Măsuri preventive. Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecăţii. Declinare de competenţă teritorială
| Comentarii |
|
Instanţa care şi-a declinat competenţa ori s-a declarat competentă cea din urmă ia măsurile şi efectuează actele ce reclamă urgenţă printre care şi verificarea arestării preventive.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 136 din 17 martie 2008
Prin sentința penală nr. 132 din 11.03.2008, Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța și, în baza art. 39 alin. (2), (3) C.proc.pen. în referire la art. 42 alin. (1) C.proc.pen., a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații B.S. SA, în favoarea Tribunalului Municipiului București, secția I penală, în baza art. 43 alin. (1) și (3) C.proc.pen., a dispus trimiterea cauzei la înalta Curte de Casație și Justiție − secția penală, pentru soluționarea conflictului negativ de competență, iar în baza art. 3002 C.proc.pen. în referire la art. 160b alin. (3) C.proc.pen., a menținut măsura arestării preventive față de inculpata B.S.
Inculpata B.S. a declarat recurs împotriva acestei sentințe penale, recursul vizând numai dispoziția instanței privind menținerea măsurii arestării preventive, în baza art. 3002C.proc.pen. cu referire la art. 160b alin. (3) C.proc.pen.
în motivarea cererii de recurs se susține nelegalitatea și netemeinicia acestei dispoziții a instanței și se solicită casarea în parte a hotărârii recurate, revocarea mandatului de arestare preventivă nr. 183/UP din 26.09.2007 și punerea în libertate a inculpatei.
în susținerea nelegalității hotărârii atacate, arată recurenta că, instanța și-a întemeiat decizia pe dispozițiile art. 3002C.proc.pen. raportat la art. 160b C.proc.pen., fără ca în prealabil să verifice dacă este legal învestită potrivit art. 300 C.proc.pen.
Verificând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 72/D/P/2006 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ICCJ - DIICOT, inculpata B.S. și B.A.M. au fost trimise în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 4 C.pen. și inculpatul U.P.R. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 4 C.pen. cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Parchetul a sesizat cu judecata acestei cauze Tribunalul București, secția I penală, unde s-a înregistrat cauza sub nr. 44821/3/2007.
Prin încheierea pronunțată la termenul de judecată din 18.12.2007, în baza art. 3001C.proc.pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei B.S. și a menținut-o.
Aceeași instanță, prin sentința penală nr. 19 din 8.01.2008 în baza art. 42 C.proc.pen. a declinat competența teritorială în favoarea Tribunalului Constanța, unde s-a înregistrat cauza sub nr. 254/118/2008.
Tribunalul Constanța, prin încheierea din 29.01.2008, în baza art. 3002 C.proc.pen. raportat la art. 160b alin. (1), (3) C.proc.pen. a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpata B.S.
La termenul de judecată din 11.03.2008, Tribunalul Constanța a pronunțat sentința penală nr. 132 prin care a declinat competența teritorială în favoarea Tribunalului Municipiului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus trimiterea dosarului la ICCJ pentru soluționarea conflictului și, în baza art. 3002 cu referire la art. 160b alin. (2) C.proc.pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatei B.S.
Deși, sentința penală menționată este definitivă, curtea apreciază că recursul inculpatei B.S. care vizează numai măsura preventivă este admisibil, în raport de dispozițiile art. 141 C.proc.pen. și ale art. 160b alin. (4) C.proc.pen.
Se constată că, legiuitorul a prevăzut calea de atac a recursului în ce privește menținerea arestării preventive, indiferent de modul de soluționare a fondului cauzei.
Curtea, constată că, în mod legal, Tribunalul Constanța, în baza art. 3002cu referire la art. 160b alin. (3) C.proc.pen., a verificat temeinicia și legalitatea măsurii preventive a inculpatei B.S., luată prin încheierea de ședință nr. 257/R din 01.10.2007 a Curții de Apel București.
Potrivit art. 3001C.proc.pen., după înregistrarea dosarului la instanță, instanța este datoare să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Din această dispoziție legală, rezultă că instanța este obligată să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, imediat ce s-a înregistrat dosarul la instanță.
în speță, acest lucru s-a făcut de Tribunalul Municipiului București, după sesizarea prin rechizitoriu, la termenul de judecată din 18.12.2007.
Tribunalul Constanța în mod corect a verificat arestarea preventivă a inculpatei în temeiul art. 3002C.proc.pen. și art. 160b C.proc.pen. - obligă instanța ca în cursul judecății să verifice arestarea inculpatului în timpul judecății.
Trebuie avute în vedere și prevederile art. 43 alin. (6) C.proc.pen., potrivit cu care instanța care și-a declinat competența, ia măsurile și efectuează actele ce reclamă urgență.
în considerarea celor mai sus prezentate, curtea constată că temeiul juridic în baza căruia s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei B.S., corect a fost stabilit ca fiind cel prevăzut de art. 3002raportat la art. 160b C.proc.pen.
Verificarea legalei sesizări nu condiționează pronunțarea asupra măsurii arestării preventive.
întemeiat, Tribunalul Constanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatei B.S.
Măsura a fost luată în condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea prevederilor art. 143 alin. (1) C.proc.pen. și art. 148 alin. (1) lit. f) C.proc.pen.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu s-au schimbat, iar menținerea este justificată și de buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Condiția pericolului social concret pentru ordinea publică este îndeplinită și rezultă din probele administrate în dosar. Starea de pericol pentru ordinea publică în cazul inculpatei presupune o rezonanță socială a unor fapte grave atât în rândul comunității locale cât și la nivelul întregii ordini sociale.
Faptele ce au dat naștere la bănuieli legitime nu trebuie să fie la același nivel ca și cele necesare pentru justificarea unei condamnări, acestea urmând a fi analizate în faza ulterioară a cercetării judecătorești.
Cu toate că inculpata a contestat probele administrate în faza de urmărire penală, arătând că acestea conțin inadvertențe și nu reflectă realitatea, în această fază procesuală instanța nu are abilitatea de a cenzura corectitudinea administrării probelor de organul de urmărire penală și nici de a verifica apărările care țin de fondul cauzei.
Până la proba contrarie, probele instrumentate de procuror, nu pot fi înlăturate de instanța sesizată cu verificarea arestului preventiv.
Pentru aceste considerente, curtea constată că, dispoziția Tribunalului Constanța de menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei este fondată, respingându-se recursul ca nefondat.
