Omorul deosebit de grav. Tâlhăria. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi. Pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor
| Comentarii |
|
- Cod penal: art. 64 alin. 1 lit. a) şi b), art. 116, art. 174-176, art. 211
Omorul deosebit de grav se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi atunci când a fost săvârşit în vreuna dintre următoarele împrejurări:
a) prin cruzimi;
b) asupra a două sau mai multor persoane;
c) de către o persoană care a mai săvârşit un omor;
d) pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării sau piraterii;
e) asupra unei femei gravide;
f) asupra unui magistrat, poliţist, jandarm ori asupra unui militar, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora;
g) de către un judecător sau procuror, poliţist, jandarm sau militar, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora.
Tâlhăria care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Conform art. 116 C. p., când persoana condamnată la pedeapsa închisorii de cel puţin un an a mai fost condamnată pentru alte infracţiuni, dacă instanţa constată că prezenţa acesteia în localitatea unde a săvârşit infracţiunea sau în alte localităţi constituie un pericol grav pentru societate, poate lua faţă de această persoană măsura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localităţi anume determinate prin hotărârea de condamnare.
(Decizia nr. 103 din 30.04.2009, Secţia I-a penală)
Prin sentinţa penală nr. 331 din 24 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a ll-a penală, în temeiul art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. i), art. 176 alin. 1 lit. d) C. p., a fost condamnat inculpatul G.B. la pedeapsa închisorii de 20 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav.
în temeiul dispoziţiilor art. 65 alin. 2 C. p., raportat la art. 176 alin. 1 teza finală
C. p., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. p., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.
în temeiul dispoziţiilor art. 211 alin. 2 lit. b) şi c) şi alin. 21 lit. b) C. p., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, în formă agravată.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. p. şi art. 35 alin. 1 C. p., s-a dispus ca inculpatul G.B. să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 de ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. p.
în temeiul dispoziţiilor art. 71 C. p., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. p., pe durata executării pedepsei principale.
Conform art. 350 alin. 1 C. p. p., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, iar potrivit dispoziţiilor art. 88 C. p., s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reţinerii şi arestării preventive de la 13.04.2008 la zi.
în temeiul dispoziţiilor art. 14 C. p. p., raportat la art. 346 alin. 1 C. p. p., cu referire la art. 998 şi 999 C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul G.B. la plata sumei de 40.000 lei daune morale şi 510 lei daune materiale către partea civilă P.S.
Conform art. 118 lit. e) C. p., s-a dispus confiscarea specială a sumei de 250 lei, dobândită de inculpat prin săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
în temeiul dispoziţiilor art. 191 alin. 1 C. p. p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 9300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în fapt, că în seara de 20 martie 2008, în jurul orei 20°°, victima P.E., în vârstă de 38 ani, a plecat de la locul de muncă - Centrul de Pregătire a Pompierilor „General de Brigadă Corneliu Stoicheci”, cu sediul în Şos, Căţelu, Sectorul 3, îndreptându-se către Gara de Nord, de unde intenţiona să ia trenul pentru a merge la locuinţa sa din satul Dârza, com. Crevedia, Jud. Dâmboviţa.
Victima a pierdut însă ultimul tren, din seara de 20 martie 2008, şi s-a hotărât să aştepte următorul tren către casă, tren care pleca în jurul orei 500 (în data de 21.03.2008), astfel că a rămas în zona Gării de Nord.
în seara de 20.03.2008, inculpatul G.B., însoţit de martorul B.S., s-a deplasat în parcul situat în faţa Gării de Nord, unde cei doi au consumat băuturi alcoolice.
Şi victima P.E. s-a deplasat în acelaşi parc, unde s-a întâlnit cu inculpatul G.B. şi cu martorul B.S., consumând băuturi alcoolice împreună cu aceştia.
Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, între inculpat şi victimă a izbucnit un conflict verbal, moment în care martorul B.S. a părăsit acest parc, fără a se mai întoarce.
în continuare inculpatul G.B. şi victima P.E. au încetat acest conflict, s-au mutat pe o altă bancă (situată în partea de sud-est a parcului, în apropierea clădirii Ministerului Transporturilor şi a ieşirii din parc către str. Gării) şi au continuat să consume băuturi alcoolice.
în aceste împrejurări, pe fondul consumului băuturilor alcoolice, inculpatul G.B. s-a înarmat cu o bară metalică şi - acţionând cu intenţia de a deposeda victima de bunuri - a lovit-o pe aceasta, în mod repetat, cu bara metalică în cap, cauzându-i leziuni cerebrale grave, în urma cărora victima a decedat.
Apoi, inculpatul a deposedat victima de un telefon mobil marca Sony Ericsson şi un portofel conţinând aproximativ 1.000.000 de lei (vechi), înscrisuri şi cârduri bancare.
Bara metalică cu care inculpatul a lovit victima a fost aruncată de către acesta pe spaţiul verde din interiorul parcului, fiind găsită cu prilejul cercetării la fata locului.
După ce a ucis victima şi a deposedat-o de bunuri, inculpatul s-a deplasat pe str. Gării, apoi pe intrarea Luncani, ajungând astfel în Calea Griviţei, unde în parcarea situată în faţa Agenţiei de Voiaj C.F.R., acesta a aruncat înscrisurile şi cârdurile
găsite în portofelul victimei, păstrând acest portofel şi o sumă de bani (aproximativ 100 de lei noi) găsită în el.
De aici, inculpatul G.B. s-a deplasat pe str. Pupitrului nr. 29 unde locuia împreună cu concubina sa S.G., martorul I.B., fiul numitei G.K., (soră a inculpatului),
G.L._(mama inculpatului) şi G.C. (sora inculpatului).
în aceeaşi noapte, de 20/21.03.2008, în parcul situat în faţa Gării de Nord, inculpatul G.B., înarmat cu aceeaşi bară metalică cu care a lovit victima P.E., a adresat ameninţări martorului C.l. - faptă pentru care acesta din urmă nu a formulat plângere prealabilă.
în cadrul audierilor din cursul urmăririi penale, inculpatul G.B. a recunoscut comiterea infracţiunilor, descriind detaliat modalitatea în care a acţionat, încercând totuşi să diminueze gravitatea faptei şi gradul de vinovăţie. Astfel, inculpatul a arătat că victima i-a dat telefonul mobil (de culoare neagră, pe părţile laterale de culoare argintie şi cu cameră video), iar în momentul în care s-a îndepărtat spre ieşirea din parc, victima a început să alerge după el, cerându-i să-i înapoieze telefonul. Inculpatul a relatat că a găsit o bară de circa un metru lungime între nişte gunoaie, pe aleea parcului, bară pe care a ridicat-o şi s-a întors spre victimă. Aceasta, văzând că inculpatul a luat bara, s-a întors către banca unde anterior consumaseră băuturi alcoolice. Când i-a cerut să-i înapoieze telefonul, inculpatul l-a lovit pe P E. de două ori în zona capului cu bara, loviturile fiind aplicate din picioare, în partea lateral stânga a capului.
După ce victima a căzut jos, pe alee, chiar în dreptul băncii, inculpatul a relatat că l-a căutat în buzunare şi i-a luat din buzunarul interior al gecii un portofel. După aceea, a aruncat bara cu care lovise victima şi a ieşit din parc pe str. Gării, lângă clădirea Ministerului Transporturilor, mergând pe str. Gării, după aceea la stânga, pe Intrarea Luncani şi a ieşit în Calea Griviţei la Agenţia CFR. în parcarea din faţa agenţiei a căutat în portofelul sustras victimei şi a luat de acolo suma de 100 lei (o bancnotă), iar actele şi cârdurile le-a aruncat în parcare.
Inculpatul G.B. a efectuat o conducere în teren, indicând locul unde s-a aflat cu victima, locul săvârşirii infracţiunii, traseul parcurs după comiterea faptelor, iar în cadrul procedurii judiciare a reconstituirii, a arătat modalitatea concretă în care a comis faptele.
Instanţa fondului a reţinut că declaraţiile iniţiale ale inculpatului sunt expresia adevărului, întrucât, potrivit art. 62 C. p. p., acestea se coroborează întocmai cu constatările procesului-verbal de cercetare la fata locului, relevante fiind fotografiile judiciare efectuate cu aceasta ocazie, cu realitatea constatărilor obiective medicale consemnate în raportul medico legal de necropsie - care atestă lovirea cu corp dur la nivelul extremităţii cefalice, cu constatările procesului-verbal adresat la 21.03.2008 cu privire la documentele şi cârdurile bancare pe numele victimei găsite de Poliţia Comunitară Sector 1 în parcarea din faţa Agenţiei de bilete SNCFR din Calea Griviţei, Sector 1, relevante fiind fotografiile judiciare efectuate la faţa locului.
Aceste declaraţii date de inculpat într-un moment apropiat de cel al descoperirii infracţiunii se coroborează şi cu declaraţiile martorului B.S. date în ambele faze procesuale.
Totodată, inculpatul a recunoscut dintr-o planşă fotografică conţinând obiecte similare, bara metalică găsită la faţa locului, bară metalică pe care s-au evidenţiat urme de sânge uman având profilul genetic al victimei P.E., aşa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică nr. 757032 din 9.06.2008 al Inspectoratului General al Poliţiei Române - Institutul de Criminalistică.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost dovedită şi prin coroborarea faptelor şi împrejurărilor ce rezultă din declaraţiile martori audiaţi în ambele faze procesuale.
Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că probele administrate în cauză directe şi concludente adevărului stabilesc, dincolo de orice dubiu, că inculpatul G.B. este autorul infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
A concluzionat instanţa de fond că - în drept - faptele inculpatului G.B. care, în noaptea de 20/21.03.2008, în parcul situat în faţa Gării de Nord din Bucureşti, Sector 1, cu scopul de a deposeda de bunuri, a aplicat victimei P.E. lovituri repetate asupra capului, cu o bară metalică, care au condus la deces, apoi a deposedat victima de un telefon mobil marca Sony Ericsson şi un portofel conţinând suma de 100 lei (RON), precum şi înscrisuri şi cârduri bancare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor calificat şi deosebit de grav şi tâlhărie în forma agravată, prevăzute şi pedepsite de art. 174, art. 175 lit. e) şi de art. 176 lit. d) C. p., respectiv de art. 211 alin. 2 lit. b) şi c) şi alin. 21 lit. b) C. p., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. p.
Amplul material probator administrat a evidenţiat în mod concret modalitatea în care inculpatul a acţionat, ca autor al infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav în scopul de a tâlhări victima, scop ce a fost nu numai urmărit, ci şi efectiv realizat, luarea şi punerea în executare a hotărârii infracţionale de a ucide victima fiind luată cu scopul de a păstra telefonul mobil al victimei, iar apoi agresiunea asupra victimei fiind comisă în scopul ascunderii tâlhăriei.
Aşadar, fapta inculpatului de a ucide victima în condiţiile arătate întruneşte atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, prev. şi ped. de art. 174, art. 175 lit. i) şi de art. 176 lit. d) C. p., şi a celei de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. b) şi c) şi alin. 21 lit. b) C. p., săvârşită în concurs real, potrivit art. 33 lit. a) din acelaşi cod.
Potrivit concluziilor raportului medico-legal nr. A3/489/2008 al Institutului Naţional de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici”, moartea lui P.E. a fost violentă, aceasta datorându-se hemoragiei meningocerebrale, consecinţa unei fracturi cominutive de craniu, în cadrul unui traumatism cerebral.
Leziunile traumatice constatate (plăgi contuze, infiltrat sanguin epicranian, fractură cominutivă de craniu, hemoragie meningee, hematom subdural, contuzie corticală) s-au putut produce prin lovire cu corp dur la nivelul extremităţii cefalice, urmate de cădere şi lovire de corp/plan dur.
între leziunile traumatice şi cauza medicală a decesului există legătură de cauzalitate, moartea putând data din 21.03.2008. Totodată, s-a mai stabilit că sângele victimei conţinea 1,10 gr.%0 alcool etilic.
Din ansamblul împrejurărilor concrete în care inculpatul a acţionat, rezultă atât scopul special urmărit de inculpat, şi anume săvârşirea unei tâlhării, inculpatul suprimând cu intenţie viaţa victimei pentru a crea condiţiile favorabile comiterii tâlhăriei, în plan subiectiv acţionând cu intenţie directă, având reprezentarea realizării, prin săvârşirea omorului a scopului urmărit care a fost şi efectiv realizat.
împotriva acestei soluţii, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul G.B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie
Parchetul critică hotărârea primei instanţe, sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate - solicitând majorarea cuantumului - şi al neaplicării dispoziţiilor art. 116 alin. 2 şi 4 C. p.
Inculpatul, prin apelul său, a arătat că - faţă de circumstanţele reale şi cele personale - în cauză se impunea aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai blând.
Analizând sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Bucureşti, şi verificând apelurile declarate în cauză, precum şi probele aflate la dosar, Curtea a constatat şi reţinut că apelul Parchetului este fondat, fapt pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. p. p., a fost admis, s-a desfiinţat în parte sentinţa şi s-a reţinut cauza spre judecare.
în ceea ce priveşte apelul inculpatului, Curtea a reţinut că acesta este nefondat, fapt pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. p. p., a fost respins ca atare.
Sentinţa penală nr. 331 din 24 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a ll-a penală, este nelegală.
Considerentele de fapt şi de drept avute în vedere de Curte la pronunţarea acestei decizii sunt următoarele:
Inculpatul G.B. a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de omor calificat deosebit de grav, prev. şi ped. de art. 174 alin. 1 raportat la art. 176 alin. 1 lit. i), art. 176 alin. 1 lit. d) C. p., la o pedeapsă de 20 de ani închisoare, iar în temeiul disp. art. 211 alin. 2 lit. b) şi c) şi alin. 21 lit. b) C. p., la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie în formă agravantă.
în conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi ale art. 35 alin. 1 C. p., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 de ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. p.
După cum se poate observa din dispozitivul sentinţei apelate, instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală, avându-se în vedere că aceasta nu i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) C. p., pentru fiecare pedeapsă principală, în condiţiile prevăzute de art. 71
C. p.
Astfel fiind, Curtea, rejudecând cauza dedusă judecăţii, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) C. p., pentru fiecare pedeapsă principală aplicată: de 20 ani şi respectiv 10 ani închisoare, în condiţiile prev. de art. 71 C. p.
Referitor la netemeinicia sentinţei, invocată în motivele de apel ale Parchetului, şi anume pedepsele aplicate inculpatului fiind greşit individualizate şi nefiind de natură a realiza scopul preventiv-educativ, Curtea constată că această critică este nefondată, instanţa de fond, aplicând inculpatului pedepse corespunzătoare, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. p. şi, respectiv, de art. 52 C. p.
Sentinţa instanţei de fond este criticabilă şi sub aspectul neaplicării dispoziţiilor art. 116 alin. 2 şi alin. 4 C. p., inculpatul având domiciliul în judeţul Mureş, iar în municipiul Bucureşti acesta a fost depistat vagabondând, neavând ocupaţie, mijloace legale de subzistenţă sau familie. Astfel că, pentru preîntâmpinarea altor fapte prevăzute de legea penală, se impunea interzicerea dreptului inculpatului de a se afla pe raza municipiului Bucureşti, pe o perioadă determinată de timp.
Curtea a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata arestului preventiv de la 13 aprilie 2008, la zi, făcând astfel aplicaţia art. 88 C. p. şi a art. 350 C. p. p.
în ceea ce priveşte apelul inculpatului, prin care acesta a solicitat redozarea pedepsei aplicate, Curtea a constatat că instanţa de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului, a stabilit corect situaţia de fapt, iar pedepsele aplicate inculpatului au fost juste, în raport de gradul de pericol social al faptelor comise de inculpat şi de urmările acestora, astfel în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. p. p., apelul inculpatului a fost respins.
