Parte responsabilă civilmente în cazul în care inculpatul minor se află internat într-o instituţie specială de ocrotire.
| Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr. 382 din 20 februarie 2003 a Judecătoriei Brăila, în baza art. 102 Cod penal s-a aplicat inculpatului C. M. măsura
educativă a mustrării pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 99 alin. 2 Cod penal, părţi vătămate fiind Grădiniţa de copii nr. 33 Brăila şi S.C.T" SRL Brăila.
în baza prev. art. 14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil, art. 1000 alin. 2 cod civil şi art. 1000 alin. 4 Cod civil, inculpatul a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente C. U., B.A. şi Şcoala specială de băieţi Brăila la despăgubiri în sumă de 1.450.000 lei.
S-a constatat ca fiind acoperit prin restituire prejudiciul cauzat părţii vătămate S.C.T" SRL Brăila.
Sub aspectul laturii civile instanţa a reţinut şi răspunderea Şcolii speciale pentru băieţi Brăila, întrucât, prin Hotărârea nr. 711 din 29 iulie 1994 a Comisiei pentru Protecţia Minorilor de pe lângă Consiliul Judeţean Brăila, inculpatul minor a fost internat în această unitate de învăţământ iar la data săvârşirii faptei trebuia să se afle sub supravegherea cadrelor de specialitate.
Comportamentul infracţional al inculpatului este o consecinţă a carenţelor educaţionale imputabile atât părinţilor, cât şi instituţiei căreia i-a fost încredinţat.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel partea responsabilă civilmente Şcoala specială de băieţi Brăila arătând că în mod greşit a fost obligată la despăgubiri având în vedere că la data săvârşirii faptelor inculpatul minor era fugit de circa 1 an de zile.
Cum unitatea nu dispune de pază specializată şi de locuri speciale de reţinere, fuga din şcoală a elevilor şi săvârşirea de fapte prejudiciabile nu pot fi împiedicate, astfel încât răspunderea civilă trebuia stabilită exclusiv în sarcina părinţilor inculpatului care nu au fost decăzuţi din drepturile părinteşti, nici din obligaţiile corelative acestora.
Prin decizia penală nr. 260 din 9 mai 2003 a Tribunalului Brăila a fost respins ca nefondat apelul formulat.
S-a reţinut că potrivit Hotărârii nr. 711 din 29 iulie 1994 a Comisiei pentru Protecţia Minorilor, la data săvârşirii faptei inculpatul se afla internat în Şcoala Specială pentru băieţi Brăila unde îşi avea şi domiciliul stabil şi trebuia să beneficieze de supraveghere sporită dat fiind specificul
şcolii, precum şi conduita anterioară a inculpatului, care mai fusese cercetat pentru alte astfel de fapte.
Nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia prima instanţă ar fi trebuit să se preocupe de identificarea profesorului supraveghetor, atâta timp cât minorul a fost încredinţat unei instituţii specializate şi nu unei persoane fizice.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Şcoala Specială de băieţi Brăila reiterând acelaşi motiv.
Prin decizia penală nr. 620/R din 3 iulie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, recursul a fost respins ca nefondat în cauză apreciindu-se că în mod legal şi temeinic instanţele au reţinut sub aspectul laturii civile răspunderea solidară între inculpat, părinţii acestuia şi Şcoala specială de băieţi Brăila.
(decizia penală nr. 620/R/03.07.2003 )
