PERICOL SOCIAL - Lipsă a pericolului social concret - Art. 18^1 C.pen. raportat la art. 91 C.pen., art. 14 raportat la art. 346 C.proc.pen.
| Comentarii |
|
Judecătoria sect. 6 Bucureşti, s.pen. 1033/1999
Prin sentinţa penală nr. 1033 din 21.09 1999, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti achită pe inculpaţii SL şi MAV pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 180 al.1 C.pen., art. 193 C.pen. şi art. 205 C.pen., aplică fiecărui inculpat o sancţiune administrativă în baza art. 18^1C.pen. rap. la art. 91 C.pen. şi îl obligă pe inculpatul SL în solidar cu părţile resposabile civilmente SA şi SC la plata de daune morale în baza art. 14 rap. la art. 346 C.proc.pen. cu referire la art. 998 şi 999 C.civ.
în fapt, instanţa a reţinut că', la data de 15 ianuarie 1998 inculpaţii, aflându-se în faţa blocului unde domicilia partea vătămată, întrucât veniseră să-şi plimbe câinii în parcul situat chiar lângă acest bloc, s-au aşezat în dreptul uşii de la intrare a acestui bloc să se sărute. în momentul când partea vătămată a coborât, chemată fiind de martorul PA ce transporta nişte marfă pentru soţia părţii vătămate, aceasta, faţă de poziţia inculpaţilor, nu avea posibilitatea să transporte marfa întrucât spaţiul pentru intrarea în bloc era parţial blocat de inculpaţi. Deoarece partea vătămată le-a atras atenţia asupra acestui lucru, inculpaţii, enervaţi, au început să-l ameninţe pe P.M. şi să îl insulte. De asemenea, inculpaţii au asmuţit câinii pe partea vătămată, unul dintre ei sărind pe aceasta, săritură în care a lovit-o pe aceasta, care însă s-a apărat cu un pachet de ambalaje pe care îl transporta.
Faptele inculpaţilor de a asmuţi câinii pe partea vătămată, astfel încât unul dintre câini a şi sărit pe aceasta lovind-o fără însă a-i provoca leziuni care să necesite îngrijiri medicale, acţiune de natură să trezească în mintea părţii vătămate teama că va fi muşcată de câini şi de a adresa înjurături intr-un limbaj trivial ar putea constitui infracţiunile prevăzute de art. 180 al. 1 C.pen. - lovire şi alte violenţe, art. 193 C.pen. - ameninţare şi art. 205 C.pen -insultă.
Instanţa a concluzionat că faptele descrise în actul de sesizare-plângere prealabilă a părţii vătămate există, acestea ar putea constitui infracţiuni, sunt săvârşite de inculpaţi, dar nu întrunesc pericolul social concret al unei infracţiuni.
Astfel, având în vedere faptul că inculpaţii fiind la o vârstă fragedă sub influenţa stării în care se aflau, sănjtându-se, s-au simţit “deranjaţi” de partea vătămată care le-a cerut să plece de acolo într-un limbaj dojenitor şi numai dintr-un orgoliu nevinovat de tânăr care se consideră neînţeles de către cei mai în vârstă decât el, au simţit nevoia să răspundă la acţiunea părţii vătămate fără a înţelege că această cerere a părţii vătămate era cât se poate de legitimă. Scopul pe care probabil l-au urmărit inculpaţii a fost acela de a nu se lăsa mai prejos faţă de dojana părţii vătămate. Urmarea produsă a fost lezarea onoarei părţii vătămate, a hainelor acesteia de către câinele ce a sărit pe partea vătămată şi crearea unei temeri în mintea acesteia, toate acestea au fost de o prea mică intensitate pentru a fi considerate periculoase şi sancţionate ca infracţiuni.
Ţinând seama de toate aceste criterii reglementate în art. 18^1 C.pen. şi analizându-le în concret, instanţa a dispus potrivit art. 11 pct.2 lit. a C.pen. raportat la art. 10 1 lit. b C. proc.pen. achitarea inculpaţilor pentru cele trei fapte prevăzute de art. 180 al.1 C.pen., art. 193 C.pen. şi art. 205 C.pen. pentru lipsa pericolului social concret.
Considerând însă că faptele există şi au totuşi un pericol social mai redus însă decât al unor infracţiuni .instanţa .potrivit art. 18^1 al.3 C.pen. raportat la art. 91 C.pen., va aplica inculpaţilor câte o sancţiune cu caracter administrativ, respectiv amenda .
Instanţa,apreciind că prin faptele inculpaţilor partea vătămată a suferit un prejudiciu moral, a dispus plata de dauna morale potrivit art. 14 raportat la art. 346 C. proc.pen., cu referire la art. 998 şi art. 999 C.civ.
