Răspunderea asigurătorului. Cerinţe. Calitatea de asigurat a inculpatului
| Comentarii |
|
Despăgubirile nu se acordă în cazul când cel răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul, dacă autoturismul implicat în accident a fost sustras de către inculpat.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 1307 din 13 decembrie 2011
Prin sentința penală nr. 127/22.09.2011, pronunțată de Judecătoria Bălcești, în baza art. 208 alin. (4), art. 209 alin. (1) lit. e) și i) C.pen., art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 184 alin. (1) și (3) C.pen., a fost condamnat inculpatul D.N.C., la pedeapsa închisorii, dispunându-se ca pedeapsa rezultantă să fie executată în condițiile art. 861 C.pen.
în baza art. 14 și 346 C.proc.pen., art. 998-999 C.civ. și Legea nr. 136/1995 , s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată V.I. și a fost obligat inculpatul, în solidar cu asiguratorul SC O.V.I.G. SA București, la plata sumei de 6.000 lei daune morale către partea civilă V.I., la 540,80 lei către Serviciu de Ambulanță Județean Vâlcea și 190,11 lei către Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova.
în data de 04 septembrie 2009 a folosit fără drept autoturismul Dacia Logan MCV cu nr. de înmatriculare B-98-KJV, în scopul deplasării în localitatea Drăgășani, a condus autovehiculul sustras pe drumurile publice, fără să posede permis de conducere. A condus autovehiculul sustras pe drumurile publice, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/l, alcool pur în sânge.
Prin nerespectarea regulilor de circulație pe drumurile publice, a accidentat pe partea vătămată, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 14-15 zile de îngrijiri medicale.
Cu privire la latura civilă a procesului penal, prima instanță a arătat că potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1) C.proc.pen., acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente, alineatul 5 al aceluiași text legal precizând că acțiunea civilă poate avea ca obiect și tragerea la răspundere civilă pentru daunele morale, potrivit legii civile.
A mai reținut, că la momentul producerii accidentului era încheiată poliță de asigurare RCA pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare B-98-KJV, la SC O.V.I.G. SA.
Instanța a apreciat, că în virtutea contractului de asigurare încheiat, după cum statuează art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995, asiguratorul de răspundere civilă auto acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule. Despăgubirile se plătesc pentru sume datorate cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
în speță, a constatat prima instanță, fapta inculpatului de a conduce pe drumul public un autoturism cu încălcarea regimului circulației rutiere reprezintă o faptă ilicită, așa încât, acesta va trebui să răspundă alături de asigurator de toate prejudiciile materiale și morale generate, însă în limita obligației contractuale angajate.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs asigurătorul de răspundere civilă SC O.V.I.G. SA București și partea vătămată V.I., invocând motive de nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează :
Asiguratorul critică sentința în raport cu greșita obligare in solidar cu inculpatul la plata prejudiciului rezultat din infracțiune și a cheltuielilor judiciare în condițiile in care așa cum rezultă din probele dosarului autoturismul implicat în accident a fost sustras de către o persoană care nu avea calitatea de asigurat.
Prin decizia penală nr. 1307/R/13.12.2011, Curtea de Apel Pitești a admis recursul asiguratorului SC O.V.I.G. SA București. A casat în parte sentința, cu privire la soluționarea laturii civile și, rejudecând înlătură obligarea asiguratorului de la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.
A respins ca nefondat recursul părții civile V.I.
Pentru a pronunța această decizie, curtea a reținut următoarele:
Dispozițiile art. 48 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 modificată, stabilesc obligația imperativă a persoanelor fizice sau juridice care au in proprietate vehicule supuse înmatriculării in România, să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule.
Corelativ acestui text art. 49 din același act normativ instituie in sarcina asigurătorului, de data aceasta, obligația de a acorda despăgubiri, in baza contractului de asigurare pentru prejudiciile pentru care asigurații răspund față de terți, păgubiți prin accidente de vehicule.
Prin urmare, asigurarea obligatorie RCA este esențialmente o asigurare de persoane și nu de bunuri, ceea ce presupune că în toate ipotezele persoana responsabilă de producerea accidentului trebuie să aibă calitatea de asigurat, deoarece despăgubirea se acordă conform art. 49 mai sus citat doar în baza contractului de asigurare.
Ipoteza avansată de apărarea părții civile cum că potrivit art. 51 din Legea asigurărilor nr. 136/1995, despăgubirile se acordă și în cazul când cel răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul, nu pare verosimilă și deci, curtea nu și-o însușește, pentru că legiuitorul nu putea avea în vedere în varianta textului decât o transmisiune licită a folosinței autovehiculului implicat în accident.
Cu alte cuvinte este de neconceput că legiuitorul a avut în intenție să pună sub protecția legii o faptă ilicită cum este cea de sustragere din prezenta cauză în contextul căreia, ori în legătură cu care, s-a produs evenimentul generator de prejudiciu stabilind în acești termeni ce exced unui cadru legal obligația asigurătorului la despăgubire.
Prin urmare, pornind de la o premisă greșită prima instanță a angajat nelegal răspunderea civilă solidară a societății de asigurare cu inculpatul, la recuperarea prejudiciului produs prin infracțiune, cât și în ce privește plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată.
(Judecător Marius Gabriel Săndulescu)
