Mijloace de probă. Înşelăciune. Compatibilitatea între calitatea de parte vătămată şi ascultarea în calitate de martor.
| Comentarii |
|
Depoziţia, indiferent că a fost făcută de un martor stricto sensu, de un coinculpat, sau de o parte vătămată, dacă este susceptibilă să întemeieze, într-un mod substanţial condamnarea inculpatului, constituie o mărturie acuzatorie. CEDO.
Hotărârea în cauza Vidal c. Belgiei
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, Sentinţa nr. 128 din 15 noiembrie 2013, extrase
S-a arătat de către inculpatul L. că [...] prin rechizitoriu a introdus în calitate de părţi civile persoanele care au achitat efectiv banii către el şi către Agenţia C. şi nu pe titularii antecontractelor de vânzare-cumpărare, care figurează ca martori, ceea ce a determinat un calcul nelegal al prejudiciului.
Instanţa în primul ciclu procesual a păstrat această calitate a părţilor, în care de altfel i-a şi audiat.
Inculpata B.N. învederează că, Curtea în primul ciclu procesual trebuia să recurgă la corecta calificare a calităţii părţilor, după care, să-i audieze şi să analizeze judicios depoziţiile acestora.
Se susţine că, dacă sumele plătite cu titlu de avans provin din veniturile comune ale soţilor, rezultă că ambilor li s-a creat un prejudiciu, astfel că, au calitatea de părţi vătămate.
Nu este legal, pe cale de consecinţă procedeul procurorului, împărtăşit de curte, de a considera pe unul dintre soţi parte civilă, iar pe celălalt, martor, fiind evident că au interesul de a-şi susţine reciproc pretenţiile.
Aşa fiind, se solicită înlăturarea declaraţiilor martorilor B.I.F.- soţia părţii vătămate B.A.L.; N.A. - soţul părţii vătămate N.L.; P.A. - soţia părţii vătămate P.A.; P.M.- soţia părţii vătămate P.F. sau, neluarea lor în considerare ca şi declaraţii de parte vătămată sau civilă la interpretarea probelor.
Pe de altă parte, unele persoane care au declarat că, sumele de bani achitate cu titlu de avans sau comision le aparţin, greşit au fost introduse şi audiate în cauză ca părţi vătămate şi nu ca martori, câtă vreme nu sunt titulari de antecontracte. Acestea sunt cazurile numiţilor B.G., C.A.C., L.P., S.I., O.A., S.L., S.A. şi R.G..
De asemenea, în cazul titularului de antecontract D.M.V., atât plângerea penală cât şi constituirea de parte civilă s-a făcut de către mama acesteia, D.M.M., care susţine că suma avansată îi aparţine. Nefăcându-se dovada provenienţei banilor, inculpaţii susţin că D.M.M. are calitate de martor şi nu de parte vătămată. Aşa fiind, se impune în opinia inculpaţilor, înlăturarea depoziţiilor părţilor vătămate B.G., C.A., L.P., S.I. şi D.M.M., întrucât au fost ascultaţi greşit în calitate de părţi vătămate şi civile, când, în realitate erau martori.
[...]
O altă obiecţiune a inculpaţilor a fost aceea că unele părţi vătămate au fost ascultate în calitate de martori, iar cei care în realitate erau martori, au dobândit prin rechizitoriu şi sentinţa 62/2011 a Curţii de Apel Cluj, calitatea de părţi civile, ceea ce a afectat legalitatea şi temeinicia soluţiei dispuse în speţă. În legătură cu aceste susţineri, Curtea reţine următoarele:
Este de precizat că atât în considerentele, cât şi în dispozitivul actului de sesizare, unele părţi vătămate au fost menţionate ca având calitatea de martori, datorită împrejurării că inculpaţii L., B. şi C. în faza de urmărire penală le-au restituit sumele încasate cu titlu de avans antecontract de vânzare-cumpărare şi comision de intermediere, iar acestea nu s-au mai constituit părţi civile, dorind să participe în proces în calitate de martori.
Curtea reţine că infracţiunea de înşelăciune este una de prejudiciu şi se consumă în momentul efectuării plăţii de către victimă, în favoarea inculpatului. Împrejurarea că inculpaţii L., B. şi C. după încasarea banilor de la părţile vătămate, la un interval de timp mai scurt sau mai lung, le-au restituit acestora sumele preluate cu titlu de avans, nu are nicio relevanţă cu privire la consumarea infracţiunii de înşelăciune şi nici cu privire la pierderea de către victime a calităţii de părţi vătămate.
Mai mult, potrivit art.75 C.proc.pen., declaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente, sunt enumerate în cadrul capitolului II al Codului de procedură penală, intitulat “mijloacele de probă”, şi ele pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în speţă. Tot ca mijloace de probă, alături de declaraţiile părţilor vătămate sunt indicate în Codul de procedură penală şi declaraţiile martorilor conform art.78.
Ceea ce este relevant de fapt, în prezentul dosar, este îndeplinirea scopului procesului penal reglementat în art.1 C.pen., acela de a stabili corect întreaga activitate infracţională derulată de cei trei inculpaţi, dacă aceasta constituie sau nu o faptă penală, dacă a afectat ordinea de drept prin consecinţele produse şi dacă în final se poate sau nu dispune restabilirea situaţiei anterioare, comiterii infracţiunilor de care au fost învinuiţi.
Corespunde realităţii că în unele situaţii, prin rechizitoriu, iar prima instanţă prin dispozitivul sentinţei, a introdus în cauză în calitate de părţi civile, nu pe titularii antecontractelor de vânzare-cumpărare, ci pe părinţii acestora, care au efectuat plata în mod real către inculpaţii L., B. şi C., dar această împrejurare nu are nicio relevanţă sub aspectul judicioasei soluţionări a cauzei, câtă vreme din probele de la dosar rezultă că este vorba de membrii aceleiaşi familii, cu un patrimoniu comun şi care se gospodăresc în acest sens. Acest aspect nu poate fi remediat de către Curte, cu ocazia rejudecării dosarului, deoarece sentinţa instanţei de fond nu a fost atacată cu recurs, decât de către trei părţi civile (care nici nu au invocat acest motiv în calea de atac), condiţii în care nu li se poate crea acestora o situaţie mai grea, în lipsa promovării unei căi ordinare de atac, transformându-li-se de către magistrat calitatea de victimă în cea de martor, fiind înlăturaţi astfel de la beneficiul unor despăgubiri civile care le-au fost deja acordate prin sent.pen.62 din 16 mai 2011 a Curţii de Apel Cluj.
Mai mult, problema de drept invocată de inculpaţi a fost tranşată deja, atât prin soluţii din practica judiciară naţională (sentinţa penala nr.1487/24.10.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cât şi din cea europeană. Astfel, Curtea Europeană subliniază că
termenul „martor” are în sistemul Convenţiei, un sens „autonom”.(Hotărârea Vidal împotriva Belgiei din 22.04.1992 şi Luca împotriva Italiei).
Astfel, din moment ce o depoziţie, indiferent că a fost făcută de un martor stricto sensu, sau de un coinculpat, sau de o parte vătămată, este susceptibilă să întemeieze, într-un mod substanţial condamnarea inculpatului, ea constituie o mărturie acuzatorie, iar garanţiile prev.de art. 6 par.1 din Convenţie îi sunt aplicabile. (cauza Ferrantelli şi Santangelo contra Italiei din 7.08.1996)
Mai mult, nu s-au încălcat cu nimic dispoziţiile legale, privind administrarea probelor, în situaţia când, în cazul unor familii, procurorul şi prima instanţă, pe unul dintre soţi l-a audiat în calitate de parte vătămată, iar pe celălalt ca martor, procedeul nefiind interzis de Codul de procedură penală.
S-a probat că sumele plătite cu titlu de avans proveneau din veniturile comune ale soţilor, dar tocmai de aceea, câtă vreme nu se puteau constitui ambii, ca parte civilă pentru aceeaşi sumă, rezultând o dublă despăgubire, au fost ascultaţi, în mod diferit, unul ca parte civilă şi unul ca martor.
Nu se poate afirma, că prin acest procedeu soţii şi-au susţinut reciproc pretenţiile nelegitime, câtă vreme valoarea pagubei suferită de fiecare familie, rezultă fără echivoc, din actele scrise ataşate dosarului (facturi, chitanţe), astfel că probele testimoniale au avut rolul de a atesta, conţinutul şi condiţiile de încheiere a antecontractelor de vânzare-cumpărare şi a convenţiilor de intermediere a acestora.
Aşa fiind, se vor păstra ca valide şi vor constitui mijloace de probă, declaraţiile martorilor B.I.F.-soţia părţii vătămate B.A.L.; N.A.-soţul părţii vătămate N.L.; P.A.-soţia părţii vătămate P.A.; P.M.-soţia părţii vătămate P.F., alături de cele ale soţilor lor, părţile vătămate menţionate mai sus.
în legătură cu aserţiunea că, persoanele care au achitat avansul şi comisionul de intermediere, au fost introduse greşit în dosar şi audiate ca părţi vătămate, de către procuror şi prima instanţă şi nicidecum în calitate de martori, deoarece nu sunt titularii antecontractelor de vânzare-cumpărare, astfel că se impune neluarea lor în considerare în procesul aprecierii probelor, Curtea reţine următoarele:
> Astfel, inculpata B.N. P. susţine că numitul B.G. a fost introdus prin rechizitoriu în calitate de parte vătămată şi civilă, calitate păstrată şi de prima instanţă, în care a şi fost audiat, deşi avea calitatea de martor.
Verificându-se aceste susţineri, Curtea constată că nu sunt reale.
Prin actul de sesizare, calitatea de parte civilă o are B.I., titularul antecontractului de vânzare-cumpărare, ataşat dosarului, calitate păstrată şi de către prima instanţă, lui B.I. fiindu-i acordate despăgubirile civile prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti. B.G., prin dispozitivul rechizitoriului, cât şi în instanţă, a avut calitatea de martor. Corespunde realităţii că partea civilă B.I., lucrând în Spania, l-a împuternicit pe fratele său B.G. să-i reprezinte interesele în faţa organelor judiciare, prin procura nr.8 din 7.01.2008. Prin urmare, procurorul şi instanţa au stabilit că parte civilă este B.I., titularul antecontractului de vânzare-cumpărare, căruia Curtea i-a şi acordat daunele materiale solicitate, B.G. având calitate de martor, în care a şi fost audiat, astfel că depoziţiile acestora constituie mijloace de probă valide, care vor fi interpretate prin coroborare cu celelalte probe ataşate cauzei.
> în privinţa numitului C.A.C., Curtea reţine următoarele:
Titularul antecontractului de vânzare-cumpărare în această cauză, este C.A., tatăl lui C.A.C..
Plângerea penală împotriva inculpaţilor, la Parchet, a fost formulată de partea civilă C.A..
Prin procura judiciară autentificată sub nr. 2649 din 28.06.2007, partea civilă C.A. l-a împuternicit cu puteri depline, pe fiul său C.A.C., să-i reprezinte interesele în calitate de parte vătămată şi civilă în faţa organelor judiciare.
Aşa fiind, procurorul l-a introdus în dispozitivul rechizitoriului, pe C.A.C., ca parte civilă, dar Curtea l-a ascultat, ca martor. Cu toate acestea, instanţa i-a obligat pe cei 3 inculpaţi în solidar, la despăgubiri civile către C.A.C.-audiat ca martor, în speţă.
Procedeul instanţei este legal, deoarece a apreciat că fiul -C.A.C. - acţionând ca reprezentant al părţii civile C.A., în baza procurii date de acesta şi pentru a pune în executare mai uşor hotărârea judecătorească, este parte civilă, cum de altfel, a considerat şi procurorul, figurând în această calitate în dispozitivul sentinţei.
Această împrejurare, a ascultării sale ca martor, cu toate că în hotărârea judecătorească apare ca parte civilă, în baza procurii date de tatăl său, nu are nicio relevanţă sub aspectul judicioasei soluţionări a speţei, câtă vreme din probele de la dosar, rezultă că este vorba de membrii a aceleiaşi familii, cu un patrimoniu comun şi care se gospodăresc în acest sens.
Ceea ce este cu adevărat important, este faptul că inculpaţii, au produs o pagubă substanţială în patrimoniul comun al familiei C., rămasă nerecuperată, fiind mai puţin relevant, dacă, parte civilă este tatăl sau fiul, câtă vreme, acestia se gospodăresc împreună.
> Referitor la numitul L.P., Curtea reţine următoarele:
Prin dispozitivul rechizitoriului, acesta a fost introdus de către procuror, în calitate de martor. Titular al antecontractului de vânzare-cumpărare este fiica sa, L.B.L..
Prima instanţă, l-a audiat însă pe L.P., ca parte vătămată şi civilă, fila 233 Vol.VIII instanţă, întrucât acesta în calitate de părinte, a plătit avansul pentru L.B., care la şi împuternicit, în acest scop.
Prin urmare, prima instanţă, a apreciat că banii aparţinându-i numitului L.P. şi acesta plătindu-i inculpaţilor, ba mai mult, având şi împuternicire de la fiica sa, în acest sens, are calitatea de parte civilă.
Procedeul instanţei nu a fost greşit, deoarece şi în acest caz, fiind vorba de un patrimoniu comun, al aceleiaşi familii, paguba se situează în interiorul său, ba mai mult, adevărata parte civilă împuternicindu-l să-i reprezinte interesele, a preluat calitatea sa, astfel că în mod judicios, au fost obligaţi inculpaţii în solidar, să-i achite daune materiale, părţii civile L.P..
> In privinţa numitului S.I., tatăl lui S.D.I.,
Curtea reţine că ambii au fost introduşi în rechizitoriu în calitate de martori, calitate păstrată şi de către prima instanţă, cu ocazia audierii, criticile în sensul că au fost ascultaţi ca părţi civile, deşi erau martori, nefiind fondate.
Chiar dacă iniţial, la 20.01.2006 S.D. a înregistrat o pagubă în patrimoniu, prin plata sumei de 5.300 euro către inculpaţi, cu titlu de avans antecontract şi comision şi ar fi avut calitatea de parte civilă, Curtea reţine că la 12.09.2006, prin cesiunea contractului în favoarea lui D.M.V., şi-a recuperat banii de la aceasta, renunţând la calitatea de parte
civilă, dorind să fie audiat ca martor, calitate în care a şi fost ascultat de procuror şi judecător.
> Referitor la D.M.M., Curtea reţine că aceasta alături de fiica sa D.M.V., au fost introduse prin dispozitivul rechizitoriului, în calitate de părţi civile, calitate în care a fost ascultată şi de Curte.
Titularul antecontractului este D.M.V., dar aceasta, prin procură specială, a împuternicit-o pe mama sa, D.M., să-i reprezinte interesele în instanţă şi în faţa procurorului.
Prin sentinţa instanţei de fond, D.M. are calitatea conferită şi de procuror, aceea de parte civilă.
Prin plângerea penală formulată împotriva inculpaţilor, D.M.M. s-a constituit parte civilă, atât în nume propriu, cât şi în numele celei ce a împuternicit-o, astfel că instanţa de fond i-a conferit ca şi procurorul, în mod legal, calitatea de parte civilă.
Aşa fiind, prima instanţă a apreciat că banii aparţinându-i lui D.M.M., aceasta achitându-i inculpaţilor, ba mai mult, fiind şi împuternicită de către fiica sa, în acest scop, are calitatea de parte civilă şi nu de martor.
Procedeul instanţei nu a fost greşit, deoarece şi în acest caz, fiind vorba de un patrimoniu comun, al aceleiaşi familii, paguba se situează în interiorul său, ba mai mult, adevărata parte civilă împuternicind-o să-i reprezinte interesele, a preluat calitatea sa, astfel că în mod judicios, au fost obligaţi inculpaţii în solidar, să-i achite daune materiale, părţii civile D.M.M..
> Referitor la partea civilă O.A. C., se constată că procurorul a introdus-o în această calitate în dispozitivul rechizitoriului, fiind titulara a antecontractului de vânzare-cumpărare, iar mama sa O.M., a fost audiată în calitate de martoră de către Curtea de Apel Cluj în Vol.X fila 67. Curtea nu a putut-o audia în calitate de parte civilă, aceasta aflându-se în străinătate.
Prin sentinţa primei instanţe, i-au fost acordate lui O.A. C. despăgubiri civile, constatându-se că a împuternicit-o pe mama sa să o reprezinte în faţa instanţei.
Prin urmare, corect a fost introdusă în cauză în calitate de parte civilă O.A. de către procuror, ca titulară de antecontract, menţinută în această calitate şi de către instanţă, acesteia i-au fost acodate şi daunele materiale suferite, mama sa având calitate de martor.
> Referitor la partea civilă S.V., împuternicit al numitei S.L. M., Curtea reţine următoarele:
Prin dispozitivul rechizitoriului, acesta a fost introdus de către procuror, în calitate de parte civilă. Titular al antecontractului de vânzare-cumpărare este fiica sa, S.L. M..
Prima instanţă, l-a audiat însă pe S.V., ca parte civilă, fila 342 Vol.VIII instanţă, întrucât acesta în calitate de părinte, a plătit avansul pentru S.L. M., care l-a şi împuternicit, în acest scop.
Prin urmare, prima instanţă, a apreciat că banii aparţinându-i numitului S.V. şi acesta plătindu-i inculpaţilor, ba mai mult, având şi împuternicire de la fiica sa, în acest sens, are calitatea de parte civilă.
Procedeul instanţei nu a fost greşit, deoarece şi în acest caz, fiind vorba de un patrimoniu comun, al aceleiaşi familii, paguba se situează în interiorul său, ba mai mult, adevărata parte civilă împuternicindu-l să-i reprezinte interesele, a preluat calitatea sa,
astfel că în mod judicios, au fost obligaţi inculpaţii în solidar, să-i achite daune materiale, părţii civile S.V..
> Referitor la partea civilă S.A. (actualmente T.A.), se constată că procurorul a introdus-o în această calitate în dispozitivul rechizitoriului, fiind titulară a antecontractului de vânzare-cumpărare, iar mandatara sa, P.L., a fost audiată în calitate de martoră de către Curtea de Apel Cluj în Vol.VIII fila 204. Prima instanţă a audiat-o pe S.A. în calitate departe civilă în Vol.IX fila 350.
Prin sentinţa primei instanţe, i-au fost acordate lui S.A. despăgubiri civile, constatându-se că a împuternicit-o pe P.L. să o reprezinte în faţa instanţei.
Prin urmare, corect a fost introdusă în cauză în calitate de parte civilă S.A., ca
titulară de antecontract de către procuror, menţinută în această calitate şi de către Curte, acesteia i-au fost acordate şi daunele materiale suferite, P.L. având calitate de martor.
> Referitor la partea civilă R. G., se constată că procurorul a introdus-o în această calitate în dispozitivul rechizitoriului, fiind titulară a antecontractului de vânzare-cumpărare, iar Curtea a audiat-o în această calitate la fila 339 din Vol.VIII.
Prin sentinţa primei instanţe, i-au fost acordate lui R.G. despăgubiri civile, în calitate de parte civilă.
Prin urmare, corect a fost introdusă în cauză în calitate de parte civilă R.G. de
către procuror, ca titulară de antecontract, menţinută în această calitate şi de către
instanţă, acesteia i-au fost acordate şi daunele materiale suferite.
în sinteză, tuturor declaraţiilor părţilor vătămate, civile şi ale martorilor, li se va recunoaşte caracterul de mijloace de probă valide, conform art. 64 C.p.p. şi care, prin coroborare cu probele ştiinţifice, vor sta la baza hotărârii judecătoreşti ce se va pronunţa.
Criticile invocate de către inculpaţi, legate de corecta calificare juridică a calităţii părţilor, din acest dosar, nu sunt fondate pentru motivele pe larg expuse, dar pe de altă parte, acest aspect nu poate fi remediat de către Curte, cu ocazia rejudecării dosarului, deoarece sentinţa instanţei de fond nu a fost atacată cu recurs, decât de către trei părţi civile (care nici nu au invocat acest motiv în calea de atac), condiţii în care nu li se poate crea acestora o situaţie mai grea, în lipsa promovării unei căi ordinare de atac, transformându-li-se de către magistrat calitatea de victimă în cea de martor, fiind înlăturaţi astfel de la beneficiul unor despăgubiri civile care le-au fost deja acordate prin sent.pen.62 din 16 mai 2011 a Curţii de Apel Cluj.
întocmit,
Judecător Delia Purice
