Infracţiuni de fals. Elemente constitutive. Falsul material în înscrisuri oficiale. Fals intelectual. Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Uz de fals
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, Sentinţa nr. 128 din 15 noiembrie 2013, extras
Infracţiunile de fals în înscrisuri sunt prevăzute în al III-lea capitol al Titlului VII din partea specială a Codului Penal.
Faptele incriminate sub denumirea de „infracţiuni de fals” constituie o categorie bine particularizată şi extrem de variată în sfera vastă a acţiunilor socotite ca fiind social periculoase. Faptele de fals aduc o gravă atingere adevărului şi încrederii care trebuie să determine formarea şi desfăşurarea relaţiilor dintre oameni.
Ceea ce este specific pentru grupul infracţiunilor de fals în înscrisuri şi le diferenţiază de alte fapte de denaturare a adevărului este împrejurarea că înşelarea încrederii publice se realizează prin produsul activităţii infracţionale (înscrisuri). Pe de altă parte, în cadrul acestui grup de infracţiuni, ceea ce se incriminează este alterarea adevărului în cuprinsul unor entităţi (documente) privite în ele însele ca acte care trebuie să se bucure de o încredere deplină, neştirbită, având, juridic, însuşirea de a servi ca probă a adevărului pe care îl exprimă.
Pentru ca un înscris, oficial sau sub semnătură privată, falsificat să poată justifica răspunderea penală pentru săvârşirea unei infracţiuni de fals, este necesar ca acel înscris să prezinte anumite caracteristici.
Mai întâi, este necesar ca înscrisul să aibă valoare probatorie. Ceea ce legea ocroteşte împotriva unei alterări sau unei falsificări nu este scrierea, semn fără valoare prin el însuşi, şi nici forma unui act, ci încrederea datorată scrierii şi actului. În acest fel, în orice legislaţie penală există nu numai o afinitate strânsă, dar şi o corelaţie între sistemul probator şi sistemul falsului. Orice fals în înscrisuri presupune alterarea sau falsificarea unui înscris, care poate da naştere, la persoanele cărora le va fi prezentat, unei convingeri contrare realităţii sau care, cu alte cuvinte, poate servi ca probă. În literatura de specialitate se admite, că obiectul material al infracţiunii de fals în înscrisuri poate consta şi într-un înscris care, fără să fi fost întocmit într-un scop probator, este apt să servească drept probă.
Pentru existenţa infracţiunii de fals în înscrisuri nu interesează nici natura scrierii asupra căreia poartă acţiunea interzisă de lege (manuscrisă, tipărită, dactilografiată, litografiată, sau imprimată în orice alt mod), nici materia pe care sunt imprimate literele (hârtie, pergament, pânză), nici procedeele tehnice de falsificare.
în al doilea rând, este necesar ca înscrisul falsificat să aibă semnificaţie juridică, sau, cu alte cuvinte, în raport cu conţinutul său, să poată genera consecinţe juridice. Au semnificaţie juridică numai acele înscrisuri - instrumente - care au fost întocmite pentru a crea, modifica sau a stinge un drept sau un raport juridic.
Infracţiunile de fals se săvârşesc cu vinovăţie sub forma intenţiei directe sau indirecte, adică făptuitorul trebuie să îşi fi dat seama de natura şi urmările faptei sale şi să fi dorit producerea acestora (intenţie directă) sau să le fi acceptat (intenţie indirectă).
Infracţiunile de fals se consumă în momentul realizării acţiunii de denaturare a adevărului, de falsificare, folosire a înscrisului falsificat, în măsura în care această acţiune este de natură să producă consecinţe juridice.
> Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 Cod penal)
Textul art. 288 Cod penal este, sub aspectul elementului material al laturii obiective, cel mai explicit din întregul titlu consacrat infracţiunilor de fals. Se precizează în mod expres că acţiunea de falsificare poate fi săvârşită prin contrafacerea (confecţionarea prin imitare) scrierii sau a subscrierii unui înscris oficial sau prin alterarea (modificarea) lui în orice mod.
Contrafacerea scrierii stricto senso înseamnă plăsmuirea, adică confecţionarea prin imitare a unui înscris identic cu cel oficial. Plăsmuirea se poate realiza prin diferite procedee cum ar fi copierea, reproducerea, decuparea, trucarea fotografică sau cu alte mijloace sofisticate de copiere.
în interpretare lato senso, contrafacerea scrierii înseamnă a reproduce conţinutul pe care îl are în mod obişnuit un asemenea înscris adevărat, respectiv confecţionarea unui înscris similar cu cel oficial, iar nu numai imitarea scrierii manuscrise a conţinutului său, deoarece în prezent contrafacerea se realizează cel mai adesea prin imprimarea mecanică, cu maşina de scris sau tipografică, ori cu mijloace electronice sau sisteme de imprimare pe calculator. De aceea, fostul Tribunal Suprem, fiind chemat să se pronunţe asupra problemei dacă plăsmuirea în întregime a unui înscris oficial cade sau nu sub incidenţa art. 288 Cod penal, a fost îndreptăţit să dea o soluţie afirmativă şi să arate că „contrafacerea poate fi totală, când autorul plăsmuieşte înscrisul în întregime ori completează fără drept un formular care devine astfel original, sau parţială, acest din urmă mod de falsificare constând de cele mai multe ori în semnarea falsă a pretinsului emitent”.
Operaţiunea de plăsmuire poate fi totală sau parţială. Jurisprudenţa a statuat că „pentru existenţa infracţiunii, este irelevant dacă s-a falsificat actul în forma lui originală sau copia legalizată a acestuia, important fiind ca actul să constituie un înscris oficial”.
Contrafacerea subscrierii înseamnă aplicarea unei semnături care dă aparenţa că este a celui îndrituit să semneze. în literatura de specialitate se admite că există „contrafacerea subscrierii şi atunci când inculpatul aplică pe un înscris propriul său nume şi propria sa semnătură, pentru a face să se creadă că actul a fost semnat de altă persoană care poartă acelaşi nume, iar cei care nu cunosc semnătura legitimă acordă credibilitate actului semnat în acest fel”.
Nu interesează dacă este vorba de semnătura unei persoane reale sau imaginare, dacă se reproduce semnătura originală sau se semnează fictiv. Ceea ce este important este ca semnătura să aibă aparenţa uneia autentice, adică a celui care trebuia în realitate să semneze înscrisul.
Alterarea presupune a denatura, adică a modifica, a schimba, a transforma ceva într-un mod contrar realităţii. Alterarea unui înscris oficial înseamnă modificarea materială a conţinutului (textului) său prin transformare sau schimbare a conţinutului unui înscris oficial existent, prin adăugiri, ştersături, modificări de litere, cifre, cuvinte, fraze, semne de punctuaţie sau date aplicate pe acesta sau prin aducerea în stare de ilizibilitate a unor părţi din înscrisul oficial (pătare, decolorare).
Falsul în înscrisuri se comite prin alterare ori de câte ori „în corpul unei scrieri se adaugă, se şterge, sau se îndreaptă o frază, un cuvânt, o literă, în aşa fel încât se schimbă sensul unei dispoziţii ori i se denaturează substanţa, precum şi atunci când corpului unei scrieri i se substituie altul, fie înlăturând primele caractere, cu ajutorul unor procedee chimice sau mecanice, fie adaptând deasupra o altă hârtie, fie chiar aducând şi aşezând în partea de jos a corpului unei scrieri false o semnătură nealterată”.
Pentru existenţa elementului material al falsului este suficientă săvârşirea uneia dintre aceste acţiuni. Acţiunea de falsificare va constitui element material al laturii obiective a infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale doar în măsura în care vor fi îndeplinite două cerinţe esenţiale: înscrisul să facă parte din categoria celor oficiale, iar în al doilea rând, înscrisul oficial falsificat să fie susceptibil să producă consecinţe juridice.
Astfel, sunt înscrisuri oficiale actele scrise ce provin de la organizaţiile arătate în art. 145 Cod penal, care fac parte din actele de procedură scrisă şi de documentare sau care aparţin unei astfel de organizaţii. Înscrisurile emanate de la autorităţi sunt, de regulă, acte date în circulaţie (de ordin extern), fiind remise fie altor autorităţi (organizaţii), fie unor persoane îndreptăţite să le primească. În categoria înscrisurilor ce emană de la o instituţie publică intră acele acte care, fiind alcătuite de acestea, sunt apoi transmise în cadrul activităţii lor legale, fie altor instituţii publice, fie unor persoane particulare.
Sunt considerate înscrisuri oficiale nu numai exemplare originale, ci şi copiile legalizate sau certificate pentru conformitate ale acestora, când sunt susceptibile a produce consecinţe juridice. Cerinţa esenţială este îndeplinită în caz de falsificare a unei copii, chiar dacă nu există înscrisul original, fiind suficient că, respectiva copie, dacă ar fi fost adevărată şi necontrafăcută, ar fi produs consecinţe juridice.
Actele autentice, chiar şi atunci când privesc raporturi juridice particulare, sunt considerate înscrisuri oficiale, datorită forţei probante dobândite şi încrederii publice pe care ele o inspiră ca efect al autentificării.
Pentru ca înscrisul oficial falsificat să fie susceptibil de a produce consecinţe juridice în cazul când ar fi folosit, înseamnă ca produsul acţiunii de plăsmuire sau de modificare, adică actul rezultat în urma falsificării, trebuie să fie un înscris cu valoare probatorie şi cu semnificaţie juridică. Cerinţa este îndeplinită în momentul în care înscrisul falsificat are aparenţa unui act veritabil, adică are însuşirile unui înscris oficial adevărat şi ar putea, prin folosire, produce aceleaşi efecte ca şi cel din urmă.
Pentru aceasta, nu este însă necesar ca asemănarea lui cu înscrisul real să fie perfectă, fiind suficient ca el să pară veridic. Pentru existenţa laturii obiective a infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale este necesar ca acţiunea de falsificare să aibă ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială ocrotită de lege prin realizarea unui înscris care prezintă aparent toate însuşirile unui act oficial autentic.
Aşa cum se arată în jurisprudenţa instanţei supreme „împrejurarea că înscrisurile falsificate nu au produs efectiv consecinţe juridice nu este de natură să înlăture pericolul pe care îl prezintă simpla lor plăsmuire”. Forma de vinovăţie_cu care se comite infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale este intenţia directă sau indirectă. Consumarea infracţiunii se produce în momentul când executarea acţiunii de falsificare a fost încheiată şi s-a produs urmarea imediată prin realizarea unui înscris oficial fals, care prezintă aparenţa unui înscris autentic şi prin aceasta o stare de pericol pentru încrederea acordată înscrisurilor oficiale şi aptitudinea de a produce consecinţe juridice.
Aşa cum se arată în jurisprudenţa instanţei supreme „ceea ce legea ocroteşte, în primul rând, prin sancţionarea falsului în înscrisuri este un interes public şi anume încrederea ce trebuie să se acorde fiecărui înscris generator de consecinţe juridice; alterarea adevărului într-un atare înscris constituie o atingere adusă acestei încrederi”. În acelaşi sens se precizează că „actele ce emană de la instituţiile publice, sunt acte oficiale; ca atare, falsificarea lor se încadrează în prevederile art. 288 Cod penal.
Aceeaşi instanţă supremă învederează că „acela care întrebuinţează un act public pe care el însuşi l-a falsificat se face vinovat de infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale şi de uz de fals, în concurs real”.
În prezenta cauză, infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale precum şi cele vizând falsificarea înscrisurilor sub semnătură privată au fost comise de către inculpatul L.M.S. prin contrafacerea scrierii ori alterarea mai multor înscrisuri oficiale emise de instituţii publice: Primăria Cluj-Napoca, Consiliul Judeţean Cluj, Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj, Spitalul de Boli Infecţioase Cluj, ori de notari publici, în vederea producerii de consecinţe juridice în cadrul manoperelor dolosive de inducere şi menţinere în eroare a părţilor vătămate: Contract de asociere şi vânzare cumpărare din 11.10.2005, autentificat la notar Public S.R., încheiat între SC E.R. SRL reprezentată arh. M.L. şi P.A. CNP ...; Certificat de urbanism nr. 4022/28.07.2006pentru SC B.E.T.; Autorizaţie de construire nr. 1250/12.12.2006 pentru SC E.P. SRL TIMIŞOARA ; adresa nr. 17454/43/28.01.2008 a Primăriei Municipiului Cluj Napoca C.T.A.T.U.; Extras după coala funciară nr. 118043 privind terenul de pe str. P. nr. 10 şi schiţele aferente; autorizaţia de construire nr. 585 din 3.05.2005 emisă de Primăria Municipiului Cluj Napoca, privind imobil de locuinţe în Cluj Napoca str. P. nr. 14; extrasul CF nr. 4021, strada P. nr. 10, număr cadastral 246; 246/2/2; 247/2; extrasul de carte funciară numărul 118043 Cluj Napoca nr. cadastral 954/2 ; 947/2- teren strada P. 500 mp, L.M.S. în Asociere cu E. SRL Timişoara; „Plan de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate pentru imobilul de pe P., nr. 10”; adresa nr. 3098/20.03.2007 a Consiliului Judeţean Cluj; adresa - aviz ferm nr. 2023/10.10.2006 a Spitalului Clinic de Boli Infecţioase Cluj, acordul unic nr. 57307/4.12.2006 Primăria Municipiului Cluj Napoca ; acord unic nr. 5407/04.10.2007 Primăria Municipiului Cluj Napoca, precum şi a mai multor înscrisuri sub semnătură privată şi anume proiect imobiliar comercial civil C4S2/2005, str. L.P., nr. 10 Cluj Napoca, proiectat de arh. M.L. şi desene, schiţe ale apartamentelor, prezentat părţilor vătămate/martorilor, direct sau prin intermediul reprezentantelor agenţiei imobiliare; Memoriul tehnic M213/2007, înscris folosit la Primăria municipiului Cluj-Napoca la dosarul nr. 51617/43/2007 în care a fost eliberat Certificatul de Urbanism nr. 3213/04.07.2007; Memoriul tehnic - propunere amenajare servitute, lucrări de terasament teren, împrejmuiri, amenajare parcare, înscris folosit la Primăria municipiului Cluj-Napoca la dosarul nr. 23815/2007 în care a
fost eliberat Certificatul de Urbanism nr. 1494/10.04.2007; „ Notificare anexă a studiului geologic G09EP/2005 şi G 111/2006 - extras deviz fezabilitate DF 1 Rep/2006”, de care inculpatul s-a folosit la Primăria municipiului Cluj-Napoca la dosarul nr. 57307/2007 în care a fost eliberat Certificatul de Urbanism nr. 3435/31.07.2007; „documentaţie pentru obţinerea certificatului de urbanism, în vederea realizării unui imobil pe terenul de pe strada P. nr. 10”, înscris fals de care inculpatul s-a folosit la Primăria municipiului Cluj-Napoca la dosarul nr. 57307/2007 în care a fost eliberat Certificatul de Urbanism nr. 3435/31.07.2007; „Hotărâre S.C. R.E.P. SRL Caransebeş nr. 01/24.03.2008” „Act constitutiv actualizat al S.C. Con E. SRL Timişoara” din data de 24.03.2008, ,Act adiţional nr. 02/24.03.2008” înscrisuri de care s-a folosit la registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş Severin şi care au stat la baza modificărilor operate în Registrul Comerţului cu privire la denumirea, sediul, structura organizatorică a S.C. R.E.P. SRL Caransebeş devenită S.C. Con E. Timişoara ; „contractul de prestări servicii nr. 21/2005 din 5.02.2007 ce figurează încheiat între SC R.E.P. SRL reprezentată de L.M.S. şi inginer
S.C.S., cu CI seria KXnr. ... (persoană fictivă), de care s-a folosit în faţa poliţiştilor de la Poliţia municipiului Cluj-Napoca în ianuarie 2007.
De asemenea, Curtea reţine că inculpatul L.M.S. a falsificat tot prin contrafacere mai multe înscrisuri sub semnătură privată, plăsmuind „dovezi de restituire a banilor”, sub diverse denumiri „dispoziţie de plată, reziliere antecontract, anexa 5 antecontract”, uzând de bucăţi din alte documente semnate de părţi ( antecontracte, acte adiţionale, anexe la antecontracte, cereri de reziliere, fişe de consultanţă, notificări), pe care a imprimat astfel de menţiuni nereale, şi completând facturi cu sumele respective, cu menţiunile „restituire avans, stornare factură avans” şi chitanţe de „returnare avans”, pe care le-a postat pe site-ul firmei „E” şi de care s-a folosit pentru zădărnicirea aflării adevărului în prezenta cauză, pentru blocarea acţiunilor civile şi cu ocazia controalelor de specialitate din partea Gărzii Financiare - Secţia Timiş, Oficiul pentru Protecţia Consumatorului Timiş.
> Referitor la infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal,
Curtea reţine că aceasta se poate comite şi fără vinovăţie, în forma participaţiei improprii.
Astfel, în prezenta cauză, inculpatul L.M.S. în baza unei rezoluţii infracţionale unice, la cererile nr. 57307/20.07.2006 şi nr. 23815/21.03.2007 a anexat acte false prin care se identifica amplasarea imobilului în teritoriu, Cluj-Napoca str. P. nr.10, ceea ce a avut ca şi consecinţă emiterea certificatelor de urbanism nr. 3435/31.07.2007 şi nr. 1494/10.04.2007, conţinând menţiuni şi anexe cu date nereale, de către funcţionarii ce au acţionat fără vinovăţie, din cadrul Primăriei Cluj-Napoca şi, respectiv, la solicitările adresate Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, determinând în acest mod efectuarea de menţiuni nereale în evidenţa Registrului Comerţului, în baza hotărârii judecătorului delegat, conform încheierii nr. 2376/10.06.2008, fundamentată pe actele false folosite de inculpat (cu privire la denumirea, sediul, structura organizatorică a S.C. R.E.P. SRL Caransebeş devenită S.C. C.E. Timişoara).
Curtea reţine că potrivit practicii judiciare constante a instanţei supreme „existenţa infracţiunii de fals intelectual nu este condiţionată de un anumit mobil determinat sau de un anumit scop urmărit de infractor, odată ce inculpatul şi-a dat seama
că, săvârşind fapta, alterează adevărul pe care actul trebuia să îl exprime şi a voit sau a acceptat acest rezultat, indiferent de considerentele ce l-au determinat să acţioneze”.
Tot instanţa supremă a precizat că „fapta inculpatului de a determina, cu intenţie, pe funcţionarii dintr-o primărie, care nu cunoşteau realitatea, de a atesta, în acte oficiale, date necorespunzătoare adevărului, cu scopul de a-i fi eliberate documente favorabile acestuia, care să ateste posibilitatea lui de a edifica un imobil, pe un teren ce nu îi aparţinea în totalitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, comisă în condiţiile participaţiei improprii prevăzute în art. 289 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art.31 alin. 2 Cod penal”
> Referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.
290 Cod penal,
Curtea reţine că elementul material al laturii obiective presupune o acţiune de falsificare a unui înscris sub semnătură privată. Falsificarea înscrisului sub semnătură privată trebuie să se realizeze prin unul dintre modurile arătate în art. 288 Cod penal: contrafacerea scrierii şi subscrierii; alterarea înscrisului în orice mod.
Contrafacerea scrierii înseamnă imitarea, reproducerea frauduloasă a scrierii unui act, pentru a face să se creadă că scrierea, manuscrisă sau dactilografiată, astfel cum a fost imitată, este cea originală şi exprimă voinţa autorului actului. În cazul falsificării înscrisului prin contrafacere, esenţială este contrafacerea subscrierii, adică a semnăturii, deoarece ceea ce dă caracter veridic înscrisului sub semnătură privată constă tocmai în semnătura aflată pe el.
Alterarea constă în denaturarea conţinutului unui înscris adevărat, prin efectuarea unor adăugiri, înlocuiri sau ştersături de cifre, cuvinte sau fraze.
Săvârşirea faptei de falsificare a unui înscris sub semnătură privată nu poate fi concepută fără preexistenţa unei stări de fapt ori de drept pozitive ori negative, stare în detrimentul căreia se crează o probă falsă prin plăsmuirea sau alterarea unui înscris sub semnătură privată. Înscrisul sub semnătură privată fals ar fi inutil şi inofensiv dacă folosirea lui nu ar crea, contrar adevărului, o probă împotriva unei stări de fapt sau de drept existente. Starea de fapt sau de drept preexistentă în privinţa căreia se urmăreşte alterarea adevărului prin falsificarea înscrisului sub semnătură privată constituie situaţia premisă.
Pentru a constitui obiectul material al falsului în înscrisuri sub semnătură privată, un înscris trebuie să îndeplinească patru cerinţe esenţiale: a) să emane de la o persoană particulară, condiţie care este îndeplinită dacă înscrisul întocmit de o persoană privată este semnat şi datat de aceasta b) să fie producător de consecinţe juridice, adică să poată servi ca dovadă a conţinutului său, chiar dacă nu a fost întocmit în acest scop c) să aibă putere probatorie, adică să fie susceptibil de a proba faptul în dovedirea căruia este invocat d) să aibă semnificaţie juridică. Eficienţa juridică a clauzei falsificate trebuie examinată în raport cu destinaţia actului.
Curtea reţine că în literatura juridică se apreciază că data „în actele sub semnătură privată, este o menţiune generatoare de efecte de drept, deoarece constituie un element legal al acestora, a căror valabilitate poate depinde adesea de ziua în care au fost încheiate”.
În privinţa infracţiunii vizate de art. 290 Cod penal, Curtea reţine că aceasta există numai dacă, după falsificarea înscrisului sub semnătură privată, autorul falsului foloseşte
el însuşi înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane, dar cu finalitatea de a-l folosi.
Dacă înscrisul falsificat este folosit de către autorul falsului, uzul de fals este absorbit în conţinutul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi nu se va putea reţine ca infracţiune distinctă de uz de fals.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite (încrederea publică în valoarea probantă a înscrisurilor sub semnătură privată) decurgând din producerea efectivă a unui înscris sub semnătură privată cu aparenţa de înscris adevărat, care a fost folosit ori dat spre folosinţă. În cazul acestei infracţiuni, actul poate fi prezentat unei autorităţi sau unui particular, poate fi depus la o autoritate şi poate fi invocat în faţa acesteia.
Curtea reţine că nu este necesar ca înscrisul să fi fost folosit potrivit destinaţiei juridice, fiind suficient ca utilizarea lui să fie aptă a produce consecinţe juridice, chiar şi altele decât cele avute în vedere iniţial de autorul înscrisului.
Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care autorul falsului foloseşte înscrisul falsificat sau îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, moment în care se produce şi urmarea periculoasă. Infracţiunea are forma consumată indiferent dacă respectiva consecinţă juridică urmărită de inculpat a fost sau nu produsă.
În jurisprudenţa instanţei supreme se arată că „potrivit art. 290 Cod penal, infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată include, sub aspectul laturii obiective şi folosirea înscrisului falsificat de autor, cu cerinţa ca, pe linia laturii subiective, scopul urmărit de acesta să fie producerea unei consecinţe juridice. Prin urmare, această formă a infracţiunii de fals cuprinde şi folosirea actului, deci uzul de fals, motiv pentru care nu se pot reţine în concurs infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi cea de uz de fals”.
> Referitor la infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291
Cod penal, Curtea reţine că subiectul activ al acesteia poate fi însuşi autorul infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale sau de fals intelectual; sau orice altă persoană care foloseşte un înscris oficial falsificat; orice persoană, cu excepţia autorului falsului, care foloseşte un înscris sub semnătură privată falsificat.
Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiunea de folosire a unui înscris oficial sau sub semnătură privată, cunoscând că este fals.
Folosirea este acea acţiune prin care este întrebuinţat, utilizat, prezentat un înscris falsificat. Folosirea înscrisului fals trebuie să fie efectivă şi să privească un înscris neveridic, fals.
Acţiunea de folosire a înscrisului oficial sau sub semnătură privată falsificat realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute în art. 291 Cod penal, doar în măsura în care există situaţia premisă a preexistenţei unui înscris falsificat. Este necesar să fie îndeplinită şi cerinţa esenţială ca folosirea să fie executată în vederea producerii unei consecinţe juridice. Această cerinţă dă intenţiei caracterul de intenţie calificată şi marchează persistenţa acesteia în sensul că se manifestă atât în folosirea materială a înscrisului, cât şi la producerea urmării imediate ce decurge din atitudinea inculpatului care pretinde să fie luat în considerare înscrisul fals în rezolvarea unui caz concret.
Înscrisul fals folosit trebuie să aibă aptitudinea de a produce consecinţe juridice, adică a servi ca dovadă (probă) a conţinutului său aparent.
Şi în cauza prezentă, aşa cum se arată şi în literatura de specialitate de către Profesorul V.Dongoroz folosirea unor astfel de înscrisuri constituie înşelăciune atunci când a surprins buna credinţă a victimelor ”.
Pentru ca acţiunea de folosire a înscrisului fals să realizeze latura obiectivă a infracţiunii de uz de fals, urmarea imediată trebuie să constea în crearea unei stări de pericol pentru încrederea ce se acordă înscrisurilor oficiale sau sub semnătură privată şi pentru aflarea adevărului, şi deci pentru justa soluţionare a acţiunii sau cererii în susţinerea sau combaterea căreia se invocă înscrisul fals. Această urmare este implicită acţiunii incriminate şi se produce în momentul în care inculpatul pretinde ca acţiunea sau cererea să fie soluţionată în sensul înscrisului de care se foloseşte. Deci, folosirea materială trebuie să fie efectivă, adică să îi urmeze prevalarea juridică de înscrisul folosit.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe, fiindcă acela care a folosit înscrisul fals şi s-a prevalat de el, a realizat în mod evident urmarea imediată.
Forma de vinovăţie în cazul uzului de fals, este intenţia directă. Inculpatul, cunoscând că înscrisul este fals, îl foloseşte în vederea producerii de consecinţe juridice. În toate cazurile, inculpatul trebuie să cunoască împrejurarea că înscrisul folosit este falsificat. Latura subiectivă include şi scopul folosirii înscrisului fals în vederea producerii unei consecinţe juridice. Este vorba, aşadar, de o intenţie calificată prin scop -înşelarea victimelor - în speţa de faţă. Infracţiunea se consumă atunci când executarea acţiunii de folosire, prezentare, depunere sau invocare a înscrisului falsificat a fost dusă până la capăt şi s-a produs urmarea imediată, constând în crearea stării de pericol inerente acţiunii.
Curtea reţine că uzul de fals fiind o infracţiune instantanee, ea se consumă în momentul folosirii de către inculpat a înscrisului oficial ori sub semnătură privată, fals.
Conform practicii judiciare constante în materie, „în cazul uzului de fals, pentru existenţa vinovăţiei-intenţie calificată- se cere, pe de o parte, ca inculpatul să dorească a se folosi de înscrisul falsificat, ştiind că este fals, iar, pe de altă parte, prin săvârşirea faptei să urmărească producerea unei consecinţe juridice. În afara acestui scop, care este unul imediat, îndreptat către producerea unei urmări de drept, pentru existenţa infracţiunii nu interesează nici mobilul ce stă la baza activităţii infracţionale, nici scopul privind producerea unei urmări de fapt. Ca atare, infracţiunea de uz de fals există atunci când folosirea actelor falsificate s-a făcut pentru a produce consecinţe juridice”.
Potrivit literaturii de specialitate precum şi a practicii judiciare a instanţei supreme, atunci când „înşelăciunea este săvârşită prin folosirea unui înscris oficial sau sub semnătură privată, cunoscând că acest înscris este fals, constituie atât infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin.2 Cod penal cât şi infracţiunea prevăzută de art. 291 Cod penal”.
Raportat la infracţiunile de fals comise de către inculpatul L.M.S. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (ca mijloc fraudulos) ori pentru ascunderea acestei infracţiuni sau pentru a înlesni sau asigura sustragerea de la răspundere penală sau civilă, Curtea reţine că acestea constau în falsificarea următoarelor documente:
1. Proiect imobiliar comercial civil C4S2/2005, str. L.P., nr. 10 Cluj-Napoca, proiectat de arhitect M.L. şi desene, schiţe ale apartamentelor, contrafăcut de către
inculpatul L.M.S., ce nu deţine titlul de arhitect dobândit în condiţiile Legii nr. 184/2001, înscrisuri de care inculpatul, direct sau prin intermediul inculpatei B.N.P. şi inculpata C.M. S., s-a folosit pentru inducerea şi menţinerea în eroare a părţilor vătămate, pentru a le determina să încheie antecontracte sau acte de rezervare a unor apartamente, individualizate pe baza acestor schiţe, şi cu referiri la obţinerea autorizaţiei de construire conform acestui proiect. ( vol. XIII) u.p.
2. Contract de asociere şi vânzare-cumpărare din 11.10.2005, ce figurează autentificat la Notar Public S.R., act încheiat între S.C. E.R. SRL reprezentată de arhitect M.L. şi P.A.CNP .... Din datele comunicate de notarul S.R. (vol. XIII), declaraţia martorei P.L. (vol. XVI, f. 1-5) reiese că antecontractul a fost încheiat doar în 24.02.2006 cu inculpatul; datele comunicate de notarul ce a autentificat donaţia terenului de către fostul proprietar P.I. către fiica sa P.L. ce l-a înstrăinat inculpatului, relevă că acest act este contrafăcut şi că în realitate nu a fost vorba de nicio asociere între inculpat şi fostul asociat.
3. Certificat de urbanism nr. 4022/28.07.2006pentru SC B.E.T. - act contrafăcut pe care inculpatul l-a prezentat părţilor vătămate, direct sau prin intermediul reprezentantelor agenţiei imobiliare C.G.;
4. Autorizaţie de construire nr. 1250/12.2006 pentru SC E.P. SRL TIMIŞOARA privind imobil de locuinţe cu regim de înălţime S+P+22E, corp 1, 2, 3 -act contrafăcut pe care inculpatul l-a prezentat părţilor vătămate şi la care a făcut referire în discuţiile cu acestea;
5. Extras după coala funciară nr. 118043 privind terenul de pe str. P. nr. 10 şi al schiţelor aferente acesteia eliberate de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară - Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj, în care inculpatul a adăugat menţiuni necorespunzătoare realităţii, trecând în plus şi parcela „ nr. 947/3 în suprafaţă de 1.200 mp”(pe foaia de avere A) precum şi pe foaia de proprietate B) în ceea ce priveşte înscrierea „intrat 7495/30.06.2006 Consiliul Judeţean Cluj, drept de servitute asupra 946 pe culoarul 946/2/2 cu suprafaţă de 500 mp”, prezentând o foaie de sarcini în alb, în ciuda menţiunilor înscrise în foaia de sarcini originală, înscrisuri (copie coală a cărţii funciare nr. 118043 şi plan de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate ce figurează eliberate la data de 22.02.2007, respectiv emise sub nr. de înregistrare 11756 /E3 din 2006 ) de care inculpatul a uzat anexându-le la cererile depuse la Primăria Municipiului Cluj-Napoca, pentru emiterea certificatului de urbanism, „amenajare acces pe teren, servitute” conform extraselor CF şi respectiv cererilor pentru emiterea certificatului de urbanism „lucrări de construire şi instalaţii aferente acestora la Centrul creştin luteran, spaţii birouri şi consiliere” înregistrate sub nr. 23815/43/21.03.2007 şi respectiv sub nr. 51617/43/21 iunie 2007, pentru a face dovada că deţine o suprafaţă de teren mult mai mare decât cea pe care o avea în proprietate în realitate (de 1.700 mp în loc de 500 mp) precum şi asupra presupusei existenţe a unui drept de servitute constituit de suprafaţa de 500 mp proprietatea Consiliului Judeţean Cluj. Aceste aspecte nereale sunt preluate şi în memoriile tehnice prezentate Primăriei Municipiului Cluj Napoca în ceea ce priveşte suprafaţa disponibilă pentru edificarea construcţiei şi proiectul pentru aceasta;
6. Falsificarea, prin alterare, a autorizaţiei de construire nr. 585 din 3.05.2005 emisă de Primăria Municipiului Cluj-Napoca, la cererea nr. 28637/2005 formulată de
A.C. şi A.P.M., privind imobil de locuinţe în Cluj-Napoca str. P. nr. 14 , număr cadastral
15981 Cluj-Napoca număr top. 954/2 cu valabilitate pe 12 luni de la data emiterii, despre care Primăria Municipiului Cluj-Napoca a comunicat că este în prezent expirată, beneficiarul executând până la 3.12.2008 (data sesizării Curţii) doar nişte săpături, falsificată de inculpatul L. prin înscrierea menţiunilor privind prelungirea valabilităţii „de la data de 13.04.2006 până la data de 3.04.2008, cu contrafacerea semnăturilor funcţionarilor din cadrul Primăriei, înscrierea de menţiuni privind achitarea taxei de 80 lei conform chitanţei nr. 100337/2006’, înscris falsificat de care inculpatul L. s-a folosit atât în faţa organelor de control, prezentându-l în faţa inspectorilor OPC Timiş, conform procesului-verbal nr. 69/732/16.08.2007 cât şi în faţa părţii vătămate C.V.C., pe care a determinat-o să semneze un act adiţional la contractul iniţial, în data de 5.10.2007, privind promisiunea de vânzare a unui apartament ce urma să fie construit într-un imobil de pe str. P. nr. 14 ;
7. falsificarea, prin contrafacere, a „contractului de prestări servicii nr. 21/2005 din 5.02.2007 ce figurează încheiat între SC R.E.P. SRL reprezentată de L.M.S. şi inginer S.C.S., cu CI seria KXnr. ... ( persoană fictivă), privind obţinerea de avize şi certificate necesare şantierelor şi autorizaţiilor de proiecte construcţii, înscris falsificat de care inculpatul s-a folosit în faţa poliţiştilor de la Poliţia Municipiului Cluj-Napoca în ianuarie 2007, în contextul plângerilor penale formulate împotriva sa şi a descoperirii caracterului fals al certificatului de urbanism nr. 4022/28.07.2006, pentru a transfera în sarcina acestei persoane fictive responsabilitatea vizând dobândirea acestui act oficial fals, realizând tergiversarea cercetărilor.
8. falsificarea, prin contrafacere, a adresei nr. 17454/43/28.01.2008 a Primăriei Municipiului Cluj-Napoca C.T.A.T.U., completată cu menţiuni nereale, prin care încerca să justifice neobţinerea autorizaţiei şi avizelor necesare începerii construcţiei, doar datorită unor pretinse piedici existente la nivelul Primăriei (în raport cu persoana sa şi discriminarea pe motive religioase), înscris falsificat de care inculpatul s-a folosit atât în faţa clienţilor ce au contractat apartamente, inclusiv prin postarea pe site-ul E., cât şi în cadrul unui control efectuat de Garda Financiară - Secţia Timiş, anexat notei explicative a acestuia din data de 29.07.2008 şi la care se face referire în nota de control nr. 502763/30.07.2008, şi inclusiv în cadrul unei sesizări prin e-mail adresată Direcţiei Naţionale Anticorupţie;
9. falsificarea, prin contrafacere, a extrasului CF nr. 4021, strada P. nr. 10, număr cadastral 246; 246/2/2; 247/2; privind teren intravilan Cluj-Napoca şi servitute de acces purtând număr cerere 113044/16 decembrie 2007, înscris de care inculpatul s-a folosit în faţa arhitectului R.Z. şi care a fost depus la dosarul privind „proiect PUZ +PUD P. 10”, întocmit de către arhitect R.Z. în numele SC T.I. SRL Cluj-Napoca şi ale cărei date nereale au fost avute în vedere la întocmirea proiectului;
10. falsificarea prin contrafacere a extrasului de carte funciară numărul 118043 Cluj-Napoca număr cadastral 954/2; 947/2- teren strada P. 500 mp, L.M.S. în Asociere cu
E. SRL Timişoara, înscris fals pe care inculpatul l-a prezentat şi l-a predat martorului C.A. căruia i-a arătat oferta imobiliară de pe P. nr. 10, în cadrul solicitării de promovare a produsului de către martor, ca agent imobiliar;
11. falsificare, prin contrafacere, a „Planului de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate pentru imobilul de pe P., nr. 10”, prin copierea impresiunilor de ştampile ale Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj, ale referentului T.B., ale arhitectului B.G., înscris de care inculpatul s-a folosit atât la
Primăria Municipiului Cluj-Napoca, anexându-l documentaţiei de urbanism, cât şi în faţa părţilor vătămate, cărora l-a prezentat direct sau prin intermediul reprezentantelor agenţiei imobiliare C.G.;
12. falsificarea, prin alterare, a adresei nr. 3098/20.03.2007 a Consiliului Judeţean Cluj în care a fost adăugat la final un paragraf cu menţiunea „Construcţia propusă cu regimul 2D+P+16E+Mpe terenul 947/2, 947/3, de D-voastră va păstra o distanţă de 4 m faţă de limita de proprietate; în calitate de vecinătate Consiliul Judeţean este de acord cu construirea acesteia”, înscris de care s-a folosit inculpatul L., prezentându-l arhitecţilor Z.R., B.G., arătându-l părţilor vătămate, direct sau prin intermediul reprezentantelor agenţiei imobiliare C.G..
13. falsificarea prin contrafacere a adresei nr. 2023/10.10.2006 a Spitalului Clinic de Boli Infecţioase Cluj, Consiliul de Administraţie şi Director privind „aviz ferm vizând trecerea drumului de servitute a terenului cu număr top 947/2” prin care se atribuie în folosinţă pe o perioadă nelimitată, terenul cu o suprafaţă de 500 mp cu număr top 946/2/2, inculpatului M.S. L., în vederea construirii drumului de acces la terenul cu nr. top 947/2, înscris de care s-a folosit, prezentându-l arhitecţilor R.Z., B.G., arătându-l părţilor vătămate, direct sau prin intermediul reprezentantelor agenţiei imobiliare C.G.;
14. falsificare prin contrafacere a acordului unic nr. 57307/4.12.2006 a Primăriei Municipiului Cluj-Napoca pentru „ Centrul de locuinţe, Consiliul Luteran, ansamblu Corp 1,2,3 , regim de înălţime , conform PUD, cu S+D+P+16E+M’, de care inculpatul L. s-a folosit prezentându-l părţilor vătămate, direct sau prin intermediul reprezentantelor agenţiei imobiliare C.G.;
15. falsificare, prin alterare, a acordului unic nr. 5407/04.10.2007 al Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, privind lucrări de „acces auto, culoar pietonal (drum de servitute)”, act completat doar ca proiect „martor” de către această instituţie, şi căruia pentru a-i conferi forţă juridică, inculpatul L. i-a aplicat impresiunile ştampilelor contrafăcute (găsite la percheziţie) cu menţiunile „Consiliul Local Cluj-Napoca” şi cu imitarea semnăturii primarului Emil Boc, act fals pe care inculpatul l-a folosit, prezentându-l arhitecţilor R.Z., B.G. şi părţilor vătămate, ori postându-l pe site-ul firmelor sale.
16. falsificarea, prin contrafacere, de ştampile cu impresiuni ce le imită pe cele emise, în mod legal, de către o instituţie publică sau instituţie de interes public din categoria celor enumerate de art. 145 C.pen., şi anume: cu menţiunile „Consiliul Local mun. Cluj, jud. Cluj” ( o ştampilă ); „V.M.V. *INGINER VERIFICATOR PROIECTE* ROMÂNIA MLPAT nr. 02066 B1; Cc ; D; E; F;” ( o ştampilă) şi „T.I.I *INGINER VERIFICATOR PROIECTE *ROMÂNIA MLPAT nr. 1315 A1, A2, A3 ” (2 bucăţi) - de genul celor emise de Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului; „REGISTRUL URBANIŞTILOR DIN ROMÂNIA + specialist cu drept de semnătură RUR - R.Z. ARHITECT - D E”(o bucată)- de genul celor emise de Registrul Urbaniştilor din România; „Ordinul Arhitecţilor din România; 2574; G.B. arhitect cu drept de semnătură” ştampilă pătrată de genul celei eliberate de către Ordinul Arhitecţilor din România. Ştampilele au fost găsite la percheziţia sediului firmei inculpatului L. şi a autoturismului acestuia din data de 15.08.2008.
17. folosirea ştampilei contrafăcute cu menţiunile „Consiliul Local mun. Cluj, jud. Cluj” pentru falsificarea adresei nr. 17454/43/28.01.2008 a Primăriei Municipiului Cluj-
Napoca C.T.A.T.U. şi a acordului unic nr. 5407/04.10.2007 al Primăriei Municipiului Cluj Napoca;
18. falsificare, prin contrafacere, a Memoriului tehnic M213/2007 înscris folosit la Primăria Municipiului Cluj-Napoca la dosarul nr. 51617/43/2007 în care a fost eliberat Certificatul de Urbanism nr. 3213/04.07.2007, întocmit în numele arhitectului B.G., prin copierea ştampilei acestuia şi a ştampilei „B.I. C. inginer verificator proiecte, şi în care inculpatul a menţionat şi calitatea sa nereală, de arhitect;
19. falsificarea, prin contrafacere, a Memoriului tehnic - propunere amenajare servitute, lucrări de terasament teren, împrejmuiri, amenajare parcare, întocmit în numele arhitectului B.G. şi în care inculpatul L. a menţionat şi calitatea sa nereală, de arhitect, înscris folosit la Primăria Municipiului Cluj-Napoca la dosarul nr. 23815/2007 în care a fost eliberat Certificatul de Urbanism nr. 1494/10.04.2007 realizat în numele arhitectului B.G., prin copierea ştampilei acestuia şi a ştampilei „B.I. C. inginer verificator proiecte, şi în care inculpatul L. a precizat şi calitatea sa mincinoasă, de la acea dată, de arhitect;
20. falsificare, prin alterare, a înscrisului „Notificare anexă a studiului geologic G09EP/2005 şi G 111/2006 - extras deviz fezabilitate DF 1 Rep/2006”, pe care apare o impresiune contrafăcută purtând menţiunile „ inginer D.G. - expert tehnic”, prin care se recomanda un regim de înălţime de P+15E, de care inculpatul L. s-a folosit la Primăria Municipiului Cluj-Napoca la dosarul nr. 57307/2007 în care a fost eliberat Certificatul de Urbanism nr. 3435/31.07.2007;
21. falsificare, prin alterare, a înscrisului „documentaţie pentru obţinerea certificatului de urbanism, în vederea realizării unui imobil pe terenul de pe strada P. nr. 10”, pe care apare o impresiune contrafăcută (copiată după cea autentică) purtând menţiunile „Ordinul Arhitecţilor din România; 3677; M.A.A. - arhitect cu drept de semnătură’, înscris fals de care inculpatul L. s-a folosit la Primăria Municipiului Cluj-Napoca la dosarul nr. 57307/2007 în care a fost eliberat Certificatul de Urbanism nr. 3435/31.07.2007;
22. falsificarea semnăturilor asociaţilor A.M.A., L. F.C. şi B.D.A. de pe înscrisurile „Hotărâre SC R.E.P. SRL Caransebeş nr. 01/24.03.2008” „Act constitutiv actualizat al SC C.E. SRL Timişoara” din data de 24.03.2008, „Act adiţional nr. 02/24.03.2008 încheiat între asociaţii cedenţi A.M.A., L. F. - C., B.D. - A. şi respectiv, asociat cesionar L.M.S.”, înscrisuri de care s-a folosit la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş Severin şi care au stat la baza modificărilor operate în Registrul Comerţului cu privire la denumirea, sediul, structura organizatorică a SC R.E.P. SRL Caransebeş devenită SC Con E. Timişoara; şi determinarea efectuării de menţiuni nereale în evidenţa Registrului Comerţului, în baza hotărârii judecătorului delegat, conform încheierii nr. 2376/10.06.2008, fundamentată pe actele false folosite de inculpat, cu privire la denumirea, sediul, structura organizatorică a SC R.E.P. SRL Caransebeş devenită SC C.E. Timişoara.
Curtea stabileşte că în cazul inculpatelor B.N. P. şi C.M. S., nu se va reţine actul material de uz de fals, în ceea ce priveşte „autorizaţia de construire nr. 1250 din 12.12.2006 pentru S.C. E.P. SRL Timişoara” întrucât din probele administrate nemijlocit în dosar, rezultă că doar inculpatul L.M.S. s-a folosit de acest act. Chiar dacă au existat şi situaţii în care reprezentantele agenţiei imobiliare S.C. C. au invocat obţinerea autorizaţiei de construire, afirmaţiile lor nu s-au referit în mod expres la acest înscris.
