Omisiunea pronunţării instanţei de judecată asupra unei infracţiuni cu care a fost învestită. Judecarea recursului. Casare. Consecinţe
| Comentarii |
|
În cazul în care prima instanţă nu s-a pronunţat asupra unei infracţiuni reţinute în rechizitoriu ori a condamnat pe inculpat pentru o altă infracţiune pentru care a fost învestită, trimiterea spre rejudecare a cauzei de către prima instanţă ar contraveni flagrant prevederilor art. 3856 alin. (3) C.proc.pen. Instanţa de recurs nu poate să analizeze, pentru prima dată în această fază a procesului penal, temeinicia acuzaţiei pentru o infracţiune, atâta timp cât prima instanţă nu s-a pronunţat asupra acesteia. Condamnarea inculpatului în recurs, reprezintă o încălcare a dreptului său la apărare, dar şi la un proces echitabil, în sensul Convenţiei.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 1133 din 1 noiembrie 2011
Prin sentința penală nr. 94/10.06.2011 pronunțată de Judecătoria Brezoi, în baza art. 180 alin. (2) cu aplicarea art. 75 lit. a) C.pen., a fost condamnat inculpatul C.I., la 800 lei amendă.
în baza art. 192 alin. (2) C.pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare, iar în baza art. 195 C.pen. a fost condamnat același inculpat la 500 lei amendă.
în baza art. 33 și 34 C.pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
în baza art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a) C.pen., a fost condamnat inculpatul C.C , la 800 lei amendă.
în baza art. 192 alin. (2) C.pen., același inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare, iar în baza art. 193 C.pen., a fost condamnat inculpatul la 500 lei amendă.
în baza art. 33 și art. 34 C.pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
în baza art. 180 alin. (2) cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 37 lit. b) C.pen., a fost condamnat inculpatul C.Ș., la 1000 lei amendă.
în baza art. 192 lit. b) cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., a mai fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare, iar în baza art. 193 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., a fost condamnat inculpatul C.Ș. la 500 lei amendă.
în baza art. 33 și 34 C.pen., s-a dispus ca inculpatul C.Ș. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare în condițiile art. 861 C.pen.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că partea vătămată Ș.F. deține o locuință proprietate personală, de care țin curtea și grădina, într-un perimetru închis pe toate laturile cu gard, în care se face accesul pe două părți, situate în imediata apropiere a DN 7D din satul Titești, comuna Titești.
în dimineața zilei de 27.09.2008, în jurul orei 7:00, partea vătămată Ș.F. și martorii Ș.C. și B.F., conduceau un număr de 8 bovine, aparținând celor trei inculpați, din grădina casei, cu intenția de a le duce la oborul de vite, pe care le-au găsit pășunând în grădina părții vătămate, împrejurare în care inculpatul C.Ș. a sărit gardul, având în mână o bâtă și însoțit de un câine, a lovit cu bâta pe partea vătămată și pe martori, i-a amenințat cu acte de violență, a încercat să rupă gardul pentru a scoate vitele.
Inculpații C.I. și C.C. au coborât dintr-o căruță cu care se deplasau pe drumul comunal, au pătruns în grădina părții vătămate și, împreună cu C.Ș., au lovit-o atât pe ea, cât și pe martori cu bâtele, i-au amenințat cu acte de violență și au scos bovinele din grădină.
Partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 10-12 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
în ceea ce privește latura civilă a cauzei, din conținutul raportului de expertiză instanța a reținut că valoarea prejudiciului cauzat părții vătămate de vitele inculpaților se ridică la suma de 3416 lei, reprezentând contravaloare fân, pomi fructiferi și legume distruse, sumă la plata căreia au fost obligați inculpații, în solidar.
împotriva acestei sentințe, au formulat recurs: Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi și inculpații C.I., C.C. și C.Ș., care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea.
Prin decizia penală nr. 1133/R/01.11.2011, curtea, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi și de inculpații C.I., C.C. și C.Ș., a casat, în parte, hotărârea atacată, în sensul că:
A schimbat temeiul condamnării inculpatului C.I. pentru fapta de amenințare din art. 195 C.pen. în art. 193 C.pen.
A descontopit pedepsele aplicate inculpatului C.Ș.
A înlăturat condamnarea inculpatului C.Ș., pentru infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 C.pen.
A schimbat temeiul condamnării inculpatului pentru fapta de violare de domiciliu din art. 192 lit. b) C.pen. în art. 192 alin. (2) C.pen.
A recontopit pedepsele conexe și dispune executarea pedepsei celei mai grele de 3 ani închisoare.
în baza art. 71 alin. (1) C.pen. a interzis inculpaților C.I. și C.C. dreptul prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. b) C.pen. și a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C.pen. pentru toți inculpații.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, curtea cu majoritatea voturilor membrilor completului de judecată constată că recursurile sunt întemeiate, urmând a fi admise ca atare, în conformitate cu prevederile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C.proc.pen., pentru considerentele care se vor expune în continuare.
Cum inculpații au pătruns împreună în grădina părții vătămate, a fost comisă infracțiunea în forma agravată prevăzută de art. 192 alin. (2) C.pen., iar împrejurarea că în minuta și în dispozitivul sentinței a fost trecută lit. b) - care nu există în text, în loc de art. 192 alin. (2), atunci când s-a pronunțat condamnarea inculpatului C.Ș. constituie o eroare care poate fi îndreptată de instanța de control judiciar, mai ales că în considerentele sentinței prima instanță se referă la art. 192 alin. (2) C.pen., violarea de domiciliu.
în legătură cu cea de-a doua critică formulată de procuror, vizând pronunțarea condamnării inculpatului C.Ș. pentru o infracțiune în legătură cu care instanța nu a fost sesizată prin rechizitoriu, aceea de amenințare, din verificarea dispozițiilor pe care le conține rechizitoriul, curtea constată că aceasta este întemeiată, urmând a se admite cele două recursuri, formulate de procuror și de inculpatul sus - numit, în vederea înlăturării aspectului de nelegalitate invocat.
Tot astfel, deși în considerentele sentinței se face vorbire de comiterea de către inculpații C.I. și C.C. a faptelor de lovire și de amenințare, prevăzute ca infracțiuni de art. 180 alin. (2) C.pen. și de art. 193 din cod, totuși în dispozitiv din eroare s-a dispus condamnarea primului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 195, care nu a făcut obiectul sesizării instanței.
Și aceasta reprezintă, în opinia completului majoritar, o eroare care poate fi îndreptată în recurs, prin schimbarea temeiului condamnării inculpatului C.I. pentru fapta de amenințare, din art. 195 C.pen. în art. 193 C.pen.
în fine, se impunea a se interzice inculpaților C.I. și C.C., ca pedeapsă accesorie, dreptul prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. b) C.pen. și a se face aplicarea art. 71 alin. (5) C.pen., pentru toți inculpații.
O soluție de trimitere spre rejudecare a cauzei de către prima instanță ar contraveni flagrant prevederilor art. 3856 alin. (3) din C.proc.pen., potrivit cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute la art. 3859, iar instanța este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele. în aceste cauze, instanța de recurs poate administra probe noi sau readministra probele în situația în care consideră necesar pentru asigurarea dreptului părților la un proces echitabil.
Opinia separată a deciziei a fost în sensul că hotărârea primei instanțe este nelegală, având în vedere următoarele:
Deși a fost învestită cu judecarea inculpatului C.I., pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 C.pen., instanța de fond l-a condamnat pe acesta pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 195 C.pen.
Tot greșită a fost infracțiunea pentru care inculpatul C. Ș. a fost condamnat, adică pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 lit. b) C.pen., în loc de infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C.pen.
De asemenea, tot pe acest inculpat instanța de fond l-a condamnat și pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 C.pen., fără ca acest inculpat să fi fost trimis în judecată.
Faptul că ulterior întocmirii minutei, la motivarea sentinței, prima instanță a arătat corect infracțiunile asupra cărora trebuia să delibereze, este lipsit de relevanță, pentru că, după cum se știe, tot ceea ce se execută este numai dispozitivul hotărârii.
In altă ordine de idei, nu se poate susține că este o eroare materială, în sensul dispozițiilor art. 195 C.pen.
De asemenea, consider că instanța de recurs nu are cum să analizeze, pentru prima dată în această fază a procesului penal, temeinicia acuzației pentru infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C.pen. și art. 193 C.pen., atâta timp cât prima instanță nu s-a pronunțat asupra acesteia.
In argumentarea opiniei mele, invoc practica C.E.D.O., în care, în nenumărate decizii de speță s-a considerat condamnarea inculpatului pentru prima dată în recurs, o încălcare a dreptului său la apărare, dar și la un proces echitabil, în sensul Convenției.
Așadar, în baza celor ce preced, apreciez că singura soluție care se impune este aceea de reluarea judecării cauzei de către prima instanță, care să se pronunțe asupra tuturor acuzațiilor aduse inculpaților.
Prin urmare, confirm art. 308 alin. (4) C.proc.pen., art. 385 15 pct. 2 lit. c) raportat la art. 3859 pct. 12 C.proc.pen., opinez pentru admiterea recursurilor, casarea în totalitate a sentinței penale și trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare.
(Judecător Marius Gabriel Săndulescu)
