Măsuri asigurătorii. Luarea măsurilor asigurătorii. Punerea în executare a dispoziţiilor instanţei cu privire la acestea
| Comentarii |
|
Conform art. 163 alin. 2 din Codul de procedură penală, "Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a pagubei."
Luarea măsurilor asigurătorii nu presupune o dovadă prealabilă a existenţei şi a valorii bunurilor asupra cărora măsura este instituită, aceasta fiind o problemă de punere în executare de către organele prevăzute de lege, care încheie în acest sens un proces-verbal despre întreaga procedură a sechestrului, inclusiv despre existenţa şi valoarea bunurilor asupra cărora sechestrul se instituie.
(Decizia nr. 2042 din 16 octombrie 2002 - Secţia a II-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 2221 din 31.10.2001 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a fost condamnat inculpatul C.R. la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 184 alin. 1 şi 5 din Codul penal.
în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997 s-a constatat graţiată în întregime executarea pedepsei aplicate.
S-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile P.D.R. şi, în baza art. 346 din Codul de procedură penală, art. 998 şi art. 1003 din Codul civil, a fost obligat inculpatul la 50.000.000 lei daune morale şi 50.984 lei despăgubiri materiale în solidar cu S.C. "I." S.R.L.
S-au respins în întregime pretenţiile părţii civile P.D.R. faţă de societatea de asigurare S.C. "A." S.R.L.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. "I." S.R.L. la 10.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, conform art. 191 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură penală.
în baza art. 193 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la 8.151.375 lei cheltuieli judiciare către stat.
în temeiul art. 353 şi art. 163 din Codul de procedură penală s-a menţinut sechestrul asigurător asupra bunurilor inculpatului şi s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor părţii responsabile civilmente S.C. "I." S.R.L.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că inculpatul, administrator la S.C. "I." S.R.L., prin nerespectarea normelor unei conduite preventive şi prin încălcarea dispoziţiilor art. 14 din Decretul nr. 328/1966, republicat, a produs un accident de circulaţie în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 12 - 14 zile de îngrijiri medicale şi care au constat într-o plagă prin contuzie buză inferioară şi luxaţia dinţilor 30, 31,41, 42.
împotriva acestei sentinţe în termen legal au declarat apel inculpatul, partea responsabilă civilmente şi partea civilă.
Inculpatul a criticat hotărârea primei instanţe, printre altele, sub aspectul menţinerii sechestrului asigurător asupra bunurilor sale.
Partea responsabilă civilmente S.C. "I." S.R.L. nu şi-a motivat apelul.
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului şi a părţii responsabile civilmente la 10.000 U.S.D. reprezentând daune materiale, 10.000.000 lei daune morale şi 13.346.619 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia penală nr. 1053 din 14.06.2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a ll-a penală a admis apelurile inculpatului, părţii responsabile civilmente şi părţii civile.
A redus cuantumul daunelor morale acordate părţii civile de la 50.000.000 lei la 15.000.000 lei.
A obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la 15.225.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.
A dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului, dispusă prin încheierea de şedinţă din 20.04.1999 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi menţinută prin sentinţa penală atacată, şi a înlăturat măsura instituirii sechestrului asigurător asupra bunurilor părţii responsabile civilmente S.C. "I." S.R.L.
Instanţa de apel a reţinut că luarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului şi mai apoi asupra bunurilor părţii responsabile civilmente s-a dispus pur teoretic, fără o identificare reală a acestor bunuri, fiind obligatorie identificarea şi evaluarea bunurilor sechestrate de către instanţă printr-un proces-verbal încheiat în vederea aducerii la îndeplinire a măsurii.
Ambele hotărâri au fost atacate cu recurs de partea civilă P.D.R., care le-a criticat, printre altele, sub aspectul ridicării măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului şi părţii responsabile civilmente, această măsură fiind oportună, în condiţiile în care s-a făcut dovada că inculpatul îşi înstrăinează bunurile.
Recursul este fondat.
Curtea constată că, prin încheierea din 20 aprilie 1999, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a admis cererea părţii civile şi, în baza art. 163 din Codul de procedură penală, s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, măsură care a fost ulterior menţinută prin Sentinţa penală nr. 2221 din 31.10.2001 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, când, admiţându-se cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă şi constatându-se angajarea răspunderii civile delictuale a părţii responsabile civilmente S.C. "I." S.R.L., al cărei administrator era inculpatul, acesta şi partea responsabilă civilmente au fost obligate în solidar la despăgubiri către partea civilă. în mod corect prima instanţă a dispus, pe lângă menţinerea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului, şi instituirea sechestrului asupra bunurilor părţii responsabile civilmente, până la concurenţa despăgubirilor civile acordate părţii civile.
în acest context, soluţia instanţei de apel care a dispus ridicarea sechestrului asupra bunurilor inculpatului şi, respectiv, înlăturarea sechestrului instituit prin sentinţă asupra bunurilor părţii responsabile civilmente este nelegală cu o motivare, de asemenea, străină literei şi spiritului legii.
Curtea constată astfel că, potrivit art. 163 din Codul de procedură penală, măsurile asigurătorii se pot lua asupra bunurilor inculpatului şi, respectiv, ale părţii responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a pagubei.
De asemenea, potrivit art. 353 din Codul de procedură penală, în cazul în care admite acţiunea civilă, instanţa examinează, potrivit art. 163 şi următoarele din Codul de procedură penală, necesitatea luării măsurii asigurătorii privind reparaţiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior, dispoziţiile din hotărâre în această privinţă fiind executorii.
Din examinarea dispoziţiilor legale relative la măsurile asigurătorii se constată că se face distincţie între luarea acestei măsuri care presupune o dispoziţie a instanţei de judecată şi aducerea la îndeplinire a acesteia, care se face de organele precizate şi potrivit procedurii detaliate în art. 164- 167 din Codul de procedură penală.
în aceste condiţii, în mod eronat, instanţa de apel a dispus înlăturarea măsurilor asigurătorii cu motivarea că această măsură s-ar fi luat fără o identificare reală a evidenţei bunurilor. După cum se observă din dispoziţiile legale, luarea măsurilor asigurătorii nu presupune o dovadă prealabilă a existenţei şi a valorii bunurilor asupra cărora măsura este instituită, aceasta fiind o problemă de punere în executare a măsurii de către organele prevăzute de lege, care încheie un proces-verbal despre întreaga procedură a sechestrului, aşadar inclusiv despre existenţa şi valoarea bunurilor asupra cărora sechestrul se instituie.
De altfel, la dosar există dovezi în sensul existenţei bunurilor asupra cărora sechestrul a fost instituit, mărturie în acest sens stând procesul-verbal încheiat la 14.07.1999 de executorul judecătoresc al Judecătoriei Aiud, privind sechestrarea bunurilor mobile găsite în apartamentul proprietate personală al inculpatului, precum şi încheierea pronunţată de aceeaşi judecătorie privind notarea sechestrului asigurător asupra imobilului înscris în cartea funciară la nr. 5017/420/2/2/XXI.
Faţă de aceste considerente, Curtea constată că în mod nelegal şi cu o motivare eronată instanţa de apel a procedat la înlăturarea măsurii sechestrului, instituit atât asupra bunurilor inculpatului, cât şi asupra bunurilor părţii responsabile civilmente, sens în care recursul declarat de partea civilă va fi admis, decizia penală va fi casată în parte şi în fond va fi înlăturată măsura ridicării sechestrului asupra bunurilor inculpatului şi se vor menţine dispoziţiile din sentinţă cu privire la instituirea sechestrului asupra bunurilor părţii responsabile civilmente.
