Ne bis in idem. Lipsa de obiect al acţiunii penale. Consecinţe
| Comentarii |
|
Principiul ne bis in idem se opune condamnării inculpatului din punct de vedere penal dacă pentru acelaşi fapt acesta a fost anterior sancţionat contravenţional.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 653 din 21 octombrie 2011
Prin sentința penală nr. 191/04.05.2011, Judecătoria Reghin, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. f) C.proc.pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului F.D. sub acuza comiterii infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori și furt de arbori, prevăzută de art. 108 alin. (1) lit. b) și art. 110 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, făcând aplicarea prevederilor art. 192 alin. (3) C.proc.pen.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, judecătoria a reținut că inculpatul a fost sancționat contravențional pentru faptele deduse judecății în procedura penală, iar, în cazul cumulului de contravenții nu este permisă dubla incriminare.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, reprezentată în proces de Direcția Silvică Mureș.
în motivarea căii de atac promovate, partea vătămată/civilă susține că, în mod nefundat, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului F.D. sub aspectul infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori și furt de arbori. în plus, prima instanță nu a reținut aspectele invocate de partea recurentă în fapt și în drept prin acțiunea civilă promovată și, în soluționarea litigiului, a dat o interpretare greșită legii.
Analizând recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 4181/289/2010 al Judecătoriei Reghin, a motivelor invocate, a concluziilor intimatului și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și din oficiu, în limitele efectelor devolutiv și neagravării situației în propria cale de atac, se rețin următoarele:
Recursul promovat în cauză de partea vătămată/civilă Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, reprezentată în proces de Direcția Silvică Mureș împotriva sentinței penale nr. 191/04.05.2011 a Judecătoriei Reghin este fondat, iar aspectele pe care le vom expune în continuare determină, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C.proc.pen., admiterea căii de atac, cu consecințele casării în parte a sentinței penale și rejudecării în recurs a pricinii, în următoarele limite:
Inculpatul F.D. a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, sub acuza comiterii infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori și furt de arbori, prevăzută de art. 108 alin. (1) lit. b) și, respectiv, de art. 110 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, reținându-se că la datele de 22 septembrie 2009, 28 februarie 2009, 27 martie 2009, 15 octombrie 2009, 29 decembrie 2009, 13 ianuarie 2010, 29 ianuarie 2010, 31 ianuarie 2010, 2 februarie 2010, 3 februarie 2010, 23 februarie 2010, 2 martie 2010, 17 martie 2010 și 18 aprilie 2010, inculpatul s-a deplasat cu căruța trasă de cai în pădurea administrată de Ocolul Silvic Reghin, de unde a tăiat un număr total de 106 arbori din specia carpen și 50 arbori din specia gorun și cireș nemarcați, pe care i-a încărcat în căruță, însă de fiecare dată a fost depistat de către pădurarul C.C.N. care i-a întocmit procese-verbale de constatare și sancționare a contravenției silvice.
Prin procesele verbale de constatare a contravenției silvice nr. 8920/22.02.2009, nr. 8923/28.02.2009, nr. 8922/27.03.2009, nr. 18757/15.10.2009, nr. 18764/30.12.2009, nr. 18768/13.01.2010, nr. 18654/29.01.2010, nr. 19114/31.01.2010, nr. 19115/02.02.2010, nr. 19164/03.02.2010, nr. 19162/23.02.2010, nr. 19165/02.03.2010, nr. 19205/17.03.2010 și nr. 19204/18.04.2010, inculpatul a fost sancționat contravențional, aplicându-i-se amenzi contravenționale pentru faptele deduse prezentei judecăți, considerându-se că acestea întrunesc elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice. Potrivit materialului dosarului, niciunul dintre aceste procese-verbale nu a fost atacat în instanță cu plângere contravențională.
Principiul ne bis in idem se opune urmăririi sau sancționării unei persoane pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care persoana respectivă a fost deja achitată sau condamnată printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale a statului.
Așa cum s-a arătat în mod constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de procedură penală din textul art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenția europeană asupra drepturilor omului și a libertăților fundamentale trebuie interpretat în lumina principiilor generale care privesc termenii de acuzație penală și pedeapsă din art. 6 și 7 ale Convenției europene (a se vedea Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Ruotsalainen c. Finlanda). Incidența într-o cauză penală a principiului ne bis in idem presupune examenul a trei elemente: determinarea naturii primului set de sancțiuni (dacă acestea se circumscriu sau nu noțiunii de „acuzație penală”), identificarea elementului idem (dacă faptele din prima procedură și cele din a doua procedură sunt identice) și cercetarea elementului bis (dacă a existat o dublare a procedurilor).
în continuare, vom analiza cele trei elemente în raport de specificul prezentei pricini.
a) Determinarea naturii primului set de proceduri. Curtea de la Strasbourg a consacrat trei criterii, denumite „criteriile Engel” (a se vedea Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Engel și alții c. Olanda) care trebuie luate în considerare la stabilirea faptului dacă într-o anumită cauză a fost sau nu vorba de o acuzație penală: clasificarea juridică a faptului ilicit, conform legislației naționale, natura acestui fapt și gradul de gravitate al pedepsei pe care persoana vizată riscă să o primească. Ultimele două criterii sunt alternative și nu cumulative în mod necesar.
în dreptul intern, anumite fapte care au o conotație penală, datorită gradului scăzut de pericol social nu sunt calificate drept infracțiuni, ci contravenții.
în categoria acestora se înscrie și contravenția incriminată la art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/2000 (în vigoare la data faptelor imputate inculpatului, în prezent Legea nr. 31/2000 este abrogată prin Legea nr. 171/2010, corespondentul contravenției de la art. 1 alin. (1) lit. c) din vechea lege regăsindu-se în art. 8 alin. (1) lit. a) și b) din noua lege). Valoarea socială ocrotită prin prevederea acestei contravenții este tocmai protecția integrității fondului forestier național, similar celui al infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 46/2008, valoare care se încadrează astfel și în sfera de protecție a legii penale. Totodată, norma contravențională a fost direcționată către toate categoriile de destinatari și nu către un grup cu statut special, iar scopul său primar a fost pedepsirea și sancționarea, trăsături care sunt caracteristice pedepselor penale.
în consecință, natura faptelor pentru care inculpatul a fost sancționat contravențional prin cele 14 procese-verbale se încadrează în sfera expresiei de acuzație penală, în sensul art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană.
b) Identificarea elementului idem. Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/2000, „tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari, cu sau fără ridicarea acestora din fondul forestier național sau de pe terenurile cu vegetație forestieră din afara acestuia, dacă valoarea pagubei, stabilită conform legii, este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior”.
Conform art. 108 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, „tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică și se sancționează după cum urmează:
b) cu închisoare de la 6 luni la 4 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este mai mică decât limita prevăzută la lit. a), dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului produs depășește limita” de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei.
în baza art. 110 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, „furtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național, precum și al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier național constituie infracțiune și se sancționează după cum urmează:
b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, dacă fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a materialului lemnos depășește valoarea” de 20 de ori decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Comparând textul contravenției cu cel al infracțiunilor, rezultă că faptele care au dat naștere amenzilor contravenționale sunt în esență aceleași cu cele pentru care s-au declanșat procedurile penale împotriva inculpatului (pentru determinarea criteriilor în funcție de care se evaluează elementul idem, a se vedea Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Sergey Zolotukhin c. Rusia). în acest sens, împrejurarea că textul infracțiunilor sancționează și repetabilitatea nu schimbă concluzia anterioară, din moment ce valorile ocrotite în legea contravențională și în cea penală sunt similare, iar fiecare act material component al infracțiunii a fost sancționat distinct cu amendă contravențională. De asemenea, întrucât faptele s-au săvârșit sub imperiul Legii nr. 31/2000, nu prezintă relevanță în prezenta cauză că acest act normativ a fost abrogat în 2010, iar noua contravenție are un conținut constitutiv sensibil diferit decât cea incriminată în vechea lege.
c) Cercetarea elementului bis. Scopul art. 4 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția europeană este de a interzice repetarea procedurilor care s-au concretizat cu o hotărâre definitivă. Hotărârea este definitivă în sensul acestei prevederi dacă a dobândit autoritate de lucru judecat, adică a devenit irevocabilă, în sensul că nu mai este posibilă exercitarea căilor legale ordinare sau părțile au epuizat aceste căi ori au lăsat să curgă termenele fără a se folosi de căile existente (a se vedea Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Tsonyo Tsonev c. Bulgaria).
în cauza pendinte, niciunul din procesele-verbale de contravenție nu a fost atacat în instanță în termenul de 15 zile de la semnarea lor de către inculpat, astfel că, la expirarea termenelor, procesele verbale au devenit irevocabile. Condamnarea administrativă suferită de inculpat a devenit astfel definitivă în înțelesul art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană anterior declanșării procedurilor penale împotriva inculpatului.
Fiind realizate în cauză toate cele trei componente ale principiului ne bis in idem și având în vedere principiul priorității tratatelor internaționale privind drepturile omului în fața legislației naționale, principiu consacrat de art. 20 din Constituție, pentru faptele penale deduse judecății nu se poate consta decât intervenția autorității de lucru judecat, cauză care lipsește de obiect acțiunea penală și atrage, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) cu referire la art. 10 lit. j) C.proc.pen., încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului F.D. pentru comiterea infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori și furt de arbori.
Temeiul încetării procesului penal nu este cel fixat de prima instanță, întrucât punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile în discuție se face din oficiu, neexistând vreo condiție specială pentru formularea acuzei, dintre cele la care se referă art. 10 lit. f) C.proc.pen.
Constatând încetarea procesului penal pe motivul prescris de art. 10 lit. j) C.proc.pen., conform art. 346 alin. (4) C.proc.pen., instanța penală nu mai are abilitatea să examineze îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale, ci va lăsa nesoluționată acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, partea civilă având deschisă calea unei acțiuni separate la instanța civilă în vederea recuperării pretinsului prejudiciu.
