Omor. Jurisprudență Omor
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Sentinţă penală nr. 388 din data de 09.10.2017
Prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău nr.542/P/2014 din 20.12.2016 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate inculpatului A.V., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 20/21.01.2014, în jurul orelor 04:00, a lovit, cu un cuțit, în torace pe persoana vătămată C.C., fost B..
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău 4385/110/2016 la data de 22.12.2016.
Pe parcursul cercetării judecătorești, a fost audiat martorul P.B., fila 96-97 dosar instanță. Persoana vătămată și inculpatul au fost legal citați, prin procedura obișnuită cât și cu mandat de aducere. Din cuprinsul procesului verbal întocmit de agentul procedural a rezultată că inculpatul este plecat din țară, că nu se cunoaște adresa de domiciliu, informații ce sunt furnizate de bunica acestuia (fila 23 dosar fond). Despre persoana vătămată se cunoaște faptul că starea de sănătate nu era cea care să-i de-a posibilitatea să se prezinte în instanță, agentul procedural consemnând în procesul verbal la cererea acesteia faptul că ";se simte foarte rău și nu se va putea prezenta la termenul de judecată! (fila 212 dosar fond). În privința celorlalți doi martori care au fost deja audiați la urmărirea penală: P.I.B. și A.A.I., se cunoaște faptul că sunt plecați din țară, fără a se cunoaște țara, orașul unde domiciliază în prezent, sau nu a locuit la adresa indicată (filele 63, 67) .
S:J.U. s-a constituit parte civilă în cauză, încă din faza de urmărire penală, cu suma de 2.534,86 lei, reprezentând contravaloarea tratamentului medical, a îngrijirilor medicale acordate persoanei vătămate B. C., în perioada 21.01.2014 - 29.01.2014.
Rechizitoriul reține ca situație de fapt că, în seara zilei de 20.01.2014, în jurul orelor 20:00, martorii P.B. și P.B.I. s-au deplasat în localul denumit C., unde au consumat băuturi alcoolice.
În jurul orelor 02:00, martorul P.B.I. a sunat-o pe persoana vătămată C.C., fost B., pe care a invitat-o în localul denumit C..
Declarațiile martorului P.B., conform cărora ar fi sunat pe persoana vătămată C.C., fost B., pentru a-l invita în localul denumit C., nu vor fi reținute întrucât nu se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate și cu ale martorului P.B.I..
După aproximativ 30 de minute, la localul denumit C., a ajuns și persoana vătămată C.C., fost B., care a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorii P.B. și P.B.I..
În jurul orelor 04:00, persoana vătămată C.C. și martorul P.B.I. au convenit să cumpere un plic ce conține etnobotanice.
În acest scop, martorul P.B.I. a contactat pe inculpatul A.V., care în acel moment se afla la locuința martorului A.A.I., care locuia în municipiul Bacău.
Din localul denumit C. au plecat persoana vătămată C.C., fost B., și martorii P.B. și P.B.I., care s-au deplasat cu un taxi, inițial, la locuința primului martor de unde au luat o sumă de bani.
Ulterior, persoana vătămată C.C., fost B., și martorii P.B. și P.B.I. s-au deplasat cu un taxi până pe strada C.B., din municipiul Bacău, județul Bacău, unde ce-al doilea martor s-a întâlnit cu inculpatul A.V., conform înțelegerii telefonice.
Cu această ocazie, între martorul P.B.I. și inculpatul A.V. au apărut neînțelegeri în legătură cu calitatea etnobotanicelor ce urmau a fi achiziționate.
Din acest motiv, martorul P.B.I. a revenit la persoana vătămată C.C., fost B., și martorul P.B., iar, ulterior, au plecat cu scopul de a ajunge la localul denumit C..
În acest timp, inculpatul A.V. a revenit la locuința martorului A.A.I., căruia i-a cerut ajutorul să găsească trei tineri, despre care susținea că i-ar fi sustras o sumă de bani.
Cu acest scop, inculpatul A.V. și martorul A.A.I. au început să caute în apropierea locului în care inculpatul s-a întâlnit cu martorul P.B.I..
La scurt timp, inculpatul A.V. și martorul A.A.I. au ajuns pe un teren viran, în spatele unor garaje, situate pe strada C.B., între imobilele numărul 21, scara A și numărul 24, unde au găsit pe persoana vătămată C.C., fost B., și pe martorii P.B. și P.B.I..
În acest loc, între martorii P.B. și P.B.I., pe de o parte, și inculpatul A.V., care ținea în mână un cuțit, și martorul A.A.I., pe de altă parte, a izbucnit un conflict fizic.
Persoana vătămată C.C., fost B., s-a interpus între cele două grupuri să le despartă și, în aceste împrejurări, inculpatul A.V. a lovit cu cuțitul în partea stângă a toracelui pe persoana vătămată.
Imediat persoana vătămată C.C., fost B., a strigat că a fost tăiat, ceea ce a determinat pe martorii P.B. și P.B.I. să arunce cu pietre după inculpatul A.V. și martorul A.A.I. pentru a-i îndepărta.
După plecarea inculpatului A.V. și a martorului A.A.I., martorii P.B. și P.B.I. au urcat pe persoana vătămată C.C., fost B., într-un taxi și au transportat-o la S:J.U..
Începând cu ora 05:46, persoana vătămată C.C., fost B., a fost internată la S:J.U. până la data de 29.01.2016.
Ulterior, martorul P.B.I. a sunat pe inculpatul A.V., căruia i-a reproșat că a înjunghiat pe persoana vătămată C.C., fost B., și i-a comunicat că aceasta se află internată la S:J.U..
De la S:J.U., organele de cercetare penală au ridicat, la data de 21.01.2014, obiectele de îmbrăcăminte cu care a fost îmbrăcată persoana vătămată C.C., fost B., în noaptea de 20/21.01.2014.
Cu ocazia examinării criminalistice de către organele de cercetare penală și de către specialiștii criminaliști, s-a stabilit că obiectele de îmbrăcăminte aveau urmele unei tăieturi liniare și erau murdare cu sânge.
La data de 28.01.2014, de la martorul A.A.I. organele de cercetare penală au ridicat un cuțit, despre care martorul a afirmat că a fost cel folosit de inculpatul A.V. pentru a lovi pe persoana vătămată C., fost B., în noaptea de 20/21.01.2014.
Din concluziile rapoartelor de expertiză medico legală nr. 240 din 23.01.2014 și nr. A1-D/74/25.02.2014 ambele ale S.J.M.L. Bacău, reținem că persoana vătămată C.C., fost B., a prezentat un traumatism cranio cerebral, cu plagă plesnită frontală stânga, o plagă tăiată toracică axilar stânga, hemotorax stâng.
Leziunile prezentate de persoana vătămată C.C. s-au putut produce la data de 21.01.2014 prin lovire cu un corp tăietor și au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Instanța reține următoarele:
La data de 31.01.2014, persoana vătămată B. C. a formulat plângere, descriind situația de fapt , că ";P.C. s-a luat la bătaie cu un băiat și în momentul în care am intervenit să îi despart…m-a lovit cu cuțitul sub omoplatul stîng , iar după ce m-au înjunghiat cei doi tineri au fugit, unul din prietenii mei a chemat un taxi și cu acesta am plecat la S.J..Cu ocazia audierii mi-a fost prezentată fotografia lui A.V.…și l-am recunoscut ca fiind acel tânăr care în noaptea de 20/21.01.2014m-a înjunghiat cu cuțitul în zona toracică"; (fila 46 dosar urmărire penală).
Despre comiterea acestei agresiuni sunt înștiințate organele de poliție, prin intermediul S.J., astfel se înregistrează la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, dosarul nr. 748/P/2014 având ca obiect infracțiunea de ";lovire sau alte violențe";, prev. de art. 193 alin.2 C.pen.. Procurorul de caz, prin Ordonanța din 04.09.2014 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău. În motivarea acestei ordonanțe se arată că din actele existente la dosarul cauzei rezultă că victima a suferit leziuni vindecabile în 14-16 zile de îngrijiri medicale și că nu există elemente clinice obiective pentru încadrarea în noțiunea de punere în primejdie a vieții, din punct de vedere medico-legal. Având în vedere însă că împrejurările și modul de comitere a faptei - inculpatul a acționat asupra victimei cu un cuțit cu lama de 8 cm, cu care a lovit-o în zona omoplatului stâng, că în urma agresiunii, victima a fost internată de urgență la SJU Bacău, fiind diagnosticată cu: plagă înjunghiată hemitorace stâng, hemopneumotorax, insuficiență respiratorie acută, faptul că în urma examinării clinice generale, s-a constatat că plaga a fost penetrantă în pleură, motiv pentru care s-a intervenit și chirurgical, s-a apreciat că fapta săvârșită de inculpatul A.V. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, în forma tentativei, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1, 2 Cod penal.
Prin Ordonanța nr.542/P/2014 din 22.112.2014 procurorul de caz dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de ";lovire sau alte violențe";, prev. de art. 193 alin.2 C.pen. în infracțiunea de ";tentativă de omor";, prev. de art. 32 C.pen. rap. la art.188 alin.1 C.pen..
În dovedirea situației de fapt, rechizitoriul are la bază următoarele mijloace de probă: proces verbal de sesizare din oficiu; plângerea și declarațiile persoanei vătămate C.C., fost B.; proces verbal de cercetare la fața locului; proces verbal de ridicare îmbrăcăminte persoană vătămată C.C., fost B.; proces verbal de ridicare cuțit; proces verbal de identificare a persoanei; raport de expertiză medico legală nr. 240 din 23.01.2014 al S.J.M.L. Bacău; raport de expertiză medico legală nr. A1-D/74/25.02.2014 al S.J.M.L. Bacău; adresa nr. 8933 din 01.06.2016 a S.J.U. Bacău; fișa de observație clinică generală nr. 4844 din 21.01.2014; raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr. 6383 din 22.05.2014 al I.M.L. Iași; declarațiile martori: P.B., P:B.I., A.A.I.; declarațiile inculpatului A.V.
Apărătorul inculpatului a solicitat instanței achitarea acestuia în temeiul prevederilor art. 16 al. 1 lit. c Cod procedură penală actual, în sensul că inculpatul nu este autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată. A arătat că din ansamblul probatoriu de la dosar, nu rezultă cu certitudine că inculpatul a fost autorul infracțiunii de tentativă de omor și aduce în sprijinul susținerilor următoarele argumente: în primul rând și acesta era considerentul pentru care se insista în audierea părții vătămate, în dosarul de urmărire penală declarațiile părții vătămate sunt puțin neclare și chiar contradictorii atât în ceea ce privește modalitatea în care partea vătămată relatează săvârșirea evenimentelor cu privire la care spune că nu poate să le precizeze foarte clar cum s-au întâmplat pentru că s-a întâmplat foarte repede, cât și din punct de vedere al faptului că acesta nu poate identifica persoana care l-a lovit, precizând totuși în ultima declarație și alte aspecte de ordin fizic al persoanei care l-ar fi lovit și spunând că dacă ar vedea-o, ar recunoaște-o, dar aceste semnalmente, coroborate cu fotografia ce i-a fost prezentată la organul de urmărire penală, mai puțin înălțimea, care nu rezultă din fotografie, nu prea corespund. Un al doilea argument pentru care a apreciat că nu sunt probe în sprijinul învinuirii este că și declarațiile martorilor sunt contradictorii, singurul aspect la care toți martorii declară același lucru ar fi că inculpatul ar fi avut cuțitul, dar solicită să se aibă în vedere și următorul aspect și anume că organele de urmărire penală, când s-au început cercetările, au ridicat acest cuțit de la martorul A.A.I., iar de ce a ajuns acest cuțit la martorul A.A.I. nu a existat nicio discuție, nu s-au făcut verificări în acest sens, doar simplul fapt că la inculpatul A.V. ar fi fost înainte de incident cuțitul și toți ar fi spus că "nu eu am lovit, probabil unul din ceilalți";, inclusiv singurul martor care a fost audiat în instanță, nu este o dovadă certă a faptului că inculpatul a săvârșit fapta. A mai solicitat să se aibă în vedere și următoarele aspecte și anume că atât inculpatul cât și partea vătămată sunt cunoscute cu probleme de ordin psihic, astfel că nu putem pune bază pe ceea ce a declarat partea vătămată, mai ales că există multe contradicții, mai ales că aceasta nu a mai fost prezentă în instanță ca să relateze și să poată lămuri dacă una dintre cele patru declarații pe care le-a dat la urmărirea penală ar corespunde exact adevărului și ar corespunde percepției părții vătămate în momentul în care s-au petrecut evenimentele. Având în vedere aceste aspecte, a apreciat că nu există probe că inculpatul ar fi autorul faptei, motiv pentru care a solicitat achitarea în temeiul prevederilor legale invocate anterior. Cu privire la latura civilă, în situația în care intervine achitarea, urmează a fi respinse pretențiile civile. În subsidiar, dacă instanța va aprecia că inculpatul va aprecia că este necesar, a solicitat a i se aplica o pedeapsă minimă având în vedere că nu are antecedente penale, având în vedere aceste probleme psihice despre care s-a arătat anterior și care sunt documentate cu multele acte medicale aflate la dosarul cauzei. Dacă va fi condamnat inculpatul în această a doua variantă, cu privire la latura civilă, pentru că partea vătămată se constituise parte civilă la urmărirea penală într-o declarație, cu 3000 de euro, solicită respingerea pretențiilor formulate pentru că acestea nu au fost detaliate și nu au fost dovedite cu niciun fel de înscrisuri. A solicitat plata onorariului apărător oficiu din fondurile Ministerului Justiției.
Instanța împărtășește apărările formulate, bazându-se pe următoarele argumente:
În principal reținem declarațiile persoanei vătămate, depozițiile martorilor P.B., P.B.I., și A.A.I., precum și declarațiile inculpatului.
Prima dintre ele, datată 31.01.2014, reprezintă plângerea persoanei vătămate, plângere în care se arată că dorește ca inculpatul A.V. să fie tras la răspundere penală, fiindcă ";m-a înjunghiat cu un cuțit în noaptea de 20-21.01. 2014";, și mai dorește să se constituie parte civilă cu o sumă de bani pe care o va prezenta în fața instanței"; (fila 24 dosar urmărire penală). Tot în această zi, persoana vătămată dă o amplă declarație, povestind șirul evenimentelor, așa cum s-au petrecut ele în noaptea respectivă (filele 45-47 dosar urmărire penală).
La data de 14.03.2014, persoana vătămată dă o declarație amplă asupra întâmplării din noaptea de 20-21.01.2014, ocazie cu care povestește că doi tineri necunoscuți au început să se bată cu prietenii săi P.B. și P.B., moment în care a intervenit să-i despartă, mai ales, că văzuse pe unul dintre ei având în mână un cuțit. Părea că se calmaseră spiritele, însă tânărul ce avea în mână un cuțit a devenit din nou violent, iar când a intervenit din nou, acesta l-a înjunghiat cu cuțitul sub omoplatul stâng. Arată că după ce l-au înjunghiat cu cuțitul, cei doi tineri au fugit, iar întrucât sângera abundent, unul dintre prietenii săi a chemat un taxi și cu acesta a plecat la S.J.U. unde a fost operat și a rămas internat până la data de 29.01.2014. Cu ocazia audierii inițiale, i-a fost prezentată de către lucrătorii de poliție fotografia numitului A.V., și l-a recunoscut ca fiind tânărul care în noaptea de 20/21.01.2014 l-a înjunghiat cu cuțitul în zona toracică.
Prin Ordonanța de dispunere a identificării persoanelor, dată la 08.07.2015, se ordonă prezentarea în vederea identificării după fotografie a numitului A.V. și pentru aceasta să se întocmească o planșă fotografică în care să fie inserate alte cinci persoane cu trăsături asemănătoare. Așa se face că se încheie apoi un ";proces-verbal de întocmire a planșei foto";, unde la nr. 4 figurează inculpatul A.V. (fila 121 dosar urmărire penală).
Martorul ocular P.B. este audiat la urmărirea penală (filele 122-123), precum și în fața instanței de judecată (fila 96 dosar). El declară că: "la un moment dat spre noi au venit 2 tineri pe care nu îi cunoșteam și care s-au luat de noi, în timpul acestui conflict unul dintre aceștia înjunghiindu-l pe B. C.. B. C. a început să plângă și să acuze dureri spunându-ne că a fost tăiat și cerându-ne să chemăm o salvare.";
Despre conținutul declarației date în fata instanței de judecată, nu se poate spune prea multe, martorul nu-și mai amintea desfășurarea evenimentelor, atât datorită trecerii timpului cât și stării profunde de ebrietate în care se găsea la acel moment. Cu toate acestea a arătat că își menține declarațiile date la urmărirea penală, povestind că: "Nu știam cine erau cei doi băieți, P. îi cunoștea. Au venit în viteză, noi eram cam beți. C. era tăiat și am luat un taxi și ne.am dus la urgență. Nu cunosc pe cei care l-au înjunghiat pe C.. După plecarea agresorilor am vorbit cu partea vătămată, el nu-i cunoștea";, și că "Inculpatul avea un conflict cu P., între ei a început scandalul, iar partea vătămată s-a băgat să-i despartă și a fost lovit.";
Un al doilea martor care a fost audiat o singură dată, în ziua de 21.01.2014, la urmărirea penală a fost P.B.I. (filele 128-130). Din cuprinsul declarației aflăm că "Pe strada C. am auzit niște persoane alergând spre noi și fără a spune nimic au început să se ia de noi. Erau doi tineri, unu în vârstă până în 30 de ani corpolent păr negru îmbrăcat în geacă neagră și blugi de culoare deschisă și care avea în mână un cuțit cu mâner de culoare neagră pe acesta l-am văzut acum 2 ani iar ultima dată în luna Decembrie 2013. Îl știu doar sub numele V. nu știu unde locuiește și nici anturaju acestuia. Celălalt tânăr era de aceeași vârstă, păr blond, cu cioc..., îmbărcat din câte îmi amintesc cu un trening și avea în mână o bucată de lemn gen sucitor. Din câte am înțeles. Mai apoi de la prietenii mei după ce l-am descris. Acesta fiind prieten cu V.. S-ar numi Ciprian și ar locui pe strada C. . Cum am precizat când au ajuns lângă noi fără să ne spună nimic sau năpustit asupra noastră și am văzut când V. l-a înjunghiat pe B. C. cu acel cuțit de sus-în jos."; Acest martor nu a mai putut fi audiat în fața instanței, întrucât din numeroasele citații și mandate de aducere a reieșit faptul că nu mai locuiește în țară, și nici nu se cunoaște adresa de domiciliu sau reședința, fiind astfel imposibil de audiat.
Ultimul martor, A.A.I., a dat și el declarație doar la urmărirea penală în zilele de 28.01.2014, 09.04.2014. Nici la instanța de judecată nu a putut fi audiat, întrucât, la fel ca și celălalt martor, nu a mai putu fi găsit la domiciliul cunoscut, iar din conținutul proceselor verbale de aducere, rezultă că este plecat din țară, fără a i se cunoaște adresa. La întrebarea organului de cercetare penală ";Ați văzut când A.V. a lovit cu cuțitul partea vătămată B. C.?";, martorul a declarat: "; Nu am văzut când A.V. a lovit cu cuțitul partea vătămată, doar am aflat de la acesta când ne-am întors în apartament că ar fi făcut acest lucru. Cuțitul a înjunghiat A.V. partea vătămată l-am predat organelor de poliție cu ocazia primei audieri";. Așadar ceea ce cunoaște martorul provine din relatarea inculpatului.
Inculpatul a dat mai multe declarații la urmărirea penală, în zilele de 30.01.2014, 10.02.2014, 09.04.2014.
În prima declarație - 30.01.2014 - a povestit că: "Din câte îmi amintesc nu am avut nici un cuțit asupra mea cuțitul îl avea în mână unul dintre cei trei tineri care au sărit la bătaie la mine după ce mi-au smuls din mână o sumă de bani, altercația a avut loc în fața blocului unde locuiește prietenul meu A.A.I.."; În cea de-a doua declarație, din 10.02.2014, inculpatul afirmă că Între noi a început o altercație P.B. încercând să mă lovească împreună cu partea vătămată despre care am aflat ulterior că se numește B. C.. Eu nu m-am ferit iar atunci P.B. l-a lovit pe B. C. auzindu-l pe acesta țipând moment în care văzut căzând din mâna lui P. un cuțit. M-am aplecat să iau cuțitul aceștia s-au năpustit asupra mea, am fost proiectat la pământ. Am reușit să mă ridic, P.B. și B. C. au început din nou să mă lovească moment dintre care îmi amintesc având cuțitul în mână l-am lovit pe B. C. în zona capului. P. și B. C. au luat de jos pietre și bucăți de cărămizi au aruncat spre mine m-au lovit de două ori în zona capului după care eu am fugit."; și Chiar în acea zi la scurt timp am fost sunat de P.B. și prietenul lui B. C. care m-au amenințat vă vor intra peste noi în casă. Chiar și aseară am fost sunat de către B. C. care mi-a cerut suma de 3000 de euro pentru ași retrage plângerea jurînduse și promițând că va face tot posibilul pentru a mă înjunghia mai tare decât am făcuto eu.";
În ziua de 09.04.2014, inculpatul încearcă să povestească în scris cele petrecute atunci, însă datorită confuziilor, a divagațiilor de la subiect, conchide că se află sub tratament medicamentos și nu mai poate continua relatarea în scris.
Potrivit expertizei medico-legale psihiatrice efectuate de IML Iași (filele 198-200 dosar urmărire penală), "Numitul A.V. prezintă dg. "Tulburare de personalitate antisocială cu elemente paranoide.";; În momentul comiterii faptei sus numitul avea discernământul critic păstrat; Starea actuală a sus numitului necesită supraveghere și tratament de specialitate, în condiții de ambulator; În vederea evitării reiterării faptelor antisociale, comisia recomandă obligarea sus numitului la tratament de specialitate, în condiții de ambulator, conform art. 109 N.C.P..";
Coroborând toate aceste declarații, ale inculpatului, ale martorilor, rezultă că acel conflict s-a ivit între inculpatul A.V. și martorul P. A.B., că persoana vătămată B. C. (actualmente C.C.), a intervenit între ei fiind astfel lovit cu un cuțit - despre care nu se poate susține ferm că a aparținut sau nu inculpatului sau uneia dintre persoanele cu care au intrat ei în conflict în noaptea de 20/21.01.2014.
Despre coerența relatărilor făcute de inculpat trebuie să avem îndoieli, dovedite, de altfel, cu înscrisurile medicale psihiatrice.
La data de 31.01.2014, când a dat declarație persona vătămată, a arătat că: "Cu ocazia audierii mi-a fost prezentată fotografia lui A.V. și l-am recunoscut ca fiind acel tânăr care în noaptea de 20-21.01.2014 m-a înjunghiat cu cuțitul în zona toracică."; Despre procedura desfășurării acestei recunoașteri după plansa foto, procurorul de caz afirmă că s-a făcut nelegal, fără respectarea dispoziților legale, așa după cum este motivată Ordonanța de calsare nr. 542/P/2014 din 24.05.2016. Apreciindu-se că nu a fost înlăturată prezumția de nevinovăție, prin analiza tuturor mijloacelor de probă. Prin această ordonanță se dispune clasarea cauzei cu privire la inculpatul A.V. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de ";tentativă de omor
";, prov. de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 alin.1 C.pen., întrucât nu sunt probe că a săvârșit infracțiunea.
Ordonanța arătată mai sus, a fost infirmată din oficiu de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, a doua zi, pe 25.05.2016, apreciind același probatoriu că este suficient și că demonstrează fără echivoc faptul că inculpatul și nu o altă persoană, neidentificată, este autorul agresării persoanei vătămate în noaptea de 20/21.01.2014, astfel că soluția procurorului nu poate fi decât nelegală și netemeinică, urmând a fi infirmată iar urmărirea penală redeschisă, cercetările urmând a fi finalizate de un procuror specializat în soluționarea cauzelor de mare violență.
După acest moment, este reaudiată persona vătămată, la data de 27.10.2016, ocazie cu care declară că ar fi în măsură să identifice, după planșele foto, persoana care l-a agresat atunci (fila 42). La filele 50-51 se regăsesc planșele foto cu persoanele supuse analizei de către persoana vătămată, precum și imaginea persoanei vătămate C.C., (foto 1) în dreptul căreia se trece mențiunea "; Numitului C.C., i s-a prezentat plașa foto, acesta declarând că nu recunoaște nici o persoană";.
Așadar și din partea persoanei vătămate avem relatări diferite ale situației de fapt, poziții procesuale diferite. Dacă prin prima prezentare de fotografii, declară că l-a identificat pe cel ce l-a atacat în nopatea de 20-21.01.2014 (declarație datată 31.01.2014), în ziua de 27.10.2016, nu a mai putut identifica fizionomia agresorului său (filele 50-51 dosar urmărire penală).
După infirmarea ordonanței de clasare, nu s-a mai realizat nici un act procedural. S-u citat aceiași martori, procesele- verbale întocmite cu ocazia citării lor, au scos la iveală faptul că este imposibilă audierea acestora, nefiind în țară. Prin urmare, rechizitoriul este întocmit, pe baza acelorași probe acumulate până la data ordonanței de clasare dar cu situația de fapt opusă, în sensul că inculpatul A.V., este suspectat de comiterea infracțiunii de ";tentativa de omor";, asupra persoanei vătămate C.C., în noaptea de 20/21.01.2014, apreciindu-se că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată (deși, așa cum am arătat mai sus, nu s-a acumulat nici mijloc de probă nou după ordonanța de infirmare). Dosarul este astfel înregistrat la Tribunalul Bacău, sub numărul 4385/2016.
S-a redat mai sus cronologia tututor actelor procedurale efectuate pe parcursul urmăririi penale pentru a evidenția faptul că toate mijloacele de probă acumulate pe parcursul urmăririi penale nu contrazic, nu înlătură primele argumente expuse în Ordonanța de clasare, a faptului că nu există certitudinea că inculpatul A.V. a comis fapta. Martorul P.B. a povestit că a existat o stare conflictuală între inculpat și celălalt martor din dosar, P. I. B., că pentru a-i desparte a intervenit persoana vătămată. Așadar, singura declarație dată cu certitudine din care să rezulte că inculpatul ar fi lovit peroana vătămată o dă martorul P. I.. Dacă acesta se afla în relații de dușmănie cu inculpatul cum poate fi considerată că emană adevărul, că este relatată situația de fapt, așa cum s-a petrecut ea cu adevărat în noaptea de 20/21.01.2014. Asistăm la un conflict violent între două grupuri, fiecare dintre persoane aflate în stare de ebrietate și sub influența consumului de substanțe etnobotanice. Chiar inculpatul recunoaște că era prieten cu un oarecare domn D.L. (inculpat ce a fost chiar arestat preventiv de Tribunalul Bacău ulterior, la data de 22.01.2015 în dosarul 258/110/2015). Câtă credibilitate prezintă toate aceste declarații, a singurului martor aflat în relație de dușmănie cu inculpatul, ale inculpatului aflat sub influenta drogurilor, a persoanei vătăamte , care fie recunoaște, fie nu pe inculpat după planșele foto? Toate aceste mijloace de probă sunt confuze, neclare, nu pot fi capabile să inoculeze instanței și oricărui justițiabil sentimentul de certitudine, a faptului clar dovedit că inculaptul A.V. a comis infrațciunea de ";tentativă de omor, asupra persoanei vătămate C.C., în noaptea de 20/21.01.2014.
Toate aceste argumente, bazate pe mijloacele de probă administrate în cele două faze ale procesului penal, până în prezent - urmărire penală și cercetare judecătorească pe fondul cauzei - sunt de natură să convingă instanța de faptul că prezumția de nevinovăție a acestui inculpat nu a fost desființată, nu a fost demontată.
Prezumția de nevinovăție decurge din cerința ca nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, constituind o garanție că în lipsa probelor de vinovăție aceasta nu poate fi trimisă în judecată și condamnată.
Rațiunea acestei prezumții "se bazează pe faptul că nu toate acuzările sunt adevă¬rate, dovadă că atâtea procese se termină cu achitare sau înainte de judecată cu neurmărire sau scoatere de sub urmărire. (...) Deci cum ar putea fi considerat cineva vinovat, pe baza acuzației, înainte de a se ști dacă aceasta este adevărată, dovedită? Ori, chiar acuzarea își propune ca să dovedească existența infracțiunii și vinovăția inculpatului, și tot restul procesului este cercetarea și constatarea acestor chestiuni; și abia apoi hotărârea penală cuprinde concluzia în această privință. Deci cum ar putea fi considerat vinovat inculpatul atâta timp cât se cercetează vinovăția lui, și judecata încă nu s-a pronunțat? Și o judecată dreaptă, imparțială, nu ar putea porni la desfășurarea procesului penal, cu ideea preconcepută asupra vinovăției inculpatului."
În doctrină s-a arătat că și în situația în care în adâncul sufletului lor judecătorii ar fi convinși de vinovăția inculpatului, trebuie să rămână deschiși la posibilitatea schimbării opiniei ca urmare a analizei tuturor probelor administrate. Judecătorilor le este interzis să facă ori să spună ceva, înainte de pronunțarea hotărârii, de natură a sugera că inculpații au fost deja condamnați. Problematica vinovăției sau nevinovăției persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni, ce reprezintă esența procedurii, trebuie să rămână deschisă, chiar dacă probele administrate împotriva acuzatului par a fi covârșitoare.
Suspectul sau inculpatul nu este obligat să își dovedească nevinovăția, putând uza de dreptul la tăcere. Sarcina probei incumbă organelor de urmărire penală, care sunt obligate să administreze probele necesare pentru dovedirea, dincolo de orice dubiu rezonabil, a existenței faptei, a elementelor constitutive ale infracțiunii, sub aspect subiectiv și obiectiv, precum și a lipsei vreunui impediment la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, prevăzut de art. 10 C.proc.pen..
Nevinovăția nu trebuie, așadar, înțeleasă numai ca neîndeplinirea condițiilor privind latura subiectivă a infracțiunii (mens rea), ci ca absența vreuneia dintre trăsăturile esențiale ale infracțiunii prevăzute de art. 15 C.pen..
Astfel, prezumția de nevinovăție permite a se restabili un anumit echilibru între acuzator și acuzat.
În faza de urmărire penală, organele de urmărire penală au obligația, potrivit art. 285 și art.306 C.proc.pen., de a strânge probele necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, în scopul aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele. Organele de urmărire penală trebuie să administreze probele atât în favoarea, cât și în defavoarea învinuitului sau inculpatului, chiar dacă acesta recunoaște săvârșirea infracțiunii.
De asemenea, potrivit art. 327 C.proc.pen., procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului, când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, a fost săvârșită de inculpat și că acesta răspunde penal, în cazul în care constată că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare și legal administrate.
Instanța sesizată de către procuror procedează la administrarea probatoriului în faza cercetării judecătorești în scopul lămuririi cauzei sub toate aspectele. Potrivit art. 349 C.proc.pen., instanța de judecată își exercită atribuțiile în mod activ, în vederea aflării adevărului și a realizării rolului educativ al judecății și își formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză. Potrivit art. 396 alin. (2) C.proc.pen., instanța poate pronunța condamnarea în situația în care constată din toate probatoriile administrate în cauză că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
În doctrină și în practica judiciară s-a arătat că prezumția de nevinovăție poate fi înlăturată numai prin administrarea de probe care să stabilească cu certitudine vino¬văția. Prezumția nu este înlăturată în caz de îndoială cu privire la stabilirea situației de fapt, care profită învinuitului sau inculpatului (in dubio pro reo). Există îndoială doar atunci când din coroborarea tuturor probelor nu se poate reține cu certitudine nici vinovăția, nici nevinovăția celui în cauză. In acest caz, îndoiala care rămâne este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție ce conduce la achitarea inculpatului de către instanță sau la scoaterea de sub urmărire penală dispusă de către procuror.
În cazul când există probe de vinovăție, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie, putând solicita administrarea de probe în apărare, în plus, sarcina probei aparține învinuitului sau inculpatului care invocă o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, ce fusese anterior dovedită de către organele de urmărire penală (spre exemplu, iresponsabilitatea, beția involuntară completă, legitima apărare), fără ca în acest fel să existe o încălcare a prevederilor art. 6 parag. 2 din Convenția europeană.
Având în vedere că, la pronunțarea unei, condamnări, instanța trebuie să-și înte¬meieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauza probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia «orice îndoială este în favoarea inculpatului» (in dubio pro red).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 5 C.proc.pen., se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-1 achite.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță pe probabilitate ci pe"certitudinea dobândită pe bază de probe decisive,complete, sigure în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).
Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea construită ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este «echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție» și deci inculpatul trebuie achitat."
Orice persoană aflată în cadrul procesului penal, indiferent de faza procesuală, beneficiază de respectarea dreptului la prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri penale definitive prin care se stabilește vinovăția sa (quilibet praesumitur bonus, usque dum probatur contrarhim), indiferent dacă această hotărâre este de con¬damnare, de achitare (pentru că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni) sau de încetare a procesului penal (de exemplu, ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale, amnistiei sau a existenței unei cauze de nepedepsire). Rezultă, așadar, că prezumția de nevinovăție nu este o prezumție absolută, ci una relativă, care poate fi răsturnată prin probe certe de vinovăție a inculpatului.. ci supune dezbaterii părților și procurorului în condiții de publicitate și de contradictorialitate încadrarea juridică, în scopul efectuării unei apărări efective de către inculpat cu privire la toate aspectele de fapt și de drept ale cauze.
După pronunțarea unei hotărâri definitive de achitare, nevinovăția unei persoane devine din prezumție o certitudine opozabilă erga omnes astfel încât se poate considera că acest drept garantat de Constituție și de art. 6 parag. 2 din Convenția europeană este încălcat, dacă în declarațiile sau actele publice emise de organele de urmărire penală sau de alte autorități publice sau judiciare se sugerează sau se afirmă explicit că în cauză ar fi trebuit să fie pronunțată o hotărâre de condamnare sau se repune în discuție nevinovăția.
Pentru toate aceste argumente, singura soluție legală și temeinică în această cauză, în opinia instanței nu este decât achitarea inculpatului A.V. întemeiată pe dispozițiile art. 396 alin.5 C.pr.pen. raportat la art. 17 alin.2 C.pr.pen. cu aplicarea art. 16 lit.c C.pr.pen., întrucât nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea.
În temeiul art. 162 C.pr.pen. se va dispune păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, aflate și înregistrate în Registrul de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Bacău la nr. 56/27.12.2016 până la soluționarea definitivă a cauzei după care se vor distruge sau restitui, după caz, potrivit legii: Coletul nr. 1 - ce conține articole vestimentare ce aparțin numitului B. C.; Coletul nr. A1 ce conține un cuțit pus la dispoziție de Abordulesei Andrei I.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, soluția dispusă pe latură penală , respectiv achitarea în baza art. 17 alin.2 C.pr.pen. cu aplicarea art. 16 lit.c C.pr.pen., nu lasă loc nici unei posibilități de acordare a despăgubirilor - chiar ,de ar fi fost instanța fiind obligată să respecte prevederile arătate în mod clar de art. 25 alin.5 C.pr.pen. raportat la art. 397 alin.5 C.pr.pen.: "În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f), g), i) și j), precum și în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă. În cazul în care, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, măsurile asigurătorii se mențin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.";
Vom consta că inculpatul a avut apărător desemnat din oficiu.
În temeiul art.275 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, fiind singura variantă, având în vedere soluția de achitare ce s-a dispus.
Instanța, în temeiul art. 396 alin.5 C.pr.pen. raportat la art. 17 alin.2 C.pr.pen. cu aplicarea art. 16 lit.c C.pr.pen. achită pe inculpatul A.V., pentru săvârșirea infracțiunii de ";tentativă de omor"; prev. de art. 32 C.pen. rap. la art.188 alin.1 C.pen. întrucât nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea.
În temeiul art. 25 alin.5 C.pr.pen. raportat la art. 397 alin.5 C.pr.pen. instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.
În temeiul art. 162 C.pr.pen. dispune păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, aflate și înregistrate în Registrul de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Bacău la nr. 56/27.12.2016 până la soluționarea definitivă a cauzei după care se vor distruge sau restitui, după caz, potrivit legii: Coletul nr. 1 - ce conține articole vestimentare ce aparțin numitului B. C.; Coletul nr. A1 ce conține un cuțit pus la dispoziție de Abordulesei Andrei I..
Constată că inculpatul a avut apărător desemnat din oficiu., Onorariul pentru asistența juridică din oficiu va fi suportat din fondurile speciale ale MJLC.
În temeiul art.275 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
