Parte civilă. Constituire. Termen
| Comentarii |
|
Conform dispoziţiilor art. 15 alin. 2 din Codul de procedură penală, constituirea ca parte civilă se face în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare, indiferent că este vorba despre despăgubiri civile, constând în contravaloarea bunurilor sustrase sau folosul nerealizat, sau despre daune morale.
(Decizia nr. 1181 din 6 septembrie 2001 - Secţia I penală)
Prin Sentinţa penală nr. 1387 din 27.09.2000 a Judecătoriei Buftea, în baza art. 208 - 209 lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 109 din Codul penal (două fapte), au fost condamnaţi inculpaţii M.N., B.V. şi D.A. la câte 2 pedepse fiecare de câte 1 an şi 6 luni închisoare.
în baza art. 208- 209 lit. a) şi i) din Codul penal, cu aplicarea art. 109 din Codul penal, au fost condamnaţi inculpaţii B.M. şi B.V. la câte 1 an şi 6 luni închisoare fiecare.
în baza art. 208- 209 lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 109 din Codul penal, a mai fost condamnat inculpatul B.M. la 1 an şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 33 - 34 lit. b) din Codul penal şi s-a dispus ca inculpaţii M.N., B.V., D.A. şi B.M. să execute câte 1 an şi 6 luni închisoare fiecare.
în baza art. 81 şi 100 din Codul penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor, pe câte un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni pentru fiecare inculpat.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar cu părţile responsabile civilmente respective, la despăgubiri: 22.000.000 lei către partea civilă S.C. "K." S.R.L. şi 1.250.000 lei către S.C. "V." S.R.L.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut faptul că de 3 ori inculpaţii au pătruns pe timp de noapte, prin efracţie, în unităţi ale părţii civile şi au sustras bunuri.
împotriva hotărârii a declarat apel partea civilă S.C. "K." S.R.L., apel respins ca nefondat de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, prin Decizia penală nr. 611 din 25.04.2000, motivat de faptul că solicitarea părţii civile ca inculpaţii să fie obligaţi şi la plata beneficiului nerealizat, constând în aceea că prin sustragerea bunurilor societăţii a fost păgubită de posibilitatea de a-şi câştiga noi clienţi, este neîntemeiată.
Partea civilă a declarat recurs împotriva deciziei penale, motivat de faptul că s-a apreciat greşit asupra cuantumului prejudiciului datorat de inculpaţi (art. 3859 pct. 10 din Codul de procedură penală), echivalând cu o nepronunţare asupra cererii, iar decizia nu cuprinde motivele pe care îşi întemeiază dispoziţiile (art. 3859 pct. 9 din Codul de procedură penală).
De asemenea, partea civilă a susţinut că s-a comis o gravă eroare de fapt (art. 3859 pct. 171 din Codul de procedură penală), făcându-se o apreciere eronată a probelor, şi a solicitat cel puţin o reactualizare a sumei datorate.
Analizând probele din dosarul cauzei, prin prisma motivelor de casare invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Inculpaţii minori au fost condamnaţi pentru câte două fapte de furt calificat săvârşite, una în detrimentul părţii civile recurente, însuşindu-şi cu acea ocazie diferite bunuri: fierăstrău, lampă de birou, maşină de cusut, becuri.
La judecarea pe fond a cauzei, partea civilă nu face nici o precizare în legătură cu pretenţiile sale, fiind obligaţi inculpaţii la 22.000.000 lei în raport de precizările din cursul urmăririi penale.
Solicitarea din apel a părţii civile S.C. "K." S.R.L. ca inculpaţii să fie obligaţi la despăgubiri în sumă de 48.000.000 lei, motivată de faptul că acesta este prejudiciul corect, este nefondată şi practic nedovedită, cu atât mai mult cu cât în cursul judecăţii îşi precizează pretenţiile la 100.000.000 lei, reprezentând contravaloarea obiectelor furate şi nerecuperate, daune pentru imposibilitatea utilizării maşinilor datorată lipsei unor piese etc.
Mai mult, se solicită şi 50.000.000 lei daune morale, deoarece partea vătămată a fost lipsită de posibilitatea de a-şi face reclamă şi publicitate pentru produsele sale, tot fără a se proba aceste cereri.
în recurs, partea civilă solicită o reevaluare a prejudiciului, astfel cum l-a precizat în apel, tot fără a-şi justifica cu acte cererea, ca, apoi, să solicite, cel puţin, obligarea inculpaţilor la "întoarcerea sumei reprezentând prejudiciul adus societăţii la valoarea lui din prezent", fără a se preciza care ar fi această valoare şi care ar fi modul său de calcul.
în considerentele motivării recursului, recurenta omite dispoziţiile art. 15 alin. 2 din Codul de procedură penală (constituirea de parte civilă se poate face doar în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare) - în cauză, singura declaraţie de pretenţii fiind cea în care partea vătămată precizează că se constituie parte civilă cu suma de 22.000.000 lei prejudiciu nerecuperat, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.
Deşi dispoziţiile art. 14 alin. ultim din Codul de procedură penală dau dreptul părţii civile şi la despăgubiri pentru folosul de care a fost lipsită, solicitarea acesteia vine abia în apel şi apoi o reiterează în recurs, omiţând să producă dovezile necesare.
Ca urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul.
