Tentativa de omor. Lovire cu furca in zonele vitale. Masuri preventive.
| Comentarii |
|
Prin decizia penală nr. 645/R din 17.07.2003 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi împotriva încheierii de şedinţă din 10 iulie 2003 pronunţată de Tribunalul Galaţi.
S-a casat în parte încheierea de şedinţă din 10 iulie 2003 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 3083/P/2002 şi în rejudecare:
S-a înlăturat din încheierea recurată dispoziţia privind revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului F.D. pentru perioada de 30 de zile, începând cu data de 20 iulie 2003 şi până la 18.08.2003.
Pentru a decide astfel s-au reţinut următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 10.07.2003, pronunţată în dosarul nr. 3082/P/2002, Tribunalul Galaţi a dispus înaintarea dosarului la C. S. M. L. din cadrul I. M. L. Bucureşti, pentru avizarea Raportului de constatare medico-legală nr. 1408/E/5.11.2002 şi a Raportului de expertiză medico-legală traumatologică nr. 1747/2.06.2003.
In temeiul disp. art. 139 Cod procedură penală a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului F.D. şi punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1124/P/2002 din 4.12.2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului F.D. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor prev.de art. 20 raportat la art. 174 alin.l C.penal.
în fapt, s-a reţinut că, în ziua de 31.10.2002, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată D.C. cu furca şi cuţitul în zonele vitale ale corpului, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 15-17 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa.
în cursul judecării cauzei în fond, la cererea părţii vătămate şi a inculpatului s-a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale, cu examinarea persoanei vătămate.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 1747/2.06.2003 întocmit de Institutul de M. L. Iaşi, partea vătămată D.C. a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 23-25 zile de îngrijiri medicale şi care nu au pus în primejdie viaţa victimei.
Având în vedere că în cauză sunt două expertize legale ale căror concluzii sunt contradictorii, prima instanţă a apreciat că se impune potrivit art. 24 din Ordonanţa nr. 1/2000 art. 26şi 27 din HG nr. 774/ 2000 şi art. 22 pct 3 din ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 255/2000, înaintea dosarului la I.M.L. Bucureşti, pentru ca cele două acte medicale să fie verificate şi avizate din punct de vedere ştiinţific de către Comisia Superioară de Medicină Legală.
în ceea ce priveşte măsura arestării preventive, instanţa a constatat că au încetat temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri şi în temeiul art. 139 C.proc.penală se impune revocarea măsurii arestării preventive din următoarele considerente.
La luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere că, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 1408/E/9.11.2002 a S.M.L. Galaţi, leziunile au pus în primejdie viaţa victimei, situaţie în care fapta constituie infracţiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 raportat la art. 174 Cod penal, infracţiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la cinci la zece ani.
în prezent, potrivit noului raport de expertiză medico-legală nr. 1747 din 2.06.2003, intocmit de I.M.L. Iaşi, pentru vindecarea leziunilor au fost necesare 23-25 zile de îngrijiri medicale şi leziunile nu au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, situaţie în care fapta ar putea constitui infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 C.penal, infracţiune pedepsită de lege cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Dacă în cazul infracţiunii de tentativă de omor singura modalitate de executare posibilă este privarea de libertate, în cazul infracţiunii de vătămare corporală există şi posibilitatea suspendării condiţionate,
suspendării executării pedepsei cu supraveghere sau executarea pedepsei la locul de muncă.
De asemenea, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 136 Cod procedură penală, măsurile preventive au drept scop de a asigura buna desfăşurare a procesului penal şi pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală şi de la judecată.
Aceste condiţii nu mai erau îndeplinite la timpul respectiv deoarece urmărirea penală a fost terminată şi aproape şi judecarea cauzei în fond a fost terminată. Au fost administrate aproape toate probele, singura probă care urmează să fie administrată este avizarea celor două acte medicale de către C.S.M.L. Bucureşti.
Că avizarea celor două acte medicale se efectuează de specialişti desemnaţi în condiţiile impuse de art. 20 şi 21 din Ordonanţa nr. 1/2000 astfel încât nu există riscul ca, prin lăsarea inculpatului în libertate, acesta să aibă posibilitatea să influenţeze probele şi să încerce să zădărnicească aflarea adevărului.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi criticând-o ca rielegală şi netemeinică deoarece în mod greşit prima instanţă a apreciat că nu se mai menţin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului şi că se impune revocarea acestei măsuri.
Soluţia dată în recurs a avut în vedele următoarele: Potrivit art. 139 alin. 2 Cod procedură penală, când nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.
în speţă, măsura arestării preventive a inculpatului F.D. a fost luată în cursul urmăririi penale, în temeiul art. 143 coroborat cu art. 148 alin.l lit. h C.proc.penală, reţinându-se că există probe, în sensul că inculpatul a săvârşit infracţiunea de tentativă de omor, prev. de art. 20 ref. la art. 174 C.penal şi că lăsarea lui în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
în cursul cercetării judecătoreşti nu au intervenit, până la data pronunţării încheierii recurate, elemente care să conducă la concluzia că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai există.
Este adevărat că noua expertiză medico-legală, efectuată în cursul cercetării judecătoreşti, a stabilit, contrar concluziilor primei expertize,
că leziunile suferite de partea vătămată nu i-au pus acesteia viaţa în primejdie.
în condiţiile existenţei a două expertize medico-legale cu concluzii contradictorii, în mod greşit prima instanţă a optat pentru unul din aceste acte medico-legale mai înainte ca ele să fie verificate şi avizate din punct de vedere ştiinţific, de către instituţia medico-legală care are potrivit legii, această competenţă.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi reţinut că leziunile suferite de victimă nu i-au pus viaţa în primejdie, acest aspect nu este singurul care trebuie avut în vedere la stabilirea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpat.
în consecinţă, în mod greşit prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 139 al 2 Cod procedură penală privind revocarea măsurii arestării preventive.
(decizia penală nr. 645/R/l 7.07.2003 )
