Ordin de protecţie. Jurisprudență Familie (infracţiuni şi alte probleme în legătură cu familia)
| Comentarii |
|
Judecătoria GURA HONŢ Hotărâre nr. 58 din data de 09.02.2017
Cererea privind emiterea unui ordin de protecție se respinge în absența unei reale și urgente nevoi de a fi protejat reclamantul de pârât și a dovezii existenței vreunei stări de pericol pentru reclamant.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr……, la data de….., reclamanta N.A.A., în nume propriu și ca reprezentant al reclamantului minor F.D.O.l-a chemat în judecată pe pârâtul F.O., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună emiterea ordinului de protecție împotriva pârâtului și în favoarea ei, ordin prin care să se dispună luarea următoarelor măsuri:
-evacuarea temporară a pârâtului din locuința familiei situată în Comuna….., str. …,nr. …. jud. ….
-reintegrarea reclamanților în locuința familiei,
-obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 50 m față de reclamanți,
-interzicerea oricărui contract, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanții.
În fapt, reclamanta a arătat că a locuit în concubinaj de mai mulți ani, din relația acestora rezultând minorul F.D.. În urmă cu aproximativ o lună pârâtul l-a bătut pe minor și l-a scos în holul casei în întuneric, deoarece minorul dorea să se uite la desene animate . Deoarece a intervenit în apărarea minorului, a fost agresată fizic și verbal, astfel că a scos minorul din locuință și a solicitat sprijinul poliției. A locuit la vecini, la sora sa, iar ulterior a plecat într-un centru de criză din…., unde se află și în prezent.
Scandalul nu a fost un fapt izolat, atât reclamanta cât și minorul au fost amenințați și înjurați și loviți în repetate rânduri. Comportamentul agresiv al pârâtului a generat reclamantei o stare de frică ce a determinat-o să plece din locuința comună.
Cererea nu este motivată în drept.
În dovedirea cererii, reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri, dovadă încuviințată de către instanță.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare dar a arătat că se opune cererii.
Instanța a procedat la luarea, din oficiu, a interogatoriului acestuia .
Din coroborarea probelor administrate instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamanta și pârâtul au trăit în concubinaj iar din relația lor s-a născut, la data de…., reclamantul minor F.D.O.
Din recunoașterea părților reiese faptul că părțile au locuit împreună în imobilul din Comuna……. Acest imobilul aparține familiei reclamantei.
În urmă cu o lună, în urma unor neînțelegeri, reclamanta a apelat telefonul 112 și apoi, împreună cu minorul s-au mutat la o vecină, apoi la sora ei iar ulterior la Centrul de criză din ….., unde locuiesc și în prezent.
Conform dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie "Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familie poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri, obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora";.
Conform alin. (2) al aceluiași articol
"Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.";
Din analiza probelor depuse la dosar, instanța a constatat că între părți există relații conflictuale. Probele administrate nu fac însă dovada că în dosarul cauzei sunt întrunite condițiile pentru instituirea unui ordin de protecție în favoarea reclamanților, neexistând o reală și urgentă nevoie de a-i proteja de pârât și nici nu se dovedește existența vreunei starea de pericol pentru reclamanți.
Pentru toate aceste considerente, conform prev. de art. 23 alin. 1 și 2 din Legea 217/2003, instanța a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
