MĂSURI PREVENTIVE. ÎNCĂLCAREA DISPOZIŢIILOR ART. 139 C. PROC. PEN.
| Comentarii |
|
Prin rechizitoriul nr. 64/P/20.05.2003 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, ay fost trimişi în judecată inculpaţii P.O. şi D.I.- ultimul în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în declaraţii prev. e art. 292 C.penal şi de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. 1,2 şi 5 C.penal - ambele cu aplicarea art. 41 alin.2 C.penal.
în fapt, s-a reţinut prin actul de sesizare, că inculpatul D.I. în calitate de administrator al unei societăţi comerciale, a procurat şi comercializat produse petroliere cu eludarea Legii nr. 118/1996 privind plata taxei pentru fondul special al drumurilor publice.
Instanţa de fond a apreciat, pentru considerentele inserate în încheierea recurată, că sunt îndeplinite condiţiile înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 146 C.proc.penală - în concret, de a nu depăşi limita teritorială a municipiului Galaţi până la o nouă dispoziţie a instanţei de judecată.
în examinarea motivelor de recurs invocate de Parchet, instanţa de control judiciar a apreciat, "pipăind" doar şi nu prejudecând fondul
cauzei, că hotărârea (încheierea) instanţei de fond prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive este netemeinică întrucât în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive prev. de art. 148 alin.l lit. h C.proc.penală în referire la art. 146 C.proc.penală şi art. 143 C.proc.penală.
Instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive la data de 27.06.2003 sub incidenţa legii de procedură penală modificată prin Legea nr. 281/1.07.2003, astfel, controlul financiar s-a exercitat analizând incidenţa dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată, având în vedere şi disp. art. IX pct.2 şi 3 din Legea nr. 281/2003. Procedând astfel, s-a constatat că instanţa de fond nu a motivat convingător cu referire expresă, clară la condiţiile impuse de disp. art. 143 C.proc.penală şi la probatoriul administrat în cauză.
Textul art. 148 alin.l C.proc.penală dispune că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prev. de art. 143 C.proc.penală, deci dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.
în speţă, din actele dosarului rezultă că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, având în vedere modalitatea în care inculpatul a acţionat în derularea activităţii infracţionale, valoarea prejudiciului, calitatea în care a acţionat. Sub un alt aspect, se apreciază că sunt întrunite condiţiile prev. de art. 148 lit. h C.proc.penală.
"Pericolul pentru ordinea publică" la care se referă art. 148 lit. h C.proc.penală nu trebuie dovedit prin administrarea unor anumite mijloace de probă, ci poate fi dedus din împrejurările în care s-a comis fapta, natura şi gravitatea acesteia, elementele care caracterizează inculpatul, starea de nelinişte şi sentimentul de insecuritate în rândul colectivităţii generate de rezonanţa faptei comise, întinderea însemnată a prejudiciului şi apreciat în conceret de instanţă.
Toate aceste elemente se regăsesc în activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul intimat care, prin nesinceritatea sa, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului.
Aprecierea instanţei de fond dată pericolului social în contextul probatoriilor din dosar este greşită pentru considerentele mai sus arătate, motiv pentru care nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive
(de altfel menţinută de aceeaşi instanţă până la 27.06.2003 când s-a apreciat incidenţa disp. art. 148 lit. h cu ref. la art. 146 şi 143 C.proc.penală) cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea. S-a constatat, totodată, că instanţa de fond nu a motivat cerinţa imperativă a disp. art. 139 C.proc.penală privind "schimbarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii".
Pe de altă parte, instanţa de fond a dispus în mod greşit - cumulativ cu înlocuirea măsurii arestării preventive, revocarea măsurii arestării preventive dispusă prin mandatul nr. 5/2.04.2003 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie întrucât disp.art. 139 alin 2 C.proc.penală prevede că atunci când nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii preventive (fie reţinerea, fie arestarea preventivă, fie obligarea de a nu părăsi localitatea) aceasta (măsura preventivă - în general) trebuie revocată din oficiu sau la cerere.
Or, în speţă, instanţa de fond înlocuieşte şi revocă în acelaşi timp măsura arestării preventive.
(decizia penală nr. 624/R/04.07.2003)
