Probele şi mijloacele de probă. Lămurirea cauzei prin probe. Probele şi aprecierea lor
| Comentarii |
|
- Cod procedură penală: art. 62, art. 63
Potrivit art. 62 şi 63 C. p. p., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, constituind probă - în spiritul legii penale - orice elemente de fapt care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei.
(Sentinţa nr. 315 din 03.11.2009, Secţia I-a penală)
Prin plângerea înregistrată la această instanţă la data de 4 august 2009, petentul D l. a criticat, în temeiul art. 2781 C. p. p., rezoluţia din 5 iunie 2009, adoptată de procuror, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, faţă de intimatul G.I.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave (art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 C. p.) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C. p ).
în motivarea acestei plângeri, petentul susţine, în esenţă, că a fost indus în eroare de intimat cu prilejul încheierii şi executării contractului de asistenţă juridică.
Examinând actele dosarului, Curtea reţine că, prin rezoluţia din 5 iunie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul G.I.C., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 215, art. 290 şi de aii. 193 C. p.
Pentru a adopta această soluţie, Parchetul a arătat că din actele premergătoare efectuate nu au rezultat indicii privind săvârşirea de către avocatul G.I.C. a vreunei manopere de inducere în eroare asupra persoanei vătămate D.l. Faptul că între client şi avocat au apărut neînţelegeri cu privire la cuantumul onorariului şi la modul de plată a acestuia nu poate avea decât semnificaţia unui litigiu civil referitor la interpretarea clauzelor contractului de asistenţă juridică.
A reţinut Parchetul că declaraţiile făptuitorului şi ale persoanei vătămate nu pot fi apreciate decât în condiţiile art. 69, respectiv art. 75 C. p. p., iar faptele şi celelalte împrejurări care rezultă din ansamblul actelor premergătoare efectuate nu confirmă faptul că persoana vătămată a avut o reprezentare eronată a realităţii la momentul semnării contractului de reprezentare, creată prin orice mijloc de către apărătorul său.
De asemenea, reţine Parchetul că, din declaraţia executorului judecătoresc G.L. şi urmare a verificării conţinutului dosarului de executare deschis la cererea creditorului G.I.C., rezultă că primul exemplar, original, al contractului de asistenţă juridică nu a fost prezentat executorului, în susţinerea cererii de executare silită.
Conform declaraţiei făptuitorului G.I.C., în situaţia în care contractul de asistenţă juridică se referă la o cauză importantă, obişnuieşte să facă o fotocopie a originalului pentru că hârtia autocopiativă a exemplarului 2 care rămâne în carnet nu este întotdeauna lizibilă, iar exemplarul original îl înmânează clientului. Aceeaşi procedură a urmat-o şi în cazul persoanei vătămate D.l.
Parchetul a subliniat şi faptul că, urmare a confruntării efectuate între martorul S.S. şi avocatul G.I.C., a rezultat că martorii persoanei vătămate se aflau într-o altă cameră, la distanţă de biroul în care susţine persoana vătămată că s-au purtat discuţiile. Chiar dacă martorii au putut să perceapă frânturi din discuţiile care se purtau în biroul situat în acelaşi imobil şi chiar au văzut parţial desfăşurarea evenimentelor, declaraţiile acestora nu pot înlătura - fără niciun dubiu, prezumţia de nevinovăţie, întrucât, faţă de modul în care relaţiile avocatului cu clientul său s-au desfăşurat, toate persoanele audiate sunt de acord că avocatul G.I.C. i-a acordat asistenţă juridică persoanei vătămate în mai multe cazuri şi niciunul dintre martori nu poate preciza concluzia la care au ajuns părţile cu privire la onorariul de succes. De asemenea, s-a reţinut şi faptul că plata onorariului de succes este întotdeauna supusă unei condiţii suspensive, astfel că remiterea sumei de 2000 de euro la momentul încheierii contractului nu poate duce la concluzia certă că părţile nu au convenit şi un onorariu de succes.
Cu privire la fapta prevăzută de art. 290 C. p., Parchetul a reţinut că, în lipsa exemplarului original al contractului, elementul material al laturii obiective şi elementul subiectiv al laturii subiective nu pot fi dovedite cu certitudine.
Pentru fapta prevăzută de art. 193 C. p., Parchetul a arătat că se impune neînceperea urmăririi penale, întrucât plângerea prealabilă a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de art. 284 C. p. p.
însă, prin plângerea formulată la instanţă, petentul arată cu privire la infracţiunea de înşelăciune, că Parchetul a ignorat împrejurarea că prin plângerea iniţială, s-a susţinut inducerea în eroare cu privire la clauzele contractuale prin utilizarea unui mijloc fraudulos (falsificarea contractului de asistenţă juridică prin inserarea unei clauze neconvenita anterior), iar nu prin apariţia unor neînţelegeri cu privire la cuantumul onorariului şi modalitatea de plată.
Potrivit art. 62 şi 63 C. p. p., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, constituind probă, în spiritul legii penale, orice elemente de fapt care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei.
Cum, în speţă, petentul invocă neepuizarea întregului material probator, respectiv neefectuarea expertizei grafoscopice care să aibă drept scop stabilirea existenţei vreunei fapte prevăzute de legea penală, Curtea a constatat că este în spiritul dispoziţiilor menţionate efectuarea unei expertize grafoscopice, chiar şi pe exemplarul 2 al contractului de asistenţă juridică, aflat la Biroul executorului judecătoresc, prin aceasta epuizându-se toate activităţile de natură a duce la aflarea adevărului.
Faţă de aceste considerente, în conformitate cu art. 2781 alin. 8 lit. b) C. p. p., Curtea a admis plângerea formulată de petentul D l. şi, pe cale de consecinţă, va desfiinţa rezoluţia din 5 iunie 2009, pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, în sensul dispunerii efectuării unei expertize grafoscopice pe exemplarul nr. 2, material autocopiant, aflat în arhiva Biroului Executori judecătoreşti, reprezentând contract de asistenţă juridică dintre intimatul avocat G.I.C. şi petentul D.I., având ca obiect principal stabilirea cu certitudine a aspectului incriminat de petent, menţiunea din contract privind adăugarea clauzei speciale sau orice alte modificări făcute de intimat şi la ce dată (anterior, odată, posterior înregistrării acestuia).
