Măsura preventivă a arestării. înlocuirea ei cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea
| Comentarii |
|
C. proc. pen., art. 52, art. 66, art. 139
Dacă, în urma administrării probelor există un dubiu privind săvârşirea de către inculpat a faptelor atribuite acestuia, ceea ce duce la schimbarea temeiurilor avute în vedere la momentul arestării preventive, instanţa va dispune înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Decizia penală nr. 637/R din 27 octombrie 2005 - M.D.
S-a constatat că, prin încheierea de şedinţă pronunţată de Tribunalul Braşov la 20.10.2005 în dosarul penal nr. 1047/2005, s-a dispus, în baza art. 3002 C. proc. pen., menţinerea stării de arest a inculpatului
D.E.A.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că la acest moment procesual subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. d), e), f) şi h) C. proc. pen. şi impun privarea de libertate a inculpatului.
Sunt indicii în sensul art. 143 C. proc. pen., ce rezultă din materialul de urmărire penală şi probele administrate nemijlocit în instanţă.
Inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, adresând mamei sale o scrisoare, după efectuarea primei percheziţii în locuinţa sa, prin care îi cerea îndepărtarea pieselor de mobilier.
Acesta este recidivist, potrivit fişei de cazier judiciar aflată la dosar. Statutul său de recidivist, condiţiile concrete în care se presupune că ar fi săvârşit faptele reţinute în sarcina sa, numărul infracţiunilor reţinute în sarcina lui şi natura lor justifică temeiul prevăzut de art. 148 lit. e) C. proc. pen.
Inculpatul este cercetat pentru săvârşirea unor infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a sa prezintă pericol pentru ordinea publică. Acest fapt rezultă din modalitatea concretă în care se reţine că inculpatul ar fi săvârşit faptele pentru care a fost arestat preventiv - uciderea a două persoane, folosirea unei arme, sustragerea unei sume de bani prin această modalitate, pe timp de noapte -, din valorile sociale ocrotite de lege şi care privesc viaţa persoanei, patrimoniul, regimul armelor şi muniţiilor, din multitudinea relaţiilor sociale lezate, din circumstanţele personale ale inculpatului - recidivist, consumator de droguri, cu cerc de prieteni în care se află persoane confruntate cu legea penală.
Nu a fost depăşit termenul rezonabil al arestării preventive, aşa cum prevede art. 5 parag. 3 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, având în vedere complexitatea cauzei, diligenţele depuse de instanţă pentru finalizarea cercetării judecătoreşti, numărul mare de mijloace de probă ce trebuie administrate nemijlocit de instanţă.
împotriva hotărârii a declarat recurs inculpatul şi a solicitat judecarea sa în libertate, întrucât nu se face vinovat de săvârşirea faptelor, existând un dubiu ce rezultă din administrarea probelor.
Examinând hotărârea atacată, probele administrate până în prezent în cauză, motivele de recurs invocate şi prevăzute de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., s-au constatat următoarele:
Inculpatul a fost arestat de către Tribunalul Braşov, astfel cum rezultă din încheierea nr. 133/2005, întrucât existau indicii temeinice că acesta a săvârşit infracţiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (2 ) lit. b) C. pen., de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen., de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., în fapt reţinându-se că în seara de 6.12.2004 a pătruns în incinta unei farmacii din Braşov, în timpul programului de funcţionare, şi le-a ucis cu o armă de foc pe cele două farmaciste, sustrăgând din încasări suma de 41 milioane lei.
S-a constatat că au fost respectate dispoziţiile procesual penale privind luarea acestei măsuri preventive, respectiv condiţiile de fond -săvârşirea unor infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, să existe vreun caz prevăzut de art. 148 C. proc. pen., să existe inculpat în cauză, măsura să fie necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal - şi de formă, care garantează respectarea regulilor procesuale - punerea în mişcare a acţiunii penale, ascultarea inculpatului -, precum şi dispoziţiile art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru aceste infracţiuni şi până în prezent a fost menţinută măsura procesuală.
In faza cercetării judecătoreşti s-au audiat inculpatul şi o mare parte a martorilor. La ultimul termen de judecată au fost audiaţi alţi martori, între care doi fiind sub acoperire.
Din coroborarea tuturor probelor administrate nemijlocit în faţa instanţei până în prezent, ţinând seama şi de cele administrate în faza urmăririi penale, rezultă că starea de fapt pe care s-au întemeiat cazurile concrete ale arestării preventive a suferit modificări ce atrag incidenţa art. 139 alin. (1) C. proc. pen. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 5 parag. 3 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice persoană arestată are dreptul să fie eliberată în cursul procedurii.
Inculpatul a dobândit această calitate procesuală prin punerea în mişcare a acţiunii penale şi a fost trimis în judecată pentru aceste infracţiuni, astfel că trebuie să existe probe certe cu privire la vinovăţia sa şi nu mai sunt îndestulătoare şi suficiente indiciile temeinice cu privire la presupunerea că a săvârşit faptele.
Din probe rezultă că martorii care au văzut un bărbat în faţa farmaciei sau ieşind din aceasta, la ora şi data faptelor, l-au descris din perspectiva percepţiei lor, însă detaliile date atât în faza urmăririi penale, cât şi în cea a judecăţii nu se coroborează cu descrierea anatomică şi fizionomică a inculpatului sau a hainelor purtate de acesta.
Primul martor sub acoperire a refuzat să dea instanţei detalii ale împrejurărilor cunoscute şi arătate de el în faza urmăririi penale, care indicau un anumit mod de operare, arătând că îşi menţine declaraţiile date în faza urmăririi penale. Ţinând seama că instanţa a depus diligenţe de a lămuri împrejurările pe care le cunoaşte această persoană, fără a reuşi detalierea lor, şi de practica C.E.D.O. în materie, s-a constatat că declaraţiile date de acesta nu mai sunt credibile. Dacă martorul sub acoperire refuză a da declaraţii detaliate, astfel încât instanţa nu poate verifica nemijlocit valoarea lor probantă, în această situaţie, ele sunt lipsite de certitudine şi este afectată relevanţa lor juridică.
Cel de-al doilea martorul sub acoperire a menţinut şi detaliat declaraţiile date, în care arată că a văzut pe inculpat în datele de 4 şi
5.12.2005 în zona farmaciei, dar s-a constatat că descrierea amănunţită a acestuia nu corespunde datelor obiective privind inculpatul. în faţa instanţei martorul a arătat că a recunoscut după fotografie pe inculpat, întrucât a reţinut fizionomia acestuia, mai precis ochii şi privirea.
în acelaşi timp, s-a constatat că alţi doi martori au declarat că au văzut cu puţin înainte de ora faptelor în zonă un bărbat, pe care l-au descris detaliat şi care nu corespunde caracteristicilor inculpatului. Unul din ei a precizat cu certitudine că acesta nu este inculpatul, iar celălalt nu l-a identificat a fi inculpatul.
La aceste declaraţii se adaugă o împrejurare ce nu a fost lămurită până la capăt în cursul probaţiunii, privind compararea urmelor de încălţăminte găsite la faţa locului cu cele ridicate de la inculpat, precum şi faptul că nu a fost găsită arma de foc folosită la săvârşirea faptelor.
Singurele probe în acuzare rămase de analizat sunt expertizele ADN, care au arătat că profilul genetic al inculpatului, extras din proba de referinţă recoltată de la acesta, este inclus în amestecul de profile genetice puse în evidenţă pe mânerul uşii de acces în laborator şi pe suportul plastifiat al programului de funcţionare al farmaciei. Acestea indică faptul că un alt profil genetic, diferit de al inculpatului, care, combinat cu cele ale persoanelor cunoscute, să ducă la acelaşi amestec, poate fi regăsit la un număr redus de persoane. Este foarte probabil ca profilul genetic al inculpatului să fie găsit în urmele de material biologic, însă nu este cert.
Declaraţiile date de martorii propuşi în apărare de inculpat, între care se află şi martori neutri, confirmă că inculpatul se afla în Bucureşti la data şi ora faptelor.
După administrarea nemijlocită a probelor, s-a conturat un dubiu de care, potrivit art. 52 şi art. 66 C. proc. pen., beneficiază inculpatul, privind presupunerea că infracţiunile pot fi reţinute în sarcina sa.
Temeiul de fapt pe care se întemeiază cazurile concrete ale arestării preventive a dobândit valenţe noi şi aceasta a dus la necesitatea înlocuirii măsurii preventive a arestării cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea Braşov, unde poate locui, urmând ca inculpatul să se conformeze tuturor dispoziţiilor date de instanţă.
S-a constatat astfel că recursul inculpatului este fondat şi a fost admis, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmând a se dispune potrivit art. 139 alin. (1) şi art. 145 C. proc. pen.
