțumire 2 (două) parfumuri cadou, propunere pe care inculpatul afirmă că a acceptat-o. A doua zi, xx.xx.xxxx, a fost sunat de către B. A., stabilind că se vor întâlni în comuna Y, venind cu mașina personală, însoțit de soție și cei doi copii ai săi la biserica din comună, unde era punctul de întâlnire.

Inculpatul a recunoscut că denunțătorul B. A. i-a dat în ziua de xx.xx.xxxx, 2 parfumuri și suma de 200 euro, însă precizează că aceste bunuri i-au fost remise ca mulțumire că l-a sfătuit pe denunțător, în sensul împăcării cu partea adversă în cadrul dosarului penal în care ar fi fost pasibil de răspundere penală pentru port ilegal de cuțit și astfel acesta a fost pus la adăpost de o eventuală sancțiune, bani și bunuri pe care le-a acceptat considerând că "B. A. mi-a făcut un cadou de Crăciun";.

Inculpatul a declarat că denunțătorul B. A. a urcat pe bancheta din spate, a lăsat 2 parfumuri, unul de damă, unul bărbătesc, după care din gesturi a înțeles că acesta vrea să discute cu el. A oprit autoturismul, a coborât în partea lateral stângă, acesta i-a dat suma de 200 euro, bani pe care i-a acceptat. După ce a intrat în autoturism, a constatat că erau 4 bancnote a câte 50 euro, pe care le-a dat fiicei sale Z. Ana M., în vârstă de 12 ani, care stătea pe scaunul din dreapta față și aceasta a pus banii în poșetă, parfumurile rămânând la soție.

Apărările invocate de inculpat în atenuarea răspunderii sale ori în încercarea de a susține varianta primirii bunurilor după finalizarea unui alt dosar penal, decât cel specificat de denunțător, drept mulțumire ori ca și cadou, sunt infirmate categoric de probele de la dosar.

Inculpatul recunoaște primirea bunurilor, confirmă contextul în care i-a primit, același descris de denunțător și rezultat în urma punerii în aplicare a tehnicilor speciale de investigare, legând actul de remitere/primire de atribuțiile exercitate de către el în instrumentarea unui dosar penal în care B. A. figura ca parte, însă denaturează adevărul cu privire la anumite împrejurări în speranța că în acest mod, va arunca un dubiu asupra intențiilor sale. Dar, aceste versiuni sunt infirmate de celelalte probe din care rezultă în mod indubitabil, că a primit banii și bunurile, în scopul de a-l favoriza pe B. A., în cadrul unui dosar în care era cercetat de inculpat ca și făptuitor, în baza unei înțelegeri anterioare, pe care a avut-o cu acesta, înainte de finalizarea instrumentării dosarului cu propunere favorabilă, de netrimitere în judecată.

În cuprinsul declarației, inculpatul face vorbire, de altfel, despre acest dosar, constituit la plângerea numitului C. E., pentru fapte de violare de domiciliu și amenințare, comise în septembrie 2010, arătând că la un moment dat persoana vătămată a susținut că, în timpul altercației, B. A. i-ar fi sustras un lanț din aur și un telefon mobil, situație în care l-a avertizat pe acesta să aibă grijă ce spune, întrucât fapta poate fi încadrată la tâlhărie, aspecte pe care i le-a comunicat lui B. A., însă neagă că i-a cerut bani lui B. A. legat de acest dosar, pentru a evita stabilirea unei încadrări juridice mai grave. Inculpatul confirmă, pe de altă parte, că știa bine în ce situație juridică se află numitul B. A..

Inculpatul mai afirmă că nu a consemnat varianta sustragerii bunurilor prin violență în cuprinsul declarației lui C. E., întrucât înainte de a consemna declarația, i-a atras atenția acestuia să aibă grijă ce declară, pentru că poate fi încadrat și la denunț calomnios dacă nu este adevărat ce susține, astfel în final s-a consemnat în declarație că și-a pierdut bunurile în altercație.

Inculpatul Z. I. E. a mai arătat că avea cunoștință de faptul că C. E. a fost despăgubit de către B. A. cu suma de 3.000 lei, fapt pe care l-a consemnat în actele dosarului, cu scopul ca acesta să-și retragă plângerea, după care a finalizat cauza cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. h Cod procedură penală.

În ceea ce privește momentele ce au urmat primirii bunurilor de la denunțător, inculpatul a declarat că, după ce a intrat în curtea locuinței de serviciu cu familia, a fost anunțat de soția sa că sunt în curte niște persoane din partea autorităților care filmează, că, ulterior, soția i-a povestit că, în timp ce era anchetat în sediul Poliției Y, ea împreună cu fiica lui mai mare au aruncat banii și parfumurile primite de la B. A., în soba din a doua încăpere a locuinței, pentru a nu fi găsite asupra sa ori a familiei sale (declarație filele 5-6 vol.V dosar urmărire penală).

Acesta a precizat atât în memoriul depus la dosar, cât și în declarația dată în fața instanței (fila 62 dosar inițial) că discutase cu o seară înainte cu B. A. să cumpere de la el 2 (două) parfumuri, deci nu a pretins bunurile în scop infracțional, iar acesta a fost de fapt scopul întâlnirii de a doua zi, când B. A. a urcat în autoturismul său personal, a lăsat pe bancheta din spate 2 parfumuri după care au coborât amândoi, iar inculpatul i-a achitat denunțătorului suma de 200 lei, reprezentând prețul celor două parfumuri, variantă infirmată de imaginile înregistrate în mediul ambiental din care rezultă clar că actul remiterii banilor vine dinspre denunțător către inculpat și nu, invers, iar discuțiile purtate între cei doi indică caracterul ascuns al tranzacției. Totodată, probele din dosar arată că inculpatul este nesincer în memoriul formulat, dovedind că respectivele bunuri primite de la denunțător au reprezentat a doua tranșă din banii promiși inițial cu titlu de mită.

În memoriul depus la dosar, inculpatul explică revenirea asupra declarației inițiale, arătând că apreciază că a fost anchetat sub presiune, atât el cât și membrii familiei sale, cu prilejul flagrantului și a percheziției domiciliare din data de xx.xx.xxxx, iar de frica consecințelor pe planul răspunderii penale, dar și fiind amenințat mereu de către tatăl denunțătorului, numitul B. S., afirmație nedovedită, fiind bolnav și speriat, a recunoscut învinuirea, cu prilejul primei audieri, deși el se consideră în realitate nevinovat, bunurile fiind de fapt cumpărate și nu primite cu titlu de mită.

Fiind reaudiată la data de xx.xx.xxxx, martora Z. L. revine și ea asupra primei declarații, în urma memoriului depus de soțul său, inculpatul Z. I. E., arătând că a avut o discuție cu soțul său, în care acesta i-a spus că trebuie să cumpere de la un individ 2 parfumuri a câte 100 lei bucata. Martora confirmă însă în continuare că individul i-a lăsat pe bancheta din spate a mașinii 2 parfumuri, unul de damă și unul bărbătesc, pe care e posibil să le fi pus în poșeta fetei celei mari.

Z. L. arată că nu a declarat aceste aspecte cu prilejul primei audieri din seara de xx.xx.xxxx, întrucât organele de anchetă au exercitat presiuni psihice asupra sa, fiind stresată.

Întrebată fiind dacă are vreo explicație cu privire la găsirea în soba din a doua încăpere a locuinței a resturilor provenind de la un recipient asemănător unui parfum, de aceeași marcă ca și parfumul pe care denunțătorul i-l dăduse inculpatului cu câteva ore înainte de venirea organelor de anchetă, martora a spus că nu-și explică acest aspect, crede că e posibil ca din grabă să fi aruncat în sobă un flacon de parfum folosit de soțul ei, care întâmplător purta aceeași marcă, explicație fără suport probator.

Pe de altă parte, deși martora susține că soțul ei a cumpărat 2 parfumuri de la B. A., negând la a doua audiere aruncarea parfumurilor în focul din sobă, întrebată fiind unde se află aceste parfumuri, martora declară că nu știe, că le-a căutat, dar nu le-a mai găsit.

Analizând această declarație a martorei se constată că aspectele invocate nu sunt plauzibile, explicațiile date sunt puerile, iar precizările referitoare la presiunile exercitate asupra ei de anchetatori, susținute de altfel și de inculpat, nu sunt fondate.

Probele administrate în cursul urmăririi penale nu au valoare probantă numai în această fază a procesului și numai în vederea sesizării instanței, instanța fiind îndreptățită să rețină acele declarații care exprimă adevărul și care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

În declarația dată ulterior acțiunii de flagrant, denunțătorul B. A. și-a menținut în totalitate denunțul formulat în cauză, atitudine procesuală păstrată și cu prilejul audierii sale în cursul judecății (filele221-223 dosar rejudecare), explicând momentele principale din cadrul acțiunii de flagrant la care a participat.

Martorul afirmă că, în momentul în care a stabilit împreună cu inculpatul, la telefon, să se întâlnească în cursul zilei de xx.xx.xxxx, a avut în vedere înțelegerea pe care o stabilise cu acesta cu o zi înainte, la sediul Postului de Poliție Y, când i-a promis că, în schimbul favorizării situației sale în dosarul constituit la plângerea lui C. E., îi va da bani sau bunuri, cuantumul sumei fiind lăsat de inculpat la aprecierea denunțătorului. B. A. arată că nu i-a dat prea multe explicații la telefon, întrucât mereu inculpatul îl atenționa să nu vorbească prea mult prin intermediul telefonului.

Martorul confirmă aspectele rezultate din înregistrarea audio-video ambientală referitor la întâlnirea cu inculpatul, discuțiile purtate în autoturismul personal al acestuia, prezența membrilor familiei în mașină, remiterea/primirea parfumurilor și a sumei de 200 euro, marcate criminalistic înainte de demararea acțiunilor de flagrant, precizând că a coborât din mașină cam la 60 m distanță de sediul Postului de poliție Y.

Martorul B. A. arată că are la activ o condamnare la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea suspendării condiționate pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, condamnare din decembrie 2008, pentru o faptă de vătămare corporală, aspect cunoscut și speculat de inculpatul Z. I. E., care a început să-l contacteze periodic, ori de câte ori se întorcea din Italia, transmițându-i că pentru a sta liniștit trebuie să cotizeze cu diverse sume de bani sau bunuri aduse din străinătate, dându-i de înțeles în mod expres că, în calitate de șef de post, are oricând puterea de a-i constitui dosar penal, ceea ce ar atrage starea de recidivă pentru denunțător, precizând că această situație de circa un an, timp în care i-a dat inculpatului diverse sume de bani cuprinse între 100-200 euro, precum și parfumuri, ochelari de soare, bunuri aduse din Italia, în schimbul cărora acesta mi-a promis că mă va favoriza în dosarele penale pe care deja le aveam înregistrate la poliție.

Se constată că B. A. indică același mod de operare folosit de inculpat și în celelalte cazuri sesizate de lucrătorii anticorupție, înțelegerea paralelă stabilită atât cu făptuitorul cât și persoana vătămată, în cadrul unui dosar penal pe care inculpatul îl avea spre instrumentare, fiind vorba, de obicei, de cauze simple, având ca obiect fapte de violență, distrugere, violare de domiciliu, pedepsibile la plângere prealabilă, urmărind obținerea de avantaje patrimoniale necuvenite, prin exercitarea defectuoasă, cu intenție, a sarcinilor de serviciu ce-i reveneau în calitate agent de poliție judiciară constatator, ori prin rămânerea în pasivitate, în situațiile în care ar fi trebuit să ia măsuri ferme de restabilire a ordinii și liniștii publice.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunțul și declarațiile date în calitate de martor de B. A. - filele 74-76 și 80 vol.III ds. urm. pen., filele 221-223 dosar nr.xxxx/40/2013*și B. S. - filele 81-86 vol.III ds. urm. pen., filele 95-96 ds. nr.xxxx/40/2013*.

Astfel, denunțătorul B. S., tatăl denunțătorului B. A., confirmă susținerile acestuia din declarațiile date. Audiat în calitate de martor în cursul urmăririi penale, la data de xx.xx.xxxx, în prezența avocatului ales al inculpatului, B. S., cel care a denunțat primul faptele comise de inculpat, a arătat că își menține declarațiile anterioare, relevând că au fost perioade în care inculpatul îi cerea bani fiului său, pentru a-i asigura protecție, în sensul de a nu-l urmări penal, șantajându-l pentru faptul că avea o condamnare anterioară, cu suspendare condiționată, aflându-se în cursul termenului de încercare și că avea o conduită cam rebelă, intrând deseori în conflicte cu alte persoane, precizând că fiul său lua diverse sume de bani în lei sau în euro din sertar, în văzul său și le ducea inculpatului, îi spunea că iar a fost contactat de agentul Z., care îi cere bani.

În legătură cu dosarul penal în care C. E. formulase plângere împotriva fiului său, martorul a declarat că polițistul Z. I. E. a venit la domiciliul familiei sale, însoțit fiind de persoana vătămată și i-a povestit că fiul lui era băut și că l-a agresat verbal pe C. E.. L-a întrebat pe inculpat cum să procedeze "ca să fie treaba bună";, referindu-se la situația delicată în care se afla fiul lui, în perioada termenului de încercare, când trebuia să se abțină de la săvârșirea oricărei fapte penale care ar fi putut atrage recidiva, întrebare la care inculpatul i-a răspuns că nu trebuie să-și facă griji că va face în așa fel încât să fie treaba bună.

Martorul a afirmat că, ulterior, inculpatul a venit la el și i-a spus că C. E. a formulat plângere împotriva fiului lui, iar "treaba este nasoală";, în sensul că a reclamat în plus pierderea unor bunuri în timpul altercației, ceea ce ar putea duce la încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de tâlhărie. Inculpatul este cel care a insistat pentru ca C. E. să fie despăgubit de fiul lui, cu suma de 3.000 lei, personal victima neexprimându-și voința în acest sens. Singurele tranzacții cu privire la despăgubiri s-au purtat de către inculpatul Z. I. E. pentru persoana vătămată C. E., cu acesta de față, inculpatul fiind cel care conducea discuțiile pentru ambele părți. A precizat totodată că inculpatul l-a amenințat că în caz contrar, fiul său va face pușcărie.

Potrivit martorului B. S., în ziua de xx.xx.xxxx, s-a întâlnit cu inculpatul, care i-a transmis că aflase că a venit fiul său acasă și că îl așteaptă la sediul Poliției Y. Fiul său s-a prezentat la șeful de post și i-a povestit că s-a împăcat cu numitul R. A. într-un dosar în care era cercetat pentru port ilegal de cuțit.

Declarația martorului se coroborează cu cea a denunțătorului B. A. dar și cu declarațiile altor martori audiați în cauză care confirmă o serie de elemente esențiale în sensul vinovăției inculpatului.

Audierea martorului B. S. a fost înregistrată audio-video, suportul fiind atașat la dosarul cauzei, fila 87 dosar, vol. III.

Audiat în fața instanței de judecată, la data xx.xx.xxxx, în cursul rejudecării cauzei, martorul denunțător a relevat că, într-una din zilele anului 2010, fiul său a luat 100 lei din sertar, spunându-i că îi va da inculpatului, fără a-i spune pentru ce motiv. L-a însoțit pe fiul său în ziua respectivă, îndreptându-se împreună spre centrul satului. Când au ajuns în dreptul căminului cultural , băiatul a cotit-o spre postul de poliție, întâlnindu-se cu inculpatul, care a întins mâna și a luat banii pe care fiul său îi avea pregătiți, aspect pe care l-a văzut nemijlocit.

În legătură cu flagrantul, martorul a precizat că știe din spusele băiatului său că inculpatul i-ar fi cerut aceste bunuri, pe care i le-a dat în mașină, fiind în legătură cu un dosar, pentru a nu-l trimite pe acesta în instanță, inculpatul cunoscând că are o pedeapsă anterioară cu suspendare și se afla în cursul termenului de încercare, că bunurile respective (200 euro și două parfumuri) au fost luate de baiat din casă și puse la dispoziția organelor de poliție pentru organizarea flagrantului și ulterior nu au mai putut fi recuperate, fiind aruncate în foc, aspect despre care a luat cunoștință indirect.

Relevante sunt și declarațiile martorilor B. S.a - filele 88-91 vol.III ds. urm. pen., fila 213 vol.I. dosar nr.xxxx/40/2013, F. V. - filele 91-92 vol.III ds. urm. pen., I. L. - filele 93-94 vol.III., fila 209 vol.I dosar nr.xxxx/40/2013, R. A. C. - filele 120-124 vol.III ds. urm. pen., C. M. E. filele112-117 vol.III ur. penală, Z. V. L. - filele 96-104 vol. III ds. urm. pen., declarațiile date la data de xx.xx.xxxx (filele 100-104 vol.III urm.pen). urmând a fi înlăturate ca nesincere.

Astfel, martora B. SA., mama denunțătorului B. A. a relevat că fiul său s-a plâns de multe ori la ea și la tatăl său că polițistul Z. îl amenința că-i face dosar penal dacă nu-i dă bani sau alte bunuri, în general parfumuri, știind că fiul meu le aduce din străinătate.

Martora a relatat despre conflictul dintre fiul său și C. E., din septembrie 2010, C. E. susținând că în timpul altercației și-a pierdut un lanț din aur și telefonul mobil. Cu prilejul acelui conflict, acasă la ei a venit doar Z. I. E., care discuta ori cu soțul meu ori cu A., spunea că fapta este gravă și că C. urmează să depună plângere că și-a pierdut lanțul și telefonul, ceea ce ar fi dus la reținerea unei fapte de tâlhărie și ar fi fost grav pentru fiul său, care are cazier. Inculpatul l-a determinat pe fiul său să cedeze presiunilor lui și i-a cerut bani și parfumuri, în schimb urmând să-l convingă pe M. E. să-și retragă plângerea, contra unei sume de bani, ca și despăgubiri, pentru pierderea celor 2 obiecte.

Relevă martora că, imediat după conflictul cu C., fiul său i-a spus că a împrumutat 2.000.000 lei vechi, din care 1.000.000 lei i-a dat lui Z., ca primă parte din banii pe care urma să-i dea când se întorcea de la muncă din Italia, pentru că l-a convins pe Y să se împace în schimbul unor despăgubiri de 30.000.000 lei vechi. B. A. i-a spus că în cazul în care Y a mai fost de acord să scadă din despăgubiri de la 40.000.000 lei vechi la 30.000.000 lei vechi, în contul diferenței să țină cont să-i dea bani și parfumuri.

Martora confirmă situația în care se afla fiul ei, fiind la discreția șefului de post . De asemenea confirmă că B. A. i-a dat în septembrie 2010, imediat după conflictul cu C. E., suma de 100 lei inculpatului, crezând în promisiunea acestuia, că va insista pentru retragerea plângerii în dosarul în care era cercetat.

Declarațiile martorilor B. S. și B. SA. se coroborează între ele și confirmă denunțul fiului lor, B. A., fiind întărite totodată de ceilalți martori.

Martora F. V. a afirmat că în perioada septembrie 2010 a observat mașina poliției, în care se afara inculpatul, destul de des la poarta locuinței familiei B., vizitele fiind chiar de 2-3 ori pe săptămână, șeful de post discutând fie cu B. A., fie cu tatăl său, preț de câteva minute, precizând că oamenii din sat cunoșteau faptul că Z. I. E. încearcă să-i împace pe C. E. cu B. A..

Martora I. L. a declarat că are cunoștință de conflictul petrecut în septembrie 2010 între C. E. și B. A., întrucât s-a desfășurat în curtea casei socrului ei, I. C., B. A. intrând în curtea acestuia fără permisiune pentru a tranșa un conflict început în stradă cu C. E..

Martora a precizat că, după acest conflict, C. E. i-a cerut să meargă la Poliția Y și să declare că în timpul conflictului, B. A. i-ar fi sustras un lanț din aur și un telefon mobil, cerere refuzată de martoră, pe motiv că aceste fapte nu erau reale, ea însăși fiind de față la conflict și neconstatând aceste aspecte, ba mai mult l-a observat pe C. E. vorbind la telefon său mobil în spatele curții imediat după stingerea conflictului. Martora arată că s-a prezentat la postul de poliție și a dat o declarație în fața agentului șef Z. I. E., în care a povestit lucrurile exact așa cum s-a întâmplat și că socrul ei ar fi fost în măsură să formuleze plângere pentru violare de domiciliu, dar acesta nu dorea să se judece cu B. A.. Ulterior, a aflat că C. E. a renunțat să mai susțină varianta sustragerii bunurilor, invocând că au fost pierdute în timpul altercației cu B. A.și cerând despăgubiri pentru bunurile pierdute, martora fiind de față când inculpatul îi sugera lui C. E. că "ar fi mai bine să se împace cu B. A. pentru a nu ajunge dosarul în instanță";.

Martorul C. E. a confirmat împrejurările în care a avut conflictul cu B. A. în septembrie 2010, precum și implicarea agentului șef de post în împăcarea celor doi, acesta erijându-se în recuperator al despăgubirilor solicitate de el. Martorul precizează că a fost amenințat și îmbrâncit de B. A., care se afla sub influența alcoolului, că a vrut să scape de acesta intrând în curtea lui I. C., dar B. A. a pătruns în curte după el. După acest conflict, a sesizat că-i lipsesc lanțul din aur de la gât și telefonul mobil, făcându-l responsabil pe B. A., dar că nu știe dacă acesta i le-a sustras ori pur și simplu, le-a pierdut la locul conflictului. Fiind chemați împreună la șeful de post, C. E. declară că s-a arătat hotărât să formuleze plângere penală împotriva lui B. A., relatând evenimentele exact așa cum s-au întâmplat. Cu acest prilej, B. A. i-a spus că este certat cu legea și l-a rugat să nu depună plângere împotriva lui, la care martorul susține că i-a răspuns că este dispus să se împace cu condiția să-l despăgubească cu contravaloarea bunurilor pe care nu le-a mai găsit după altercație, precizând că B. A. arăta că se consideră vinovat de dispariția bunurilor.

Aceste discuții au fost purtate în fața inculpatului Z. I. E., care a speculat situația și a folosit-o în favoarea sa. Pe de o parte a mulțumit persoana vătămată din dosar, obținând mai facil despăgubirile solicitate, fără a conta dacă erau sau nu probate ori pertinente, insistând pe lângă făptuitor, prin crearea unei presiuni imense asupra acestuia, care risca o condamnare cu executare, dacă fapta sa ar fi fost încadrată la tâlhărie, iar pe de altă parte, l-a mulțumit pe făptuitor, în schimbul unor foloase obținute de la acesta, făcându-l să creadă că el este cel care l-a convins pe C. E. să își retragă plângerea.

Martorul confirmă primirea despăgubirilor de la tatăl denunțătorului, B. S., în cuantum de 3.000 lei, cu precizarea că inițial îi ceruse acestuia, 5.000 lei pentru a-și retrage plângerea, însă a fost de acord să scadă limita la rugămințile tatălui lui B. A..

În cauză, a fost audiat și martorul R. A. C., acesta arătând că a avut un conflict cu B. A., la un bar din comună și că s-a constituit dosar penal pe numele lui, aflând că B. A. depusese plângere împotriva lui pentru lovire și distrugere după cca. 1 săptămână de la conflict, deși până atunci se întâlnise cu acesta și se împăcaseră în particular, semnând la cererea șefului de post și un proces-verbal de contravenție prin care era confirmată această împăcare și primea o amendă contravențională, după spusele agentului șef Z. I. E.. Martorul arată că la rândul său a declarat și el despre B. A. că a purtat cuțit în localul public respectiv, cu prilejul conflictului.

B. A. l-a vizitat apoi la domiciliu și au ajuns apoi la o înțelegere, fiecare să-și retragă cele declarate unul împotriva altuia, ceea ce s-a și întâmplat ambii prezentându-se în zilele următoare, la șeful de post pentru retragerea plângerilor. În cuprinsul declarației, martorul afirmă că a precizat că "i s-a părut că B. A. purtase în seara conflictului cuțit";. Ulterior a primit la domiciliu, soluția dispusă în dosar de neîncepere a urmăririi penale față de el.

În cazul infracțiunilor cercetate din oficiu la care inculpatul nu poate manipula părțile în sensul dorit, folosește o altă metodă pentru obținerea scopului ilicit și anume reaudiază partea a cărei primă declarație este în defavoarea părții adverse și revenind asupra celor declarate inițial aruncă dubiu asupra situației de fapt astfel încât inculpatul să poată propune soluția procedurală dorită în avantajul părții care a cotizat sau bani sau i-a promis că-i va da bani ori alte bunuri.

Efectuându-se verificări în arhiva penală a Judecătoriei Botoșani, s-a constatat că B. A. a fost judecat și condamnat în baza sentinței penale nr. XXXX/xx.xx.xxxx, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare condiționată pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, pentru infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal, săvârșită în xx.xx.xxxx, hotărârea fiind definitivă prin neapelare. Așadar, termenul de încercare expirând la data de xx.xx.xxxx, comiterea unei fapte penale în acest interval de timp putea atrage starea de recidivă a acestuia, precum și revocare suspendării condiționate, lucru pe care însuși inculpatul în cursul audierii a recunoscut că îl știa prin prisma atribuțiilor de serviciu.

Situația premisă era astfel creată iar persoana condamnată devenea un subiect facil de manipulat pentru inculpat, mai ales că B. A. era predispus la consum de alcool și se implica în diverse conflicte. Iar cum potrivit declarațiilor celorlalți agenți de poliție din Y, singurul care avea voie să instrumenteze faptele de violență și distrugere era însuși inculpatul Z. I. E., acesta putea ține mereu situația sub control în favoarea sa, așa cum am arătat mai sus.

La dosar au fost depus și înscrisuri care atestă constituirea dosarului penal nr. XXXX/P/2010 pe numele lui B. A., având ca obiect infracțiune prev. de art. 192 lin. 1 Cod penal, art. 193 Cod penal și art. 217 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că în ziua de xx.xx.xxxx, C. E. a fost agresat de consăteanul său B. A., la poarta locuinței lui I. C., după care l-a urmărit pe acesta, pătrunzând fără drept în curtea locuinței respective, împrejurare în care victima și-a pierdut lanțul din aur și telefonul mobil în valoare totală de 5.000 lei.

Dosarul a fost instrumentat de inculpatul Z. I. E. care la data de xx.xx.xxxx a propus prin referat, neînceperea urmăririi penale față de B. A. pentru infracțiunile comise în temeiul art. 10 lit. h Cod procedură penală, pe motiv că persoana vătămată și-a retras plângerea prealabilă formulată.

În cuprinsul referatului, inculpatul a descris situația de fapt în varianta pierderii bunurilor de către persoana vătămată în timpul altercației și nu, a sustragerii acestora, încadrând faptele la "amenințare"; și "distrugere";. (n.n. infracțiunea de "distrugere"; a fost greșit reținută întrucât nu se poate pune semn de egalitate în accepțiunea textului legal între pierderea unui bun și distrugerea acestuia, fapta prev. de art. 217 Cod penal fiind reglementată expres de legiuitor sub aspectul laturii obiective, fără a da loc unor interpretări).

Însă această metodă era unica ce putea fi aplicată de inculpat în calitate de organ de cercetare penală, pentru a justifica despăgubirile primite de persoana vătămată de la făptuitor, despre care a făcut mențiune în referat și, în final, pentru a putea da efect retragerii plângerii prealabile.

De asemenea, pentru fapta de "violare de domiciliu";, C. E. nu putea formula plângere, ci posesorul, ori proprietarul locuinței unde s-a pătruns fără drept, în speță numitul I. C., însă inculpatul nu face referire la acest aspect în referat ci aplică automat dispozițiile art. 10 lit. h Cod procedură penală.

De asemenea, a fost identificat și dosarul penal nr. XXXX/P/2010 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, în care R. A. C. a fost cercetat pentru art.180 alin. 1 și art. 217 alin. 1 Cod penal , persoană vătămată fiind B. A., la care a fost conexată și plângerea celui dintâi pentru amenințare împotriva lui B. A..

Probele administrate demonstrează fără echivoc că banii și bunurile au fost remise de B. A. pentru a nu risca schimbarea încadrării juridice a faptelor sesizate de C. E. în infracțiunea de tâlhărie, dosar aflat în lucru la agentul șef de post Z. I. E.. Acesta a pretins și primit parfumurile si suma de 200 euro de la denunțător pentru a nu îndeplini un act de serviciu la care era obligat în cazul în care din situația de fapt reținută în cauză, ar fi rezultat săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Este adevărat că soluția finală într-un dosar, în faza de urmărire penală o dispune procurorul competent, indiferent de propunerea procedurală a polițistului, dar acest aspect nu avea cum să fie cunoscut de cetățenii din comuna Y, certați cu legea, care se aflau la discreția inculpatului. Inculpatul convingea făptuitorul că, în calitate de șef de post el deține puterea, are pârghiile de a manipula orice situație de fapt în favoarea uneia sau alteia din părți în interesul său, astfel încât dosarul să ajungă pe masa procurorului potrivit voinței inculpatului, în ideea atingerii scopului infracțional urmărit de acesta.

La dosar, au fost depuse în original, procesele-verbale de contravenție întocmite de inculpatul Z. I. E. pe numele persoanelor implicate în acest caz, B. A., C. E. și R. A. C. precum și fotocopii ale registrelor de penal, reclamații etc. înregistrate la Postul de Poliție Y, unde figurează numele acestora pentru a demonstra că inculpatul îi ținea mereu sub control, sancționându-i când considera necesar pentru ca apoi să-i poată influența mai ușor, aceste aspecte rezultând din modul său de operare reținut în cauză.

Prin aceste metode inculpatul nu numai că obținea foloase necuvenite ci și întreținea la nivelul comunei Y, un fenomen infracțional, neluând măsuri necesare și ferme pentru combaterea și sancționarea tuturor faptelor de contravenție sau penale, potrivit legii.

A rezultat că inculpatul ținea legătura cu infractorul B. A., cât timp acesta se afla în străinătate, existând în acest sens o discuție relevantă purtată de cei doi,la telefon, la data de xx.xx.xxxx, la scurt timp după conflictul avut cu C. E., convorbire redată la fila 54 din rechizitoriu.

Potrivit procesului-verbal de consultare întocmit de lucrătorii din cadrul S.J.A Botoșani, numărul de telefon mobil XXXX/XXXXXX aparține denunțătorului B. A. și a fost folosit de acesta în perioada autorizată în cauză pentru interceptări telefonice, număr înregistrat în memoria telefonului mobil aparținând inculpatului (nr. XXXX/XXXXXX), la poziția nr. 70 sub denumirea B. A.

De asemenea, nr. de telefon XXX.XXX.XXX.XX îi aparține lui B. A. și a fost folosit în perioada autorizată de acesta (fiind numărul de pe care s-a purtat convorbirea telefonică mai sus arătată, în timp ce denunțătorul se afla în străinătate).

Potrivit Raportului de constatare tehnico-științifică nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx al I.G.PR.- Institutul de Criminalistică - Serviciul de Expertize Fizico-chimice București, fragmentele din sticlă identificate în resturile de cenușă ridicate din soba locuinței inculpatului supuse examinării au forme rotunde, asemănătoare recipientelor pentru parfumuri, pe fragmentele de sticlă au fost identificate urme de substanțe organice (limonen, izo-mentol, galaxolidă, farnesol) cunoscute ca făcând parte din compoziția produselor cosmetice. Pe cel mai mare fragment de sticlă a fost identificată inscripția DOLCE & urmată de litere ce ar putea fi GA sau CA, urmate de altele ce nu au putut fi identificate cu certitudine datorită deformării prin topire a sticlei.

În proba de cenușă au fost identificate două fragmente pe suprafața cărora există inscripționate în relief pe o parte și în adâncime pe cealaltă parte, literele R și A, având forme asemănătoare celor de pe ambalajele de parfum BVLGARI.

Așadar, în urma constatării fizico-chimice de specialitate, s-a confirmat că proba de cenușă ridicată cu prilejul percheziției domiciliare din xx.xx.xxxx, din soba indicată de fiica cea mare a inculpatului, numita Z. A. M., conține resturi de la ambalajele și recipientele de parfum având aceleași mărci ca cele remise de denunțătorul B. A., inculpatului cu prilejul organizării operațiunii de flagrant, ceea ce confirmă primirea bunurilor de la denunțător și demonstrează totodată, nesinceritatea declarațiilor inculpatului date în a doua fază a audierilor când nu a mai recunoscut că a aruncat în soba încinsă bunurile primite cu titlu de mită.

În ceea ce privește bancnotele de euro cu privire la care existau indicii temeinice că au fost aruncate odată cu parfumurile în sobă, întrucât din primul raport de constatare tehnico-științifică a rezultat că nu s-au pus în evidență fragmente de hârtie reprezentând bancnote euro și nici urme de substanță fluorescentă folosită la tratarea banilor cu prilejul marcării criminalistice, s-a impus solicitarea unui supliment de constatare având în vedere timpul rapid de ardere a hârtiei în general și de aici, imposibilitatea obiectivă de a mai identifica resturi de bancnote în cenușa ridicată.

Astfel, s-a impus completarea raportului pentru a se stabili în ce măsură gradul de incinerare a bancnotelor "euro"; și perioada de timp cuprinsă între momentul incinerării și cel al examinării probelor influențează analizele utilizate pentru determinarea compoziției chimice a materialului (hârtie) din care sunt realizate acestea.

Din cuprinsul Raportului de constatare tehnico-științifică nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx al I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică - Serviciul de Expertize Fizico-chimice București, în urma reexaminării primului raport, rezultă următoarele:

- conform informațiilor emise de autoritățile europene, suportul bancnotelor euro este constituit majoritar din fibre de bumbac cu lungime foarte mică, bumbacul arde cu flacără luminoasă iar eventualii curenți de aer pot destrăma obiectul care arde, lăsând o cenușă fină care deși poate păstra uneori forma hârtiei din care provine, la cea mai mică atingere se scutură, fiind friabil,

- orice elemente de siguranță din compoziția bancnotelor (fire de bumbac sau cerneală fluorescentă) arde la fel de repede ca hârtia. Cenușa rezultată în urma arderilor este constituită aproape integral din săruri anorganice sau oxizi metalice. Examinând compoziția elementară a cenușii de culoare alb-gri, descrisă în raportul de constatare tehnico-științifică nr. XXXXXXX din xx.xx.xxxx, se constată că aceasta corespunde compoziției descrise anterior. Având în vedere că în cenușă s-au găsit fragmente de sticlă topită, rezultă că temperatura la care a avut loc arderea a fost relativ ridicată.

- se apreciază că, în asemenea condiții, orice material organic (în special celuloză, bumbac sau cerneală) ar arde complet într-un timp relativ scurt, lăsând în urmă doar eventualul material anorganic de umplutură din compoziția acestuia și tipul hârtiei din care eventual ar putea proveni.

- se știe că, odată supusă procesului de ardere, hârtia se distruge rapid, timpul scurs de la încetarea arderii și până la examinarea în laborator nu mai poate influența analiza de laborator. Analiza este deja puternic afectată de distrugerea prin ardere a materialului fibros al hârtiei. Presupunem că același lucru rămâne valabil și pentru hârtiile confecționate majoritar din bumbac cu fibre scurte din care est realizat suportul bancnotelor euro.

În concluzii, se mai arată că, avându-se în vedere modul de prezentare a probelor care au făcut obiectul Raportului de constatare nr. XXXXXXX din xx.xx.xxxx, se poate deduce că acestea au suferit arderi relativ îndelungate și la temperaturi ridicate. Acest lucru ar putea să conducă la arderea completă a unor eventuale materiale celulozice (de ex. bancnote) prezente inițial în probă. Chiar dacă s-ar fi identificat micro-fragmente celulozice în probe, structura lor ar fi distrusă de temperatură, astfel că ar fi fost imposibilă o analiză a compoziției hârtiei din care ar fi provenit.

Din procesul-verbal de flagrant din xx.xx.xxxx rezultă că, de la momentul descinderii organelor de urmărire penală în curtea locuinței de serviciu a inculpatului și până la momentul găsirii locului unde au fost aruncate bunurile căutate la percheziție, respectiv momentul indicării locului de către indicat de fiica inculpatului, în cursul procedurilor de percheziție domiciliară, a trecut o perioadă de timp relativ îndelungată, care a permis arderea completă a oricăror obiecte confecționate din hârtie, mai ales că în tot acest timp inculpatul a avut grijă să pună în sobă un lemn pentru a întreține focul, aspect care se poate observa pe imaginile surprinse pe parcursul percheziției. Potrivit opiniei de specialitate, examinând compoziția elementară a cenușii de culoare alb-gri, descrisă în raportul de constatare tehnico-științifică nr. XXXXXXX din xx.xx.xxxx, se constată că aceasta corespunde compoziției descrise anterior, specifică cenușii rezultate în urma arderilor unor bancnote euro care este constituită aproape integral din săruri anorganice sau oxizi metalice.

Se apreciază că nu există provocare din partea organelor de anchetă, întrucât flagrantul din data de xx.xx.xxxx a fost organizat după ce s-a constituit dosarul nr. XXX/P/2010 la nivelul unității de parchet, având ca obiect infracțiuni de corupție de același gen sesizate în sarcina inculpatului Z. I. E. fie din oficiu, fie ca urmare a unor denunțuri, iar în ceea ce îl privește pe denunțătorul B. A., au existat indicii temeinice că acesta i-a remis anterior inculpatului o primă tranșă din suma promisă cu titlu de mită, de 100 lei, înainte de a pleca la muncă în Italia, urmând ca la revenirea în țară să-i remită și a doua tranșă, rezultând din probe că, potrivit înțelegerii dintre cei doi, întâlnirea urma să aibă loc în ziua de xx.xx.xxxx, pe raza comunei Y, în scopul infracțional arătat mai sus.

Astfel, a rezultat necesitatea constatării săvârșirii în flagrant a infracțiunilor de corupție cu privire la care existau la momentul respectiv date concrete că au fost săvârșite anterior de către agentul șef principal de poliție Z. I. E., rezultând indicii temeinice și concrete că inculpatul a săvârșit anterior, cel puțin o infracțiune de "luare de mită";, respectiv un act material din conținutul constitutiv al infracțiunii de corupție și că s-a considerat rezonabilă și legitimă bănuiala săvârșirii în continuare a unor alte acte materiale, aceste indicii temeinice și concrete fiind interpretate prin prisma specificului infracțiunilor ce formează obiectul cercetărilor și a momentului procesual în care a ajuns ancheta, moment în care, pentru însăși constatarea infracțiunii, se impunea folosirea unor mijloace probatorii eficiente, prin intermediul unor instituții specifice, mai ales în cazul infracțiunilor de corupție.

Ținând seama de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se constată că în cauză organizarea flagrantului s-a alăturat unei activități infracționale în desfășurare inițiată de către inculpat, parchetul fiind sesizat cu privire la persoana sa, la data de xx.xx.xxxx.

Dat fiind specificul acestor infracțiuni, flagrantul este cea mai sigură modalitate de probațiune, indiciile care trebuie să determine un astfel de procedeu de probațiune și care trebuie să excludă orice provocare din partea organelor competente, indicându-se în acest sens chiar practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia organizarea unui flagrant trebuie să aibă loc în condițiile existenței unui indiciu cu privire la săvârșirea unei infracțiuni/act material, astfel încât utilizarea unui martor denunțător, nu va echivala cu provocarea infracțiunii venită din partea organului judiciar.

Potrivit practicii judiciare, nu există provocare la săvârșirea infracțiunii de "luare de mită";, în condițiile în care, din probatoriul administrat, denunțul, declarațiile denunțătorului coroborate cu înregistrările audio-video autorizate ale convorbirilor ori discuțiilor dintre inculpat și denunțător reiese cu certitudine că inculpatul a pretins denunțătorului suma de bani, pentru dosarul pe care îl avea în cercetare și este organizat un flagrant, finalizat cu surprinderea inculpatului.

În concluziile scrise depuse la dosar, inculpatul a solicitat înlăturarea denunțului lui B. A., care a manifestat o vădită dușmănie față de el, care însă nu a fost dovedită, rezultând din probe că, dimpotrivă, erau în relații foarte bune, vorbind la telefon chiar și când denunțătorul se afla în străinătate.

De asemenea, inculpatul a invocat că la dosar nu există vreo dovadă că ar fi existat acel flagrant, nu există corpul delict și nici autorizarea percheziției judiciare.

Instanța reține că nici aceste susțineri nu sunt întemeiate, la dosar regăsindu-se : ordonanța de efectuare a percheziției corporale din xx.xx.xxxx (fila 16 vol.III), ordonanța de efectuare a percheziției auto din aceeași dată ( fila 17 vol.III), încheierea nr.32 din xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoșani și autorizația de percheziție nr.XX/2010 din xx.xx.xxxx (filele20-22 vol.III), procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 36-41 vol.III), alte documente întocmite cu această ocazie, la dosar existând și filmarea judiciară efectuată cu prilejul flagrantului și percheziției domiciliare din data de xx.xx.xxxx (fila 59 bis vol.III urmărire penală), probe din care rezultă că au fost respectate dispozițiile legale privind organizarea flagrantului.

În ce privește susținerea inculpatului că nu există corpul delict, instanța reține că s-a dovedit cu probatoriul administrat în cauză că bunurile ce au făcut obiectul infracțiunii, respectiv două parfumuri și suma de 200 euro, au fost pretinse și primite de inculpat, în condițiile arătate pe larg mai sus, iar în momentul în care organele judiciare au pătruns în curtea locuinței, soția inculpatului, în prezența fiicei mai mari, a aruncat aceste bunuri în foc, așa cum s-a arătat mai sus, pentru a-l exonera pe inculpat de răspundere pentru fapta sa.

În legătură cu susținerea inculpatului din concluziile scrise, că fiica sa de 12 ani a fost terorizată și pusă să dea declarații, se constată că, așa cum s-a arătat pe larg mai sus, martorul B. D., lucrător de poliție care a făcut parte din echipa operativă cu prilejul desfășurării flagrantului din data de xx.xx.xxxx - potrivit procesului-verbal de constatare a infracțiunii - și care a asistat la ascultarea minorei, a arătat că a fost de față la discuția purtată între procurorul de caz și fiica inculpatului și confirmă că discuția s-a purtat în limitele normalului, într-un climat calm, fără a fi exercitate nici un fel de presiuni asupra minorei. Numita Z. A. M. a fost de acord să vorbească liber despre aspectele mai sus-arătate, spunând că anterior, în cursul serii, bunurile au fost aruncate în soba din a doua încăpere a locuinței, înainte de sosirea organelor de anchetă, fiind vorba despre bani și parfumuri primite de tatăl ei în aceeași zi, iar la final a fost de acord să conducă procurorul la locul unde au fost aruncate bunurile, declarația acestui martor fiind confirmată și de cea a martorului asistent P. D., care a fost prezent la toate activitățile de flagrant din data de xx.xx.xxxx.

Situația de fapt descrisă mai sus și flagrantul organizat în ziua de xx.xx.xxxx sunt confirmate și cu celelalte mjloace de probă, respectiv: procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante din xx.xx.xxxx (vol. III - f. 36-41, ds.); planșă foto (vol. III - f. 44-59, ds.); proces - verbal de predare a sumei de 200 euro și a 2 parfumuri marca BVLGARI OMNIA și DOLCE GABANA - flagrant din xx.xx.xxxx , împreună cu procesul - verbal de marcare chimică și criminalistică (vol. III - f. 14-15, ds.); proces - verbal de investigații întocmit în cursul percheziției domiciliare din data de xx.xx.xxxx, împreună cu planșele foto (vol. III - f. 42 ds.); ordonanță de restituire a sumei de 1.112 lei către denunțătorul B. A., împreună cu procesul - verbal de predare - primire a banilor (vol. III - f. 67-69, ds.); proces - verbal de ridicare a unor înscrisuri de la Secția de poliție rurală Y, înscrisuri privind pe numitul B. A., înregistrate în cursul anului 2010 (vol. III - f. 139-144ds.); registrul de lucrări penale Y, privind plângerile înregistrate pe numele lui B. A. (vol. III - f. 152-155, ds.); proces - verbal de ridicare a unor înscrisuri de la Secția de poliție rurală Y, înscrisuri privind pe numitul C, M. E., înregistrate în cursul anului 2010 (vol. III - f. 160-162, ds.); registrul de lucrări penale Y, privind plângerile înregistrate pe numele lui C. M. E. (vol. III - f. 165-166, ds.); raportul de constatare tehnico - științifică nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx al IGPR - Institutul de Criminalistică - Serviciul de Expertize fizico-chimice și suplimentul de constatare tehnico - științifică nr. XXXXXX / xx.xx.xxxx al aceleiași instituții (vol. III - f. 191-203, 207-209, ds.); interceptările și înregistrările telefonice și ambientale efectuate în perioada autorizată în cauză; procese-verbale de percheziție informatică întocmite de B.C.C.O.A. Botoșani, în baza autorizației de percheziție nr. 01/06.01.2011, emisă potrivit încheierii nr. XX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoșani ( vol. III - f. 221-237, ds.).

Prin urmare, se va reține că fapta de luare de mită descrisă mai sus există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

În drept, fapta inculpatului, agent șef principal de poliție, șef al Postului de poliție Y, jud. Botoșani, cu atribuții de poliție judiciară, care, în această calitate, a pretins suma de 5.000 lei și a primit de la denunțătorul B. A. din sat/comuna Y, jud. Botoșani, în jurul datei de xx.xx.xxxx, suma de 100 lei, ca o primă tranșă din suma pretinsă, precum și suma de 200 euro și a 2 (două) parfumuri marca DOLCE GABANA și BVLGARI OMNI de 40 ml, în valoare de 40 euro și respectiv, 150 lei, în a doua tranșă, act surprins în flagrant la data de xx.xx.xxxx, bunuri remise/primite în scopul favorizării situației juridice a denunțătorului, cercetat de către inculpat într-un dosar penal înregistrat la Postul de poliție Y, la nr. XXXX/P/2010, pentru săvârșirea unor infracțiuni de "amenințare";, "distrugere"; și "violare de domiciliu";, pentru ca denunțătorul să nu riște o schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în acel dosar, în infracțiunea de "tâlhărie";, stare care ar fi putut atrage condamnarea sa în condițiile recidivei postcondamnatorii, aflându-se în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate pentru o condamnare anterioară, aspect cunoscut de inculpat prin prisma atribuțiilor de serviciu și speculat de acesta în interesul său, pentru a putea manipula mai ușor persoana mituitorului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită";, prev. de art. art. 254 alin. 1 Cod penal din 1969 rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal din 1969 (2 acte materiale, septembrie 2010-xx.xx.xxxx).

Denunțătorul B. A., care a denunțat fapta autorităților înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru această infracțiune, a solicitat a fi despăgubit de către inculpat cu suma de 8000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor și banilor pe care i-a dat inculpatului în condițiile arătate mai sus.

Pretențiile formulate de denunțător sunt întemeiate în parte.

Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că, în cursul urmăririi penale, s-a dispus restituirea sumei de 1.112 lei, reprezentând contravaloarea sumei de 200 Euro și a două parfumuri de proveniență străină, întrucât aceste bunuri au fost puse la dispoziția organelor de urmărire penală de către denunțător, din surse proprii, pentru organizarea flagrantului din data de xx.xx.xxxx, (înscrisuri filele 61-69 vol. III ds.). Banii au fost restituiți ca urmare a instituirii măsurii propririi asupra drepturilor salariale ale inculpatului, în baza ordonanaței procurorului nr. XXX/P/2010 din XX XX XXX.

Prin urmare, se va constata că denunțătorul B. A. a fost despăgubit în cursul urmăririi penale cu suma de 1.112 lei, reprezentând contravaloarea în lei a 200 euro și a două parfumuri (DOLCE GABANA în valoare de 40 euro și BVLGARI în valoare de 150 lei), date inculpatului cu ocazia organizării flagrantului, iar suma de 1.112 lei a fost reținută prin poprire asupra drepturilor salariale ale inculpatului.

În ce privește suma de 100 lei, primită de inculpat de la denunțător în jurul date de xx.xx.xxxx, pretențiile denunțătorului sunt întemeiate, inculpatul urmând a fi obligat, în temeiul art.255 alin.5 rap. la art.255 alin.3 Cod penal din 1969, să restituie denunțătorului B. A. această sumă.

Întrucât denunțătorul nu a dovedit că ar fi dat inculpatului și alte sume de bani în cadrul infracțiunii pentru care acesta este trimis în judecată, se vor respinge restul pretențiilor formulate ca nefondate.

6. Infracțiunile de "luare de mită"; și "abuz în serviciu contra intereselor publice…"; raportate la dispozițiile Legii nr. 78/2000 - denunțător S. D. - xx.xx.xxxx - noiembrie 2010 (pct.6 din rechizitoriu)

La data de xx.xx.xxxx, a fost înregistrat la Serviciul Județean Anticorupție Botoșani, denunțul numitului S. D. domiciliat în sat S, comuna R, jud. Botoșani , pădurar în cadrul Ocolului Silvic T Botoșani, din care rezultă comiterea unor infracțiuni de corupție de către inculpatul Z. I. E..

Denunțătorul a arătat că își desfășoară activitatea ca pădurar din anul 1993, perioadă în care a lucrat la diferite cantoane silvice, inclusiv pe raza comunei Y, împrejurare în care, inevitabil, pe linia muncii, a intrat în contact cu polițistul Z. I. E., cu care a relaționat în anii 2008-2011.

Astfel potrivit fișei postului, denunțătorul are ca principale atribuții de serviciu, paza fondului forestier din cadrul cantonului, gestionarea materialului lemnos marcat, precum și constatarea contravențiilor și infracțiunilor silvice, sens în care este obligat să coopereze cu organele de poliție din comună pentru prevenirea și constatarea infracțiunilor silvice, identificarea și prinderea autorilor. Pe de altă parte, denunțătorul S. D. arată că la rândul său, potrivit legii, era verificat din punct de vedere profesional, direct de către agentul șef principal de poliție Z. I. E., care, în calitate de șef de post local, avea obligația de a controla cantitățile de lemn valorificate și documentele de proveniență a materialului lemnos.

În acest context, denunțătorul a afirmat că a fost abordat în toamna anului 2010, prin luna septembrie, de către inculpatul Z. I. E., în mod repetat, atât personal cât și telefonic, pentru a-i pretinde o căruță cu lemne, dându-i de înțeles că, în schimbul acestor foloase, va trece cu vederea o serie de ilegalități pe care le-ar putea constata în activitatea de serviciu a pădurarului, privind gestionarea materialului lemnos și legalitatea documentelor de proveniență a lemnelor transportate. De asemenea, inculpatul i-a promis denunțătorului că în schimbul lemnelor pretinse, îl va sprijini pe acesta în cadrul activităților de pază a pădurii.

Potrivit denunțului, S. D. trebuia să-i dea inculpatului aceste lemne cu titlu gratuit, toate discuțiile purtate pe marginea subiectului fiind în acest sens.

Se arată în denunț cum, inițial, denunțătorul "a încercat să-l ducă cu vorba pe inculpat";, timp de cca. 1 lună, însă presiunile din partea inculpatului au continuat, motiv pentru care, în cele din urmă, denunțătorul a cedat presiunilor și la data de xx.xx.xxxx, i-a remis acestuia, prin intermediul numitului H. C., cantitatea de 1,3 mc. (cca. 1300 Kg.), specia stejar, din gestiunea mea , respectiv pădurea X pe care o avea în pază, în valoare de150-170 lei. Denunțătorul nu își amintește să fi emis factură pentru lemnele respective, însă, cu siguranță, inculpatul nu a plătit aceste bunuri, al căror cost le-a suportat pădurarul, fiind preluate din gestiunea sa.

S. D. a mai arătat în denunț că, după un timp, inculpatul l-a contactat din nou și i-a spus că i-a dat lemne puține și ar fi bine să-i mai trimită o căruță, astfel încât, în perioada noiembrie-decembrie 2010, prin intermediul lui D. I. din comuna Y, i-a mai trimis agentului de poliție Z. I. E., o altă căruță cu lemne, în care a pus tot 1,2-1,3 mc. (cantitatea de cca. 1200-1300 Kg.) specia stejar, de o valoare de aprox. 150-170 lei. Și acest material lemnos l-a luat din gestiunea sa, lemnul fiind marcat, secționat în lungime, nu-și amintește dacă i-a eliberat documente de însoțire a lemnului, dar acesta nu a plătit lemnele.

La data de xx.xx.xxxx, s-au solicitat relații de la Ocolul T Botoșani, în vederea verificării aspectelor semnalate în denunț.

Prin adresa nr. I XXX/xx.xx.xxxx, Ocolul Silvic T a răspuns punctual la solicitările organelor de urmărire penală după cum urmează:

- numitul Z. I. E. nu figurează în anul 2010 ca și client-cumpărător de material lemnos achiziționat de la pădurarul S. D., din Cantonul silvic U;

- în 2010, pădurarului S. D. i-a fost imputată suma totală de 3171 lei pentru tăieri ilegale de arbori, pe bază de angajamente de plată, urmare a efectuării de controale de fond și parțiale.

Relațiile primite de la ocolul silvic confirmă denunțul numitului S. D.. În acest sens s-au solicitat în timpul judecății relații și de către instanță, răspunsurile primite fiind depuse la dosar.

Potrivit fișei cu atribuțiile de serviciu ale denunțătorului S. D., acesta ocupă postul de pădurar, fiind în relații de colaborare cu organele de poliție, jandarmerie și pompieri.

Pădurarul S. D. răspunde de modul în care își desfășoară activitatea de pază a cantonului și are ca principale atribuții de serviciu: apără integritatea fondului forestier împotriva ocupării sau folosirii ilegale, a tăierilor ilegale de arbori și a sustragerii de lemn sau a altor produse ale pădurii etc., identifică cioatele arborilor tăiați ilegal și locurile arborilor scoși din pământ și le înregistrează în condica de serviciu, încheie acte de constatare a contravențiilor și infracțiunilor silvice și ține evidența acestora în condica de serviciu, execută patrulări pentru prevenirea incendiilor, ia măsuri pentru combaterea actelor de braconaj ș.a.

De asemenea, pădurarul S. D. gestionează și gospodărește în mod corespunzător bunurile ce i-au fost încredințate și asigură toate măsurile pentru păstrarea integrității bunurilor primite în gestiune, răspunde, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina sa și în legătura cu munca sa, conform prevederilor art. 270 alin. 1 din Codul muncii.

Așadar, potrivit fișei postului, pădurarul unui canton răspunde patrimonial pentru arborii, puieții și lăstarii tăiați ilegal, scoși din pământ, distruși, degradați, sustrași, nejustificați prin procese-verbale de constatare a contravențiilor și infracțiunilor încheiate anterior declanșării controlului sau justificați prin acte care au fost declarate neîntemeiate în baza unor hotărâri judecătorești precum și pentru orice pagube produse patrimoniului aflat în gestiunea sa.

În consecință, pădurarul S. D., având această responsabilitate, era interesat ca, în colaborare cu organele de poliție locală, să depisteze la timp persoanele și faptele de tăieri ilegale de arbori din cantonul său, în caz contrar urma să răspundă patrimonial pentru pagubele produse și nerecuperate, motivul principal fiind neidentificarea autorilor care să poată fi obligați penal sau contravențional la acoperirea prejudiciilor.

Potrivit denunțului acestuia, pasivitatea de care dădea dovadă șeful Postului de poliție Y în ceea ce privește luarea unor măsuri ferme de prindere a hoților de lemne, de organizare în comun a unor acțiuni pe linia combaterii infracțiunilor silvice, deși îl ajuta prin furnizare de informații în acest sens, avea drept consecință imputarea lipsurilor constatate în gestiunea sa și reținerea contravalorii pagubelor din salariul său.

La dosar, au fost înaintate listele gestiunilor de masă lemnoasă destinată valorificării în anul 2010, în cadrul Cantonului silvic U. Din aceste liste rezultă că pădurarul S. D. avea în gestiune lemn din specia stejar de natura celui pe care susține că i l-a remis inculpatului cu titlu de mită, la prețul unitar de 175 lei/UM (m 3).

Din procesul-verbal de investigații întocmit la data de xx.xx.xxxx de către ofițeri delegați din cadrul Serviciului Județean Anticorupție Botoșani și din declarațiile martorilor a rezultat că, în cursul anului 2010, inculpatul Z. I. E. a depozitat în mai multe rânduri diverse cantități de material lemnos în curtea Școlii Generale Y, situată în vecinătatea Postului de Poliție Y. Astfel, lemnele erau descărcate din atelajele hipo lângă gardul despărțitor dintre cele două instituții, ulterior fiind tăiate cu drujba, aruncate peste gard în curtea sediului Poliției și introduse într-o magazie amplasată în spatele postului de poliție.

Denunțătorul S. D. a fost audiat în calitate de martor la data de xx.xx.xxxx, acesta menținându-și în totalitate denunțul formulat. (fila 63-65, vol. IV ds.). Audierea martorului-denunțător a fost filmată și înregistrată audio-video, suportul optic fiind atașat la dosarul cauzei, (fila 66, vol. IV ds.).

Martorului i s-a solicitat să explice anumite aspecte cuprinse în denunț, referitoare la scopul pentru care i-a remis inculpatului Z. I. E., cantitățile de material lemnos în perioada septembrie-decembrie 2010, fiind întrebat ce anume a intenționat să precizeze în denunț prin folosirea termenului de "ilegalități"; pe care le-a comis el, în calitate de pădurar în activitatea de serviciu și pe care inculpatul a promis că i le "va acoperi"; în schimbul bunurilor primite, motivele pentru care, încă de la primele discuții avute cu inculpatul în cadrul căruia i s-au solicitat lemne, denunțătorul nu i-a cerut acestuia plata prețului, care este procedura legală de valorificare a materialului lemnos aflat în gestiunea unui pădurar și dacă s-a respectat această procedură în cazul inculpatului la remiterea cantităților de lemne, dacă deține informații cu privire la locul unde au fost transportate și depozitate lemnele remise inculpatului și dacă are probe în dovedirea denunțului său, în special în ceea ce privește realizarea în fapt a operațiunii de primire a bunurilor ce formează obiectul infracțiunii sesizate de către inculpat, precum și promisiunea făcută de polițist în schimbul acestor bunuri, protecția invocată de denunțător.

În ceea ce privește scopul remiterii bunurilor cu titlu de mită, martorul a arătat că inculpatul i-a promis că, în schimbul lemnelor pe care i le dădeam fără să-i încasez prețul, el îmi va trece cu vederea anumite activități defectuoase pe care eu le îndeplineam în calitate de pădurar și pe care el, în calitate de polițist, ar fi fost obligat să le constate pe linie contravențională sau penală. că va rămâne în pasivitate și nu-și va exercita atribuțiile de organ de poliție în cazul în care ar fi sesizat un transport de lemne care nu avea acte în regulă, în sensul că nu va proceda la oprirea căruței cu lemne pentru control, în situațiile în care știa că lemnele fusese eliberate de el unei cunoștințe, în mod concret socrului său, B. C. din Y, persoană pe care agentul de poliție Z. I. E. o cunoștea.

Martorul arată că obișnuia să-i dea socrului său diverse cantități de lemne din pădurea pe care o gestiona, fără a trece cantitatea reală pe bon, astfel încât documentele de însoțire a transportului nu erau în regulă, aspect care ar fi putut fi depistat de organele de poliție la un control în trafic, însă inculpatul a promis că îi va acorda protecție în acest sens și nu va verifica transporturile de lemne efectuate de cunoștințe/rude ale denunțătorului, favor în schimbul căruia i-a cerut acestuia "o căruță cu lemne";.

Martorul a precizat că, la momentul când inculpatul i-a solicitat lemnele, nu s-a gândit să-i ceară expres acestuia să i le plătească, pentru că în cadrul activităților zilnice de serviciu era nevoit să-l deranjeze mereu, la orice oră din zi și din noapte, în cazul semnalării unor fapte contravenționale sau penale. Ulterior, în discuțiile ce au urmat, cu precizarea că agentul de poliție insista la telefon să-i dea lemnele respective, contactându-l în mod repetat - aspect confirmat de interceptările și înregistrările telefonice efectuate în cauză - denunțătorul și-a dat seama că inculpatul nici nu avea de gând să-i plătească vreun preț pe bunurile solicitate, iar în cadrul unei discuții, i-a relatat acestuia favorul pe care poate să i-l întoarcă în cazul în care va fi de acord să-i remită cantitatea de lemne, asigurarea protecției persoanei lui, inculpatul Z. I. E. speculând ca și în celelalte cazuri faptul că pădurarul S. D. comite "mici"; ilegalități în cadrul activităților de serviciu zilnice, ilegalități pe care, în calitate de organ de poliție, inculpatul ar fi obligat să le depisteze și să le sancționeze.

În ceea ce privește procedura legală aplicabilă în cazul valorificării materialului lemnos din gestiunea unui pădurar către clienți-cumpărători, martorul a explicat că este obligat să elibereze cumpărătorului factură fiscală la achiziționarea materialului lemnos, în trei exemplare, din care unul îl înmânează clientului, unul rămâne la cotor, iar al treilea exemplar îl trimite la contabilitatea ocolului silvic, în momentul în care depune suma încasată ca preț, precum și aviz de expediție a mărfii în trei exemplare și bonul de casă, cu suma încasată ca preț, un exemplar al bonului îl dă la contabilitate. Cumpărătorul este obligat să aibă asupra sa aceste documente pe care să le arate organelor de poliție pentru a justifica transportul de lemne.";

Cu privire la lemnele pe care i le-a dat inculpatului, martorul arată că nu a respectat această procedură în cazul ambelor remiteri de material lemnos. Mai mult decât atât, S. D. declară că a plătit ulterior lemnele luate din gestiune din buzunarul său, fiind trecute la pierderi, pe care era oricum obligat să le suporte în calitate de gestionar.

Lemnele erau transportate la sediul Postului de poliție Y, denunțătorul anunțându-l de fiecare dată pe inculpat, înainte de sosirea transportului, pentru a fi pregătit. Materialul lemnos a fost transportat și descărcat în cele două rânduri de către persoanele nominalizate de denunțător, H. C. și D. I..

În dovedirea denunțului au fost audiați martorii: B. C. , H. C., D. I., S. M., C. G., D. C. si C. I..

Martorul B. C. a confirmat susținerile denunțătorului, declarând că, în toamna anului 2010, ginerele său i-a dat în câteva rânduri lemne de foc pentru uz personal în cadrul familiei, trecând pe bon o cantitate mai mică decât cea care mi-o dădea de fapt, întrucât se înțelegea bine cu polițistul Z. I. E., având asigurări de la acesta că nu mă va opri cu căruța pentru a-mi controla lemnele. A precizat martorul că inculpatul nu i-a spus că este în neregulă, oprindu-l de-a lungul timpului doar de 2 ori cu căruța cu lemne în trafic, cunoscându-l că este socrul lui S. D., neavând probleme cu șeful de post. Ulterior, ginerele i-a povestit că în toamna anului 2010, i-a dat polițistului niște lemne de foc fără să-i ceară bani și că a tăiat bon pe numele său (fila 67, vol. IV ds. ).

Martorul H. C. a confirmă că în luna octombrie 2010, a fost solicitat de pădurarul S. D. să transporte o căruță cu lemne șefului de post Z. I. E., solicitare pe care martorul a îndeplinit-o, ducând și descărcând lemnele în curtea școlii de lângă Postul de poliție Y, conform indicațiilor primite. Martorul a precizat că i-a transportat inculpatului Z. I. E. cantitatea de cca. 1.300 Kg. lemne din specia stejar și că, în seara respectivă, l-a anunțat pe inculpat că sosește transportul, din discuția purtată rezultând că acesta cunoștea cine i-a trimis lemnele. În legătură cu plata transportului, martorul subliniază că l-a întrebat pe pădurarul S. D. cine îi va plăti prestația, acesta răspunzându-i să se prezinte la el pentru plată și să nu-i ceară bani polițistului, martorul conformându-se. Acesta afirmă că a primit în aceeași zi de la pădurarul S. D. suma de 100 lei, pentru transportul de lemne efectuat în beneficiul agentului Z. I. E., iar inculpatul nu i-a plătit nici o sumă de bani pentru acest transport.

Martorul S. M. a arătat că are în dotare o drujbă și că, în luna septembrie 2010, inculpatul l-a solicitat să vină să-i taie cu drujba niște lemne, martorul l-a întrebat dacă este necesar să alimenteze drujba cu benzină în cazul în care cantitatea de lemne de tăiat ar fi mai mare, la care inculpatul i-a răspuns afirmativ. Martorul s-a deplasat la Postul de poliție Y, unde a tăiat cu drujba o cantitate de cca. 1.200 kg lemne de foc, operațiunea durând cca. 30 de minute. Martorul a precizat că inculpatul nu i-a plătit munca depusă, dat fiind faptul că era șeful de post, considerând în intimitatea sa că e obligat să-i facă acest serviciu, prin prisma funcției pe care o deține în comună.

Potrivit denunțului și declarației lui S. D., a doua tură de lemne pe care i-a remis-o inculpatului a fost transportată de numitul D. I., cu atelajul acestuia, în curtea Postului de poliție Y.

Fiind audiat în cauză în calitate de martor, D. I. confirmă acest aspect, declarând că în luna noiembrie 2010, pădurarul S. D. l-a rugat să-i transporte lui Z. I. E. o căruță cu lemne. Martorul s-a deplasat la cantonul pădurarului, unde a încărcat cca. 1.200 kg lemne de foc, pe care a transportat-o inculpatului în aceeași zi, în curtea postului de poliție. Martorul precizează că polițistul nu a asistat la descărcarea lemnelor, însă fusese anunțat telefonic că transportul urmează să ajungă la post, aspect confirmat de interceptările telefonice efectuate în cauză.

Scopul pentru care denunțătorul S. D. i-a remis inculpatului Z. I. E., cele 2 cantități a câte 1.200-1.300 Kg. fiecare, este confirmat de martorul C. G., care declară că a fost un client al pădurarului, de la care a luat cca. 500 kg lemne pentru construcții tip grindă de esență stejar, fără documente în regulă, printre grinzi fiind și 2-3 nemarcate, iar bonul fusese eliberat doar pentru cele marcate.

Martorul se temea să nu fie oprit în trafic și controlat de organele de poliție din comună, prilej cu care s-ar fi constatat că actele însoțitoare ale transportului erau eliberate pentru o cantitate mai mică decât cea efectiv transportată, temere pe care i-a adus-o la cunoștința pădurarului S. D., însă a fost asigurat de către acesta că nu va fi oprit în trafic și controlat la lemne și, în consecință poate să stea liniștit în privința aceasta. Martorul arată că, într-adevăr, în acea zi nu a avut probleme cu poliția.

Declarația martorului se coroborează cu cea a denunțătorului S. D., care afirmă că i-a remis lemnele inculpatului pentru ca acesta să nu-și exercite atribuțiile de serviciu cu privire la controlul unor transporturi de lemne efectuate de persoane din anturajul denunțătorului ori să închidă ochii la abaterile constatate și conduc la concluzia certă că martorul nu a întâmpinat nici un fel de probleme în trafic cu transportul de lemne respectiv datorită protecției acordate pădurarului de către șeful de post Z. I. E..

Un alt martor care confirmă faptul că în cursul anului 2010, inculpatul Z. I. E. a primit de cel puțin 2 ori lemne de foc, în cantitate de aprox. 1.200-1.300 kg (câte o căruță cu lemne), este numitul D. C..

Martorul a declarat că în anul 2010 a fost chemat de mai multe ori de șeful de post Z. I. E. în curtea școlii care se învecinează în gard cu sediul Postului de poliție Y, pentru a tăia diferite cantități de lemne și a le stivui apoi în curtea poliției. Martorul precizează că nu a fost de față când erau aduse lemnele și nu poate da nici un fel de relații despre persoana care i le-a furnizat inculpatului. Martorul se cunoștea cu șeful de post Z. I. E. prin prisma faptului că amândoi organizau paza comunală, martorul întocmind tabelele cu cetățenii care doreau să efectueze paza în comună. În acest context, inculpatul îi solicita uneori ajutorul în diverse treburi, cum era și tăiatul lemnelor. Martorul afirmă că nu era plătit de inculpat pentru munca depusă, dar era servit din când în când cu câte o cafea sau gustare.

Acesta arată că lemnele erau din specia stejar, considerând că proveneau din pădurile de pe raza comunei Y. De asemenea, precizează că i-a văzut pe numiții C. I. și S. M. tăind lemne cu drujba pentru inculpat.

Din discuțiile telefonice purtate între cei doi, interceptate în cauză, rezultă că, în octombrie 2010, inculpatul l-a solicitat în mod repetat pe martorul D. C. să-i taie lemne.

Martorul C. I. arată, de asemenea că, ori de câte ori era solicitat de șeful de post să-i taie lemne, se prezenta în curtea Școlii generale care se învecinează cu sediul Postului de poliție Y și îndeplinea sarcina cu drujba pe care o are în dotare. În schimbul acestor prestații, martorul nu a fost plătit de inculpat, cu mențiunea că tariful general practicat de martor pentru tăierea unei cantități de 1.000-1.200 lemne era de 25 lei, însă a fost scutit de inculpat de la efectuarea serviciului de pază comunal.

Martorul arată că în 2010 a fost sunat de 3 sau 4 ori de inculpat pentru a-i tăia câte o căruță cu lemne, din mai multe specii, printre care și specia stejar, provenit, potrivit opiniei martorului, din pădurile din împrejurimi. După ce despica lemnele în curtea școlii, acestea erau aruncate peste gard de către A. P., care ulterior le manevra în curtea postului de poliție .

Potrivit proceselor-verbale de consultare întocmite de ofițerii delegați din cadrul Serviciului Județean Anticorupție Botoșani, la data de xx.xx.xxxx (fila 89-93 vol. IV ds. ), numărul de telefon mobil XXXX/XXXXXX, utilizat în perioada în care au fost autorizate interceptări ale convorbirilor telefonice în cauză de o persoană căreia inculpatul Z. I. E. i se adresa în cadrul discuțiilor telefonice cu apelativele de Ticu sau Ticușor îi aparține și a fost folosit de numitul S. D..

De asemenea, nr. de telefon mobil XXXX/XXXXXX utilizat în perioada în care au fost autorizate interceptările convorbirilor telefonice în cauză, de către o persoană căreia inculpatul Z. I. E. i se adresa cu apelativul "nea C."; îi aparține și a fost folosit în perioada respectivă de numitul D. C., convorbire arătată la fila 66 din rechizitoriu.

Numărul de mobil XXXX/XXXXXX îi aparține și a fost folosit utilizat în perioada în care au fost autorizate interceptările convorbirilor telefonice în cauză, de către numitul C. I..

Procedând la consultarea procesului-verbal de copiere a datelor existente în telefonul mobil marca Nokia 1616 - 2, seria IMEI XXXXXX/XX/XXXXXX/Xcu cartela SIM cu numărul de apel XXXX/XXXXXX, aparținând inculpatului, s-a constatat că nr. de telefon mobil XXXX/XXXXXX utilizat în perioada în care au fost autorizate interceptările convorbirilor telefonice în cauză, de către o persoană căreia inculpatul Z. I. E. i se adresa cu apelativul "M."; îi aparține și a fost folosit în perioada respectivă de numitul S. M..

Procedându-se la consultarea procesului-verbal de copiere a datelor existente în telefonul mobil marca Nokia 1616 - 2, seria IMEI XXXXXX/XX/XXXXXX/Xcu cartela SIM cu numărul de apel XXXX/XXXXXX, aparținând inculpatului, s-a constatat că: numărul de telefon XXXX/XXXXXX este memorat la poziția nr. 1 sub denumirea "T. S";, numărul de telefon XXXX/XXXXXX este memorat la poziția nr. 54 sub denumirea "C. I";, numărul de telefon XXXX/XXXXXX este memorat la poziția nr. 125 sub denumirea "S. M.";

Într-adevăr, convorbirile telefonice interceptate și înregistrate în perioada autorizată de instanță (filele 93- 147 , vol. IV ds.), relevate la filele 67 - 71 din rechizitoriu, confirmă denunțul numitului S. D. și se coroborează în egală măsură cu declarațiile martorilor mai sus-menționați.

Astfel, în ziua de xx.xx.xxxx, la ora 17:35:58, are loc o discuție telefonică, relevată la filele 71 - 73 din rechizitoriu între inculpat și denunțător din care rezultă clar, favorul pe care denunțătorul îl obține de la șeful de post Z. I. E. în schimbul lemnelor pretinse, tolerarea unor apropiați de-ai denunțătorului de a transporta lemne nemarcate fără bon fiscal, pe raza comunei Y, fără să existe riscul ca aceștia să fie opriți și controlați de organele de poliție, cu precizarea că lemnele sunt din gestiune pădurarului S. D.. Inculpatul se afla în drum de la Botoșani spre Y, pădurarul dorind să se întâlnească pentru a discuta "ceva"; cu acesta.

Din declarația martorului P. L., agent de poliție în cadrul Postului comunal Y, aflat în subordinea directă a inculpatului Z. I. E., rezultă că a asistat la multiple convorbiri telefonice purtate de inculpat cu pădurarii din zona comunei Y, în cadrul cărora polițistul le cerea pădurarilor în mod repetat lemne, că a observat personal mai multe lemne depozitate în spatele Postului de poliție Y, în curtea școlii, care este gard în gard cu clădirea postului, precum și diverse persoane care tăiau lemnele, că inculpatul le-a spus celorlalți polițiști să nu pună lemne pe foc din cele depozitate în spate fără știrea lui.

A mai arătat martorul că, în primăvara anului 2011, după ce inculpatul a fost prins în flagrant că a luat mită și s-a început față de el o anchetă penală, acesta a venit cu o mașină mare și și-a luat toate lemnele de la postul de poliție, care erau depozitate în spate, odată cu mobila și cu celelalte lucruri personale (fila 28, vol. II. ds.).

Se constată că în cadrul Postului de poliție Y se află inclusă și locuința de serviciu a inculpatului, unde acesta obișnuia să rămână în week-end-uri împreună cu familia.

Martorul sus-menționat arată că are cunoștință despre o convorbire telefonică purtată de inculpat cu S. D., zis "T."; în ziua de xx.xx.xxxx, fiind de față la această discuție. Faptul că martorul precizează aceleași aspecte din cadrul discuției respective ca și cele rezultate în urma interceptărilor și înregistrărilor autorizate în cauză, conform notei de redare depusă la dosar, demonstrează pe de o parte, că aceste elemente sunt dovedite prin probe certe, iar pe de altă parte, sinceritatea martorului-denunțător.

Martorul mai precizează că majoritatea dosarelor pe linie silvică le instrumenta el, inculpatul ocupându-se de faptele de violență, așa că știe mai multe aspecte legate de modul în care li se imputa pădurarilor lipsurile din gestiune, în cazul în care nu erau identificați și trași la răspundere penală autorii faptelor de furt de lemne.

Declarația martorului P. L. este confirmată de martorul denunțător C. A. S. care declară că a văzut în spatele clădirii Postului de poliție Y, gard în gard cu școala, mai multe stive de lemne, cu privire la care d-nul Z. le-a spus clar că nu au voie nici unul din ei, agenții de poliție, să se atingă, specificând că dacă vor lemne pentru foc să încălzească postul, să ia din partea opusă, indicând unde erau lemnele pe care le puteau folosi, de celelalte lemne nu aveau voie să se atingă. (fila 16 vol. I ds.).

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunțul și declarațiile date în calitate de martor de denunțătorul S. D. (fila 4-7 vol.IV, fila 63-65 vol.IV dosar urmărire penală, fila 98 vol.II dosar nr.xxxx/40/2013 și fila 247-248 dosar nr.xxxx/40/2013*), declarația sa în calitate de martor fiind înregistrată audio-video (fila 66 vol.IV ds. urm. pen.), B. C. (filele 67-68 vol.IV ds. urm. pen., fila 33 vol.II dosar nr.xxxx/40/2013), H. C. (fila 69 vol.I dosar nr.xxxx/40/2013), D. C. (filele 79-80 vol.IV ds. urm. pen., fila 215 vol.I dosar nr.xxxx/40/2013), S. M. (filele 69-70 vol.IV ds. urm. pen., fila 129 ds. nr.xxxx/40/2013*), C. G. (fila 74 vol.IV ds. urm. pen., fila 70 vol.II dosar nr.xxxx/40/2013), D. I. (filele 71-72 vol.IV ds. urm. pen.), C. I. (filele 81-82 vol. ds. urm. pen., fila 130 ds. nr.xxxx/40/2013*), adresa nr. I 661/xx.xx.xxxx a Ocolul Silvic U (fila 35 ds. vol. IV), fișa postului denunțătorului (filele 29-32 ds., vol. IV), procesul-verbal de investigații întocmit la data de xx.xx.xxxx, procesele-verbale de consultare întocmite de ofițerii delegați din cadrul Serviciului Județean Anticorupție Botoșani, la data de xx.xx.xxxx (fila 89-93 vol. IV ds. ), convorbirile telefonice interceptate și înregistrate în perioada autorizată de instanță precum și procesele - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice relevate mai sus (filele 93- 147 vol. IV ds.).

Denunțătorul S. D. a avut o poziție oscilantă pe parcursul judecății cu privire la faptele denunțate.

Audiat la data de xx.xx.xxxx, în cursul judecății (fila 63 vol.I dosar nr.xxxx/40/2013) acesta a revenit la declarațiile date în cursul urmăririi penale, arătând că inculpatul i-a achitat suma de 300 lei, reprezentând contravaloarea lemnelor primite în cele două rânduri, precum și a transportului primei cantități.

Cercetat în dosar nr.XXX/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, martorul și-a retractat declarația dată în instanță, menținând declarația dată în cursul urmăririi penale, în care a spus adevărul (fila 195 vol.I dosar nr.xxxx/40/2013), poziție pe care a menținut-o și cu prilejul reaudierii acestuia în rejudecare, la data de xx.xx.xxxx (fila 247-248 dosar nr.xxxx/40/2013*).

Inculpatul a recunoscut că a primit de la S. D. 1500 kg lemne esențe diferite susținând însă că i-a plătit acestuia suma de 3 milioane lei (vechi) pentru lemne și transport, susținerile sale fiind evident nesincere, din probatoriul administrat în cauză rezultând cu certitudine că, în cursul anului 2010, în două rânduri, inculpatul a pretins și primit de la denunțător 2 căruțe cu lemne, respectiv cantitatea de circa 2600 kg lemne esență stejar, în scopul de a nu-și îndeplini obligațiile de serviciu, în formele arătate mai sus.

Prin urmare, se va reține că fapta de luare de mită în formă continuată descrisă mai sus există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

În drept, fapta inculpatului, agent șef principal de poliție, șef al Postului de poliție Y, jud. Botoșani, cu atribuții de poliție judiciară, cu atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor săvârșite pe raza sa de competență, care, în această calitate, în ziua de xx.xx.xxxx, a pretins de la denunțătorul S. D., pădurar angajat la Ocolul Silvic "X"; Botoșani, o cantitate de lemne pentru foc în interes personal, asigurându-l în schimb, că nu-și va îndeplini atribuțiile de control în trafic a persoanelor din anturajul denunțătorului (rude sau prieteni), cărora acesta obișnuiau să le dea material lemnos fără acte justificative ori cu acte în neregulă și, implicit, va omite să constate pe numele lor săvârșirea unor contravenții sau infracțiuni la regimul silvic și, de asemenea, nu va sesiza conducerii Ocolului Silvic Botoșani, neregulile din activitatea pădurarului, de care agentul de poliție avea cunoștință - inculpatul primind efectiv de la denunțător în perioada imediat următoare, cantitatea de 1.300 kg. material lemnos din specia stejar în valoare de cca. 150-170 lei, provenit din pădurea X aflată în gestiunea sa, iar în luna noiembrie 2010, în contextul descris mai sus, a mai pretins și primit de la același denunțător cantitatea de 1.300 kg. lemne din specia stejar, în valoare de cca. 150-170 lei, în același scop infracțional, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită"; prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal din 1969, rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin.2, art. 42 Cod penal din 1969 (2 acte materiale).

Denunțătorul S. D., care a denunțat fapta autorităților înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru această infracțiune, nu a solicitat a fi despăgubit de către inculpat, astfel încât, în temeiul art.255 alin.4 rap. la art. 254 alin.3 Cod penal din 1969, se va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 320 lei, reprezentând contravaloarea aproximativă a cantității de 2600 kg lemne esență stejar, ce a făcut obiectul infracțiunii.

7. Infracțiunea de "luare de mită"; - denunțător N. C. - martie-septembrie 2010 (pct.7 din rechizitoriu)

La data de xx.xx.xxxx a fost înregistrat la Serviciul Județean Anticorupție Botoșani denunțul formulat de numitul N. C., pădurar la cantonul M., din comuna Y, aparținând Ocolului Silvic "X"; Botoșani (filele 152-153, vol. IV ds.urm. penală).

Având aceeași calitate și implicit aceleași atribuții ca și denunțătorul S. D., sus-numitul arată faptul că, în acest context, l-a cunoscut și a colaborat cu șeful de post Z. I. E. și sesizează că, în primăvara anului 2010, raportat la un conflict petrecut între numitul T. G., persoană care lucrează zilnic în cadrul cantonului său la diverse lucrări silvice și un alt cetățean din comuna Y, pe nume C. C., cei doi adresându-și reciproc injurii și amenințări în loc public, conflict tranșat de polițistul Z. I. E., acesta i-a cerut celui dintâi să-i dea o căruță cu lemne pentru foc, în condițiile în care denunțătorul îi sugerase anterior, să nu îl sancționeze pe T. G., iar inculpatul i-a dat acestuia doar un avertisment verbal pentru scandalul cu numitul C. C.. Denunțătorul precizează că i-a trimis inculpatului o căruță încărcată cu lemne de foc, gata tăiate, cca. 300-400 kg prin intermediul numitului T. G., lemne care au fost descărcate în aceeași locație unde inculpatul obișnuia să-și depoziteze lemnele primite de la pădurari, potrivit celor declarate de agenții de poliție care au lucrat în subordinea lui în perioada anului 2010. De asemenea, în luna septembrie 2010, inculpatul Z. I. E. l-a sunat din nou pe denunțător și i-a pretins o căruță cu lemne, iar a doua zi N. C. i-a remis inculpatului aprox. 600-700 kg lemne din speciile stejar, carpen, fag, gata tăiate pentru foc, pe care i le-a trimis tot prin intermediul numitului T. G.. cerându-i în schimb să nu-i oprească o căruță cu lemne care plecase fără acte din pădure. Denunțătorul a mai precizat că nu i-a eliberat niciodată acte de proveniență numitului Z. I. E. și în nici una din situații, nu i-a plătit contravaloarea lemnelor.

La data de xx.xx.xxxx, s-au solicitat relații de la Ocolul Silvic X Botoșani, în vederea verificării aspectelor semnalate în denunț, cu scopul de a proba cu ce titlu a primit inculpatul Z. I. E. materialul lemnos de la denunțător.

Prin adresa nr. I XXX/xx.xx.xxxx (fila 168 ds, vol IV), Ocolul Silvic X. a răspuns punctual la solicitările organelor de urmărire penală după cum urmează:

- numitul Z. I. E. nu figurează în anul 2010 ca și client-cumpărător de material lemnos achiziționat de la pădurarul N. C., din Cantonul silvic M.;

- în anul 2010, pădurarului N. C. i-a fost imputată suma totală de 302 lei, pentru tăieri ilegale de arbori, pe bază de angajamente de plată, urmare a controalelor de fond efectuate.

Relațiile primite de la Ocolul Silvic Botoșani confirmă denunțul numitului N. C..

Potrivit fișei cu atribuțiile de serviciu ale denunțătorului N. C. (filele 172 vol. IV ds.), acesta ocupa postul de pădurar la cantonul M., districtul V., fiind în relații de colaborare cu organele de poliție, jandarmerie și pompieri, pe linia prevenirii și combaterii faptelor care aduc atingere regimului silvic.

Pădurarul N. C. răspunde de modul în care își desfășoară activitatea de pază a cantonului și are următoarele atribuții de serviciu:

- apără integritatea fondului forestier împotriva ocupării sau folosirii ilegale, a tăierilor ilegale de arbori și a sustragerii de lemn sau a altor produse ale pădurii etc.,

- identifică cioatele arborilor tăiați ilegal și locurile arborilor scoși din pământ și le înregistrează în condica de serviciu,

- încheie acte de constatare a contravențiilor și infracțiunilor silvice și ține evidența acestora în condica de serviciu,

- execută patrulări pentru prevenirea incendiilor, ia măsuri pentru combaterea actelor de braconaj ș.a.

De asemenea, pădurarul N. C. gestionează și gospodărește în mod corespunzător bunurile ce i-au fost încredințate și asigură toate măsurile pentru păstrarea integrității bunurilor primite în gestiune, răspunde, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina sa și în legătura cu munca sa, conform prevederilor art. 270 alin. 1 din Codul muncii.

La dosar, au fost înaintate două ordine de valorificare de masă lemnoasă, emise de Ocolul Silvic X. Botoșani, la data de xx.xx.xxxx și, respectiv, xx.xx.xxxx, material lemnos din cadrul Cantonului silvic M. gestionat de N. C.. Din aceste acte rezultă că pădurarul N. C. avea în gestiune lemn de diverse esențe și din mai multe specii de natura celor pe care susține că i le-a remis inculpatului cu titlu de mită.

Denunțătorul N. C. a fost audiat în calitate de martor la data de xx.xx.xxxx, acesta menținându-și în totalitate denunțul formulat. (filele 179-182, vol. IV ds.).

Audierea martorului-denunțător a fost înregistrată audio-video, suportul optic fiind atașat la dosarul cauzei (fila 178, vol. IV ds.).

În cuprinsul declarației, denunțătorul, "nea C.";, cum i se adresează inculpatul, punctează faptul că în primăvara anului 2010, inculpatul l-a abordat în mod direct și i-a cerut lemne pentru foc, pentru uz personal, pădurarul i-a trimis chiar a doua zi, cantitatea de aproximativ 200-300 kg lemne de foc de diverse specii, prin intermediul numitului T. G., un prieten de-al său, care are o căruță și poate transporta material lemnos la diferiți clienți. Descriind relația sa cu T. G., denunțătorul N. C. arată că se înțelege foarte bine cu acesta și îl ajută la diverse treburi gospodărești ori de câte ori este nevoie.

Denunțătorul afirmă că nu i-a cerut inculpatului un preț pentru lemnele remise și nici acesta nu s-a oferit să i le plătească. Nici T. G. nu a fost plătit pentru transportul efectuat de șeful de post.

Relevă martorul că, în primăvara anului 2010, martorul T. G., un prieten de-al său care lucra la el, a avut un mic incident la marginea pădurii M., de pe raza comunei Y, în timp ce era staționat cu căruța cu lemne la drumul public, cu numitul C. C., între cei doi având loc un schimb de replici jignitoare. C. C. l-a reclamat pe T. G. la Postul de poliție Y. La scurt timp, a primit un telefon de la inculpat, care știa că T. G. lucrează pentru el și i-a spus să vin împreună T. G. la post, explicându-i incidentul dintre cei doi. În discuția telefonică l-a rugat pe inculpat să nu-i dea lui T. G. nici o amendă, întrucât a fost un incident minor și șeful de post știa că este necăjit și că are 6 copii în întreținere.

În ziua următoare șeful de post a vorbit cu cei doi și i-a sfătuit să se împace, fără a încheia vreun act.

În aceeași zi, Z. I. E. a venit la locul unde s-au certat cei doi și, în timp ce discutau despre cele întâmplate, i-a cerut niște lemne de foc... el fiind de acord la rândul său să-i dau lemnele de foc cerute, fără a-i cere bani, având în vedere că îi satisfăcuse rugămintea.

A doua tranșă de lemne i-a fost solicitată de inculpat în toamna anului 2010, când a primit un telefon de la acesta, solicitându-i din nou lemne pentru încălzit.

Se constată că cele relatate de denunțător cu privire la discuția telefonică pe care a avut-o în acest sens cu inculpatul se coroborează perfect cu nota de redare a acestei convorbiri telefonice care a fost interceptată și înregistrată în cauză, demonstrând sinceritatea denunțătorului dar și faptul că actul pretinderii/primirii bunurilor cu titlu de mită este dovedit în cauză, în afara oricărui dubiu.

Denunțătorul i-a răspuns că îi va trimite lemnele tot prin intermediul lui T. G..

În scurt timp, denunțătorul s-a întâlnit cu martorul T. G., căruia i-a indicat locul de unde să taie lemnele pentru inculpat, după care le-a încărcat în căruța martorului, iar acesta i le-a predat inculpatului, în curtea Postului de poliție Y. Denunțătorul arată că i-a remis inculpatului cca. 400-500 kg lemne de foc din specia stejar, fag carpen, în valoare totală de aprox. 40-50 lei, cu precizarea că nu i-a eliberat nici un act justificativ acestuia- bon sau aviz de însoțire a mărfii și nici nu a perceput vreun preț de la acesta, la rândul său, nici inculpatul nu s-a oferit să-i plătească lemnele, tranzacția fiind așadar cu titlu gratuit, potrivit înțelegerii părților.

Cu privire la scopul pe care l-au avut în vedere ambii participanți la momentul pretinderii, respectiv remiterii/primirii lemnelor, denunțătorul N. C. a arătat că, atunci când Z. I. E. i-a cerut lemnele, l-am rugat în schimb să aibă grijă de un om de-al meu, care îmi este ca un frate și căruia i-am dat cca. 200 kg lemne fără a-i elibera bon fiscal și celelalte documente justificative ale transportului, sens în care l-am rugat pe Z. I. E. să nu oprească acel transport și să nu procedeze la efectuarea controlului, întrucât persoana nu are bon asupra ei. Persoana căreia i-a dat lemnele fără acte se numește T. C. din Poiana, comuna Vorona.

Martorul a precizat: "Eu și Z. I. E. ne-am înțeles ca la iarmaroc, că eu îi dau lemnele cerute, spunându-i chiar în glumă că ieși dumneata în față și ține loc de bon, iar în schimb el a fost de acord să nu-l oprească pentru control pe T. C....Cert este că Z. I. E. nu l-a oprit pe T. C. pentru control.";

Potrivit discuției telefonice, inculpatul fiind avertizat despre acest transport cu privire la care denunțătorul l-a rugat să nu-și exercite atribuțiile de serviciu firești, nu a efectuat deplasarea în drumul public pentru oprirea și verificarea căruței, adoptând o atitudine pasivă, în scopul aducerii al îndeplinire a favorului solicitat de către denunțător.

Declarația lui N. C. este confirmată și de martorii audiați în cauză.

Astfel, martorul T. G., persoana care a fost păsuită de inculpat și care i-a transportat acestuia lemnele în cele 2 rânduri, din partea denunțătorului N. C., a arătat că, în primăvara anului 2010, a avut un incident cu C. C., pe marginea drumului public, iar acesta l-a reclamat la postul de poliție, că l-a rugat pe N. C. să-i dea un telefon lui Z. I. E., a aflat că N. C. l-a rugat pe șeful de post să nu-l amendeze și că în acest context, inculpatul i-a cerut niște lemne de foc și i-a cerut să i le transporte. Având în vedere că Z. I. E. l-a ajutat și nu l-a amendat, i-a transportat acestuia lemnele cu căruța sa, fără să-i ia bani pentru transport, respectiv cantitatea de 300-400 kg lemne din speciile stejar, fag carpen, provenite din magazia lui N. C., din curtea cantonului silvic.

Mai relatează martorul că, în toamna anului 2010, s-a întâlnit pe drum cu Z. I. E. și acesta i-a spus să-i aducă niște lemne de la N. C., iar el a încărcat cca. 500 kg lemne din pădurea M., pe care i le-a tăiat, secționat pentru foc după care i le-a transportat în curtea Postului de poliție Y, fără să-i încasez bani pentru transport, că i-a indicat telefonic locul unde să i le transporte, nu a fost nevoie să fie de față,i-a spus să intru prin curtea școlii, după care să le arunce peste gard în curtea postului de poliție.

Martorul C. C. confirmă incidentul ce a avut loc între el și T. G., precum și faptul că a doua zi după incident s-a prezentat la șeful de post Z. I. E. împreună cu partea adversă, iar polițistul l-a avertizat verbal pe cel reclamat, după care i-a sfătuit să se împace, relatând aceleași aspecte ca și cele precizate de denunțător,

Martorul T. C., persoană din anturajul denunțătorului, a relatat că, în schimbul lemnelor remise a doua oară inculpatului, a beneficiat de protecția acestuia, prin aceea că nu l-a oprit în trafic pentru control, în condițiile în care martorul transporta lemne fără documente justificative, provenind din pădurea denunțătorului N. C., acesta din urmă avertizându-l din timp pe inculpat că martorul urmează să efectueze transportul și că nu are actele în regulă, iar inculpatul luându-și angajamentul de "a ține loc de bon"; pentru toate transporturile de lemne venite din partea denunțătorului, la cererea acestuia - aspecte care rezultă și din convorbirile telefonice interceptate și înregistrate în cauză. A doua zi, T. G. i-a zis că i-a dus lemnele lui Z. I. E., respectiv cca. 300 kg lemne.

Aspectele rezultate din probele administrate, mai sus descrise, sunt confirmate și de convorbirile telefonice interceptate și înregistrate în perioada autorizată în cauză, arătate la fila 79 din rechizitoriu.

Potrivit procesului-verbal de consultare întocmit de ofițerii de poliție judiciară delegați din cadrul S.J.A. Botoșani la data de xx.xx.xxxx, numărul de telefon XXXX/XXXXXXX, utilizat în perioada autorizării interceptărilor și înregistrărilor telefonice, de către o persoană căreia inculpatul i se adresează cu apelativul "nea C."; îi aparține și a fost folosit în perioada respectivă de către denunțătorul N. C..

Procedând la consultarea procesului-verbal de copiere a datelor existente în telefonul mobil marca Nokia 1616 - 2 seria IMEI XXXXXX/XX/XXXXXX/Xcu cartela SIM având numărul de apel XXXX/XXXXXX, aparținând inculpatului Z. I. E. (proces-verbal încheiat la data de P. D., aflat la dosarul cauzei), s-a constatat că numărul de telefon XXXX/XXXXXXX este memorat la poziția nr. 101 sub denumirea N. C. (fila 186, vol. IV ds.).

În urma consultării înscrisurilor ridicate de la Postul de poliție Y, în baza ordonanței procurorului, s-a identificat procesul-verbal de contravenție seria AP nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx, încheiat de agent constatator Z. I. E. pe numele contravenientului N. C., sancționat cu avertisment conform art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, data constatării contravenției fiind xx.xx.xxxx.

Nu au fost identificate dosare penale, reclamații, audiențe referitoare la numitul N. C..

Pe numele martorului T. G., a fost identificat procesul-verbal seria AP nr. XXXXXXXX/xx.xx.xxxx, întocmit de agent constatator Z. I. E., în baza căruia i s-a aplicat sancțiunea "avertisment";, pentru art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, faptă constând în aceea că în ziua de xx.xx.xxxx T. G. s-a certat cu C. C., în satul M.. (fila 172, vol. IV ds.). Astfel, incidentul declarat de denunțătorul N. C., de care se leagă pretinderea/primirea lemnelor cu titlu de mită de către polițistul Z. I. E., în scopul favorizării contravenientului T. G., se confirmă și în actele existente în evidențele Postului de poliție din Y.

Nu au fost identificate dosare penale, alte reclamații sau audiențe referitoare la numitul T. G..

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunțul și declarațiile date în calitate de martor ale denunțătorului N. C. (filele 152-153, filele 179-182 vol.IV dosar urmărire penală, fila 36 vol.II dosar nr.xxxx/40/2013 și fila 247-248 dosar nr.xxxx/40/2013*), declarația sa în calitate de martor fiind înregistrată audio-video (fila 178 vol.IV ds. urm. pen.), cu declarațiile martorilor T. C. (fila 179 vol.IV ds. urm. pen., fila 210 vol.I ds. nr.xxxx/40/2013), T. G. (filele 180-181 vol.IV ds. urm. pen., fila 65 vol.I ds. nr.xxxx/40/2013), C. C. (fila 183-184 vol.IV ds. urm. pen., fila 151 ds. nr.xxxx/40/2013*), adresa nr. I XXX/xx.xx.xxxx a Ocolului Silvic X.(fila 168 ds, vol IV), fișa cu atribuțiile de serviciu ale denunțătorului N. C. (filele 172 vol. IV ds.), procesul-verbal de consultare întocmit de ofițerii de poliție judiciară delegați din cadrul S.J.A. Botoșani la data de xx.xx.xxxx, copiile convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în cauză, înscrisurile ridicate de la Postul de poliție Y, în baza ordonanței procurorului.

Denunțătorul N. C. a avut o poziție oscilantă pe parcursul judecății cu privire la faptele denunțate.

Audiat la data de xx.xx.xxxx, în cursul judecății (fila 67 vol.I dosar nr.xxxx/40/2013), acesta a revenit la declarațiile date în cursul urmăririi penale, arătând că inculpatul nu i-a făcut nici o favoare pentru lemnele date acestuia, care erau din cele cuvenite lui și nu din gestiune, acesta fiind motivul pentru care nu a eliberat acte de transport și nu i-a cerut bani.

Cercetat în dosar nr.XXX/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, martorul și-a retractat declarația dată în instanță, menținând declarația dată în cursul urmăririi penale, în care a spus adevărul (fila 194 vol.I dosar nr.xxxx/40/2013), poziție pe care a menținut-o și cu prilejul reaudierii acestuia, la data de xx.xx.xxxx (fila 36 vol.II dosar nr.xxxx/40/2013 și apoi în rejudecare, la data de xx.xx.xxxx (fila 247-248 dosar nr.xxxx/40/2013*).

Inculpatul a recunoscut că a primit de la N. C. niște lemne la sfârșitul iernii, întrucât se terminaseră lemnele de la poliție, că nu i-a dat nici un ban pe lemne, întrucât pădurarul nu a vrut, spunându-i să-i facă o cinste.

Aceste susțineri sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză, din care rezultă cu certitudine că, în cursul anului 2010, în două rânduri, inculpatul a pretins și primit de la denunțător 2 căruțe cu lemne, respectiv cantitatea de circa 400-500 kg lemn esență tare, în scopul de a nu-și îndeplini obligațiile de serviciu, în formele arătate mai sus.

Prin urmare, se va reține că fapta de luare de mită în formă continuată descrisă mai sus există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

În drept, fapta inculpatului, agent șef principal de poliție, șef al Postului de poliție Y, jud. Botoșani, cu atribuții de poliție judiciară, care, în calitate de organ de poliție judiciară, cu atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor săvârșite pe raza sa de competență, a pretins și primit, în 2 (două) rânduri, respectiv în luna martie și octombrie 2010, cantitatea totală de aproximativ 400-500 kg lemn esență tare, în valoare de 60 lei, de la pădurarul N. C., cu scopul de a-l ierta de sancțiune contravențională constând în amendă, pentru o contravenție prevăzută de Legea nr. 61/1991, pe un apropiat de-al denunțătorului, martorul T. G., în primul caz, precum și în scopul de a proteja un transport de lemne efectuat de un alt amic de-al denunțătorului, martorul T. C., fără a avea bon fiscal și documente justificative, promițând că nu-l va opri în trafic, pentru control și, în consecință, îl va scuti de sancțiunea amenzii aplicabilă în astfel de cazuri, în al doilea caz, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal din 1969 rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal din 1969 (2 acte materiale).

Denunțătorul N. C., care a denunțat fapta autorităților înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru această infracțiune, nu a solicitat a fi despăgubit de către inculpat, astfel încât, în temeiul art.255 alin.4 rap. la art. 254 alin.3 Cod penal din 1969, se va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 60 lei, reprezentând contravaloarea aproximativă a cantității de 400-500 kg lemn esență tare, ce a făcut obiectul infracțiunii.

8. Infracțiunile de "luare de mită"; și "abuz în serviciu contra intereselor persoanei…"; - denunțător I. I. - septembrie 2010 (pct.8 din rechizitoriu)

La data de xx.xx.xxxx, a fost înregistrat la D.G.A. - Serviciul Județean Anticorupție Botoșani, denunțul numitului I. I., care reclamă faptul că în cursul anului 2010, inculpatul Z. I. E. i-a solicitat în 2 rânduri să-i dea niște lemne de foc, pentru încălzirea locuinței personale.

Denunțătorul afirmă că este pădurar la Cantonul Silvic Z. Y aparținând Ocolului Silvic X., din anul 1999, iar pe inculpat îl cunoaște din anul 2009, de când a devenit șef al Postului de Poliție Y, desfășurând împreună cu acesta diverse acțiuni pe linie silvică.

Denunțătorul precizează că, în primăvara anului 2010, i-a trimis inculpatului o căruță cu lemne, aprox. 250 kg lemne din specia plop și salcie, din parchetul de exploatare aflat în gestiunea sa, prin intermediul lui I. C., în scopul de a păstra o relație bună cu Z. I. E., acesta având în cadrul atribuțiilor de serviciu și verificarea documentelor de proveniență a materialului lemnos.

I. I. mai arată în denunț că la începutul lunii septembrie 2010, i s-a furat un berbec de prăsilă din fața cantonului silvic, faptă pe care i-a adus-o imediat la cunoștința șefului de post, în vederea efectuării cercetărilor necesare pentru prinderea autorilor și recuperarea bunului sustras. Denunțătorul menționează că bănuia anumite persoane din comună, cunoscute ca având cazier judiciar pentru infracțiuni de același gen și a efectuat unele investigații persoanele, intrând în posesia unor informații pe care i le-a transmis inculpatului, pentru a-i ușura munca de cercetare a faptei. Cu toate acestea, inculpatul nu i-a înregistrat reclamația la postul de poliție, nu l-a pus să scrie plângerea și nici nu i-a luat vreo declarație, toate discuțiile purtate cu polițistul despre furtul berbecului desfășurându-se în afara vreunui dosar penal, care ar fi trebuit constituit încă de la prima sesizare.

Denunțătorul nu știe ce s-a întâmplat cu sesizarea sa, nu a primit nici o rezolvare din partea inculpatului, care l-a asigurat însă că va depune diligențe pentru găsirea berbecului furat și pedepsirea autorului.

În cadrul acestor discuții, inculpatul i-a sugerat denunțătorului că nu prea mai are lemne de foc și se apropie iarna, cerându-i apoi, expres, niște lemne de încălzit. În luna octombrie 2010, denunțătorul i-a mai trimis inculpatului o căruță cu lemne, cca. 300 kg de aceeași specie ca prima dată, tot prin intermediul numitului I. C..

I. I. a precizat că, de fiecare dată, i-a remis inculpatului lemnele cu titlu gratuit, în scopurile mai sus arătate, nu a existat nici o discuție între ei referitoare la plata prețului materialului lemnos.

Aspectele invocate de către denunțător cu privire la sesizarea sa despre furtul berbecului sunt confirmate de martorii audiați în cauză precum și de interceptările telefonice efectuate, din care mai rezultă că inculpatul, deși nu a înregistrat sesizarea în registrul de penal, așa cum prevede Codul de procedură penală, a efectuat personal investigații prin intermediul telefonului, în afara oricărui cadru legal, în încercarea de a-i identifica pe autorii furtului.

De asemenea, în urma consultării registrelor de penal, reclamații, audiențe etc. nu a fost identificat vreun dosar sau lucrare care să aibă ca obiect furtul sesizat de I. I. în octombrie 2010.

De altfel, fiind audiat în cauză în calitate de martor, denunțătorul declară că el ar fi vrut să scrie plângerea imediat după ce i-a adus fapta la cunoștința șefului de post, dar acesta l-a sfătuit să aibă răbdare, ca mai întâi să efectueze el o serie de verificări personale, urmând ca apoi, dacă găsește vreun indiciu, să-i înregistreze plângerea. Arată că inculpatul nu l-a mai ținut la curent cu verificările, nu l-a chemat să depună plângere și nici nu i-a luat declarație scrisă. După ce i-a promis că efectuează cercetări cu privire la furtul berbecului, prin luna octombrie 2010, i-a trimis lemnele promise, tot cca. 300 kg diverse moi, la postul de poliție Y, prin intermediul aceluiași căruțaș I. C., iar Z. I. E. nu i-a plătit transportul.

Audierea martorului-denunțător I. I. a fost înregistrată audio-video, înregistrarea fiind atașată la fila 274, vol. IV ds.

Denunțul și declarația denunțătorului sunt confirmate de celelalte probe administrate în cauză: declarațiile martorilor audiați, notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în cauză și procesele-verbale de consultare și investigații efectuate de S.J.A. Botoșani, cu prilejul ridicării documentelor de la Postul de poliție Y.

Martorul I. C. confirmă că i-a transportat inculpatului lemne de foc, în total cca. 800-1.000 Kg., în primăvara și în toamna anului 2010, la solicitarea lui I. I., lemnele fiind duse în curtea Postului de poliție Y, unde martorul a observat o persoană care îl ajuta mereu pe inculpat la treburile gospodărești, inclusiv la descărcatul lemnelor, un anume "nea P.";, respectiv A. P., audiat ca martor în cauză.

Totodată martorul arată că știa despre furtul berbecului aparținând lui I. I. și că acesta deținea unele informații cu privire la cercul de suspecți, denunțătorul exprimându-și nemulțumirea că Z. I. E., deși a fost sesizat, nu a luat nici o măsură pentru rezolvarea cazului.

De asemenea, martorul I. M. L. declară că prin luna septembrie 2010, l-a auzit pe pădurarul I. I. plângându-se că i-a dispărut un berbec din curtea cantonului său acesta întrebându-l dacă nu a văzut un berbec.

Despre furtul berbecului avea cunoștință și martorul I. G., care fusese condamnat pentru infracțiuni de furt și era bănuit de către I. I. ca fiind autorul acestui furt.

Martorul P. C. R. a fost sunat de 2 ori de către agentul șef de poliție Z. I. E. în legătură cu furtul berbecului, din declarația martorului rezultând fără îndoială că polițistul efectua investigații personale pentru găsirea autorilor, aspecte rezultate și din conținutul convorbirilor interceptate și înregistrate în cauză.

Și denunțătorul A. M. a arătat că are cunoștință despre furtul berbecului aparținând lui I. I., întrucât, în octombrie 2010, sus-numitul a venit la stâna sa pentru a discuta cu o persoană angajată la stână, numitul M. D., zis M., pe care îl bănuia de furt, l-a luat la întrebări pe acesta. Ulterior A. M. a aflat că numitul T. ar fi știut cine i-a sustras berbecul numitului I. I., fiind vorba despre I. G., care are la activ mai multe fapte de furt.

De asemenea, martorul M. D. confirmă faptul că în luna octombrie 2010, în timp ce era angajat la grădina lui A. M., a purtat o discuție cu I. I., care l-a acuzat că i-a sustras un berbec, el făcând parte din cercul de bănuiți, potrivit suspiciunilor persoanei vătămate. Acesta confirmă și discuția telefonică pe care a avut-o cu inculpatul Z. I. E., referitoare la această faptă de furt, aflând ulterior că berbecul ar fi fost sustras de numitul I. G., infractor cunoscut în comuna Y, dar nu a fost chemat niciodată la post să dea vreo declarație cu privire la acest caz.

Martorul A. P., zis "nea P.";, declară că i-a tăiat lemne, în mai multe rânduri, lui Z. I. E., materialul lemnos fiind descărcate în curtea școlii situată gard în gard cu Postul de poliție Y, de asemenea se ocupa cu descărcarea, stivuirea lemnelor într-o magazie din curtea postului de poliție precum și cu tranșarea acestora. Martorul consideră că lemnele proveneau din pădurile din zona Y, pe motiv că persoanele care i le aduceau îi erau cunoscute din vedere.

Potrivit procesului-verbal de consultare din xx.xx.xxxx întocmit de S.J.A. Botoșani, verificând datele existente în telefonul mobil marca Nokia 1616-2 seria IMEI XXXXXX/XX/XXXXXX/Xcu cartela SIM cu nr. de apel XXXX/XXXXXX aparținând inculpatului, s-a stabilit că numărul de telefon XXXX/XXXXXX este memorat la poziția nr. 87 sub denumirea I. I.. Din activitățile investigative efectuate a rezultat că acest număr de telefon aparține numitului I. I..

De asemenea, a rezultat că numărul de mobil XXXX/XXXXXX îi aparține și a fost folosit în perioada autorizată în cauză de numitul D. I., persoană audiată ca martor în dosarul cauzei.

Numerele de telefon mobil XXXX/XXXXXX și XXXX/XXXXXX, utilizate în perioada în care au fost autorizate interceptări ale convorbirilor telefonice de o persoană căreia inculpatul i se adresează în cadrul discuțiilor cu apelativul "M.";, îi aparține și a fost folosit de către numitul D. D., pădurar în cadrul Ocolului Silvic X. Botoșani. În memoria telefonului aparținând inculpatului Z. I. E., aceste numere sunt înscrise la pozițiile 58, sub denumirea D. D și respectiv, nr. 59, sub denumirea D. M.

În perioada autorizată, inculpatul a purtat discuții cu persoanele mai sus enumerate, martori în prezenta cauză, discuții din care rezultă că inculpatul cunoștea despre sesizarea cu privire la furtul berbecului și încerca să soluționeze cazul, prin telefon, făcând propriile investigații, contrar dispozițiilor legale în vigoare. Faptul că inculpatul nu a înregistrat sesizarea la număr de dosar penal rezultă din consultarea evidențelor Postului de Poliție Y, unde nu se regăsește un asemenea dosar penal și nici vreo reclamație cu acest obiect.

Prin ordonanța nr. XXX/P/2011 din data de xx.xx.xxxx s-a dispus delegarea lucrătorilor de poliție D.G.A pentru a verifica aspectele sesizate în denunțul numitului I. I. precum și persoana denunțătorului.

La data de xx.xx.xxxx, s-au solicitat relații de la Ocolul Silvic X. Botoșani, în vederea verificării aspectelor semnalate în denunț, cu scopul de a proba cu ce titlu a primit inculpatul Z. I. E. materialul lemnos de la denunțător.

Prin adresa nr. I XXX/xx.xx.xxxx, Ocolul Silvic X. a răspuns punctual la solicitările organelor de urmărire penală după cum urmează:

- numitul Z. I. E. nu figurează în anul 2010 ca și client-cumpărător de material lemnos achiziționat de la pădurarul I. I., din cadrul Cantonului Silvic Z.-Y,

- în anul 2010, pădurarului I. I. i-a fost imputată suma totală de 608 lei pentru tăieri ilegale de arbori, pe bază de angajamente de plată, urmare a controalelor de fond efectuate;

Relațiile primite de la Ocolul Silvic Botoșani confirmă denunțul numitului I. I..

Potrivit fișei cu atribuțiile de serviciu ale denunțătorului I. I. (filele 207-210 vol. IV ds.), acesta ocupa postul de pădurar, la cantonul silvic Z.-Y, aparținând Ocolului Silvic X., fiind în relații de colaborare cu organele de poliție, jandarmerie și pompieri, pe linia prevenirii și combaterii faptelor care aduc atingere regimului silvic.

Pădurarul I. I. răspunde de modul în care își desfășoară activitatea de pază a cantonului și are următoarele atribuții de serviciu:

- apără integritatea fondului forestier împotriva ocupării sau folosirii ilegale, a tăierilor ilegale de arbori și a sustragerii de lemn sau a altor produse ale pădurii etc.,

- identifică cioatele arborilor tăiați ilegal și locurile arborilor scoși din pământ și le înregistrează în condica de serviciu,

- încheie acte de constatare a contravențiilor și infracțiunilor silvice și ține evidența acestora în condica de serviciu,

- execută patrulări pentru prevenirea incendiilor, ia măsuri pentru combaterea actelor de braconaj ș.a.

De asemenea, pădurarul I. I. gestionează și gospodărește în mod corespunzător bunurile ce i-au fost încredințate și asigură toate măsurile pentru păstrarea integrității bunurilor primite în gestiune, răspunde, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina sa și în legătura cu munca sa, conform prevederilor art. 270 alin. 1 din Codul muncii.

La dosar, au fost înaintate 7 ordine de valorificare de masă lemnoasă, emise de Ocolul Silvic X., Botoșani, în perioada martie 2010- noiembrie 2010, din cadrul Cantonului Silvic Z. Y, gestionat de I. I.. din care rezultă că pădurarul avea în gestiune lemne de diverse esențe tari și moi, de mai multe specii, inclusiv de natura celui pe care susține că i l-a remis inculpatului (filele 211-217, vol. IV. ds.).

Numitul I. I. a depus la dosarul prezentei cauze, la data de xx.xx.xxxx, un memoriu arătând faptul că în luna septembrie 2010, persoane necunoscute i-au sustras din curtea cantonului silvic unde activează ca pădurar, un berbec proprietatea sa, în valoare de 500 lei și că deși a sesizat fapta, agentului de poliție Z. I. E., acesta nu a înregistrat reclamația în evidența cauzelor penale și nu a luat nici un fel de măsuri pentru identificarea autorilor și tragerea lor la răspundere penală, astfel încât până în prezent, nu și-a recuperat paguba cauzată.

I. I. solicită în memoriu, efectuarea de cercetări cu privire la fapta de "furt calificat"; reclamată și recuperarea prejudiciului, indicând o serie de persoane din sat/comuna Y, bănuite de sustragerea bunului.

Până la data formulării memoriului, sus-numitul afirmă că nu s-a mai adresat organelor penale pentru a reclama fapta descrisă mai sus, motivul principal al neînregistrării plângerii sale ș promisiunea acestuia că va efectua, mai întâi unele investigații personale, după care îl va chema să formuleze plângere în scris.

Analizând memoriul numitului I. I., rezultând indicii de comitere de către A.N., a infracțiunii sesizate, constând în sustragerea în luna septembrie 2010, pe timp de noapte, de către persoane necunoscute, din curtea ocolului silvic, a unui berbec de prăsilă în valoare estimată la suma de 500 lei, în cauză, s-a dispus disjungerea și continuarea cercetărilor față de A.N., sub aspectul comiterii infracțiunii de "furt calificat";, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, g, i Cod penal, în cadrul unui dosar distinct înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, organ competent material și teritorial să instrumenteze cauza.(filele 275-277, vol. IV ds.)

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunțul și declarațiile date în calitate de martor de denunțătorul I. I. (fila 277, filele 272-273 vol.IV dosar urmărire penală, fila 37 vol.II dosar nr.xxxx/40/2013 și fila 250 dosar nr.xxxx/40/2013*), declarația sa în calitate de martor fiind înregistrată audio-video (fila 6274 vol.IV ds. urm. pen.), declarațiile martorilor I. M. L. (fila 279 vol.IV ds. urm. pen., fila 152 ds. nr.xxxx/40/2013*), I. G. (fila 281 vol.IV ds. urm. pen.), I. C. (fila 278 vol.IV ds. urm. pen., fila 66 vol.I ds. nr.xxxx/40/2013), P. C. R. - fila 288 vol.IV ds. urm. pen., fila 39 vol.II ds. nr.xxxx/40/2013), M. D. (filele 378-379 vol.IV ds. urm. pen.), A. P. - fila 291-292 vol.IV ds. urm. pen., fila 42 vol.II ds. nr.xxxx/40/2013), fișa cu atribuțiile de serviciu ale denunțătorului I. I. (filele 207-210 vol. IV ds.), adresa nr. I XXX/xx.xx.xxxx a Ocolul Silvic X. (fila 205 ds, vol IV), cele 7 ordine de valorificare de masă lemnoasă, emise de Ocolul Silvic X. Botoșani, în perioada martie 2010- noiembrie 2010, din cadrul Cantonului Silvic Z. Y, gestionat de I. I. (filele 211-217, vol. IV. ds.).

Denunțătorul I. I. a avut o poziție oscilantă pe parcursul judecății cu privire la faptele denunțate.

Audiat la data de xx.xx.xxxx, în cursul judecății (fila 68 vol.I dosar nr.xxxx/40/2013), acesta a revenit la declarațiile date în cursul urmăririi penale, arătând că inculpatul nu i-a făcut nici o favoare pentru lemnele date acestuia, care erau din cele cuvenite lui și nu din gestiune,că lemnele erau destinate postului de poliție și nu inculpatului personal.

Cu privire la sustragerea berbecului, precizează că nu a formulat niciodată plângere scrisă la poliție, ci doar l-a informat pe inculpat, care a început să facă niște cercetări, care nu au fost finalizate, întrucât la un moment dat a fost chemat la poliție și a spus că renunță la orice cercetare.

Cercetat în dosar nr.XXX/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, martorul și-a retractat declarația dată în instanță, menținând declarația dată în cursul urmăririi penale, în care a spus adevărul fără a fi constrâns (fila 193 vol.I dosar nr.xxxx/40/2013), poziție pe care a menținut-o și cu prilejul reaudierii acestuia, la data de xx.xx.xxxx (fila 37 vol.II dosar nr.xxxx/40/2013) și apoi în rejudecare, la data de xx.xx.xxxx (fila 250 dosar nr.xxxx/40/2013*).

Inculpatul nu a recunoscut faptele, arătând că I. I. nu a depus plângere cu privire la furtul berbecului și nici nu a vrut să fie audiat în legătură cu acest lucru.

Aceste susțineri sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză, din care rezultă cu certitudine că, în cursul anului 2010, în două rânduri, inculpatul a primit de la denunțător 2 căruțe cu lemne, respectiv cantitatea de circa 250, respectiv 300 kg lemne de foc, în primul caz pentru ca denunțătorul să păstreze cu inculpatul o bună relație de serviciu și, în al doilea caz, pentru ca acesta să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu pe care le avea, în sensul de a efectua cercetări în legătură cu furtul unui berbec, cercetări pe care inculpatul le-a efectuat pe cont propriu, fără a întocmi documentele prevăzute de lege în cazul sesizării cu săvârșirea unei fapte penale, care nu se cerceta la plângerea prealabilă.

Instanța reține că din probe rezultă cu certitudine că, la începutul lunii septembrie 2010, inculpatul a fost sesizat verbal de către denunțătorul I. I. în legătură cu sustragerea unui berbec, situație în care avea obligația, în calitatea pe care o avea, de organ cu atribuții de poliție judiciară, să consemneze plângerea orală a persoanei vătămate prin infracțiune sau să se sesizeze din oficiu, potrivit art.221, respectiv 222 alin.4 Cod procedură penală din 1968, fiind o faptă pentru care nu era necesară plângerea prealabilă, ceea ce inculpatul nu a făcut, făcând cercetări pe cont propriu, încercând să rezolve situația în afara cadrului legal. Mai mult decât atât, prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a cauzat o vătămare intereselor legale ale persoanei vătămate I. I., prin tergiversarea aflării autorului faptei și nerecuperarea bunului sustras, inculpatul obținând pentru sine un folos material, concretizat în solicitarea de la persoana păgubită imediat după sesizare a unei cantități de 300 kg lemne esențe moi, în valoare de 25 lei, pe care aceasta i-a remis-o prin intermediul martorului I. C..

Prin urmare, se va reține că fapta de "abuz în serviciu contra intereselor persoanei, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial";, descrisă mai sus există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

În drept, fapta inculpatului, agent șef principal de poliție, șef al Postului de poliție Y, jud. Botoșani, care, în calitate de organ de poliție judiciară, în luna septembrie 2010, prin neîndeplinirea sarcinilor de serviciu care îi reveneau, nu a înregistrat plângerea orală formulată de persoana vătămată I. I., privind furtul unui berbec de prăsilă, în valoare de 500 lei, a încălcat dispozițiile art. 221 și art. 222 alin. 4 Cod pr. penală, având în vedere că infracțiunile de "furt, furt calificat";, prev. de art. 208-209 Cod penal din 1969, făceau parte din categoria celor pentru care acțiunea penală se punea în mișcare din oficiu, aducând, astfel, atingere drepturilor și intereselor legale ale persoanei vătămate I. I., legat de recuperarea prejudiciului cauzat, în scopul de a obține o serie de avantaje patrimoniale de la pădurar, solicitând și primind de la acesta cantitatea de 300 kg lemne moi, în valoare de 25 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor persoanei, dacă funcționarul a obținut pentru sine un avantaj patrimonial";, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal din 1969.

Se va constata că persoana vătămată I. I. nu a solicitat să fie despăgubită de inculpat, astfel încât, în temeiul art.118 alin.1 lit.e Cod penal din 1969, se va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 25 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 300 kg lemne esențe moi, ce au făcut obiectul infracțiunii de abuz în serviciu.

În ce privește infracțiunea de "luare de mită";, prev. și ped. de art.254 alin.1 Cod penal din 1969, rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, constând în aceea că în primăvara anului 2010 ar fi primit de la denunțătorul I. I. cantitatea de 300 kg lemne foc, în valoare de 25 lei, descrisă la punctul 8.a. din rechizitoriu, instanța reține că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăție, respectiv în scopul prevăzut de lege.

Astfel, deși din probe rezultă că, într-adevăr, acesta a cerut și primit, în luna martie 2010, cantitatea de 300 kg material lemnos din specia salcie, diverse moi, în valoare de 25 lei, de la pădurarul I. I., cu titlu gratuit, denunțătorul a precizat că a fost de acord să-i satisfacă cererea ca o mulțumire pentru munca pe care acesta o desfășura pe linie silvică, nerezultând din probe că ar fi pretins și primit aceste bunuri în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Prin urmare, în temeiul art.396 alin.5 rap. la art. 16 alin.1 lit.b Cod procedură penală, inculpatul va fi achitat pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită";, prev. și ped. de art.254 alin.1 Cod penal din 1969, rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000(primăvara 2010 - 300 kg lemne foc în valoare de 25 lei - denunțător I. I. (pct.8.a. din rechizitoriu).

9. Infracțiunile de "luare de mită"; și "abuz în serviciu contra intereselor persoanei"; - denunțător A. M. - aprilie-octombrie 2010 (pct.9 din rechizitoriu)

Din denunțul numitului A. M. din sat C., comuna V., jud. Suceava, producător particular și proprietar de stână, depus la Serviciul Județean Anticorupție Botoșani la data de xx.xx.xxxx, rezultă că inculpatul Z. I. E., în calitate de agent șef de poliție, l-a abordat pe denunțător încă de la momentul numirii sale ca șef al Postului de poliție Y, atenționându-l că are cunoștință despre faptul că locuiește în comuna Y împreună cu familia fără forme legale, insistând asupra acestui aspect, prin amplificarea gravității și consecințelor situației și l-a sfătuit "să nu-i creeze nici un fel de probleme";, adică să nu comită fapte de natură penală sau contravențională, sugerându-i că, prin neluarea nici unei măsuri sancționatorii față de el, îl tolerează în comună și practic, îl favorizează.

Pe fondul captării încrederii din partea denunțătorului A. M., în luna aprilie 2010, inculpatul l-a asigurat pe acesta în mod direct, că îl va ajuta în legătură cu o sesizare formulată împotriva sa de către mama unei persoane pe nume "A. F."; - angajat la stâna sa - depunând diligențe pentru a se ajunge la împăcarea dintre părți, context în care învinuitul i-a cerut denunțătorului, cu titlu gratuit, o felie de caș din producția proprie, primind de la acesta cantitatea de 5 kg. de caș, în valoare de 40 lei.

În luna octombrie 2010, inculpatul, fiind în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, efectuând verificări preliminarii în legătură cu o sesizare formulată de frații A. F. și A. F., din loc. Y, jud. Botoșani, împotriva numitului A. M., sub aspectul nerestituirii unei datorii bănești și exercitării de către acesta a unor acte de amenințare, l-a asigurat pe A. M. că îi va convinge pe reclamanți să se împace cu el, astfel încât să nu mai ajungă să formuleze împotriva lui plângere penală scrisă la Poliția mun. Botoșani, cerându-i în schimbul acestui favor, o cantitate de legume pentru iarnă, din grădina sa.

In aceeași zi, denunțătorul A. M. i-a remis polițistului un sac conținând 10 kg de ardei, 10 kg de varză și pătrunjel în valoare totală de cca. 40 lei.

In contextul descris mai sus, în luna noiembrie 2010, inculpatul a mai pretins și primit de la denunțătorul A. M. cantitatea de 40 kg varză (2 saci), în valoare de cca. 40 lei.

De asemenea, în luna mai 2010, inculpatul Z. I. E. fiind sesizat de către A. M. cu privire la furtul a patru roți de la faetonul proprietate personală, în valoare de 800 lei, de către persoane necunoscute, nu a luat nici un fel de măsuri pentru identificarea autorilor și tragerea lor la răspundere penală, nu și-a îndeplinit obligația de serviciu de a înregistra în evidența penală, plângerea sus-numitului, încălcând dispozițiile art. 221 și 222 alin. 4 Cod procedură penală din 1968, cu precizarea că infracțiunea reclamată face parte din categoria celor pentru care acțiunea penală se exercită din oficiu, din contră, inculpatul a efectuat investigații pe cont propriu, pentru a-l face pe denunțător să creadă că depune eforturi considerabile în vederea prinderii hoților, obținând în final avantaje patrimoniale de la acesta, dar, în același timp, neacționând în cadrul legal și nefinalizând cercetările, astfel încât a prejudiciat drepturile și interesele legale ale persoanei vătămate A. M..

La data formulării denunțului, numitul A. M. a depus la dosarul cauzei, un memoriu, arătând faptul că, în luna mai 2010, persoane necunoscute i-au sustras din curtea stânei proprietate, pe care o deține în comuna Y, jud. Botoșani pe malul râului Siret, cele 4 (patru) roți de la faetonul său, în valoare totală de 800 lei și că, deși a sesizat fapta agentului de poliție Z. I. E., acesta nu a înregistrat plângerea sa în evidența cauzelor penale ori în registrul de reclamații la Postul de Poliție Y și nu a luat nici un fel de măsuri pentru identificarea autorilor și tragerea lor la răspundere penală, cu consecința imposibilității recuperării prejudiciului până în prezent.

A. M. solicită în memoriu, efectuarea de cercetări cu privire la furtul reclamat pentru identificarea autorilor și obligarea lor la repararea pagubei.

Analizând memoriul sus-numitului, rezultând indicii de comitere de către A.N., a infracțiunii sesizate, constând în sustragerea, în luna mai 2010, pe timp de noapte, de către persoane necunoscute, din curtea stânei unde locuiește reclamantul, a 4 (patru) roți de la faetonul proprietatea sa, în valoare totală estimată la suma de 800 lei.

Din considerente ce rezidă din simplificarea activității de urmărire penală, având în vedere că infracțiunile ce fuseseră reținute în sarcina agentului de poliție Z. I. E. sunt din cele la care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror și prezintă o complexitate deosebită, s-a dispus disjungerea și continuarea cercetărilor față de A.N., sub aspectul comiterii infracțiunii de "furt calificat";, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, g, i Cod penal, în cadrul unui dosar distinct care a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, organ competent material și teritorial să instrumenteze cauza.

Fiind audiat în calitate de martor, denunțătorul A. M., zis Ț. și-a menținut în totalitate denunțul formulat față de agentul șef principal de poliție Z. I. E., rezultând următoarele:

Denunțătorul A. M. este persoană autorizată să comercializeze legume și cereale în calitate de producător, sens în care deține un teren arabil pe raza localității V., jud. Suceava. De asemenea, este proprietarul unei stâni situate pe raza com. Y, în cadrul cărei crește cca. 300 ovine, fiind autorizat să comercializeze produse obținute de la oi.

De la primele contacte pe care le-a avut cu inculpatul odată cu numirea acestuia la conducerea Postului de Poliție Y, denunțătorul a fost avertizat de acesta că îi cunoaște situația personală, respectiv că locuiește în comuna Y fără forme legale, fără a avea viză de flotant, domiciliul său în acte fiind situat în localitatea C., comuna V., județul Suceava și, în consecință, este pasibil de a fi sancționat contravențional precizând: "Z. I. E. mi-a dat de grijă să nu-i creez nici un fel de probleme și să nu intru cu animalele pe terenul oamenilor, să nu comit contravenții sau alte fapte penale,..., înțelegând că este de acord să mă ajute mereu pentru a nu avea nici un fel de probleme";.

Pe fondul acestei situații, în luna aprilie 2010, inculpatul a fost sesizat cu o reclamație împotriva lui A. M., formulată de martora T. E. L., mama minorului M. F. R., despre care denunțătorul își amintește că s-ar numi A. F., care lucra ca zilier la stâna sa. În reclamație se arăta că A. M. l-ar ține cu forța pe minor să lucreze la stână și l-ar fi învățat să nu se întoarcă acasă.

Inculpatul a intervenit, folosind același mod de operare deja consacrat și i-a promis denunțătorului că o va convinge pe mama tânărului să se împace cu acesta și, astfel, să renunțe la reclamația împotriva lui, favoare în schimbul căreia i-a cerut denunțătorului o bucată de brânză, de la stâna sa, primind de la acesta, în perioada imediat următoare, cca. 5 kg caș oaie, în valoare de cca. 40 lei.

După circa 2-3 săptămâni de la data la care i-a dat cașul inculpatului, denunțătorul a reclamat la post că i-au fost sustrase cele 4 roți de la faetonul său personal, cu tot cu cauciucuri și jante, suferind un prejudiciu în valoare totală de 800 lei. A. M. l-a informat direct pe șeful de post Z. I. E. despre acest furt, însă acesta l-a sfătuit să nu formuleze plângere scrisă, ci să-l lase mai întâi pe el să efectueze o serie de investigații personale, pentru depistarea hoților, întrucât dacă va face vâlvă nu își va mai recupera niciodată bunurile (mod de operare similar cu cel descris în cazul pădurarului I. I., în legătură cu furtul de berbec).

Denunțătorul l-a ascultat pe șeful de post, dată fiind relația de încredere stabilită între ei și nu a formulat plângere scrisă, sperând însă că polițistul îi va rezolva cazul și că își va recupera prejudiciul.

Nici până în ziua depunerii denunțului, A. M. nu și-a recuperat prejudiciul și nu mai știe nimic despre cursul cercetărilor ori ce s-a întâmplat cu sesizarea sa.

În octombrie 2010, A. M. a avut un conflict cu 2 frați de etnie rromă, A. S. și A. F., neînțelegerile pornind de la nerestituirea unor datorii bănești reciproce precum și de la o porțiune de teren, prilej cu care denunțătorul le-ar fi adresat celor doi amenințări și injurii. De acest conflict a profitat din nou inculpatul Z. I. E., care i-a promis denunțătorului că va face tot posibilul să faciliteze împăcarea cu cei doi frați, evidențiind faptul că aceștia sunt porniți să formuleze plângere la Botoșani, caz în care inculpatul nu ar mai fi avut cum să intervină prin metode proprii (se referă la riscul depunerii plângerii penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani), situație care ieșea din sfera de stăpânire a inculpatului și în care acesta nu ar mai fi putut să manipuleze ori să influențeze părțile în sensul unei împăcări, în scopuri ilicite urmărite de el.

În schimbul promisiunii că îl va ajuta în identificarea autorilor și recuperarea celor 4 roți sustrase și pentru că i-a convins pe frații A. să se împace cu A. M. și să stingă orice conflict cu acesta, inculpatul Z. I. E. i-a cerut denunțătorului legume și rădăcinoase pentru conservat pe timp de iarnă, primind de la acesta: 10 kg, pătrunjel, 10 kg ardei gras, 10 kg varză, în valoare totală de cca. 40-50 lei.

Legumele au fost încărcate în saci, în mașina de serviciu a inculpatului, cu ajutorul numitului B. F., zis R., din C., com. V..

În luna noiembrie 2010, inculpatul i-a telefonat lui A. M. și în schimbul favorurilor făcute acestuia, în sensul celor arătate mai sus, i-a cerut să-i pregătească varză pentru murat, respectiv 2 saci de varză în cantitate de cca. 40 kg. Denunțătorul i-a remis inculpatului cei 2 saci cu varză, pe care i-a luat cu mașina de serviciu, de pe malul râului Siret.

Denunțătorul apreciază că valoarea totală a legumelor și rădăcinoaselor pe care i le-a remis inculpatului se ridică la suma de 100 lei.

În ceea ce privește furtul berbecului reclamat de I. I. (cazul de la pct. 8 rechizitoriu), denunțătorul A. M. a arătat că are cunoștință despre acest aspect, întrucât, în octombrie 2010, sus-numitul a venit la stâna sa pentru a discuta cu o persoană angajată la stână, numitul M. D., zis M., pe care îl bănuia de furt, l-a luat la întrebări pe acesta. Ulterior A. M. a aflat că numitul T. ar fi știut cine i-a sustras berbecul numitului I. I., fiind vorba despre I. G., care are la activ mai multe fapte de furt.

Cele susținute de A. M. rezultă și din notele de redare a convorbirilor telefonice purtate cu inculpatul în perioada autorizată de instanță.

Audierea denunțătorului a fost înregistrată audio-video, suportul optic fiind atașat la dosarul cauzei, vol. IV, fila 365 dosar urmărire penală..

Denunțul lui A. M. este confirmat de celelalte probe administrate în cauză:

Astfel, martorul M. F. R. a declarat că în anul 2010 a lucrat la grădina lui A. M., zis Ț., pe malul Siretului, lângă balastieră. În aprilie 2010, mama lui, T. E. L., a venit la locuința lui Ț. și i-a reproșat că nu îl lasă pe fiul ei să meargă la școală și că nu îl plătește corect pentru munca depusă. Martorul a precizat că el nu era de acord cu reclamația mamei lui, întrucât personal era mulțumit de plata primită de la A. M. și de modul cum era găzduit de acesta. Martorul confirmă că a declarat șefului de post că nu are nici un fel de pretenții față de A. M., că cele sesizate de mama sa sunt neadevărate și că dorește să continue să muncească pentru sus-numit pentru a avea cu ce se întreține. În acest context, A. M. i-a spus într-o zi să ducă un sac cu morcovi și varză la mașina lui Z. I. E..

Mama martorului, numita T. E. L. nu a putut fi audiată, întrucât este cunoscută ca fiind consumatoare de alcool și pleacă mereu de la domiciliu, în locuri necunoscute, potrivit declarației fiului ei și procesului-verbal de căutare de la fila 374, vol. IV ds. urmărire penală.

Martorul M. D. confirmă faptul că în luna octombrie 2010, în timp ce era angajat la grădina lui A. M., a purtat o discuție cu I. I., care l-a acuzat că i-a sustras un berbec, el făcând parte din cercul de bănuiți, potrivit suspiciunilor persoanei vătămate. Acesta confirmă și discuția telefonică pe care a avut-o cu inculpatul Z. I. E., referitoare la această faptă de furt, aflând ulterior că berbecul ar fi fost sustras de numitul I. G., infractor cunoscut în comuna Y, dar nu a fost chemat niciodată la post să dea vreo declarație cu privire la acest caz.

În privința furtului roților de la faetonul lui A. M., martorul arată că știe când s-a constatat dispariția roților, A. M. observând niște urme de mașină în curtea sa, dar nu și-a recuperat prejudiciu și nu cunoaște dacă Z. I. E. a cercetat acest furt.

Martorul declară că în toamna 2010, A. M. i-a dat în două rânduri, legume și rădăcinoase inculpatului Z. I. E., martorul fiind cel care a cules legumele și i le-a încărcat în saci, un alt băiat transportând sacii la mașina inculpatului.

Martorul A. F., fiind audiat în cauză, confirmă incidentul pe care l-a avut cu A. M., legat de niște datorii bănești rămase nelichidate, precum și faptul că inculpatul Z. I. E. a fost cel care a insistat pentru împăcarea părților, lucru care s-a și întâmplat, în fața șefului de post.

Martorul B. F. Gheorghe confirmă că în toamna anului 2001, când lucra la grădina de zarzavat a numitului A. M., acesta l-a însărcinat să pregătească 3-4 saci de legume pentru șeful de post din Y, care urma să vină cu mașina să preia sacii de pe malul Siretului.

În urma verificărilor efectuate în cauză de lucrătorii delegați din cadrul S.J.A. Botoșani, nu au fost identificate în Registrul de lucrări penale al Postului de poliție Y, ori în Registrul de reclamații, plângeri îndreptate împotriva lui A. M., de unde rezultă că inculpatul și-a ținut promisiunea de a-l proteja pe acesta, din moment ce, în fapt, au existat sesizări la adresa denunțătorului, din partea lui Todirișcă Lăcrămioara și frații Avădăni, potrivit declarațiilor martorilor care se coroborează cu denunțul lui A. M..

De asemenea, inculpatul a omis să înregistreze la penal fapta de furt sesizată de A. M., fapt rezultat din verificarea registrelor Postului de Poliție Y, nesocotind astfel prevederile art. 221 și art. 222 alin. 4 Cod procedură penală, cu consecința prejudicierii intereselor și drepturilor legale ale persoanei păgubite în urma faptei.

Potrivit procesului-verbal de consultare întocmit de S.J.A. Botoșani la data de xx.xx.xxxx, numărul de telefon XXXX/XXXXXX aparține denunțătorului A. M. și a fost folosit de acesta în perioada autorizată pentru interceptări telefonice, persoană căreia inculpatul i se adresează în cadrul discuțiilor cu apelativul M. sau Țopârlică. Numărul sus-numitului este memorat în telefonul inculpatului, la poziția nr. 4 sub denumirea "Țopârlică M";.

La dosar au fost atașate câteva discuții telefonice relevante purtate între inculpat și A. M. din care rezultă pretinderea/primirea produselor despre care face vorbire denunțătorul, arătate la fila 90 - 91 din rechizitoriu.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunțul ( filele 368-369 vol.IV) și declarațiile date în calitate de martor de denunțătorul A. M. (fila 362-364 vol.IV ds. urm. pen., fila 207 vol.I. ds. nr.xxxx/40/2013), declarațiile martorilor M. D. (filele 378-379 vol.IV ds. urm. pen.), A. F. (fila 380 vol.IV ds. urm. pen., fila 153 ds. nr.xxxx/40/2013*), B. F. G. (filele 381-382 vol.IV ds. nr.xxxx/40/2013*, fila 211 vol.I. ds. nr.xxxx/40/2013), M. F. Romică (fila 372-373 vol.IV dosar urmărire penală), procesele-verbale de consultare din 14 dec.2011 (fila 384, 387 vol.IV), procesele-verbale din 26 aprilie 2014 de transcriere a convorbirilor telefonice (filele 385- 410 dosar vol.IV).

Denunțătorul A. M. a avut o poziție oscilantă pe parcursul urmăririi penale și judecății. Deși în cursul urmăririi penale acesta a declarat în sensul celor reținute mai sus, în cursul judecății, în declarația dată la data de xx.xx.xxxx (fila 207 vol.I dosar nr. xxxx/40/2013), a susținut că i-a dat, într-adevăr, inculpatului bunurile arătate, însă ulterior inculpatul i-a dat soției sale suma de 100 lei, reprezentând contravaloarea legumelor date în luna octombrie 2010, aspect despre care a aflat abia când a ajuns acasă de la audieri.

Inculpatul nu a recunoscut faptele descrise mai sus, precizând că pentru cașul, varza, pătrunjelul și ardeii primiți de la denunțător a plătit soției acestuia suma de 1 milion lei (vechi).

Aceste susțineri sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză, conform argumentelor arătate mai sus. De altfel, este greu de crezut că după ce ar fi aflat de la soția sa, în luna iunie 2011, că inculpatul i-a plătit acesteia legumele date acestuia în luna octombrie 2010, martorul a așteptat până la data de xx.xx.xxxx, când a fost audiat în instanță, să aducă acest lucru la cunoștința celor care îl cercetau pe inculpat pentru faptele penale reclamate de el. Există și o contradicție între cele două declarații, în sensul că deși inculpatul susține că a plătit și brânza primită, martorul denunțător se referă doar la legume, suma dată fiind prea mică dacă s-ar fi plătit și brânza și prea mare dacă s-ar fi plătit numai legumele.

Prin urmare, se va reține că faptele de "luare de mită"; în formă continuată și "abuz în serviciu contra intereselor persoanei, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial";, descrise mai sus există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat.

În drept, faptele inculpatului, agent șef principal de poliție, șef al Postului de poliție Y, jud. Botoșani, în calitate de organ de poliție judiciară, cu atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor săvârșite pe raza sa de competență, care:

- în luna aprilie 2010, a pretins de la denunțătorul A. M., producător particular, caș din producția proprie, asigurându-l în schimb că îl va ajuta în legătură cu o sesizare formulată împotriva sa de către numita T. E. L., mama unui tânăr angajat la stâna denunțătorului, pe nume M. F. Romică, minor la data respectivă, depunând diligențe pentru a se ajunge la împăcarea dintre părți, primind de la denunțător cantitatea de 5 kg de caș, în valoare de 40 lei,

- în luna octombrie 2010, efectuând verificări preliminarii în legătură cu o sesizare formulată de frații A. F. și A. F., din loc. Y, jud. Botoșani împotriva denunțătorului A. M., sub aspectul nerestituirii unei datorii bănești și exercitării de către denunțător a unor acte de amenințare la adresa acestora, l-a asigurat pe acesta că îi va convinge pe reclamanți să se împace cu el, astfel încât să nu mai ajungă să formuleze plângere penală scrisă la Poliția mun. Botoșani împotriva lui, cerându-i în schimbul acestui favor o cantitate de legume pentru iarnă, din grădina sa și primind de la acesta, în aceeași zi, un sac conținând 10 kg de ardei, 10 kg de varză și pătrunjel, bunuri în valoare totală de cca. 40 lei,

- în luna noiembrie 2010, în același scop, inculpatul a mai pretins și primit de la denunțătorul A. M., cantitatea de 40 kg varză (2 saci), în valoare de cca. 40 lei,

constituie infracțiunea de "luare de mită"; prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal din 1969 rap. la art. 7 alin. 1 dn legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal din 1969 (3 acte materiale).

Fapta inculpatului, care, în calitate de organ de poliție judiciară, fiind sesizat în luna mai 2010 de către A. M. cu privire la furtul a patru roți de la faetonul proprietate personală, în valoare de 800 lei, de către persoane necunoscute, nu a luat nici un fel de măsuri pentru identificarea autorilor și tragerea lor la răspundere penală, nu și-a îndeplinit obligația de serviciu de a înregistra în evidența penală, plângerea sus-numitului, încălcând dispozițiile art. 221 și 222 alin.4 Cod procedură penală, infracțiunea reclamată făcând parte din categoria celor pentru care acțiunea penală se exercită din oficiu, inculpatul efectuând investigații pe cont propriu, pentru a-l face pe denunțător să creadă că depune eforturi considerabile în vederea prinderii hoților, obținând în final avantaje patrimoniale de la acesta, dar, în același timp, neacționând în cadrul legal și nefinalizând cercetările, prejudiciind drepturile și interesele legale ale persoanei vătămate A. M., constituie infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanei"; prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 Cod penal din 1969.

Se va constata că denunțătorul A. M. nu a solicitat să fie despăgubit de inculpat, astfel încât, în temeiul art.255 alin.4 rap. la art. 254 alin.3 Cod penal din 1969, se va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 120 lei, reprezentând contravaloarea a 5 kg caș, 20 kg legume, 40 kg varză, bunuri ce au făcut obiectul infracțiunii.

Prin concluziile formulate în fața instanței cu prilejul judecării cauzei în fond și în concluziile scrise, prin apărător, inculpatul a invocat prevederile art. 101 Cod procedură penală privitoare la principiul loialității administrării probelor, care arată că este oprit a se administra mijloace de constrângere în scopul de a obține probe.

În motivare se arată că la dosar sunt o serie de denunțuri care îl incriminează, dar care nu au fost susținute în nici un fel de semnatarii acestora, care nu s-au dus de bună voie la poliție, ci au fost chemați pentru a-l incrimina. de asemenea, toți acești denunțători, audiați în calitate de martori în cursul judecății, au depus mărturie în favoarea sa, însă procurorul s-a sesizat din oficiu pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, iar aceștia au fost reaudiați de același procuror care a instrumentat prezentul dosar. A mai arătat inculpatul că fiica sa, în vârstă de 12 ani, a fost terorizată și pusă să dea declarații cu ocazia flagrantului.

Solicită excluderea probelor obținute în mod nelegal, iar aceste denunțuri să nu fie folosite în prezentul dosar.

Această solicitare este nefondată, iar instanța a argumentat în fiecare caz în parte legalitatea administrării acestor probe.

Astfel, potrivit art.101 alin.1 Cod procedură penală, text de lege la care se referă inculpatul, este oprit a se întrebuința violențe, amenințări ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obține probe.

În speță, nu există indicii că organele de urmărire penală ar fi întrebuințat asemenea mijloace în scopul de a obține probe împotriva inculpatului, așa cum acesta susține.

Susținerea că semnatarii denunțurilor nu s-au dus de bună voie la poliție pentru a-l incrimina nu are suport probator. Este adevărat că, existând alte denunțuri sau indicii în legătură cu săvârșirea de către inculpat a unor fapte penale, aceste persoane au fost chemate în fața organelor de urmărire penală și întrebate în legătură cu aspectele cu care erau sesizate, formulând denunțuri, pentru care ulterior s-au făcut cercetări care s-au soldat cu trimiterea în judecată a inculpatului. Aceste persoane nu au fost "forțate"; să vină la poliție și nici să formuleze sesizări neconforme cu realitatea, întrucât cele sesizate au fost ulterior confirmate de vastul probatoriu administrat în fiecare caz în parte.

Faptul că ulterior, în fața instanței de judecată, o parte din denunțători, așa cum s-a arătat pe larg în motivare, și-au schimbat declarațiile, arătând că au fost forțați să declare într-un anumit mod, fiind amenințați de procuror, iar ulterior, ca urmare a declanșării cercetărilor pentru mărturie mincinoasă, au retractat declarațiile date în instanță, menținând declarațiile date în cursul urmăririi penale, nu dovedesc că probele au fost obținute prin constrângere, ci că inculpatul a încercat să influențeze aceste persoane să declare în favoarea sa.

Reaudiate în fața instanței de judecată, aceste persoane au susținut, fără a fi influențate în vreun fel, că își mențin denunțurile și declarațiile date în calitate de martor în cursul urmăririi penale, care corespund adevărului și care, de altfel, au fost și înregistrate audio-video și se coroborează cu toate celelalte probe reținute de instanță în fiecare caz în parte.

În ce privește susținerea inculpatului, că fiica sa, în vârstă de 12 ani, a fost terorizată și pusă să dea declarații cu ocazia flagrantului, instanța a motivat pe larg la punctul 5 din hotărâre acest aspect, apreciind și în acest caz că minora a fost doar ascultată în legătură cu bunurile ce au făcut obiectul infracțiunii de luare de mită, despre care existau indicii temeinice că sunt în locuință, fără a fi forțată sau a se exercita presiuni de orice natură asupra minorei, aspecte ce rezultă din declarațiile martorilor B. D. și P. D..

Aplicarea legii penale mai favorabile

Instanța constată că la data la care au fost săvârșite infracțiunile reținute mai sus erau în vigoare dispozițiile Codului penal din 1969, încadrările juridice din rechizitoriu fiind cele în vigoare la data trimiterii în judecată.

La data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind Codul penal și Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009.

Întrucât de la data săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului și până la data judecării acestuia a intervenit o nouă lege penală, sunt aplicabile dispozițiile art.5 din Codul penal privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Curtea Constituțională a statuat, în ceea ce privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, că aceasta vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex terția, care, în pofida dispozițiilor art.61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze. Curtea a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Analizând dispozițiile din legea veche comparativ cu dispozițiile aplicabile din legea nouă, instanța apreciază că legea veche - respectiv Codul penal din 1969 - este mai favorabil, atât în ce privește limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute, cât și în ce privește aplicarea celorlalte dispoziții privind forma continuată a infracțiunii, concursul de infracțiuni, precum și individualizarea pedepselor.

Astfel, în ce privește infracțiunea de "luare de mită";, prev. și ped. de art.254 alin.1 Cod penal din 1969, rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, pedeapsa prevăzută de lege este între 3 și 15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

Conform noului Cod penal, încadrarea juridică dată infracțiunii ar fi cea prevăzută de art.289 alin.1 și 2 Cod penal rap. la art.7 alin.1 lit.c din Legea nr.78/2000, modificată și ea ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege fiind de la 4 la 13 ani și 4 luni închisoare și interzicerea unor drepturi.

Rezultă că limita minimă, spre care se va orienta instanța, este mai favorabilă în legea veche.

De asemenea, prin aplicarea dispozițiilor privind infracțiunea continuată, în vechiul Cod penal se prevede posibilitatea aplicării unui spor de până la 5 ani, ceea ce conduce, ipotetic la o pedeapsă maximă aplicabilă de 20 de ani, în timp ce prin aplicarea acelorași dispoziții din legea nouă s-ar putea ajunge la un maxim de cel mult 16 ani și 4 luni închisoare, însă instanța apreciază că va aplica o pedeapsă orientată spre minim.

În ce privește infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanei, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial";, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal din 1969, limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 3 și 15 ani închisoare sub legea veche, în timp ce legea nouă, cu încadrarea prev. de art. art. 132 din Legea nr. 78/2000, modificată, rap. la art.297 alin.1 Cod penal, prevede limite de pedeapsă cuprinse între 2 ani și 8 luni închisoare și 9 ani și 4 luni închisoare, legea nouă fiind evident mai favorabilă.

În situația reținerii infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor persoanei";, în formă continuată, prev. de art. 246 Cod penal din 1969, cu aplic. art.41 alin.2, 42 Cod penal din 1969, limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 6 luni și 3 ani închisoare, cu posibilitatea adăugării unui spor de până la 5 ani, în timp ce sub legea nouă, în încadrarea de la art.297 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1, 36 alin.1 Cod penal, limitele de pedeapsă sunt între 2 și 7 ani închisoare, cu posibilitatea acordării unui spor de până la 3 ani, mai favorabilă fiind evident legea veche.

Instanța constată că legea veche este mai favorabilă și sub aspectul celorlalte instituții, reglementate în partea generală a Codului penal, aplicabile în cauză, respectiv, concursul de infracțiuni și circumstanțele avute în vedere la individualizarea pedepselor și stabilirea modalității de executare.

Individualizarea judecătorească a pedepselor

La individualizarea judecătorească a pedepselor, instanța va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, respectiv dispozițiile părții generale, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, completate cu dispozițiile Legii nr.78/2000, modificată, aplicabile în cauză, gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, din descrierea situației de fapt rezultă că inculpatul a săvârșit faptele o perioadă îndelungată de timp, abuzând de funcția sa și profitând de calitatea pe care o avea, în loc să acționeze în sensul prevenirii, pedepsirii și combaterii faptelor antisociale, motivul fiind acela că obținea avantaje patrimoniale de la persoanele predispuse mereu la astfel de acte infracționale sau contravenționale.

Chiar dacă avantajele patrimoniale obținute par în unele cazuri neînsemnate, instanța reține că nu se poate face abstracție de faptul că inculpatul, prin metodele folosite, a întreținut fenomenul infracțional în comună, prejudiciind pe cetățenii onești, care se așteptau la o ripostă fermă din partea autorităților în situația în care erau prejudiciați în orice mod ce persoane certate cu legea.

Inculpatul Z. I. E. a avut o atitudine nesinceră și oscilantă în cursul urmăririi penale și judecății, nerecunoscând săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, încercând să aducă argumente și să acrediteze o altă situație de fapt, are să îl exonereze de răspundere pentru faptele săvârșite.

Totuși, având în vedere lipsa antecedentelor penale, instanța apreciază că acesta poate beneficia de circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin.1 lit.a Cod penal din 1969, cu consecința reducerii pedepselor ce se vor aplica sub limita minimă prevăzută de lege, potrivit disp. art.76 Cod penal din 1969.

Cum inculpatul a săvârșit faptele înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în temeiul art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal din 1969 și art.35 alin.3 Cod penal din 1969, se vor contopi pedepsele principale și complementare aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal din 1969, pe timp de 1 an, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

În ce privește pedeapsa complementată a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, tribunalul apreciază că aceasta se justifică, având în vedere încălcarea în mod grav și repetat, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, a legii penale, punând în pericol relațiile sociale legate de exercitarea cu probitate, corectitudine și profesionalism de către funcționarii unor instituții publice, cum este și cea la care funcționa inculpatul.

Pe timpul și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal din 1969, se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal din 1969.

Având în vedere că din actele dosarului nu rezultă că, de la data săvârșirii infracțiunilor reținute și până la data judecării pe fond a cauzei, inculpatul ar fi săvârșit alte fapte penale, se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare, fiind îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 alin.1 și 2 Cod penal din 1969.

Prin urmare, în temeiul art.81, 82 și art.71 alin. ultim Cod penal din 1969, cu aplic. art.5 alin.1 Cod penal, se va dispune suspendarea pedepsei principale și a pedepselor accesorii pe timp de 4 ani, care constituie termen de încercare, ce se va calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art.85 alin.3 Cod penal din 1969.

Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83, 84 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei în situația săvârșirii din nou a unei infracțiuni intenționate în cursul termenului de încercare sau a neîndeplinirii, cu rea-credință, a obligațiilor civile din hotărârea de condamnare până la expirarea termenului de încercare.

În temeiul art.396 alin.5 rap. la art. 16 alin.1 lit.b Cod procedură penală, inculpatul va fi achitat pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită";, prev. și ped. de art.254 alin.1 Cod penal din 1969, rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 (primăvara 2010 - 300 kg lemne foc în valoare de 25 lei - denunțător I. I. (pct.8.a. din rechizitoriu).

Se va constata că denunțătorii S. D., N. C. și A. M. nu au solicitat restituirea bunurilor sau sumelor ce au constituit obiectul dării de mită, motivarea regăsindu-se în descrierea situației de fapt al fiecărui caz în parte.

În temeiul art.255 alin.4 rap. la art. 254 alin.3 Cod penal din 1969, se va dispune confiscarea de la inculpat a următoarelor sume de bani:

- 50 euro (denunțător H. A. V.);

- 100 euro, reprezentând contravaloarea a două parfumuri proveniență Italia (denunțător I. F. A.);

- 50 euro (denunțător S. D., zis "M.";);

- 50 euro, reprezentând contravaloarea a două parfumuri proveniență străină (denunțător S. D., zis "M.";);

- 320 lei, reprezentând contravaloarea a 2600 kg lemne esență stejar (denunțător S. D.);

- 60 lei, reprezentând contravaloarea a 200-300 kg lemne foc, respectiv a 400-500 kg lemn esență tare (denunțător N. C.);

- 120 lei, reprezentând contravaloarea a 5 kg caș, 20 kg legume, 40 kg varză (denunțător A. M.), motivarea regăsindu-se în descrierea situației de fapt al fiecărui caz în parte.

Se va constata că denunțătorul B. A. a fost despăgubit în cursul urmăririi penale cu suma de 1.112 lei, reprezentând contravaloarea în lei a 200 euro și a două parfumuri (DOLCE GABANA în valoare de 40 euro și BVLGARI în valoare de 150 lei), date inculpatului cu ocazia organizării flagrantului, iar suma de 1.112 lei a fost reținută prin poprire asupra drepturilor salariale ale inculpatului.

În temeiul art.255 alin.5 rap. la art.255 alin.3 Cod penal din 1969, inculpatul va fi obligat să restituie denunțătorului B. A. suma de 100 lei, respingând restul pretențiilor formulate ca nefondate, motivarea regăsindu-se la pct.5 din hotărâre.

Se va constata că persoanele vătămate M. M. C. și I. I. nu au solicitat să fie despăgubite de inculpat.

În temeiul art.118 alin.1 lit.e Cod penal din 1969, se va dispune confiscarea de la inculpat a telefonului mobil marca Nokia 97 aflat în coletul nr.3 înregistrat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Botoșani sub nr.XX/2013 (persoană vătămată M. M. C.) și a sumei de 25 lei reprezentând contravaloarea cantității de 300 kg lemne esențe moi (persoană vătămată I. I.).

În temeiul art.255 Cod procedură penală, se va dispune restituirea către inculpat a celorlalte 7 (șapte) telefoane ridicate în cursul urmăririi penale de la domiciliul acestuia, aflate în coletul 3 înregistrat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Botoșani sub nr.XX/2013, care nu au legătură cu cauza.

În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 2000 lei, cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului , în temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T Ă R Ă Ș T E:

Condamnă pe inculpatul Z. I.-E., fiul lui M. și M., născut la data de xx.xx.xxxx în com. Manoleasa, jud. Botoșani, domiciliat în mun. Botoșani, str. X nr. Y, sc. Z, et. T, ap. U, jud. Botoșani, căsătorit, doi copii minori, cetățean român, agent de poliție judiciară în cadrul IPJ Botoșani, fără antecedente penale, stagiul militar satisfăcut, studii superioare, posesor al CI seria XT nr.XXXXXX, eliberat de SPCLEP Botoșani, CNP - XXXXXXXXXXXXXX, la pedepsele de:

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită";, prev. și ped. de art.254 alin.1 Cod penal din 1969, rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.c Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal - 50 euro denunțător H. A. V. (pct.1 din rechizitoriu);

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită";, prev. și ped. de art.254 alin.1 Cod penal din 1969, rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.c Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal - 2 parfumuri în valoare de 100 euro - denunțător I. F. A. (pct.2 din rechizitoriu);

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită";, prev. și ped. de art.254 alin.1 Cod penal din 1969, rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.c Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal - 50 euro și 2 parfumuri în valoare de 50 euro - denunțător S. D., zis "M."; (pct.3 din rechizitoriu);

- 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor persoanei, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial";, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal din 1969, cu aplic.art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.c Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal - un telefon mobil marca Nokia 97 în val. de 400 euro - persoană vătămată M. M. C. (pct.4 din rechizitoriu);

- 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit. b și c Cod penal din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită"; în formă continuată, prev. și ped. de art.254 alin.1 Cod penal din 1969, rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.41 alin.2, 42 Cod penal din 1969, art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.c Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal (2 acte materiale) - denunțător B. A. (pct.5 din rechizitoriu);

- 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită"; în formă continuată, prev.și ped. de art.254 alin.1 Cod penal din 1969, rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.41 alin.2, 42 Cod penal din 1969, art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.c Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal - 2 acte materiale - 200-300 kg lemne foc, în valoare de 20 lei, 400-500 kg lemn esență tare în val. de 40-50 lei - denunțător N. C. (pct.7 din rechizitoriu);

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor persoanei, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial";, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal din 1969, cu aplic.art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.c Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal - 300 kg lemne esențe moi în val.de 25 lei - persoană vătămată I. I. (pct.8.b. din rechizitoriu);

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită"; în formă continuată, prev. și ped. de art.254 alin.1 Cod penal din 1969, rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.41 alin.2, 42 Cod penal din 1969, art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.c Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal - 3 acte materiale - 5 kg caș în valoare de 40 lei, 20 kg legume în valoare de 40 lei, 40 kg varza în valoare de 40 lei - denunțător A. M. (pct.9.a. din rechizitoriu);

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor persoanei, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial";, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal din 1969, cu aplic. art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.c Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal - persoană vătămată A. M. (pct.9.b. din rechizitoriu);

- 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor persoanei";, în formă continuată, prev. de art. 246 Cod penal din 1969, cu aplic. art.41 alin.2, 42 Cod penal din 1969, art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal (pct.3 din rechizitoriu - ultima parte și 10 din dispozitivul acestuia).

În temeiul art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal din 1969 și art.35 alin.3 Cod penal din 1969, cu aplic. art.5 Cod penal, contopește pedepsele principale și complementare aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal din 1969, pe timp de 1 an, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

Face aplicarea art.71 și 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.81, 82 și art.71 alin. ultim Cod penal din 1969, cu aplic. art.5 alin.1 Cod penal, dispune suspendarea pedepsei principale și a pedepselor accesorii pe timp de 4 ani, care constituie termen de încercare, ce se va calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art.85 alin.3 Cod penal din 1969.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83, 84 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei în situația săvârșirii din nou a unei infracțiuni intenționate în cursul termenului de încercare sau a neîndeplinirii, cu rea-credință, a obligațiilor civile din hotărârea de condamnare până la expirarea termenului de încercare.

În temeiul art.396 alin.5 rap. la art. 16 alin.1 lit.b Cod procedură penală, achită pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită";, prev. și ped. de art.254 alin.1 Cod penal din 1969, rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 (primăvara 2010 - 300 kg lemne foc în valoare de 25 lei - denunțător I. I. (pct.8.a. din rechizitoriu).

Constată că denunțătorii S. D., N. C. și A. M. nu au solicitat restituirea bunurilor sau sumelor ce au constituit obiectul dării de mită.

În temeiul art.255 alin.4 rap. la art. 254 alin.3 Cod penal din 1969, dispune confiscarea de la inculpat a următoarelor sume de bani:

- 50 euro (denunțător H. A. V.);

- 100 euro, reprezentând contravaloarea a două parfumuri proveniență Italia (denunțător I. F. A.);

- 50 euro (denunțător S. D., zis "M.";);

- 50 euro, reprezentând contravaloarea a două parfumuri proveniență străină (denunțător S. D., zis "M.";);

- 320 lei, reprezentând contravaloarea a 2600 kg lemne esență stejar (denunțător S. D.);

- 60 lei, reprezentând contravaloarea a 200-300 kg lemne foc, respectiv a 400-500 kg lemn esență tare (denunțător N. C.);

- 120 lei, reprezentând contravaloarea a 5 kg caș, 20 kg legume, 40 kg varză (denunțător A. M.).

Constată că denunțătorul B. A. a fost despăgubit în cursul urmăririi penale cu suma de 1.112 lei, reprezentând contravaloarea în lei a 200 euro și a două parfumuri (DOLCE GABANA în valoare de 40 euro și BVLGARI în valoare de 150 lei), date inculpatului cu ocazia organizării flagrantului, iar suma de 1.112 lei a fost reținută prin poprire asupra drepturilor salariale ale inculpatului.

În temeiul art.255 alin.5 rap. la art.255 alin.3 Cod penal din 1969, obligă inculpatul să restituie denunțătorului B. A. suma de 100 lei, respingând restul pretențiilor formulate ca nefondate.

Constată că persoanele vătămate M. M. C. și I. I. nu au solicitat să fie despăgubite de inculpat.

În temeiul art.118 alin.1 lit.e Cod penal din 1969, dispune confiscarea de la inculpat a telefonului mobil marca Nokia 97 aflat în coletul nr.3 înregistrat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Botoșani sub nr.XX/2013 (persoană vătămată M. M. C.) și a sumei de 25 lei reprezentând contravaloarea cantității de 300 kg lemne esențe moi (persoană vătămată I. I.).

Dispune restituirea către inculpat a celorlalte 7 (șapte) telefoane ridicate în cursul urmăririi penale de la domiciliul acestuia, aflate în coletul 3 înregistrat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Botoșani sub nr.XX/2013.

Obligă inculpatul să plătească statului suma de 2000 lei, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei.

Pronunțată în ședința publică din xx.xx.xxxx.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Luarea de mita. Jurisprudență Luare de mită

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Luarea de mita. Jurisprudență Luare de mită