Dovedirea relei credinţe în cazul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale
| Comentarii |
|
- Legea nr. 31/1990: art. 272 alin. (1) pct. 2
Crearea de stocuri de marfă aparţinând SC (...) şi ascunderea acesteia conturează reaua credinţă a inculpatului în folosirea bunurilor societăţii comerciale al cărui administrator era.
Prin sentinţa penală nr. 81 din 7 iulie 2009, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, printre altele, inculpatul a fost achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. pr. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. pr. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, apreciindu-se că nu s-a făcut dovada că inculpatul a folosit cu rea-credinţă bunurile sau creditul societăţii într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu, ori pentru a favoriza o altă societate, în care avea interese direct sau indirect.
în acest sens, se reţine că pentru o serie de bunuri ce au fost înstrăinate, preţul de vânzare al acestora a fost virat în contul Băncii Transilvania pentru achitarea liniei de credit contractate de societate.
S-a mai stabilit că unele bunuri aflate în custodie în comuna Leu, evidenţiate în expertiza tehnică, achiziţionate de la o societate comercială au fost lăsate în custodia Remat SA.
Nu în ultimul rând, a fost invocat de către prima instanţă procesul-verbal de control întocmit de DGFP Vâlcea care relevă că inculpatul nu şi-a însuşit sumele de bani rezultate din activităţile comerciale.
împotriva acestei hotărâri, a declarat apel şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, care, cu privire la această achitare, a susţinut că este nelegală, întrucât reaua-credinţă este dovedită cu prisosinţă de probele administrate.
Prin decizia penală nr. 21/A din 11 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, cu privire la această infracţiune, a fost înlăturată achitarea, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.
Decizia Curţii se bazează pe următoarea argumentaţie:
Potrivit art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale, este pedepsită fapta administratorului, directorului sau reprezentantului legal al societăţii, care foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.
Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul a folosit cu rea-credinţă bunurile societăţii SC (...) SRL, al cărei administrator era, atât în scop contrar intereselor acesteia, cât şi în folosul lui propriu, dar şi pentru a favoriza societatea SC (...) SRL în care era direct interesat, fiind unic asociat şi administrator.
în ceea ce priveşte stocul de marfă în valoare de 4.485.259.520 lei, inculpatul recunoaşte că doar 15% din totalul mărfii pe care el o avea „cu acte în gestiune” a fost ridicată de furnizori în perioada în care era plecat în străinătate, furnizorii venind practic în magazinul în care era această marfă expusă.
Inculpatul recunoaşte că o altă cantitate de marfă se afla în depozitul care era în apropierea magazinului, iar „o altă marfă a luat-o din depozit, a dus-o la Bucureşti în alt depozit, pentru că în depozitul din Râmnicu Vâlcea nu mai putea să o ţină, deoarece nu-i mai aparţinea, apoi a dus-o în comuna Leu, judeţul Dolj. Această marfă era cea care este evidenţiată în procesul verbal, lăsată în custodia lui C.C.” şi pentru care a cerut expertiza. Tot inculpatul spune că, după ce martorul C. a refuzat să mai ţină respectiva marfă, tot el, personal, a dus-o la o cunoştinţă a sa, asociat la firma SC (...) SRL iar o altă parte din marfă a fost dusă de martorul M.l. în depozit la SC (...) SA.
Din această derulare a faptelor descrise de către inculpat, rezultă fără dubiu că acesta a ascuns, în sensul că a depus în locuri ştiute numai de el, marfă aparţinând SC (...) SRL, refuzând să aducă la cunoştinţă lichidatorului judiciar, angajaţilor şi furnizorilor, faptul că mai exista respectiva marfă, cu care s-ar fi putut stinge o parte dintre
debitele societăţii prin restituirea mărfii neachitate. Scopul urmărit de către inculpat s fost, în mod evident, acela de valorificare a acestor mărfuri, în dauna societăţii, înca sând contravaloarea acestor bunuri, fără a vira sumele de bani în contul societăţii.
Dovadă este şi faptul că aceste bunuri au rămas până în prezent la dispoziţie inculpatului, deşi societatea, între timp, a fost radiată, creditorii ei nereuşind să-şi recupereze în vreun fel creanţele. Prin sentinţa comercială 548/C din 14 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Vâlcea s-a închis procedura de insolvenţă a SC (...) SRL şi s-c dispus radierea acesteia din registrul comerţului Vâlcea, descărcându-se lichidatoru judiciar (...) de orice îndatoriri şi responsabilităţi.
De asemenea, la dosar există probe-declaraţiile martorilor A.E., A.R.E., Z.I., în sensul că inculpatul a valorificat bunuri aparţinând SC (...) SRL, întocmind documente de vânzare ca şi cum marfa ar fi fost a societăţii nou înfiinţate de către acesta, SC (...) SRL, aspecte pe care le confirmă angajatele primei societăţi.
în acelaşi sens şi inculpatul recunoaşte că o parte dintre acestea au fost trecute pe SC (...) SRL şi vândute.
în consecinţă, Curtea reţine că inculpatul, cu rea-credinţă, a folosit bunurile societăţii în interesul lui propriu şi al altei firme în care era interesat, în scop contrar intereselor societăţii SC (...) SRL, care a fost falimentată, deşi bunuri aparţinând acesteia, de valoare foarte mare, s-au aflat în posesia inculpatului pe toată durata procedurii, unele s-au dat la Remat, pierdere imputabilă inculpatului, iar o altă parte încă mai este în posesia lui juridică.
