Măsurile preventive şi alte măsuri procesuale. Reţinerea
| Comentarii |
|
- Cod procedură penal: art. 143
Măsura reţinerii poate fi luată de procuror ori de organul de cercetare penală faţă de învinuit sau inculpat, numai după ascultarea acestuia în prezenţa apărătorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.
Măsura reţinerii se ia în cazurile prevăzute în art. 148, precum şi în caz de infracţiune flagrantă, oricare ar fi limitele de pedeapsă prevăzută de lege.
în speţă, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 143 C. p. p. şi, în consecinţă, condiţiile prev. de art. 148 C. p. p. nu au mai fost analizate faţă de neîndeplinirea condiţiilor prev. de art. 143 C. p. p.
(încheierea nr. 186 din 02.06.2009, Secţia I-a penală)
Tribunalul a reţinut:
La data de 21.05.2009, s-a înregistrat la Tribunalul Călăraşi sub nr. 1238/116/2009 (352/P/2009) propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi de arestare preventivă pe o durată de 29 zile a inculpatului G.C.I., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tentativă la omor, uz de armă letală fără drept, neres-pectarea armelor şi muniţiilor, port ilicit de armă albă prevăzute de art. 20 C. p. rap. la art. 174 C. p., art. 136 din Legea nr. 295/2004, art. 279 alin. 1 C. p., art. 11 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. p.
în motivarea propunerii se arată că inculpatul, în ziua de 18.09.2008, a tras cu un pistol cu glonţ deţinut ilegal într-un autoturism în care se aflau trei persoane, cu intenţia de a-i suprima viaţa lui B.V., în aceleaşi împrejurări fiind depistat că deţine, fără drept, în propriul autoturism, o sabie, în condiţii ce ar fi putut pune în primejdie viaţa, integritatea corporală a persoanelor sau putea tulbura liniştea publică.
Audiat în instanţă, inculpatul a arătat că nu îşi menţine declaraţiile existente în dosarul de urmărire chiar dacă au fost luate în prezenţa apărătorilor. Aceste declaraţii au fost luate repede, iar procurorul nu a vrut să-l asculte, acesta fiind motivul pentru care nu-şi menţine declaraţiile.
Precizează în continuare că nu recunoaşte că a tras cu arma în maşina lui B.V. şi nu-şi explică de ce acesta a declarat că el este cel care a tras.
Apreciază că sunt simple înscenări, dar cu efect.
Cu privire la martorii audiaţi în cauză a învederat că sunt oamenii lui B.V., iar martorii se găsesc oricând.
Nu îşi poate explica de ce şi ceilalţi martori sub acoperire au declarat că l-au văzut la locul faptei şi alte două persoane au venit la el şi i-au spus că au fost bătute şi maltratate de către B.V. ca să declare că el ar fi fost acolo.
Cu privire la martorul M.T., precizează că nu îl cunoaşte ca de altfel pe niciun martor, dar toţi sunt oamenii lui B.V.
La data presupusei fapte, în jurul orelor 15, se afla pe terasa unui restaurant din Slobozia şi stătea retras mai într-un colţ pentru că de când a fost împuşcat la rândul său de oamenii lui B.V. stă retras ca să vadă pe toată lumea care intră.
A mai arătat că s-a aflat în relaţii de duşmănie cu B.V. până mai recent când a aflat de la alte persoane că un anume M.l. a făcut afirmaţia că dacă era prost şi el era la puşcărie.
Precizează că nu a încercat să-şi facă singur dreptate, s-a mai întâlnit cu B.V. printr-o altă persoană şi au discutat civilizat, iar pe organele de poliţie le-a lăsat să-şi desfăşoare singure ancheta furnizăndu-le şi informaţii şi chiar le-a spus persoana care a tras în el, respectiv P.G., în dosarul în care are calitatea de parte vătămată, iar
B.V., P. şi Ş. sunt inculpaţi.
Analizând actele şi lucrările dosarului, probele administrate în cauză, respectiv declaraţii inculpat, declaraţii parte vătămată, declaraţii martor şi probele ştiinţifice, instanţa a constatat că sunt probe şi indicii temeinice de săvârşire a infracţiunilor care impun măsura arestării preventive a inculpatului G.C.I., pedepsele prevăzute de lege pentru aceste infracţiuni sunt închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe conform cărora lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
în ceea ce priveşte nulitatea referatului întocmit de procuror cu privire la luarea măsurii arestării preventive, invocată de apărătorul inculpatului, respectiv că nu se motivează în drept pe ce alin. s-a întemeiat propunerea, instanţa nu o poate primi, întrucât rezultă clar că s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive, fiind îndeplinite condiţiile art. 148 lit. f) C. p. p.
Cu privire la existenţa indiciilor de temeinicie instanţa a reţinut că în speţă sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 5 alin. 1 lit. c) din Convenţia europeană a drepturilor omorului şi a libertăţilor fundamentele, în sensul existenţei acelor motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracţiuni, care în jurisprudenţa C.E.D.O. (cauza Fox, Campbell şi Hartley c. Marii Britanii) au fost definite ca acele fapte şi informaţii care ar indica unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârşit infracţiunea.
Raportând standardele Curţii Europene expuse mai sus în prezenta cauză, instanţa a reţinut existenta motivelor verosimile care conduc la bănuiala legitimă conform căreia inculpatul ar fi comis infracţiunile, fiind dovedită prin depoziţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale cu depoziţiile părţii vătămate date în acest sens, precum şi cu probele ştiinţifice administrate în cauză şi convorbirile rezultate în urma interceptării posturilor telefonice care îl plasează pe inculpat la locul săvârşirii faptei, şi nu în Slobozia, aşa cum a declarat.
în ceea ce priveşte starea de pericol concret pentru ordinea publică, instanţa a reţinut că aceasta presupune în prezenta cauză atât modul de operare a inculpatului care prin folosirea unui pistol cu glonţ a tras înspre B.V., această armă fiind deţinută fără drept, ca de altfel şi sabia ce a fost găsită în autoturism, cât şi rezonanţa socială a unor fapte grave atât la nivelul comunităţii locale asupra căreia şi-a exercitat influenţa negativă, dar şi la nivelul întregii ordini sociale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat că în circumstanţe excepţionale prin gravitatea lor şi prin reacţia publicului la săvârşirea lor, anumite infracţiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenţia înainte de proces, cel puţin pentru un timp.
De aceea, în situaţia de faţă, se impune o astfel de reacţie a autorităţilor statale pentru crearea unui echilibru firesc şi a unei stări de securitate socială şi, de
asemenea, pentru asigurarea unui just şi echitabil raport de proporţionalitate care trebuie să existe, în cazul privării de libertate a unei persoane, în mod preventiv, în cursul procesului penal, între scopul privării de libertate, asigurarea desfăşurării cu celeritate a procesului penal, şi garantarea respectării termenului rezonabil al duratei procesului şi administrarea probatoriului în condiţii optime şi mijloacele folosite pentru atingerea acestui scop - privarea de libertate a persoanei.
Din materialul probator care se referă la declaraţiile părţii vătămare, la declaraţiile unui număr de 5 martori, dar şi la celelalte probe ştiinţifice care s-au administrat în cauză, respectiv la rapoartele de constatare tehnice-ştiinţifică, la interceptările telefonice şi, nu în ultimul rând, la procesul-verbal de cercetare la faţa locului din care rezultă că partea vătămată a fost victima unei infracţiuni de tentativă la omor, instanţa a reţinut că inculpatul, chiar dacă nu a recunoscut că s-ar fi aflat la data respectivă în municipiul Călăraşi, probatoriile îl plasează la locul săvârşirii acesteia. De asemenea, de pe palmele inculpatului au fost prelevate mai multe probe, iar în urma prelucrării acestora s-a stabilit că au fost identificate elementele chimice şi combinaţii ale acestora care se găsesc în compoziţia chimică a urmelor secundare ale împuşcăturii, precum şi elemente care intră în compoziţia chimică a tubului cartuşului şi a proiectilului.
Din aceste concluzii instanţa a apreciat că inculpatul G.C. a tras cu armă de foc, iar această probă coroborată cu celelalte probe analizate mai sus atestă faptul că inculpatul a săvârşit infracţiunea.
Declaraţia inculpatului nu se coroborează cu celelalte probe administrate.
Nu s-a putut reţine solicitarea de a fi înlocuită măsura arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara de vreme ce modul şi mijloacele folosite de inculpat trădează un pericol social concret ridicat, exprimat în valorile sociale ce au fost vătămate, respectiv viaţa, integritatea corporală, libertatea psihică şi de mişcare a părţii vătămate asupra căreia s-a exercitat acţiunile, ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii cât mai ales acţiunile de violenţă ale acesteia, care prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, confirmând incidenţa art. 148 lit. f) C. p. p. în cauză.
Prin urmare, pentru motivele de fapt şi temeiurile de drept expuse pe parcursul considerentelor, instanţa a constatat că sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. p. p. raportat la art. 136, art. 143 C. p. p. şi, considerând că în cauză există indicii temeinice că s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului G.C. pe o durată de 29 de zile.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o atât pentru nelegalitate, cât şi pentru netemeinicie, pentru motivele pe larg expuse în practică, în esenţă reţinând contestarea atât a indiciilor temeinice prev. de art. 143 C. p. p., cât şi a condiţiilor prev. de art. 148 lit. f) C. p. p.
Analizând actele dosarului şi încheierea recurată prin prisma motivelor recurate, cât şi din oficiu sub toate aspectele de drept şi de fapt în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. 3 C. p. p., Curtea a constatat că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit art. 148 alin. 1 C. p. p., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prev. de art. 143 C. p. p. şi există unul dintre cazurile prev. de art. 148 alin. 1 lit. a)-f) C. p. p.
Art. 143 C. p. p. prevede că măsura reţinerii poate fi luată numai după ascultarea inculpatului în prezenţa apărătorului dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.
Curtea constată că Tribunalul a reţinut existenţa acestor indicii temeinice însă s-a limitat la a enumera mijloacele de probă, pe care le-a preluat din referatul procurorului, fără a le analiza şi fără a motiva ce anume rezultă din fiecare mijloc de probă enumerat, care să fie reţinut ca indiciu sau probă, conform art. 143 C. p. p.
Propunerea de a arestare preventivă s-a formulat de către Parchet reţinându-se că inculpatul G.C. este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 136 din Legea nr. 295/2004, art. 279 alin. 1 C. p. şi art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. p., constând în aceea că în ziua de
18.09.2008 a tras cu un pistol cu glonţ deţinut ilegal într-un autoturism în care aflau trei persoane, cu intenţia de a-i suprima viaţa lui B.V., în aceleaşi împrejurări fiind depistat că deţine, fără drept, în propriul autoturism, o sabie, în condiţii ce ar fi putut pune în primejdie viaţa, integritatea corporală a persoanelor, sau putea tulbura liniştea publică.
Din probele administrate până în acest moment în cursul urmăririi penale, Curtea a apreciat că nu este îndeplinită condiţia prev. de art. 143 C. p. p., nerezultând acele indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele penale pentru care este cercetat.
între inculpat şi partea vătămată există un conflict vechi, situaţia conflictuală dintre cei doi degenerând şi determinând cercetarea acestora în mai multe dosare atât în calitate de inculpaţi, cât şi părţi vătămate, alături şi de alte persoane, partea vătămată din prezenta cauză fiind la rândul său cercetată în stare de libertate în dosarul nr. 93/P/2008, ca inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la tentativă de omor calificat prev. de art. 25 rap. la art. 20 rap. la art. 174 şi la art. 175 lit. a), b), e) şi i) C. p., partea vătămată fiind G.C., inculpatul din prezenta cauză, faptă pretins săvârşită anterior faptei prezente, la data de 30.07.2007.
Din procesul-verbal de interceptare a convorbirilor telefonice, Curtea nu a reţinut existenţa unor discuţii semnificative care să ateste că inculpatul ar fi fost prezent la data şi locul efectiv al faptei, simpla referire ale inculpatului sau a părţii vătămate la o împuşcătură care nu este concret plasată în timp şi spaţiu nu poate fi reţinută ca relevantă, şi aceasta cu atât mai mult cu cât interceptarea convorbirilor s-a efectuat jrmare a cererii inculpatului, în urma conflictului anterior, când a pretins că, la rândul său, a fost victima unei tentative de omor din partea părţii vătămate.
Din declaraţiile martorilor audiaţi, Curtea nu şi-a putut forma convingerea că rezultă suficiente indicii temeinice care să ducă la presupunerea că inculpatul ar fi săvârşit fapta.
Inculpatul a negat constant atât prezenţa sa la locul incidentului cât mai ales orezenţa sa la momentul săvârşirii faptei, iar martorii audiaţi au dat declaraţii contradictorii. Astfel, doi dintre aceştia, care se aflau în curtea în care se arată că a intrat inculpatul conducând autoturismul, au precizat iniţial că l-au văzut şi recunoscut oe inculpat, au văzut şi auzit zgomot specific unei împuşcături căci se aflau poziţionaţi astfel încât ar fi putut auzi un asemenea zgomot, vizibilitatea fiind una adecvată observării persoanelor din autoturism. Martorul G.A. a declarat însă ulterior că nu a văzut dacă inculpatul era cel care conducea maşina, precizând doar că a observat maşina, pe care a recunoscut-o ca fiind cea a inculpatului, însă nu ştie dacă nculpatul se afla în autoturism pentru că nu l-a văzut, iar declaraţia anterioară a fost dată la sugestia poliţiei.
Ceilalţi doi martori care se aflau într-un depozit în curte, au declarat că distanţa la care se afla autoturismul inculpatului era de 200 m faţă de poziţia lor, însă nu aveau posibilitatea de a auzi şi nici nu au auzit zgomot de împuşcătură pentru că era jn zgomot foarte puternic în depozitul unde se aflau.
46 CURTEA DE APEL BUCUREŞTI
-==-----—-—---î_
Martorul M.T. a declarat iniţial că a recunoscut autoturismul condus de inculpat şi pe inculpat, însă ulterior a revenit, precizând că într-adevăr a văzut maşina, însă s-a ascuns de frică, auzind doar un zgomot ca de împuşcătură.
Curtea observă aşadar că martorii au dat declaraţii contradictorii, schimbându-şi depoziţiile într-un interval scurt de timp, niciunul dintre aceştia neavând o poziţie constantă care să îl plaseze pe inculpat la momentul şi locul faptei.
Pe de altă parte, Curtea a constatat că nu s-au depus la dosar dovezi cu privire la existenţa în posesia inculpatului a unei arme, similare cu cea care a fost folosită la împuşcătură, nu s-a dovedit că acesta ar fi deţinut anterior o astfel de armă. De asemenea, Curtea a constatat că urme de împuşcătură au fost prelevate atât de pe degetele inculpatului, cât şi de pe cele ale părţii vătămate, partea vătămată neputând oferi nici-o explicaţie plauzibilă cu privire la acest aspect, deşi praful de împuşcătură a fost constatat în zonele degetelor mare şi index, ceea ce nu s-ar fi putut întâmpla doar dacă ar fi indicat locul găsirii glonţului, fiind evident aşadar că a tras anterior cu arma.
Nu în ultimul rând, Curtea constată că propunerea de arestare preventivă s-a formulat pentru infracţiunea de tentativă de omor, însă împuşcătura a fost efectuată în oglinda autoturismului, deşi se pretinde că asupra părţii vătămate s-a tras de la o distanţă foarte mică, de lângă autoturism, în măsura în care s-ar fi urmărit uciderea părţii vătămate prin împuşcare, este puţin probabil că s-ar fi ţintit oglinda maşinii, partea vătămată fiind ieşită din autoturism.
Reţinând că din toate probele administrate nu s-au conturat indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârşit faptele penale (având în vedere aici şi declaraţia inculpatului care arată că la 15-15,30 - când s-au petrecut faptele - se afla într-un alt loc, aspect confirmat de martorii care pot fi însă desigur, pro cauza, dar care nu poate fi ignorat în contextul lipsei oricărei probe contrare), Curtea constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art, 143 C. p. p. şi, în consecinţă, apreciază că recursul inculpatului este fondat, condiţiile prev. de art. 148 C. p. p. nemaifiind analizate faţă de neîndeplinirea condiţiilor prev. de art. 143 C. p. p.
Pentru acest motiv, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. p. p., a admis recursul inculpatului, a casat încheierea recurată şi în fond, rejudecând a respins ca nefondată propunerea de arestare preventivă a Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi a dispus punerea de îndată în libertate a recurentului inculpat, dacă nu este arestat în altă cauză.
