Omor. achitare.. Jurisprudență Omor

Tribunalul BACĂU Sentinţă penală nr. 205 din data de 27.05.2016

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 428/P/2003 din 13.05.2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, prev. de art. 188 al. 1 N.C.pen. - 189 al. 1 lit. d N.C. pen.; și tâlhărie calificată, prev. de art. 233 N.C.pen. - 234 al. 1 lit. a N.C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a C.p. 1969, constând în aceea că: în după-amiaza zilei de 14.06.2003, în jurul orelor 16:00 - 16:30, s-a deplasat la locuința victimei M.C.G., situată în mun. Bacău, , cu scopul de a-i solicita o sumă de bani, a pătruns în incinta locuinței cu acordul acesteia, după care, pe fondul unei discuții în legătură cu suma de bani solicitată, i-a aplicat victimei în zona capului mai multe lovituri cu un ciocan pentru bătut șnițele, apoi i-a aplicat multiple lovituri cu un cuțit în zonele gâtului și toracelui, cauzându-i victimei leziuni traumatice grave, care au condus la decesul acesteia, iar după uciderea victimei a sustras unele bunuri din locuința sa.

Cauza a fost înregistrată la Trib. Bc. 2439/110/2014 la data de 16.05.2014.

Pe parcursul cercetării judecătorești, au fost audiați; mama victimei M.F. - fila 30-31 vol.I instnață, inculpatul - filele 49-52 , 219 vol.I instnață, , martorii: A.M., A.E. , ș.a.

Martorul C.D.C. a depus la dosar o serie de înscrisuri, acte medicale și documente provenind de la locul său de muncă, filele 224-239 vol.I instanță

Pentru martorii V.N., F.G., M.F., s-au depus la dosar certificatele de deces, astfel că nu au mai putut fi reaudiați la instanța de judecată (fila 78 vol.I instanță, file 107, 139 vol.II instanță).

Din cei 60 de martori audiați pe parcursul urmării penale, 29 dintre ei nu s-au mai putut prezenta la instanța de judecată. Din procesele verbale întocmite de agenții procedurali pentru fiecare dintre martorii lipsă au rezultat situații care determină lipsa lor de la instanța de judecată. Cei mai mulți dintre ei s-au mutat, fie în alte localități din țară, fie chiar în afara țării, necunoscându-se în prezent domiciliile lor. Aceste procese verbale se regăsesc în vol.I la filele: 124, 126, 128, 130, 268, 170, 172, 174, 177, 269, 272 și la filele 46, 48, 50, 52, 54, 54, 56, 103, 141, 178, 180, 185, 224, 226, 228, , 237, , 266, 268, 278, 294 vol.II instanță. Este vorba de martorii: A.C.L., ș.a. Pentru toți acești martori, în baza dispozițiilor art. 381 alin.7 C.pr.pen. s-a dispus citirea declarațiilor pe care le-au dat la urmărirea penală: filele 261, 270-271, 312, 308, 282-283, , 314, 313, 272, , 284-286, 287-289, , 377, 303, 320-322, , 323-325, 379, 306, 338, 355, 351, 370, 317, 356, 362, 363, 361, 364.

Inculpatul V.V., în declarațiile ce i-au fost luate pe parcursul urmării penale și către instanță, nu recunoaște săvârșirea faptelor, nu recunoaște faptul că ar fi comis vreuna dintre infracțiunile pentru care este cercetat, s-a considerat permanent că este nevinovat. Instanța are în vedere și declarațiile pe care acest inculpat le-a dat pe parcursul urmăririi penale, unde regăsim declarațiile sale - 11 la număr - luate în intervalul 17.06.2003-06.11.2005, filele 152-190 dosar urmărire penală.

La data de 20.07.2005, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău solicită Tribunalului Bacău prin Referat arestarea preventivă a acestuia. Prin Încheierea de ședință din 21.07.2005 solicitarea a fost respinsă, rămânând definitivă la 26.07.2005 prin Încheierea nr. 113/26.07.2005 a Curții de Apel Bacău. Inculpatul a fost reținut pentru 24 de ore în ziua de 20.07.2005 ora 15,30 și până la 21.07.2005 ora 15,30.

Actul de sesizare al instanței , rechizitoriul reține ca situație de fapt, că :

În cursul anului 2003, inculpatul V.V., în vârstă de 33 de ani la acea dată, era profesor la C.T.H.C. din mun. Bacău, și locuia la domiciliul părinților săi, situat în mun. Bacău . În vederea completării veniturilor, inculpatul distribuia ziare și întocmea abonamente, lucrând în cadrul SC A. SRL Bacău, societate care avea ca obiect de activitate curierat de presă și întocmire de abonamente la ziare.

De asemenea, inculpatul era cunoscut drept un împătimit al jocurilor de noroc, în special ruletă, acesta jucând pe sume importante de bani, mult superioare veniturilor sale. De altfel, era cunoscut faptul că în acea perioadă inculpatul datora mari sume de bani, lei și valută (aprox. 18000 - 20000 RON sau chiar mai mult), atât unor persoane fizice, cât și unor bănci. Inculpatul obișnuia să joace la ruletă la cazinoul situat în incinta restaurantului "C.";, din mun. Bacău.

Victima M.C.G., în vârstă de 32 de ani la acea dată, lucra ca asistent medical în cadrul S.J., și era cunoscută ca o persoană liniștită, retrasă, neimplicată în vreo situație conflictuală cu alte persoane, cu un mod de viață echilibrat, cu atât mai mult cu cât era suferindă de diabet zaharat.

Susnumita avea o relație cu numitul C.D., angajat în "L.S."; din Franța, cu care era căsătorită religios, nu și civil. În perioada 01-31.05.2003, numitul C.D. s-a aflat în țară, fiind în concediu, și a stat împreună cu concubina sa în apartamentul acesteia, situat în mun. Bacău.

Pe perioada cât C.D. era plecat din țară, victima M.C.G. locuia singură în același apartament, nu primea în locuință persoane străine, iar de fiecare dată când cineva suna la ușă, verifica prin vizor. La data de 14.05.2003, victima a încheiat cu SC P.S.Bacău un contract având ca obiect instalarea unui sistem de alarmă în locuință, conectat la dispeceratul firmei de pază.

La data de 08.06.2003, victima M.C.G. a fost internată pentru o zi la S.J., cu diagnosticul: "avort incomplet 4-5 săptămâni; diabet insulino-dependent";.

Victima M.C.G. și inculpatul V.V. s-au cunoscut în urmă cu mai mulți ani, iar în a doua jumătate a anilor ’80 au avut o relație de prietenie, care a avut un caracter sporadic, respectiv în perioada în care inculpatul își satisfăcea stagiul militar, precum și în toamna anului 1989, când inculpatul a fost admis la Facultate. De asemenea, cei doi au petrecut împreună Revelionul 1989 - 1990, după care relația de prietenie a încetat.

Ulterior, contactele dintre victimă și inculpat au fost sporadice, cei doi fiind și vecini de cartier. Cu toate acestea, au fost situații când inculpatul i-a solicitat victimei diverse sume de bani cu titlu de împrumut. Astfel, martora R.L. a declarat că anterior anului 1999, când M.C.G. lucra ca barman la barul "A."; din mun. Bacău, aceasta i-a relatat că i-a împrumutat o sumă de bani unui fost prieten din perioada când acesta își satisfăcea stagiul militar, iar acesta refuză să îi înapoieze banii. Victima nu i-a precizat prietenei sale nici un nume sau suma exactă de bani împrumutată. De asemenea, victima i-a mai relatat martorei faptul că respectiva persoană a mai contactat-o telefonic pentru a-i cere diverse sume de bani, dar aceasta a refuzat.

Coroborând declarația martorei cu celelalte date existente în dosar, se deduce faptul că victima M.C.G. făcea referire la inculpatul V.V..

În după-amiaza zilei de 14.06.2003, în jurul orelor 13:00 - 13:30, inculpatul V.V. s-a deplasat la sediul SC M.K. SRL Bacău, situat în mun. Bacău, aparținând soților B.G. și B.S., care era agenție de turism și care, până în luna iulie 2002, efectuase și activități de schimb valutar.

Scopul deplasării inculpatului la sediul acestei societăți era de a sustrage o sumă de bani, prin exercitarea de violențe asupra soților B., acest aspect rezultând din următoarele considerente:

Inculpatul avea numeroase datorii bănești la diverse persoane fizice sau instituții bancare, iar o parte dintre creditori insistau ca acesta să restituie debitele restante. Astfel, nevoia inculpatului de a face rost imediat de bani a devenit din ce în ce mai stringentă, fapt ce l-a determinat să se deplaseze la sediul acestei societăți, cunoscând și faptul că deținătorii acesteia efectuaseră în trecut și activități de schimb valutar. Inculpatul nu deținea sume de bani importante asupra sa, din considerentele expuse mai sus, astfel încât nu poate fi pusă în discuție intenția acestuia de a efectua un schimb valutar.

Odată ajuns în fața sediului societății, inculpatul V.V. a constatat că acesta era închis, însă a observat că pe același afiș, pe care era trecut programul de lucru, erau notate trei numere de telefon , cu mențiunea de a fi apelate în caz de urgență.

După ce a luat cele trei numere de telefon, inculpatul s-a deplasat în direcția X, la aceasta din urmă fiind situată și locuința sa, iar pe drum a încercat să îi contacteze pe soții B..

Astfel, la ora 13:42, inculpatul a contactat postul telefonic mobil, având nr. X , aparținând martorei B.S., fără succes, deoarece era incomplet, apoi, folosind combinația specifică apelurilor telefonice cu număr ascuns, a apelat la ora 13:43 postul telefonic mobil cu nr. X, aparținând martorului B.G. (s-a identificat în acest moment o convorbire de 5 secunde, dar martorul face referire la alte două convorbiri ulterioare, astfel încât este posibil ca atunci să se fi activat căsuța vocală), iar la ora 13:49 postul telefonic fix având nr. X, aparținând fam. B..

Înainte de ora 14:00, a ajuns în dreptul Complexului "Z.";, situat la intersecția str., unde l-a observat pe colegul său de serviciu A.M., trecând cu autoturismul său. Inculpatul i-a făcut semn lui A.M. să oprească, iar acesta a oprit, inculpatul urcând în autoturism. Cei doi s-au deplasat cu autoturismul pe o distanță foarte scurtă, până în dreptul blocului unde locuia A.M., după care s-au despărțit. La plecare, inculpatul i-a solicitat colegului său o cartelă R., lucru cu care acesta a fost de acord.

Din acest loc, inculpatul s-a deplasat la Oficiul Poștal nr. 6, situat în apropiere, pe str. S., nr. 25, unde de la postul telefonic public fix, având nr. X, i-a apelat din nou pe soții B..

Astfel, la ora 14:04, l-a apelat pe martorul B.G., la nr. X, căruia i-a solicitat să facă un schimb valutar, însă martorul i-a precizat că nu se află în localitate și i-a dat inculpatului nr. de telefon complet al soției sale, respectiv X, cerându-i să o apeleze pe aceasta.

La ora 14:05, inculpatul a apelat-o pe B.S., la numărul menționat mai sus, propunându-i efectuarea unui schimb valutar, însă martora l-a refuzat, spunându-i că nu mai efectuează operațiuni de schimb valutar și nici nu are bani pentru un schimb.

La ora 14:07, inculpatul l-a reapelat pe B.G., întrebându-l dacă nu se întoarce acasă în ziua următoare, însă martorul i-a răspuns că va lipsi aproximativ o săptămână.

După ora 15:00, inculpatul s-a deplasat la "C. C.";, situat în incinta Restaurantului "C.";, unde a jucat la ruletă, după care în jurul orei 15:45 a luat hotărârea de a se deplasa la locuința victimei M.C.G., situată în apropiere, cu intenția de a-i solicita o sumă de bani, fiind dispus chiar să utilizeze forța în acest sens.

În prealabil, inculpatul V.V. s-a deplasat la postul telefonic public fix situat în apropierea cazinoului, având nr. X, unde la ora 15:46 a apelat la Serviciul Informații, solicitând numărul de telefon fix al victimei, respectiv X, după care imediat a apelat și acest din urmă număr, având loc o convorbire care a durat 26 de secunde.

Imediat după încheierea convorbirii telefonice, inculpatul s-a deplasat la locuința victimei, ajungând în acest loc înainte de ora 16:00 (traseul de la Restaurantul "C."; până la domiciliul victimei se parcurge în aprox. 7 minute, mers pe jos, lejer).

Inculpatul a pătruns în locuința victimei cu acordul acesteia, și imediat, în bucătăria locuinței a avut loc o discuție contradictorie între cele două părți, cu privire la solicitarea inculpatului de a-i fi remisă o sumă de bani. Urmare a refuzului victimei de a da curs solicitării inculpatului, acesta din urmă a luat un ciocan folosit la prepararea șnițelelor și i-a aplicat victimei mai multe lovituri în zona capului, în special în zona cefei. Victima s-a prăbușit la pământ, iar inculpatul a luat un cuțit de bucătărie, cu care a înjunghiat și tăiat victima în zonele gâtului, feței, membrelor superioare și spatelui, abandonând cuțitul înfipt în spatele victimei.

Inculpatul a luat apoi din locuința victimei receptorul portabil al telefonului fix, , un încărcător de telefon mobil, un rucsac, o poșetă (nu s-a constatat dacă în interiorul acestora erau bunuri de valoare), ciocanul folosit la comiterea omorului și niște chei de la ușa de acces în apartament, după care a părăsit locul faptei.

După comiterea faptelor, inculpatul s-a deplasat la locuința părinților săi, unde nu se afla nicio altă persoană (părinții săi erau plecați la țară în jud. Bacău), unde la ora 16:41 a apelat-o de la postul telefonic fix cu nr. X pe concubina sa M.D.T., dom. în mun. Bacău, la postul telefonic cu nr. X. De aici, inculpatul s-a deplasat cu un taxi la locuința concubinei sale, unde a ajuns în jurul orei 17:00, după care cei doi au plecat în vizită la fam. N., unde au jucat rummy până în jurul orelor 22:00 - 22:30, după care inculpatul și concubina sa au plecat la locuința acesteia din urmă, rămânând împreună până a doua zi dimineața.

În ziua de 15.06.2003, inculpatul V.V. a ieșit la picnic în zona H.M. împreună cu sora sa B.D., soțul acesteia B.G. și mama sa, unde au rămas până în jurul orelor18:00 - 18:30.

Cadavrul victimei M.C.G. a fost descoperit la data de 15.06.2003, în următoarele împrejurări:

În cursul după-amiezii și serii zilei de 14.06.2003, precum și pe întregul curs al zilei de 15.06.2003, numitul C.D. a apelat-o telefonic din Franța, în mod repetat, pe concubina sa, însă fără succes. Îngrijorat de faptul că victima nu îi răspunde la telefon și crezând că aceasta a intrat în comă diabetică, l-a sunat pe nașul său A.E., pe care l-a întrebat dacă știe ceva despre victimă. Numitul A.E. i-a răspuns că nu cunoaște nimic despre aceasta, însă se va interesa în scurt timp. Martorul a luat legătura cu mama și fratele victimei, fără a afla nimic relevant de la aceștia, după care s-a deplasat împreună cu numitul J.D. la domiciliul victimei, unde a sunat la ușă, însă nimeni nu i-a deschis, apoi a revenit la locuința sa.

Numitul A.E. l-a sunat pe C.D., căruia i-a spus că nu a reușit să o contacteze pe M.C.G., după care a sunat la S.J., pentru a se interesa dacă victima este internată, apoi a sunat pe un vecin de-al victimei, pe numitul F.G., interesându-se de victimă. Acesta din urmă, împreună cu soția sa, s-au dus la apartamentul victimei, nereușind să o contacteze, dar au observat din afară, că în interiorul locuinței victimei este aprinsă o lumină, după care l-a contactat pe A.E..

Acesta, crezând că numita M.C.G. a intrat în comă diabetică, a împrumutat o scară mobilă de la un vecin și s-a deplasat împreună cu mama și soția sa la domiciliul victimei. Martorul a fixat scara în dreptul ferestrei de la bucătăria apartamentului victimei și, întrucât nu a reușit să deschidă geamul, cu ajutorul unui bolovan a spart geamul ferestrei și a pătruns în interiorul locuinței, tăindu-se la brațe în cioburile de la fereastră și începând să sângereze.

Întrucât în bucătărie era întuneric, martorul A.E. nu a observat inițial cadavrul victimei, ci abia după ce a ajuns în hol, unde lumina era aprinsă. În acel moment, el a strigat către persoanele aflate afară că victima este decedată, având un cuțit înfipt în spate, și a încercat apoi să deschidă ușa, dar nu a reușit să descuie decât yala de sus, deoarece pentru cea de jos nu a găsit cheile corespunzătoare. Între timp, martorul a adus modificări câmpului infracțiunii, deplasându-se la baie, unde s-a spălat de sânge și a încercat să oprească hemoragia cu ajutorul unui prosop, iar apoi a răspuns la telefonul mobil al victimei la apelurile repetate ale lui C.D..

Între timp, la fața locului a sosit un echipaj de poliție care a procedat la spargerea ușii de acces în locuință, iar apoi a fost anunțată echipa operativă care a sosit la fața locului. Victima M.C.G. a fost găsită în bucătărie, lângă fereastră, căzută cu fața în jos și având un cuțit înfipt în spate. Locuința nu prezenta urme de răvășire, asupra victimei au fost găsite bijuterii, iar într-o haină aflată într-un șifonier, în unul dintre dormitoare, a fost găsită suma de 200 de euro.

Din concluziile raportului de necropsie nr. 1938/07.07.2003, emis de SJML Bacău, rezultă că:

1. Moartea lui M.C. a fost violentă.

2. Ea s-a datorat pierderii masive acute de masă sanguină, în urma unui traumatism complex.

3. Victima prezenta două categorii de leziuni cu potențial tanatogenerator, astfel:

- plaga gâtului cu secțiunea pachetului vascular - imediat letală;

- fractură de bază de craniu gravă - letală în timp;

4. Cele două categorii de leziuni letale, precum și multe altele, mai puțin grave, s-au produs prin lovire activă repetată cu cel puțin doi agenți vulneranți:

- unul de tip tăietor - înțepător (cuțit), cu o lamă de cel puțin 14 cm lungime și maximum 8 cm lățime;

- unul de tip contondent cu formă regulată (rotundă) și suprafață cu desen geometric în relief (cel mai probabil un ciocan de șnițele metalic cu o parte rotundă prevăzută cu mici piramide pătrate și o parte tăietor - despicătoare de tip secure cu lama de 8 cm).

5. Sunt prezente și leziuni produse prin alt mecanism (lovire - strivire) la nivelul feței, precum și leziuni post-mortale produse prin obiect tăietor - înțepător.

6. Asupra succesiunii loviturilor putem face următoarele aprecieri: victima este lovită de mai multe ori cu ciocanul în cap, cade cu fața în jos (își strivește nasul și buzele) și în această poziție mai este lovită în cap puternic de cel puțin două ori și o dată (cu lama ciocanului) în spate. Agresorul abandonează ciocanul și ia un cuțit (alt agresor?) cu care continuă să lovească victima în spate, apoi îi ridică capul și lovește în față, gât, membrele superioare până la deces și după. În final îi infige adânc cuțitul în spate.

7. Există leziuni minore de apărare pasivă - produse numai cu ciocanul.

8. Asupra poziției relative victimă - agresor, apreciem că aproape în tot timpul agresiunii victima s-a aflat trântită la pământ cu fața în jos, agresorul aflându-se în spatele ei.

9. Ținând cont de modificările cadaverice, condițiile atmosferice și ora necropsiei, apreciem că decesul a survenit după miezul zilei de 14.06.2003, cel mai probabil în jurul orelor 7-8 seara.

10. În momentul decesului, sângele victimei conținea 0,5 gr‰ alcool.

Fiind audiat cu privire la faptele reținute în sarcina sa, inculpatul V.V. a declarat următoarele:

În dimineața zilei de 14.06.2003, în jurul orelor 04:30 - 05:00, a plecat de la locuința concubinei sale M.D.T., împreună cu fiul acesteia F.A., la sediul SC A. SRL, situat în mun. Bacău, , care are ca obiect de activitate curierat de presă și încheiere de abonamente, de unde, după ce a luat ziarele, a mers în sectorul său de distribuție, împărțind ziarele abonaților, această activitate încheind-o în jurul orei 09:30, după care a plecat singur la domiciliul său, ajungând în acest loc în jurul orei 10:00.

În jurul orei 12:30, inculpatul a plecat în oraș pentru a întocmi noi abonamente la ziare. În momentul în care a ajuns în fața sediului C.C., s-a întâlnit cu numitul D.V., cu care a stat puțin de vorbă, după care și-a continuat drumul, cu intenția de a face noi abonamente. Întrucât nu a reușit acest lucru, s-a deplasat la sediul C.P., unde l-a întrebat pe D.V. dacă nu dorește să își facă abonament la ziar, însă a fost refuzat.

Din acest loc, inculpatul s-a deplasat către domiciliul său, mergând pe str. X, iar când a ajuns în fața Complexului "Z.";, situat la intersecția acestei străzi cu str. X, l-a observat pe colegul său A.M., aflat la volanul autoturismului său, și i-a făcut semn să oprească. Inculpatul a urcat în autoturism, iar cei doi s-au deplasat până în fața blocului unde locuiește A.M., unde au coborât din mașină. La despărțire, inculpatul i-a cerut colegului său o cartelă telefonică R., lucru cu care A.M. a fost de acord. Inculpatul V.V. și-a motivat gestul de a-i cere colegului său o cartelă de telefon public, cu toate că poseda un telefon mobil cu abonament și se afla în apropierea locuinței sale, unde deținea un telefon fix, prin faptul că deja costul convorbirilor pe care le efectuase până atunci erau foarte mari.

În continuare, inculpatul a declarat că după ce a obținut de la colegul său cartela de telefon public, s-a deplasat în dreptul sediului OP unde de la postul telefonic public situat în acel loc, a încercat, în jurul orei 14:00, să îl apeleze pe șeful său de la societatea de distribuție a presei, numitul D.D., pe telefonul mobil al acestuia, însă nu a reușit, deoarece destinatarul apelului se afla în afara ariei de acoperire. Ulterior, inculpatul a revenit asupra acestui amănunt, arătând că nu l-a putut contacta pe șeful său, întrucât în telefon se auzea un bâzâit.

După încercarea eșuată de a-l contacta pe șeful său, inculpatul a fost abordat de un bărbat necunoscut, care i-a solicitat cartela telefonică, contra cost, pentru a da un telefon. Inculpatul a fost de acord și i-a dat acelei persoane cartela telefonică, aceasta din urmă efectuând două apeluri telefonice scurte. Inculpatul a declarat că nu a observat ce numere de telefon a format respectivul cetățean și nu a auzit nici conținutul discuțiilor, deoarece a stat la o distanță de aprox. 5 m de acesta.

Inculpatul V.V. a precizat că după încheierea convorbirilor, cetățeanul în cauză i-a adus la cunoștință faptul că pe cartelă a mai rămas un credit de aproximativ 200-400 lei vechi și i-a oferit suma de 10.000 lei vechi, drept plată pentru cele două convorbiri, însă inculpatul a refuzat să primească banii. Deoarece creditul rămas pe cartelă era foarte scăzut, cartela a rămas în posesia acelei persoane necunoscute.

Din dreptul OP nr. 6, inculpatul s-a deplasat la domiciliul său, unde a rămas până în dreptul orelor 15:00 - 15:30, când a plecat din nou pentru a face noi abonamente la ziare, menționând că a încheiat un abonament unei doamne .

Din acest loc, inculpatul s-a deplasat la C. "C.";, unde a jucat la ruletă suma de 200.000 lei vechi, timp de 15-20 de minute, pe care a pierdut-o, după care a luat un taxi, staționat în zona P.C., și s-a deplasat direct la locuința concubinei sale M.D.T., unde a ajuns în jurul orei 16:30.

În acest loc, inculpatul a rămas aproximativ 15 minute, după care, împreună cu concubina sa, l-au căutat pe fiul acesteia, pentru a-i lăsa cheile apartamentului, apoi au cumpărat bere și s-au deplasat la locuința soților N., pentru a juca rummy, rămânând până în jurul orei 22:30.

După ce a plecat de la locuința soților N. împreună cu concubina sa, inculpatul a rămas peste noapte la locuința acesteia, după care, în dimineața zilei de 15.06.2003, în jurul orei 09:00, a plecat la locuința sa, iar de aici, a plecat la picnic în zona H.M. împreună cu sora sa B.D., cumnatul său B.G. și cu mama sa V.M., unde au rămas până în jurul orei 18:00, când au revenit la domiciliu, deoarece începuse să plouă.

De la domiciliul său, inculpatul a plecat la locuința surorii sale, unde a jucat rummy până în jurul orei 22:30, după care s-a întors la locuința sa, pe care a părăsit-o a doua zi dimineață, când și-a reluat activitatea de distribuire a ziarelor.

Inculpatul a negat categoric faptul că i-a contactat telefonic pe soții B. și pe victima M.C.G., precum și faptul că s-a deplasat la locuința acesteia din urmă.

Fiind audiat, numitul B.G., cumnatul inculpatului V.V., a declarat că abonamentul aparține societății sale, însă l-a cedat spre folosință cumnatului său, care achită și costurile abonamentului. Totodată, acesta a precizat că nu cunoaște cui aparțin cele trei numere de telefon, nu îi cunoaște pe soții B. și nu a apelat aceste numere.

Fiind chestionat cu privire la cele trei numere de telefon, inculpatul a declarat că nu-și explică prezența acestor numere în agenda telefonului său, la rubrica "apeluri efectuate";, că nu a apelat aceste numere, deși tot el susține că în ziua de 14.06.2003 telefonul său mobil a fost în permanență asupra sa, neîmprumutându-l niciunei alte persoane. De asemenea, inculpatul a declarat că are cunoștință despre modul de apelare cu număr ascuns, respectiv utilizarea combinației în fața numărului apelat.

Cele trei apeluri menționate mai sus au fost descoperite și în agenda telefonului mobil al inculpatului la rubrica "registru apeluri efectuate";, cu ocazia verificării agendei acestuia, ca urmare a depistării inculpatului la data de 17.06.2003 și supunerii acestuia unei percheziții corporale.

Din adresa R. nr. 214/34 din 25.06.2003, rezultă că numărul și seria cartelei telefonice cu care în ziua de 14.06.2003, de la postul public cu nr. X, situat în str. 9 Mai 28 - Union, s-a apelat postul telefonic cu nr. X - M.C. (tatăl victimei M.C.G. și fostul proprietar al apartamentului unde locuia victima) este 20/267.413. De asemenea, prin aceeași adresă s-au comunicat valoarea inițială a creditului (80.000 lei vechi), precum și lista posturilor telefonice de la care s-a apelat (adresă, număr de telefon), a posturilor telefonice apelate (număr, titularii identificați, adresele acestora), a datelor și orelor convorbirilor, a duratei acestora, precum și a creditului rămas.

Rezultă așadar, că inculpatul V.V., aflat la postul telefonic susmenționat, situat în dreptul Cazinoului "C.";, unde se deplasase pentru a juca la ruletă, a apelat mai întâi la serviciul de informații al R., de unde a solicitat numărul de telefon fix al victimei, apoi a apelat-o pe victimă. Printre altele, considerăm că inculpatul a apelat-o pe victimă pe telefonul fix al acesteia, și pentru a verifica dacă ea se afla la domiciliu în acel moment.

Din conținutul aceleiași adrese a R., mai rezultă că la data de 14.06.2003, creditul existent pe cartelă a fost de 28.700 lei vechi, iar cel din momentul emiterii adresei era de 200 lei vechi.

Observăm că în lista convorbirilor menționată mai sus, nu se regăsește nici un număr de telefon, mobil sau fix, aparținând numitului D.D., șeful inculpatului de la firma de distribuție a presei, deși inculpatul a declarat că a încercat să îl sune pe acesta pe telefonul mobil, de la postul telefonic fix de la O.P. 6, folosind cartela împrumutată de la A.M.. De altfel, în declarația sa, martorul D.D. a negat că ar fi fost sunat de către inculpat în după-amiaza zilei de 14.06.2003.

Prin adresa R. nr. 214/32 din 25.06.2003, au fost transmise organelor judiciare listele conținând apelurile primite și formate de la postul telefonic cu nr. X, titular M.V., tatăl numitei M.D.T., concubina inculpatului, aceasta fiind și utilizatoarea postului telefonic fix susmenționat.

Din conținutul uneia dintre liste, rezultă că în data de 14.06.2003, ora 16:41, la acest număr s-a primit un apel de la numărul fix X (titular V.N., tatăl inculpatului ) are a durat 10 secunde.

Același aspect rezultă și din lista trimisă organelor judiciare prin adresa R. nr. 214/36 din 26.06.2003, referitoare la apelurile formate în data de 14.06.2003 de la postul telefonic cu nr. X.

Rezultă, așadar, că după comiterea faptelor, inculpatul s-a întors la locuința sa, de unde a apelat-o pe concubina sa, după care a plecat la locuința acesteia. Astfel, nu poate fi reținută susținerea inculpatului că a plecat de la Cazinoul "C."; cu un taxi direct la locuința concubinei sale, fără a mai merge, mai întâi, acasă. Acest aspect corespunde A.ui cu atât mai mult cu cât inculpatul a declarat că în ziua de 14.06.2003 nu s-a mai aflat nimeni la locuința sa, părinții săi fiind plecați la țară în jud. Bacău.

Prin adresa R. nr. 214/17 din 16.06.2003, au fost transmise organelor judiciare listele conținând apelurile primite și formate de la postul telefonic cu nr. X, titular M.C., tatăl victimei M.C.G., aceasta fiind și utilizatoarea postului telefonic fix susmenționat.

Din conținutul uneia dintre liste, rezultă că în data de 14.06.2003, ora 15:46, la acest număr s-a primit un apel de la numărul fix X, aparținând unui post public de exterior cu cartelă, convorbirea având o durată de 27 sec. După cum s-a menționat anterior, este vorba despre postul public de la care inculpatul a apelat victima, înainte de a sosi în locuința acesteia. Chiar dacă sunt unele mici inexactități cu privire la ora apelului și durata convorbirii, acestea nu sunt de natură a contrazice realitatea faptului că inculpatul a sunat-o în prealabil pe victimă pe telefonul fix al acesteia, înainte de a o ucide.

În apărarea sa, inculpatul a mai afirmat că în după-amiaza zilei de 14.06.2003, în jurul orelor 15:00 - 15:30, a plecat de la locuința sa, pentru a face noi abonamente la ziare, menționând că a făcut un astfel de abonament unei doamne .

Aceasta a fost identificată în persoana numitei I.S., care a declarat că în ziua de 14.06.2003 a făcut un abonament la ziarul "M.B.";, pentru o perioadă de 3 luni, achitându-i lui V.V., pe care îl cunoștea din vedere, deoarece acesta îi aducea dimineața ziarele, suma de 240.000 lei vechi, însă abonamentul a fost făcut în jurul orelor 13:30 - 14:00, iar nu în jurul orelor 15:30 - 16:00, așa cum a afirmat inculpatul.

Fiind reaudiată în anul 2008, martora a mai declarat că la aproximativ două luni după comiterea faptei, inculpatul V.V. a venit la locuința sa și i-a cerut să îl împrumute cu suma de 2.000.000 lei vechi, însă martora l-a refuzat, iar de atunci nu l-a mai văzut pe inculpat.

În apărarea inculpatului ar putea avea loc unele discuții cu privire la neconcordanța dintre intervalele orare în care ar fi decedat victima M.C.G., respectiv cel rezultat din anchetă (orele 16:00 - 16:30) și cel menționat în raportul de necropsie (orele 19:00 - 20:00).

Analizând atât teoria, cât și practica medico-legală, se constată că la determinarea orei decesului unei victime se au în vedere multipli factori (instalarea semnelor reale ale morții, modificările cadaverice, locul unde se află cadavrul, condiții ambientale etc.). De asemenea, unii dintre acești factori sunt direct influențați de alți factori (de ex., modificările cadaverice variază de la organism la organism și depind de condițiile ambientale în care se află cadavrul, de alte condiții de natură biologică - corpolența cadavrului, preexistența unor boli etc.).

Așadar, ținând cont de aceste condiții, gradul de relativitate în determinarea orei producerii decesului crește foarte mult, odată cu trecerea timpului. În cazul de față, până în momentul efectuării necropsiei (luni, 16.06.2003, aproximativ la orele 10-11) trecuseră aproximativ 40 de ore, indiferent că victima decedase sâmbătă la orele 16:00 sau 20:00, interval în care cadavrul a stat atât într-un mediu cald, în locuință, cât și într-un mediu rece (frigiderul de la morgă).

Astfel, pronunțarea de către medicul legist a opiniei că decesul victimei ar fi survenit în cursul orelor 19:00 - 20:00, nu este de natură a exclude și alte variante privitoare la ora decesului, dacă datele din anchetă converg în acest sens. De altfel, observăm că în prezent, medicii legiști evită să se pronunțe în rapoartele de necropsie pe care le întocmesc, cu privire la ora producerii decesului, tocmai datorită gradului de relativitate foarte ridicat. Chiar și cu privire la ziua decesului, medicii legiști folosesc, de regulă, expresia "moartea poate data din....";, iar nu "moartea datează din...";, lăsând, astfel, posibilitatea coroborării concluziilor medico-legale cu celelalte probe rezultate din anchetă.

Pentru reținerea acestei situații de fapt s-a avut în vedere probatoriul administrat în această fază procesuală, respectiv: - procese-verbale de cercetare la fața locului; schița locului faptei; planșe foto; înscrisuri diverse; mijloace materiale de probă; concluzii preliminare necropsie; documente comunicate de SC O. SA și SC R. SA cu privire la diverse convorbiri telefonice; raport de necropsie; raport medico-legal privind leziunile suferite de martorul A.E.; rapoarte de constatare tehnico-științifică: de analiză a firelor de păr; serologice; de detecție psihologică a comportamentului simulat; rapoarte de expertiză biocriminalistică ADN; foaia de observație clinică generală a victimei M.C.G. (cu privire la pierderea sarcinii); procese-verbale: de depistare; de efectuare a unor experimente judiciare (cu schiță pentru unul dintre ele); de ridicare a bijuteriilor de pe cadavrul victimei; de investigare a anumitor elemente ale anchetei; de prezentare pentru recunoaștere după voce; de percheziție corporală și de verificare a agendei telefonice a inculpatului; de efectuare a percheziției domiciliare;de ridicare de bunuri; de prelevare de probe biologice; examinare psihologică inculpat; declarații parte civilă M.F.; declarații martori: A.E., A.M., ș.a. procese-verbale de redare de convorbiri și comunicări telefonice interceptate și înregistrate; declarații inculpat V.V..

Așa după cum am indicat mai sus, acest probatoriu a fost reluat, și readministrat , atât cât s-a putut, pe parcursul cercetării judecătorești prin reaudierea mamei victimei M.F. - fila 30-31 vol.I instnață, inculpatul - filele 49-52 , 219 vol.I instnață, a martorilor : A.M., A.E. ș.a.

Martorul C.D. a depus la dosar o serie de înscrisuri, acte medicale și documente provenind de la locul său de muncă, filele 224-239 vol.I instanță

Pentru martorii V.N., F.G., M.F., s-au depus la dosar certificatele de deces, astfel că nu au mai putut fi reaudiați la instanța de judecată (fila 78 vol.I instanță, filel 107, 139 vol.II instanță).

Din cei 60 de martori audiați pe parcursul urmării penale, 29 dintre ei nu s-au mai putut prezenta la instanța de judecată. Din procesele verbale întocmite de agenții procedurali pentru fiecare dintre martorii lipsă au rezultat situații care determină lipsa lor de la instanța de judecată. Cei mai mulți dintre ei s-au mutat, fie în alte localități din țară, fie chiar în afara țării, necunoscându-se în prezent domiciliile lor. Aceste procese verbale se regăsesc în vol.I la filele: 124, 126, 128, 130, 268, 170, 172, 174, 177, 269, 272 și la filele 46, 48, 50, 52, 54, 54, 56, 103, 141, 178, 180, 185, 224, 226, 228, , 237, , 266, 268, 278, 294 vol.II instanță. Este vorba de martorii: A.C.L., ș.a.. Pentru toți acești martori, în baza dispozițiilor art. 381 alin.7 C.pr.pen. s-a dispus citirea declarațiilor pe care le-au dat la urmărirea penală: filele 261, 270-271, 312, 308, 282-283, , 314, 313, 272, , 284-286, 287-289, , 377, 303, 320-322, , 323-325, 379, 306, 338, 355, 351, 370, 317, 356, 362, 363, 361, 364.

Apărătorii aleși pentru inculpatul V.V. au solicitat instanței achitarea sa în baza dispozițiilor art 16 alin 1 lit c Ncp. Inculpatul nu este vinovat de ce este acuzat, nu s-a dovedit că el a fost autorul. Nu se poate baza pe poligraf la momentul unei acuzații, nu poate fi folosit ca probă. Nici un martor nu i-a văzut împreună pe inculpat și pe victimă. Recunoașterea dlui B. este neconcludentă. Singurul fapt oarecum concludent este faptul că de pe cartelă s-a dat un telefon la victimă.

La orele 19-20 se arată în necropsie că a fost omorul, când inculpatul era în altă parte, însă procurorii au spus că putea fi și altă oră. Nu s-a audiat nici un expert cu privire la expertiză. Indiciile nu stau în picioare, mulți martori au spus că l-au împrumutat, dar nu a spus nimeni că împrumutase sume mari. Arată că se face vorbire de tâlhărie, însă nu lipsește nici un bun. Apreciază că ancheta trebuia să fie mai completă, în apartament se găsea ADN al unui bărbat străin. Victima nu consuma alcool însă a ieșit alcoolemie mare, aceasta avea diabet și nu consuma alcool.

Martora P. arată că era într-o stare de teamă, tresărea, a instalat alarmă. Victima se temea de ceva, aceste lucruri nu au fost analizate. Nu a întrebat nimeni ce vorbea jumătate de oră cu M.P. la telefon, nu a fost audiat C.D..

V. avea bani la el din abonamente, putea lua acei bani nu să omoare o persoană.

Mai este o persoană carte a fost la înmormântare și apoi găsit omorât.

Inculpatul era mai mic fizic decât victima.

Nu avea cum să omoare pe cineva, să șteargă cuțitul și să joace apoi rummy liniștit.

De asemenea au apreciat că rechizitoriul nu este convingător. Procurorul a demonstrat că inculpatul avea un viciu, asta nu înseamnă că era un infractor. Se reține că fapta a fost săvârșită între 16-16,30, însă există o necropsie în care se arată că decesul a survenit între 19-20.

Procurorul a contrazis medicul legist, care are anumite date care sunt ferme. O persoană lovită cu cuțitul și un ciocan de șnițele nu mai putea supraviețui 4 ore.

Procurorul a ajuns la concluzia că fapta a fost săvârșită între 16.30-16,00.

Inculpatul avea alibi între orele 19-20 și de aceea s-a stabilit că s-a comis fapta între 15,30-16,00. Arată că s-a reținut infracțiunea de omor și tâlhărie, însă a dispărut ciocanul de șnițele, un telefon fix, partea mobilă, o poșetă și un geamantan, dacă era vorba de tâlhărie lua banii și bijuteriile pe care le purta victima. Victima nu consuma alcool, avea diabet. S-a stabilit o alcoolemie de 0,55 %o. Era însărcinată iar pe 08.06 a făcut un avort, soțul său nu știa că a întreținut relații cu altcineva, este o crimă pasională. Exista o persoană cu care victima vorbea la ora 12 noaptea, 3 nopți la rând, probabil avea o relație, a rămas însărcinată și îi era frică de persoana respectivă.

Loviturile date arată că este o crimă pasională. Pe cuțitul din spatele ei nu era nicio amprentă. Dacă s-a luat ciocanul de șnițele, de ce nu s-a luat și cuțitul. Sunt multe elemente care nu se leagă, cu siguranță nu este o crimă pentru tâlhărie.

S-a constatat că baza telefonului avea urme de sânge , ADN ul nu aparținea nici victimei , nici inculpatului și nici taximetristului.

Testul poligraf este neconcludent, se arată că a mințit la întrebarea dacă a ucis-o pe G., dar a spus A. la întrebarea, dacă a mințit, până atunci, răspuns, Nu.

Reprezentantul Ministerului Public spune că omorul s-a petrecut între 15,30-16,00, specialistul IML arată că a fost la 19-20. Nu este logic să ai lumina aprinsă la 15-,30-16,00 vara, doar dacă s-a întâmplat la 19-20.

Inculpatul era profesor de istorie, avea al doilea job, avea bani din încasări la el, nu era logic să meargă să omoare pe cineva, să tâlhărească, putea lua banii din încasări.

Tâlhăria nu are nici un sens, s-a introdus și această infracțiune pentru a arăta că nu are bani și de aceea a comis fapta.

A primit în plic două ordonanțe una de scoatere de sub urmărirea penală și una de infirmare.

Primul procuror a impus soluția, a impus trimiterea în judecată pentru că nimeni nu dorea acest dosar. Procurorul care a primit dosarul a trebuit să trimită în judecată fără a se administra alte probe sau a se avea în vedere cele anterioare. Trebuiau extinse cercetările, crima putea fi săvârșită de o femeie, nici un martor nu a văzut inculpatul. Acesta a intrat în colimator și s-a mers pe ideea asta.

Arată că inculpatul ar fi putut vorbi cu victima, însă până la crimă e o cale lungă. Nu se poate merge pe prezumții. Dacă se potrivesc câteva piese nu se poate forța să se potrivească toate.

Nu poate fi sunată o persoană, după 15 ani să îi ceară bani și apoi să nu i-a banii sau bijuteriile. Dacă avea stăpânire de sine avea tot timpul, dacă nu, greșea și se pierdea.

Au depus și concluzii scrise, în care au solicitat achitarea mea în baza art. 16, alin. 1 lit. c NCPP. Nu este vinovat de cele petrecute.

Este trimis în judecată în baza unor probe ilegale, insuficiente și care nu îmi demonstrează vinovăția.

Probele folosite împotriva sa sunt : poligraful, martori, adrese de la firmele de la telefonie mobilă, necropsia, procese-verbale, recunoașterea martorilor B. a vocii.

Poligraful nu poate fi folosit ca mijloc de probă, neoferind un grad suficient de certitudine. Oricum, rezultatele poligrafului sunt contradictorii.

A arătat încă de la camera preliminară cum marii specialiști, care trăiesc din poligraf își însușesc din literatura științifică adagiul "nu poți acuza un om pe baza poligrafului, dar e mai bine decât să dai cu banul". Dnul prof. T.B. explica în "A."; că se cutremură la gândul că soarta unor oameni, fie ei și talibani, poate sta în culoarea unor beculețe.

Dar în cazul său, nici măcar nu vorbim de un raport de expertiză concludent. Experții contactați de ei au refuzat să reanalizeze poligraful pentru că întrebările au fost prost puse (ar fi trebuit întrebat direct dacă este vinovat de omor sau nu), datorită lipsei marcării limitelor de timp pe grafic (dacă nu știu exact când s-a pus întrebarea nu pot verifica unde anume există sau nu o modificare) dar în principal datorită răspunsurilor contradictorii.

Într-adevăr, nu e nevoie de un expert să ne spună că dacă ai mințit când ai răspuns la întrebarea referitoare la plasarea în casa victimei și ai spus A. când ai fost întrebat dacă ai mințit înainte și tu ai spus nu, trebuie măcar refăcută expertiza ! Dar în niciun caz nu poți să trimiți un om la închisoare practic pe tot restul vieții pentru așa ceva !

Listingurile telefoanelor într-adevăr au fost singurele indicii care au aruncat un grad de suspiciune asupra sa, pentru că de pe o cartelă pe care a folosit-o, s-a dat un telefon la victimă.

Nu a putut explica acest lucru până acum. Este posibil să fi fost o coincidență, există posibilitatea ca R. să fi trimis adrese greșite, este posibilitatea ca cineva să îi fi înscenat. Totuși, chiar în cel mai rău caz, un simplu telefon în ziua respectivă nu înseamnă că a omorât pe cineva !

Nu s-a mers deloc totuși pe identificarea dnului. M.P., de la postul telefonic al căruia s-au dat multe telefoane lungi, chiar în timpul nopții ! Ce este mai suspect, un telefon de câteva secunde sau convorbirile lungi, nocturne ?!

Necropsia este o probă indubitabilă care nu doar că aruncă dubii asupra acuzării dar chiar îi demonstrează nevinovăția !

Această expertiză arată în mod clar ora morții între orele 19-20, iar procurorul trece peste această concluzie avizată a expertului nu solicitând un supliment la expertiză sau audiindu-l, astfel încât să demonstreze că expertul inițial s-a înșelat ci apreciind după cum consideră dumnealui că ora decesului ar fi putut fi 16.30. Faptul că procurorul se erijează într-un expert tehnic, în condițiile în care avea 11 ani la dispoziție să găsească un expert care să îi demonstreze bănuielile științifice arată clar faptul că nu există probe în acuzare !

Procurorul consideră că din anchetă rezultă că ora crimei ar fi 16.30. Este de observat și logica prin care s-a ajuns la această oră din anchetă, pentru că nu există vreo probă care să indice această oră. Nu există vecini care au auzit zgomote, alarme care au sunat. Nu se întreabă nimeni de ce era lumina aprinsă într-o casă absolut luminoasă, într-o zi cu cer senin! Ora 16.30 rezultă din anchetă nu datorită vreunei probe, ci că pur și simplu la acea oră este singura perioadă din zi în care nu eram cu cineva, în care nu aveam alibi ! Procese-verbale nu îl plasează în niciun fel la fața locului.

.Recunoașterea vocii a fost făcută de domnul B. din înregistrări. Nici dacă era o somitate în materia analizei audio, domnul B. nu putea să stabilească indubitabil că vocea înregistrată este aceași cu vocea bărbatului care, cu câteva zile înainte, a vorbit cu dumnealui cât să întrebe dacă este la serviciu sau nu ! Aceasta cu atât mai mult cu cât era deja prezentat ca suspect, la momentul când s-a tăcut identificarea !

Analizele ADN îl disculpă total .

Nu doar că nu s-a găsit ADN-ul său în casa victimei (cum nu s-au găsit nici amprente nici orice altă probă) dar s-a găsit ADN de bărbat străin, neidentificat .

Indiciile care au dus la suspectarea sa nu sunt relevante. S-a pornit de la prezumția

Din probe (martori) s-a dovedit, lucru recunoscut, că avea mai multe datorii, dar sume mici, la diferite persoane fizice. Datoria cea mai mare o avea la dna S.D., care a arătat, atunci când a fost audiată, faptul că i-a restituit toți banii.

Pentru ca o persoană cum este el, cu studii superioare, calm, neagresiv, să ajungă la crimă se presupune că ar fi fost nevoie de o presiune fantastică. Ori, nimeni nu a arătat că ar fi avut datorii mari și nici că m-aș fi împrumutat de la cămătari sau de la alte persoane care ar fi pus mare presiune pe el.

Este de-a dreptul stupid să presupui că o persoană nu ar putea să înfrunte un datornic cum ar fi dna S.D. dar, pentru a-i plăti o datorie, s-ar deda la tâlhărie și omor !

Nici tâlhăria nu se confirmă, având în vedere faptul că asupra victimei s-au găsit bijuteriile iar în casă s-au găsit 200 de euro (pag. 6 rechizitoriu). Cum s-ar explica faptul că ar fi avut răbdarea să curețe de amprente cuțitul, să ascundă arma crimei, să ia receptorul telefonului care era stropit cu sânge și totuși nu a luat bijuteriile și banii ?

Nu s-au avut în vedere situații extrem de importante, care în mod normal duc la concluzia clară că nu este vinovat.

Din păcate, ancheta deficitară a dus la nepedepsirea vinovatului. Organele de anchetă l-au etichetat pe el criminal de la bun început și apoi nu au mai studiat nicio altă pistă. După 11 ani, dnul. Procuror Iancu, care a efectuat ancheta, a audiat martorii și toți subiecții procesuali, a dispus scoaterea de sub urmărire penală dar a fost trimis în judecată de un magistrat care nu a audiat nemijlocit niciun martor, nu a luat nicio declarație, nu a administrat direct nicio probă .

Este, totuși, grav faptul că nu s-au urmărit indicii și situații care puteau duce la găsirea adevăratului criminal, care se pare că va rămâne liber .

In apartament nu s-a găsit nicio urmă a faptului că ar fi fost acolo. In schimb s-au

găsit urme biologice reprezentând ADN al unui bărbat străin.

Nu s-au elucidat circumstanțele faptului că victima era însărcinată. Acest lucru a

fost ascuns, soțul Dumneaei negând această sarcină, chiar dacă există dovezi clare medicale

în acest sens.

Nu s-a analizat de ce era alcool în sângele victimei care nu ar fi băut niciodată,

fiind bolnavă.

Nu s-a analizat de ce era într-o stare de teamă, arătată în mod clar de martorul P.

I., care a arătat că în ultimele zile de viată era foarte agitată, tresărea de câte ori se auzea ceva, dormea alături de două cuțite foarte mari, pe noptieră. De asemenea, tot Dumneaei a solicitat ca sistemul de alarmă să aibă buton de panică la breloc. Tot martorul P. I. a arătat faptul că victima a solicitat inclusiv schimbarea ușii de acces în apartament din motive de siguranță. De ce era atât de înspăimântată G. ? In niciun caz nu are nicio legătură cu el!

Dacă expertul care a făcut necropsia s-a înșelat și crima s-a petrecut la 16.30, nu se

explică de ce era lumina aprinsă, într-o cameră în care toți martorii spun că era luminoasă

(datele oficiale meteorologice pentru 14.06.2003 : cer senin, temp. 20-26 grade, vizibilitate

10 km).

Dovezile arată că în ziua respectivă avea bani încasați din abonamente. Era mai

simplu să își însușesc acei bani decât să omoare pe cineva !

O persoană din anturajul G., L.B. a fost găsit ucis la

câteva luni după această crimă.

Referitor la investigația Parchetului, însăși mama victimei, o femeie care nu l-a văzut de când era copil, spune că nu s-a consemnat ceea ce a declarat, că nu își însușește această declarație ! Este extrem de greu de înțeles de ce s-au audiat zeci de persoane dar nu a fost audiat C.D., care a fost de față la descoperirea cadavrului. De asemenea, nici M.P. nu a fost audiat, care avea convorbiri lungi cu victima la ore de noapte.

Nu este o persoană agresivă, nu avea așa de mare nevoie de bani, modul de operare nu este conform firii sale.

Este o persoană cu studii superioare, calmă, fără măcar o amendă pentru fapte de agresiune. Parchetul caută explicația că ar fi fost disperat de faptul că aveam foarte multe datorii drept urmare am recurs la tâlhărie.

Totuși, nu ar fi logic ca el să ucidă la disperare, să nu iau bunurile victimei. Nu e logic că a curățat cuțitul de amprente și apoi a căutat cheia de la apartament și a încuiat. Apoi, a mers să joc rummy liniștit, iar partenerii săi de joc nu au văzut nimic în neregulă cu el, niciun semn de agitare.

Toate aceste lucruri duc la concluzia clară că a fost acuzat pe nedrept astfel încât singura soluție corectă este achitarea sa în baza art. 16, alin. 1, lit. c, NCPP.

Instanța împărtășește apărările formulate, bazându-se pe următoarele argumente:

Principalul mijloc de probă al învinuiri adusă prin rechizitoriu, este acel listing telefonic, faptul că inculpatul ar fi sunat victima în acea zi,că era un împătimit jucător la ruletă și că din nevoie de bani ar fi comis infracțiunile indicate. Că inculpatul ar fi avut o atitudine oscilantă, în declarațiile pe care le-a dat la urmărirea penală, că rezultatul testului poligraf ar fi dat răspunsuri negative, relevând atitudinea nesinceră a acestuia.

Prin Ordonanța nr. 428/P/2003 procurorul de caz dispune punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului la data de 20.07.2005, după doi ani de la data comiterii faptei.

Sunt emise ordonanțe ale procurorului de interceptare a convorbirilor telefonice în intervalul 20.06.2003-19.07.2003, filele 491-609 vol.II urm.pen. Din lecturarea acestor procese-verbale de redare în scris a conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu diverse persoane, se înțelege ușor că inculpatul este supus unui stres , unor amenințări cu moartea, adresate atât lui cât și a familiei sale. Disperarea sa este mare, împingându-l la întocmirea acelei scrisori către mass-media în care își exprimă nevinovăția, condoleanțe către familia îndoliată și chiar transmite ideea unui act suicidar, filele 457-459 vol.II urm.pen.

La data de 20.06.2003, inculpatul își dă acordul pentru examinare cu testul poligraf. Potrivit Raportului de Constatare Tehnico-Științifică privind detecția psihologică a comportamentului simulat (atașat la ds. de urm.pen. filele 208-213) în concluziile acestuia se arată că "Au fost evidențiate modificări ale stresului emoțional semnificativ, caracteristice indiciilor comportamentului simulat";. Sunt menționate cele 12 întrebări puse inculpatului, precum și răspunsurile acestuia. Cele încercuite cu pix de culoare verde, respectiv la întrebările 4, 6, 7, 9, 11 se constată modificări ale stresului emoțional. Sunt întrebările care vizează situația de fapt: "Pe 14.06.2003 ai sunat-o pe M. G.? Tu ai omorât-o pe M. G.?, Declarațiile date la Poliție cu privire la numerele de telefon sunt adevărate?, În după amiaza zilei de 14.06.2003 ai fost acasă la M. G.? Și Este adevărat că pe 14.06.2003 ai dat unei persoane necunoscute cartele primită de la A.?"; Acestea sunt întrebările apreciate de d-l Ofițer Psiholog T.I., ca fiind nesincere. Ultima întrebare, cu caracter de concluzie, nr. 12: "Ai spus A. la toate aceste întrebări?"; Răspunsul a fost "DA";, și apreciat ca fiind sincer. Apărarea se întreabă cum este posibil ca răspunzând mincinos la întrebările anterioare, întrebarea finală , care înglobează sinceritatea/nesinceritatea acestuia să fie sinceră? În mod normal, logic ar fi trebuit ca la întrebarea finală 12, răspunsul să fie apreciat ca fiind mincinos, pentru că dacă am răspuns nesincer la cinci întrebări răspunsul final nu poate fi sincer. Dacă răspunsul final este sincer, înseamnă că și cele șase răspunsuri anterioare au fost sincere.

Cu privire la examinarea inculpatului cu testul poligraf (filele 208-210 dosar urmărire penală)- ale căror concluzii sunt defavorabile, în sensul că s-au înregistrat modificări ale stresului emoțional ceea ce echivalează cu relatări neadevărate, instanța reține că aceste examinări s-au făcut cu nerespectarea "Normelor Metodologice de folosire a testului poligraf întrucât supunerea unei persoane la o astfel de examinare se face în condiții depline de sănătate fizică și psihică înainte de a fi audiat în dosar, înainte de a ști persoana în cauză în asupra ei planează vreo bănuială de comitere a faptei. Ori, testul s-a efectuat în ziua de 20.06.2003 , când el deja fusese audiat în zilele de 17.06.2003, 18.06.2003 și 20.06.2003 (filele 164-178 vol.I ds. urm.pen.). Ori examinarea unei persoane cu testul poligraf se face în condiții de deplină liniște, relaxare, și calm, pentru a nu se înregistra modificări emoționale.

Despre depozițiile de martori, putem spune că nimeni nu a putut crede că acest inculpat a fost capabil să comită astfel de fapte, începând cu mama victimei și terminând cu vecinii sau colegii de serviciu, sau chiar cetățeni străini (anonima atașată la fila 461 vol.II urmpen.).

Concluziile Raportului de constatare medico-legală întocmit de S.M.L. Bacău, la data de 17.07.2003, prezintă concluziile sale, ca fiind:

- moartea lui M. G. a fost violentă

- ea s-a datorat pierderii masive acute de masă sanguină în urma unui traumatism complet.

- Victima prezenta două categorii de leziuni cu potențial tanatogenerator astfel:- plaga gâtului cu secțiunea pachetului vascular- imediat letală,

- fractură de bază de craniu gravă- letală în timp.

- cele două categorii de leziuni letale precum și multe altele mai puțin grave s-au produs prin lovire activă repetată cu cel puțin 2 agenți vulneranți- unul de timp tăietor-înțepător ( cuțit) cu o lamă de cel puțin 14 cm lungime și maximum 8 cm lățime; - unul de tip contondent cu formă regulată ( rotundă) și suprafața cu desen geometric în relief( cel mai probabil un cuțit de șnițele metalic cu o parte rotundă prevăzută cu mici piramide pătrate și o parte tăietor- despicătoare de tip secure cu lama de 8 cm.

- sunt prezente și leziuni produse prin alt mecanism( lovire-strivire)la nivelul feței precum și leziuni post-mortale produse prin obiect- tăietor-înțepător

- asupra succesiunii loviturilor se pot face următoarele aprecieri: Victima este lovită de mai multe ori cu ciocanul în cap, cade cu fața în jos ( își strivește nasul și buzele) și în această poziție mai este lovită în cap puternic de cel puțin două ori și odată ( cu lama cuțitului) în spate. Agresorul abandonează ciocanul și ia un cuțit ( alt agresor?) cu care continuă să lovească victima în spate, apoi îi ridică capul și lovește în față, gât membrele superioare până la deces, și după. În final îi înfige adânc cuțitul în spate.

- există leziuni minore de apărare pasivă- produse numai cu ciocanul.

- asupra poziției relative victimă agresor se apreciază că aproape în tot timpul agresiunii victima s-a aflat trântită la pământ cu fața în jos, agresorul aflându-se în spatele ei .

- ținând cont de modificările cadaverice, condițiile atmosferice și ora necropsiei se apreciază că decesul a survenit după miezul zilei de 14.06.2003 cel mai probabil în jurul orelor 7-8 seara.

- în momentul decesului sângele victimei conținea 0,5 gr %o alcool.

Apărarea a avansat ideea unui omor pasional, bazându-se pe faptul că în ziua de 08.06.2003, victima ar fi avut o intervenție chirurgicală, un avort, ce denotă existența unei sarcini de 4-5 săptămâni. Instanța are în vedere că la 01.05.2003, (xerocopia pașaportului cu viza de intrare-ieșire în România, fila 257 ds. urm.-pen.), concubinul acesteia C.D.C. a venit în țară, ceea ce se suprapune cronologic cu durata sarcinii. Astfel, este puțin probabil ca tatăl copilului să fi fost altcineva.

Din probele puse la dispoziția expertului, fire de păr aparținând victimei și depozit subunghial, urme de sânge, s-a întocmit Raportul de constatare medico-legal (filele 199-200). S-a stabilit că depozit subunghial ridicat de la cadavrul numitei M. G., urme de sânge uman ce aparțin grupei sanguine 0 I și că depozitul subunghial ridicat de la V.V. nu s-au evidențiat urme de sânge uman.

Au fost supuse examinării medico-legale obiectele de îmbrăcăminte aparținând inculpatului, precum și altele ridicate din apartamentul victimei : cămașă, pantaloni, adidași. Raportul de constatare științifică întocmit nu prezintă categoric faptul că vreuna dintre urmele găsite în apartament și supuse examinării faptul că ar aparține inculpatului. Grupa sanguină O.I care aparținea victimei precum și grupa sanguină B.III (aceasta din urmă nu este grupa sanguină a inculpatului) sunt cele identificate pe mijloacele de probă examinate, expertiza ridicată este atașată la urmărirea penala filele 203-206.

Urmele de sânge găsite pe suportul telefonului fix, de pe cuțit, fire de păr, și toate cele supuse analizei, denumite "microurme biologice"; au fost și ele examinate de specialist. Concluzia acestuia a fost că "Profilul genetic al ADN-ului extras din proba de referință recoltată de la numitul V. V. nu este identic și nu s-a regăsit în cele obținute din urmele sau microurmele biologice genotipate";.

Un cuțit a făcut obiectul unei examen ADN de către I.N.M.L., în concluziile căreia se arată că "a fost pus în evidență un profil ADN parțial (incomplet) aparținând unei persoane de sex feminin"; (fila 244 dosar urmărire penală).

Adresa R. SA nr. 214/34 din 23.06.2003 (fila 403 ds. urm.pen.vol.II) indică faptul că în ziua de 14.06.2003, prin folosirea cartelei telefonice 20/267413 s-au efectuat opt apeluri telefonice, ultimul dintre acestea fiind la ora 15:46 către postul telefonic X abonat fiind M.C. (tatăl victimei). Despre această cartelă inculpatul declară a fost înmânată pentru scurt timp unui cetățean care a dorit să utilizeze postul de telefon fix de pe strada S., Oficiul Poștal PTTR . Acest fapt nu a putut fi probat nici de inculpat, dar nu a putut fi dovedit de organele de urmărire penală că nu ar fi adevărat.

Tot de la R. parvine un tabel cu apelurile telefonice primite de abonata M. G. în intervalul 15.05.2003-15.06.2003. Între acestea se remarcă patru apeluri venite din partea nașei -A.S., zece apeluri provenite de la părinți sau frate, trei apeluri probabil de la mama concubinului său - C.L., trei apeluri de la M.P., alte trei apeluri venite de la un telefon public, cu cartelă și ultimul de pe listă de la telefonul public în ziua de 14.06.2003 ora 15,43.Din toată această listă doar ultimul nr. este cel provenit de la inculpat! Apărarea se întreabă de ce nu este cunoscut acest M.P.? Ce convorbiri puteau avea ei în miez de noapte la ora 22h și 25 min. în ziua de 29.05.2003 sau la ora 23 și 28 min. în noaptea de 27.05.2003? Constatăm că acesta nu a fost audiat la urmărirea penală, iar la instanța de judecată, depoziția sa nu oferă concret nimic asupra situație de fapt (fila 9 vol.III ds. instanță). În respectivul tabel există alte numeroase apeluri telefonice. De ce acesta din urmă ar prezenta un interes deosebit?

În ziua de 14.06.2003, la ora 15.45 , susține actul de sesizare al instanței că inculpatul a sunat-o pe victimă, că potrivit traseului făcut prin reconstituirea acestuia (filele 433-441 vol.II urm.pen.)ar fi fost necesare doar șapte minute pentru a străbate traseul și că apoi în 30 de minute între 16.00-16,30 s-a deplasat la locuința victimei M.C.G., cu scopul de a-i solicita o sumă de bani, a pătruns în incinta locuinței cu acordul acesteia, după care, pe fondul unei discuții în legătură cu suma de bani solicitată, i-a aplicat victimei în zona capului mai multe lovituri cu un ciocan pentru bătut șnițele, apoi i-a aplicat multiple lovituri cu un cuțit în zonele gâtului și toracelui, cauzându-i victimei leziuni traumatice grave, care au condus la decesul acesteia, iar după uciderea victimei a sustras unele bunuri din locuința sa.

Rechizitoriu (pag.13,) ține să argumenteze că nu ar fi corectă ora decesului, așa cum se redă în Raportul de necropsie (orele 19-20) ci orele 16.00. Apreciem că medicul de specialitate a luat în considerare toți factorii care impun calcularea orei decesului, motiv pentru care nu considerăm suficient de argumentată schimbarea orei decesului, așa cum se reține în rechizitoriu.

Așadar, rechizitoriu susține că în jurul orelor 16,00, inculpatul apare la locuința victimei, aceasta îi deschide ușa, îl poftește în interior, servesc chiar câte o cafea fiecare în bucătărie, el îi solicită un împrumut în bani și fiindcă este refuzat, îi aplică peste 20 de lovituri cu ciocanul de bătut șnițele și cu cuțitul luat din suportul aflat la fața locului îi mai aplică câteva lovituri la spate, în timp ce se afla trântită cu fața în jos, lăsându-i cuțitul înfipt în spate. Umblă apoi prin apartament, și "culege"; chiar obiectele care conțin sau poartă urmele infracțiunii, cu deplină stăpânire de sine, pentru ca apoi să părăsească nestingherit apartamentul închizând ușa cu cheia. TOATE ACESTEA ÎN 3O DE MINUTE.

Există un proces - verbal de recunoaștere întocmit la data de 03.07.2003 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău în care martorii B.G. și B.S. recunosc vocea inculpatului din convorbirile telefonice efectuate în ziua de 14.06.2003. Ce valoare probantă are acest proces-verbal? Se poate susține prin aceasta că inculpatul a comis prezentul omor, atâta vreme cât în apartamentul victimei nu a fost descoperite urme ADN aparținând inculpatului?. Da, se prea poate ca inculpatul că fi vorbit în acea zi cu cei doi martori. S-ar putea proba lipsa de sinceritate a inculpatului. El nu a recunoscut aceste convorbirile .Poate sunt aceleași convorbiri despre care inculpatul spune că le-ar fi avut cetățeanul străin căruia i-a înmânat pentru scurt timp cartele telefonică în folosință?!

Una dintre încadrările în drept ale infracțiunilor comise în ziua de 14.06.2003, a fost și tâlhărie. Despre ce deposedare poate fi vorba când asupra victimei au fost găsite toate obiectele de valoare (bijuterii: lanț, brățară, verighetă), obiecte prevăzute în procesul-verbal întocmit cu ocazia efectuării necropsiei (fila 444 vol.II ds. urm.pen.). În schimb se constată lipsa din apartamentul victimei a următoarelor obiecte: telefonul mobil Panasonic, încărcător de mobil, un rucsac, o poșetă roșie, o geantă negru cu roșu de dimensiuni 50/30 (probabil conținând actele de stare civilă ale victimei), ciocanul de șnițel folosit la comiterea omorului precum și cheile apartamentului. Se poate lesne deduce că toate acestea conțin urme ale infracțiunii (telefonul mobil, ciocanul de șnițele) sau care au folosit făptuitorului ( actele de stare civilă, cheile apartamentului).

Martora P. M., verișoara victimei, (declarație fila 193-194 vol.II urm.pen.) susține în declarațiile sale că victima, în ultimele luni avea o temere o spaimă continuă: "Mi s-a părut a fi neliniștită";,verișoara cu care a locuit împreună în același apartament până la apariția concubinului C.D.. Așa se explică probabil montarea sistemului de alarmă la ușa de acces, în ziua de 14.05.2003 (contract de presări servicii nr. 646/ 14.05.2003, încheiat între SC P.S.și M. G. (filele 466-470 vol.II urm.pen.). Probabil, din același motiv în fotografiile făcute la fața locului în dormitor, pe noptiere se văd două cuțite puse la îndemână, lângă pat, pag. 49 și 50 vol.I ds. urm.pen. Se pare că aceste metode de apărare (ținerea cuțitelor la îndemână și montarea sistemului de alarmă) nu au fost suficiente în apărarea sa de vreme de rezultatul letal s-a produs. Sistemul de alarmă nu funcționa, făptuitorul a pătruns în apartament în liniște, ori cu acordul proprietarei, și tot în liniște l-a și părăsit.

Susține apărarea că pătrunderea în apartament s-a făcut pe timp de noapte, întrucât au fost găsite aprinse luminile și televizorul funcționând. Cum se justifică atunci atacul din miezul zilei, ora 16-16,30, când în luna iunie e plină zi la acea oră? De ce funcționa televizorul ? Se prea poate ca să fi vizionat ceva victima înainte de pătrunderea făptuitorului în apartament.

Ancheta penală a demarat cu denunțul formulat de A.M. la data de 15.06.2003, urmat de cercetarea la fața locului. S-a întocmit procesul-verbal (filele 23-30 ds. urm.pen.) și s-au efectuat fotografii (planșe foto, filele 34-84).

La data de 17.07.2013, procurorul de caz, emite Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, motivat de faptul că "În timpul cercetărilor penale s-a stabilit faptul că V.V. nu este autorul omorului a cărui victimă este M. G.";, pag. 8 ds. urm.pen.

Prin Ordonanța din 16.12.2013 prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău infimă din oficiu Ordonanța anterioară de Scoatere de sub urmărire penală și dispune reluarea urmăririi penale în cauză, fiind repartizat dosarul procurorului criminalist. În motivarea acestei ordonanțe, se insistă pe atitudinea nesinceră a inculpatului, pe faptul că el neagă apelurile telefonice avute cu soții B., de la firma M.K., că aceștia ar fi recunoscut vocea inculpatului, că ar fi avut împrumuturi consistente în bani la colegii de serviciu și că rezultatul testului poligraf este unul care relevă o atitudine nesinceră.

Instanța a examinat toate aceste probe transmise prin mijloacele de probă. Am arătat de ce rezultatul testului poligraf nu are relevanță în cauză. Am arătat că existența apelurilor telefonice, a convorbirilor telefonice cu soții B. nu pot conduce la concluzia uciderii lui M. G., de vreme ce toate analizele medicale, expertizele ADN efectuate nu redau prezența inculpatului în apartament, că data morții nu este cea indicată de rechizitoriu (16-16,30) ci cea prevăzută în Raportul de necropsie (19.00-20.), că nu se justifică prezența luminii aprinse la ora 16 în apartament.

Singurul act procedural pe care îl mai efectuează procurorul de caz, după repartizare, a fost cea de schimbare a încadrării juridice, având în vedre intervenirea noilor dispoziții procesual și procedural penale la 01.02.2014. Astfel, la data de 19.03.2014, se dispune schimbarea încadrării juridice din art. 174-176 lit.d C.pen. 1968, art. 211 alin.2 ind.1 lit.c C.pen. 1968 cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen. 1968 în art. 188 alin.1 C.pen.- art.189 alin.1 lit.d C.pen., art. 233 C.pen.- art.234 alin.1 lit.a C.pen. cu art. 33 lit.a C.pen.1969. Urmează apoi întocmirea rechizitoriului la data de 13.05.2014.

Argumentele expuse în motivarea rechizitoriului au fost avute în vedere și la momentul Scoaterii de sub urmărire penală, (17.07.2013) de vreme ce nu s-a mai efectuat nici o probă în cauză. Cum pot aceleași mijloace de probă să conducă la soluții diametral opuse.? Motivarea și suspiciunile să acest inculpat ar fi comis faptele, expuse în Ordonanța de infirmare din oficiu, (16.12.2013) nu au fost confirmate prin alte mijloace probatorii., După infirmarea din oficiu, nu s-a produs nici o probă nouă care să confirme că el este autorul faptelor.

După cum am arătat mai sus, depozițiile de martori nu sunt contradictorii- nici unul dintre ei nu l-a crezut în stare să comită asemenea faptă. Inculpatul a fost în preajma lor - prietenă, fiul acesteia, colegi de serviciu( F.A., soții N.). Raportul de expertiză medico-legală - însoțite de planșele foto - relevă doar semnele de violență constate pe corpul victimei, presupunerea modului cum s-au putut produce, data probabilă a morții, fără a putea produce vreo probă legat de autorul faptei.

S-a redat mai sus cronologia tuturor actelor procedurale efectuate pe parcursul urmăririi penale pentru a evidenția faptul că toate mijloacele de probă acumulate pe parcursul urmării penale nu contrazic, nu înlătură primele concluzii ale Raportului de Expertiză întocmit de SML Bacău întocmit la 17.07.2003. Toate actele medicale noi, expertize ADN, asupra diferitelor obiecte de îmbrăcăminte, aparținând inculpatului sau adunate din apartament , sunt avizări, confirmări ale acesteia, fondate de mai multe păreri ale specialiștilor. Nu se confirmă pătrunderea inculpatului în apartament, și uciderea prietenei și vecinii sale , G. M.

Toate aceste argumente, bazate pe mijloacele de probă administrate în cele două faze ale procesului penale, până în prezent - urmărire penală și cercetare judecătorească pe fondul cauzei - sunt de natură să convingă instanța de faptul că prezumția de nevinovăție a acestui inculpat nu a fost desființată, nu a fost demontată.

Prezumția de nevinovăție decurge din cerința ca nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, constituind o garanție că în lipsa probelor de vinovăție aceasta nu poate fi trimisă în judecată și condamnată.

Rațiunea acestei prezumții se bazează pe faptul că nu toate acuzările sunt adevă¬rate, dovadă că atâtea procese se termină cu achitare sau înainte de judecată cu neurmărire sau scoatere de sub urmărire. (...) Deci cum ar putea fi considerat cineva vinovat, pe baza acuzației, înainte de a se ști dacă aceasta este adevărată, dovedită? Ori, chiar acuzarea își propune ca să dovedească existența infracțiunii și vinovăția inculpatului, și tot restul procesului este cercetarea și constatarea acestor chestiuni; și abia apoi hotărârea penală cuprinde concluzia în această privință. Deci cum ar putea fi considerat vinovat inculpatul atâta timp cât se cercetează vinovăția lui, și judecata încă nu s-a pronunțat? Și o judecată dreaptă, imparțială, nu ar putea porni la desfășurarea procesului penal, cu ideea preconcepută asupra vinovăției inculpatului.

În doctrină s-a arătat că și în situația în care în adâncul sufletului lor judecătorii ar fi convinși de vinovăția inculpatului, trebuie să rămână deschiși la posibilitatea schimbării opiniei ca urmare a analizei tuturor probelor administrate. Judecătorilor le este interzis să facă ori să spună ceva, înainte de pronunțarea hotărârii, de natură a sugera că inculpații au fost deja condamnați. Problematica vinovăției sau nevinovăției persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni, ce reprezintă esența procedurii, trebuie să rămână deschisă, chiar dacă probele administrate împotriva acuzatului par a fi covârșitoare.

Suspectul sau inculpatul nu este obligat să își dovedească nevinovăția, putând uza de dreptul la tăcere. Sarcina probei incumbă organelor de urmărire penală, care sunt obligate să administreze probele necesare pentru dovedirea, dincolo de orice dubiu rezonabil, a existenței faptei, a elementelor constitutive ale infracțiunii, sub aspect subiectiv și obiectiv, precum și a lipsei vreunui impediment la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, prevăzut de art. 10 C.proc.pen.

Nevinovăția nu trebuie, așadar, înțeleasă numai ca neîndeplinirea condițiilor privind latura subiectivă a infracțiunii (mens rea), ci ca absența vreuneia dintre trăsăturile esențiale ale infracțiunii prevăzute de art. 15 C.pen.

Astfel, prezumția de nevinovăție permite a se restabili un anumit echilibru între acuzator și acuzat.

În faza de urmărire penală, organele de urmărire penală au obligația, potrivit art. 285 și art.306 C.proc.pen., de a strânge probele necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, în scopul aflării A.ui și lămuririi cauzei sub toate aspectele. Organele de urmărire penală trebuie să administreze probele atât în favoarea, cât și în defavoarea învinuitului sau inculpatului, chiar dacă acesta recunoaște săvârșirea infracțiunii.

De asemenea, potrivit art. 327 C.proc.pen., procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului, când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, a fost săvârșită de inculpat și că acesta răspunde penal, în cazul în care constată că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea A.ui, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare și legal administrate.

Instanța sesizată de către procuror procedează la administrarea probatoriului în faza cercetării judecătorești în scopul lămuririi cauzei sub toate aspectele. Potrivit art. 349 C.proc.pen., instanța de judecată își exercită atribuțiile în mod activ, în vederea aflării A.ui și a realizării rolului educativ al judecății și își formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză. Potrivit art. 396 alin. (2) C.proc.pen., instanța poate pronunța condamnarea în situația în care constată din toate probatoriile administrate în cauză că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

În doctrină și în practica judiciară s-a arătat că prezumția de nevinovăție poate fi înlăturată numai prin administrarea de probe care să stabilească cu certitudine vino¬văția. Prezumția nu este înlăturată în caz de îndoială cu privire la stabilirea situației de fapt, care profită învinuitului sau inculpatului (in dubio pro reo). Există îndoială doar atunci când din coroborarea tuturor probelor nu se poate reține cu certitudine nici vinovăția, nici nevinovăția celui în cauză. In acest caz, îndoiala care rămâne este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție ce conduce la achitarea inculpatului de către instanță sau la scoaterea de sub urmărire penală dispusă de către procuror.

În cazul când există probe de vinovăție, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie, putând solicita administrarea de probe în apărare, în plus, sarcina probei aparține învinuitului sau inculpatului care invocă o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, ce fusese anterior dovedită de către organele de urmărire penală (spre exemplu, iresponsabilitatea, beția involuntară completă, legitima apărare), fără ca în acest fel să existe o încălcare a prevederilor art. 6 parag. 2 din Convenția europeană.

Având în vedere că, la pronunțarea unei, condamnări, instanța trebuie să-și înte¬meieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauza probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia «orice îndoială este în favoarea inculpatului» (in dubio pro red).

Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării A.ui, consacrat în art. 5 C.proc.pen., se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.

Înainte de a fi o problemă de drept, regula in "dubio pro reo"; este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță pe probabilitate ci pe"certitudinea dobândită pe bază de probe decisive,complete, sigure în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).

Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea construită ideologic cu ajutorul probelor.

Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este «echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție» și deci inculpatul trebuie achitat.

Orice persoană aflată în cadrul procesului penal, indiferent de faza procesuală, beneficiază de respectarea dreptului la prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri penale definitive prin care se stabilește vinovăția sa ("quilibet praesumitur bonus, usque dum probatur contrarhim"), indiferent dacă această hotărâre este de con¬damnare, de achitare (pentru că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni) sau de încetare a procesului penal (de exemplu, ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale, amnistiei sau a existenței unei cauze de nepedepsire). Rezultă, așadar, că prezumția de nevinovăție nu este o prezumție absolută, ci una relativă, care poate fi răsturnată prin probe certe de vinovăție a inculpatului.. ci supune dezbaterii părților și procurorului în condiții de publicitate și de contradictorialitate încadrarea juridică, în scopul efectuării unei apărări efective de către inculpat cu privire la toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei.

După pronunțarea unei hotărâri definitive de achitare, nevinovăția unei persoane devine din prezumție o certitudine opozabilă "erga omnes"; astfel încât se poate considera că acest drept garantat de Constituție și de art. 6 parag. 2 din Convenția europeană este încălcat, dacă în declarațiile sau actele publice emise de organele de urmărire penală sau de alte autorități publice sau judiciare se sugerează sau se afirmă explicit că în cauză ar fi trebuit să fie pronunțată o hotărâre de condamnare sau se repune în discuție nevinovăția.

Pentru toate aceste argumente, singura soluție legală și temeinică în această cauză, în opinia instanței nu este decât achitarea inculpatului V.V., întemeiată pe dispozițiile art. 396 alin.5 C.pr.pen. raportat la art. 17 alin.2 C.pr.pen. cu aplicarea art. 16 lit.c C.pr.pen., întrucât nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea.

Problema de drept ce se impune este schimbarea încadrării juridice, având în vedre că la data întocmirii rechizitoriului, exist opinia "instituțiilor autonome";, un melange între instituțiile vechiului cod penal și cele noi întrate în vigoare la 01.02.2014. Ori Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 265/2014 (Monitorul Oficial nr. 372/20.05.5014) a stabilit că prin aplicarea acestei instituții contravine dispozițiilor constituționale prev. de art. 1 alin.4 privind separația și echilibrul puterilor în stat, ale art. 61 alin.1 privind rolul Parlamentului. Apreciem așadar, ca fiind corectă încadrarea juridică sub imperiul căreia s-a urmărirea penală, s-a pus în mișcare acțiunea penală, ca fiind art. 174-176 lit.d C.pen. 1968, art. 211 alin.2 ind.1 lit.c C.pen.1968 cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen. 1968.

Pentru aceste din urmă infracțiuni urmează a fi dispusă achitarea inculpatului V.V., în temeiul art. 17 alin.2 C.pr.pen. rap. la art. 16 lit.c C.pr.pen. întrucât nu există probe că inculpatul a comis infracțiunile

În baza art 162 alin 3 Cpp. Urmează a se dispune păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău și consemnate în registrul de corpuri delicte din 16.05.2014 la nr. 18, până la data rămânerii definitive a hotărârii, după care se va dispune distrugerea/restituirea. Cele care conțin sau poartă urme ale comiterii infracțiunii (pete de sânge, depozite subunghiale, etc.) urmează a fi distruse la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, iar celelalte (obiecte de îmbrăcăminte, agende, înscrisuri) se pot restitui inculpatului, la solicitarea acestuia, tot după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 25 alin.5 C.pr.pen. raportat la art. 397 alin.5 C.pr.pen. instanța va constata că nu există constituire de parte civilă în cauză.

De asemenea, vom constat că inculpatul a avut apărători aleși.

Urmare a soluției de achitare dispuse, cheltuielile judiciare avansate de stat în cei 13 ani de anchetă, (11 ani la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și doi ani la Tribunalul Bacău)vor rămâne în sarcina statului, potrivit dispozițiilor art.275 C.pr.pen.

În temeiul art.275 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, fiind singura variantă , având în vedere soluția de achitare ce s-a dispus.

Instanța, în temeiul art. 386 C.pr.pen. admite cererea de schimbarea încadrării juridice solicitată de procuror, pentru inculpatul V.V., din art. 188 alin.1 C.pen.- art.189 alin.1 lit.d C.pen., art. 233 C.pen.- art.234 alin.1 lit.a C.pen. cu art. 33 lit.a C.pen.1969, în art. 174-176 lit.d C.pen. 1968, art. 211 alin.2 ind.1 lit.c C.pen.1968 cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen. 1968 și în consecință:

În temeiul art. 396 alin.5 C.pr.pen. raportat la art. 17 alin.2 C.pr.pen. cu aplicarea art. 16 lit.c C.pr.pen. achită pe inculpatul V.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de "omor calificat"; prev. de art.174-176 lit.d C.pen. 1968., și "tâlhărie calificată";, prev. de art. art. 211 alin.2 ind.1 lit.c C.pen.1968 cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen. 1968, întrucât nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunile.

În baza art 162 alin 3 Cpp dispune păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău și consemnate în registrul de corpuri delicte din 16.05.2014 la nr. 18, până la data rămânerii definitive a hotărârii, după care se va dispune distrugerea/restituirea.

În temeiul art. 25 alin.5 C.pr.pen. raportat la art. 397 alin.5 C.pr.pen. instanța constată că nu există constituire de parte civilă în cauză.

Constată că inculpatul a avut apărători aleși.

În temeiul art.275 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Omor. achitare.. Jurisprudență Omor

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omor. achitare.. Jurisprudență Omor