Motive de ordine publică. Nepronunţarea instanţei asupra unor cereri formulate de inculpat şi nemotivarea hotărârii. Consecinţe
| Comentarii |
|
C. proc. pen., art. 3859 alin. (1) pct. 9 şi 10
Conform art. 3859 alin. (1) pct. 9 şi 10 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege precum şi atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.
C.A Alba-Iulia, Secţia pentru cauzele cu minori şi de familie, Decizia penală nr. 28 din 20 februarie 2007
Prin sentinţa penală nr. 604/2006, Judecătoria Deva a condamnat pe inculpatul D.D.E. la 1 an închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 lit. d) C. pen. Instanţa a privat pe inculpat de exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), e) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
în considerentele hotărârii, instanţa de fond a reţinut că în noaptea de 17/18 mai 2003, pe fondul unei altercaţii cu alte persoane, partea vătămată M.R.E. a fost lovit cu o bâtă de către inculpatul D.D.E, cauzându-i-se leziuni care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile termen îngrijiri medicale.
Prin decizia penală nr. 381/A/26.10.2006, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul 1787/97/2006, s-au admis ca fondate apelurile declarate de inculpatul D.D.E şi partea civilă M.R.E., s-a desfiinţat sentinţa penală nr. 604/2006 a Judecătoriei Deva şi în consecinţă a fost condamnat inculpatul D.D.E. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 lit. d) C. pen.; în baza art. 861, 862. C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani termen de încercare; inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen., fiind desemnat pentru executarea supravegherii Serviciul de Pro-baţiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
Prin aceeaşi decizie s-au stabilit la 2000 lei cheltuielile către partea civilă iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de 747,60 lei în favoarea părţii civile.
în considerentele acestei decizii, Tribunalul a reţinut că scopul pedepsei poate fi atins în ce-1 priveşte pe inculpatul D.D.E. şi fără executarea acesteia şi, ţinând seama de circumstanţele atenuante reţinute, a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei. Sub aspectul laturii civile instanţa de apel a constatat că apelul este fondat numai sub aspectul cuantumului cheltuielilor judiciare pe care instanţa dc fond, în mod greşit le-au stabilit la 200 lei în loc de 2000 lei.
împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul D.D.E. şi partea civilă M.R.E.
Inculpatul recurent a criticat decizia atacată solicitând în principal achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. sau achitarea în baza art 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. motivând, în primul caz că pe baza probelor administrate instanţele nu puteau să reţină cu certitudine că ar fi săvârşit fapta, iar în celălalt caz că nu există un raport de cauzalitate între traumatismul pe care-1 invocă partea civilă şi leziunile descrise în certificatul medico-legal, respectiv pierderea unui organ în sensul prevăzut de art. 182 C. pen. în subsidiar a solicitat suspendarea executării pedepsei.
Partea civilă M.R.E. nu şi-a motivat recursul.
Prin decizia penală nr. 28/20.02.2007, pronunţată în dosarul 1787/97/2006, C.A. Alba lulia a admis recursurile declarate de inculpatul D.D.E. şi partea civilă M.R.E., a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel - Tribunalul Hunedoara.
în fundamentarea acestei decizii, C.A. Alba lulia a reţinut următoarele:
Din analizarea deciziei atacate sub aspectul legalităţii a constatat că Tribunalul, nu s-a pronunţat asupra motivului de apel invocat de către inculpatul D.D.E. respectiv, achitarea sa pe considerentul că nu ar fi săvârşit fapta sau că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, şi anume latura obiectivă a infracţiunii de vătămare corporală gravă.
Pronunţându-se doar asupra motivului invocat în subsidiar de către inculpat, şi anume, acela de a se dispune suspendarea executării pedepsei, Tribunalul nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale, de natură a garanta drepturile inculpatului.
De asemenea, hotărârea nu cuprinde analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale şi civile a cauzei, precum şi a celor care au fost înlăturate. Decizia Tribunalului trebuia să cuprindă în expunerea hotărârii fapta reţinută în sarcina inculpatului, gradul de vinovăţie al acestuia, precum şi circumstanţele reţinute în sarcina acestuia, elemente prevăzute de textul art. 356 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. proc. pen.
în lipsa acestor menţiuni Curtea ca instanţă de control judiciar nu poate verifica care au fost considerentele în temeiul cărora s-a menţinut condamnarea, dar s-a schimbat modalitatea de executare a acesteia.
Pronunţând în acest mod decizia atacată Tribunalul a încălcat dispoziţiile art. 6 CEDO privind caracterul echitabil al procesului şi care implică obligaţia tribunalului de a proceda la un examen atent al tuturor argumentelor şi cererilor părţilor, precum şi de a-şi motiva decizia mai ales atunci când decizia este susceptibilă de a fi atacată pe fond la o instanţă superioară.
Noţiunea de „proces echitabil” impune ca instanţele să examineze efectiv problemele esenţiale şi cererile formulate de părţile din proces şi să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază deciziile, deoarece numai în acest mod un acuzat poate exercita căile de atac prevăzute de lege.
în ce priveşte recursul formulat de către partea civilă M.R.E., Curtea apreciază că deşi acesta nu a fost motivat, pentru o judecare unitară a cauzei se impune admiterea acestuia.
