OMOR DEOSEBIT DE GRAV - Omor deosebit de grav săvârşit pentru ascunderea unei tâlhării
| Comentarii |
|
Concurs cu infracţiunea de tâlhărie şi cu complicitate la furt calificat - Agravanta săvârşirii faptei împreună cu un minor - Calitatea de frate ca şi cauză de nepedepsire a tăinuirii - Art. 176 lit. d C.pen., 211 al.1 C.pen, 221 al. 2. C.pen.
Trib. Braşov, s.pen., dec. 132/1995
Prin sentinţa penală nr.132 din 1995 pronunţată de Tribunalul Braşov, inculpaţii CC, RM, GN, CM şi SM au fost condamnaţi după cum urmează.
CC este condamnat pentru infracţiunea de omor deosebit de grav în baza art. 176 lit. d C pen., cu reţinerea stării agravante de săvârşire a faptei împreună cu un minor şi a stării de recidivă postcondamnatorie, precum şi pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 al.1 C.pen., coroborat cu art. 75 lit. c. C.pen. şi cu art. 37 lit. a C.pen. S-a reţinut de asemenea complicitatea la furt (art. 208, 209 lit. a, e, g C.pen., cu aplicarea art. 75 lit. c şi a art 37 lit. a C.pen ), aplicându-i-se pedeapsa de 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 C.pen. şi de art. 64 lit. a, b pe o perioadă de 5 ani. Pentru aceasta s-a ţinut cont şi de lipsa de sinceritate, precum şi de pericolul social pe care îl reprezintă prin perseverenţa infracţională.
RM, minoră, a fost condamnată pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, tâlhărie, complicitate la furt, şi, ţinându-se seama de sinceritatea dovedită, recunoaşterea faptei şi regretul exprimat, a fost condamnată la 8 ani închisoare şi la pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C.pen., de la data dobândirii lor.
GN a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat (art. 208, 209 lit. a, e, g, i C.pen.), ţinându-se seama de premeditare, de sinceritatea dovedită şi de lipsa de antecedente.
CM a fost judecat pentru infracţiunea de tăinuire (art. 221 C.pen.), dar calitatea de frate constituie o cauză de nepedepsire ce impune încetarea procesului penal.
SM a fost condamnat, pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat, la 1 an închisoare şi la pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute de art. 71 C.pen., ţinându-se seama de sinceritatea şi regretul exprimate, precum şi de lipsa antecedentelor.
în fapt s-a reţinut că, în noaptea de 29/30 octombrie 1994, inculpaţii, GN, CC, RM -minoră, şi SM, s-au înţeles să sustragă diverse bunuri din incinta unui bar. în acest scop s-au deplasat la locul faptei, S.M şi G.N au sărit gardul, după aceasta GN a forţat o fereastră, pătrunzând în interior, de unde a înmânat pe fereastră bunurile sustrase lui SM, care le-a transmis peste gard celorlalţi doi inculpaţi, care rămăseseră în exterior. De aceştia din urmă s-a apropiat, în stare avansată de ebrietate, cu un bidon de bere în mână, BG. Pentru ca acesta să nu atragă atenţia asupra lor, RM şi CC l-au deposedat de bidon şi i-au aplicat lovituri cu piciorul în zona capului şi a trunchiului, luându-i apoi pantofii, pe care CC i-a dat ulterior fratelui său, CM. în urma loviturilor aplicate de inculpaţi, victima a decedat.
împotriva sentinţei pronunţate a fost declarat apel de către procuror în favoarea lui CM, fratele inculpatului CC, precum şi de către RM şi CC.
Curtea de Apel Braşov admite apelul declarat împotriva sentinţei 132/S, dispunând desfiinţarea sentinţei cu privire la CM, şi trimite dosarul spre rejudecare către Tribunal, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. b şi art. 10 lit. f C. pr. pen. Apelul lui CC, pe motiv că nu a săvârşit infracţiunea de omor deosebit de grav, a fost respins ca nefondat. De asemenea, apelul declarat de RM prin care se cerea reindividualizarea pedepsei, întrucât minora a fost lipsită de îndrumare pentru că a fost crescută la casa de copii, a fost respins ca nefondat, sentinţa fiind considerată legală şi temeinică în privinţa celor doi condamnaţi.
împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel, CC declară recurs, invocând ca motiv de casare pedeapsa greşit individualizată (art. 3859 C.pr.pen.), solicitând achitarea pentru infracţiunea de omor deosebit de grav şi reducerea pedepsei pentru tâlhărie şi furt.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, considerând că omorul a fost săvârşit pentru ascunderea unei tâlhării, respinge recursul ca nefondat.
