Ordin de protectie. Jurisprudență Familie (infracţiuni şi alte probleme în legătură cu familia)
| Comentarii |
|
Judecătoria ORADEA Sentinţă civilă nr. 655 din data de 13.03.2017
SENTINȚA CIVILĂ NR. 655/2017
Ședința din Camera de Consiliu de la .03.2017
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE -
GREFIER -
Ministerul Public este reprezentat de procurorM…din cadrul
Parchetului de pe lângă Judecătoria O..
Pe rol se află judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamanta și pe pârâtul având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se prezintă pentru reclamantă av. C.. și pentru pârât av. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, cauza se află la primul termen de judecată, după care;
În temeiul dispozițiilor art. 25 alin.1 din Legea nr. 217/2003 republicată, pentru prevenirea și combaterea violenței în familie instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Reclamanta, prin avocat, depune la dosar un înscris provenit de la firma de paza, comunicând un exemplar și pârâtului, prin avocat, și reprezentantei Parchetului de pe lângă Judecătoria O...
Pârâtul, prin, avocat, învederează că nu i-a comunicat cererea de chemare în judecată și înscrisurile aferente. Precizează că reclamanta cunoaște că pârâtul are domiciliul procedural ales la unde nu a fost citat. Față de aceste aspect solicită amânarea cauzei.
Reclamanta, prin avocat, relevă că a fost criticată de o altă instanța de judecată pentru că a indicat domiciliul procedural ales al pârâtului, arătându-se faptul că acesta a avut domiciliul ales doar în acel dosar. Menționează că nu se opune cererii de amânare, solicitând un termen pentru audierea unui martor care a fost prezent la incident, dar în prezent este plecat în Germania.
Instanța arată că pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu pârâtul s-a consemnat faptul că citația a fost depusă în cutia poștală aferentă adresei indicate.
Reprezentanta pârâtului insistă și solicită amânarea cauzei, arătând că nu a primit citația sau cererea de chemare în judecată.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Judecătoria O.. învederează că nu se opune cererii de amânare, având în vedere și poziția reprezentantului reclamantei, care a solicitat acordarea unui termen de judecată în vederea audierii martorilor.
În baza dispozițiile Legii nr. 351/23.12.2015 coroborate cu prevederile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 republicată, pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, respectiv articolul unic al Legii nr. 351/23.12.2015 conform căruia "cererile pentru emiterea ordinului de protecție se judeca de urgenta si, în orice situație, soluționarea acestora nu poate depăși un termen de 72 de ore de la depunerea cererii", precum și faptul că din dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu pârâtul reiese că acestuia i s-a comunicat cererea de chemare în judecată și înscrisurile aferente, prin depunerea la citației în cutia poștală aferente adresei, astfel instanța se vede obligată să respingă cererea reprezentantei pârâtului de acordare a unui termen.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acorda cuvântul părților pentru propunerea de probe.
Reclamanta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Relevă că ar fi solicitat și audierea martorilor indicați în acțiune, însă urgența de soluționare a prezentei cererii nu îi permite acest lucru, motiv pentru care a făcut demersuri pentru a obține Adeverința nr. /13.03.2017.
Pârâtul, prin avocat, solicită audierea martorilor și, care au fost prezenți la incidentul din data de 03.03.2017. Arată că nu există o hotărâre judecătoreasă prin care să se stabilească reședința uneia dintre părți, astfel nu i se poate interzice pârâtului să pătrundă în imobilul în care își are domiciliul.
Reprezentantul reclamantei menționează că în dosarul având ca obiect ordonanță președințială s-a arătat că pârâtul are unde locui deținând încă un imobil, astfel că nu are niciun motiv pentru care să pătrundă în locuința în care stă reclamanta. Învederează că hotărârea pronunțată în acel dosar are autoritate de lucru judecată în ceea ce privește stabilirea domiciliului părților.
Pârâtul, prin avocat, insistă în audierea martorilor indicați, relevând că celelalte dosare având ca obiect ordin de protecție s-au soluționat fără prezența pârâtului, acesta fiind citat la o adresă la care nu locuiește. Mai arată că în dosarul având ca obiect ordonanță președințială s-a respins cererea de reintegrare a pârâtului în domiciliul conjugal, însă această hotărâre nu are autoritate de lucru judecat.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Judecătoria O.. arată că nu se opune încuviințării cererii pârâtului privind audierea martorilor, cu condiția de a-i prezenta în cursul zilei de azi.
Reprezentanta pârâtului relevă că nu crede că poate prezenta martori în această zi.
Instanța respinge proba testimonială solicitată de către pârât având în vedere teza probatorie, împrejurarea ce se tinde a fi dovedită cu martori este consemnată în Adresa nr. eliberată de situație în care instanța consideră proba ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Reprezentanta pârâtului arată că nu cunoaște societatea de la care provine înscrisul depus de către reprezentantul reclamantei, cu atât mai mult cu cât nu s-a atașat contractul de prestări servicii, astfel acel înscris poate proveni de la orice societate, sens în care solicită înlăturarea scriptului, menționând că nu are legătură cu pricina.
Reclamanta, prin avocat, învederează că există un raport juridic între acea societate și reclamantă. Menționează că prin acel înscris firma de pază și-a exprimat punctul de vedere în ceea ce privește incidentul din data de 03.03.2017.
Pârâtul, prin avocat, relevă că nu administratorul societății a fost persona care a constat faptele petrecute la acea dată, ci agentul de pază, astfel înscrisul depus nu reprezentă o probă.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Judecătoria O.. arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri.
Instanța, în baza art. 250 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, încuviințează pentru părți înscrisurile depuse la dosar.
Pârâtul, prin avocat, solicită atașarea Dosarului nr. 1.../271/2017, unde a fost administrată probațiune utilă și în prezenta pricină.
Reprezentantul reclamantei se opune, arătând că acel ordin de protecție are un alt substrat, privește alte manifestări ale pârâtului. Relevă că în acel dosar s-a depus o evaluare psihologică a pârâtului, dar nu efectuată la stres, acesta având episoade în care are răbufniri periculoase.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Judecătoria O.. arată că se opune, relevând că acel dosar privește alte fapte.
Instanța încuviințează cererea privind atașarea Dosarului nr. 1.../271/2017 pentru a-și forma o imagine unitară, cât mai fidelă cu privire la relația dintre părți.
În baza dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și având în vedere că părțile nu au alte cereri de formulat și că nu sunt alte incidente de rezolvat, în temeiul prevederilor art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reclamanta, prin avocat, arară că între părți există o situație ireconciliabilă, astfel încât un ordin de protecție ar trebui să prevadă o astfel de stare. Arată că în data de 03.03.2017 pârâtul a încercat să forțeze ușa locuinței reclamantei, care a suferit o traumă cu acea ocazie. În urma incidentului pârâtul a fost notificat să respecte domiciliul stabilit reclamantei prin hotărârea pronunțată în dosarul având ca obiect ordonanță președințială. Fără cheltuieli de judecată.
Pârâtul, prin avocat, solicită respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat. Arată că între părți există o stare de tensiune, dar care nu se poate rezolva prin emiterea unui ordin de protecție. Menționează că pârâtul este grav bolnav. Inițial părțile locuiau împreună, însă după ce s-a îmbolnăvit soția-reclamantă nu s-a ocupat de acesta, ci pârâtul a fost dus de către fratele său la o locație de sănătate din Moldova. După plecarea acestuia reclamanta a sesizat poliția arătând că pârâtul a fost răpit. După 3 săptămâni pârâtul s-a întors acasă pentru a-și recupera o parte din acte și mașina, ocazie cu care reclamanta a chemat poliția. Ulterior, reclamanta a solicitat instituirea curatelei pe numele pârâtului, introducând acțiune de divorț și cerere privind excluderea pârâtului din societatea comercială urmărind doar să rămână cu bunurile dobândite de acesta. La întoarcerea în țară pârâtul a mers la locuința de pe str. , ocazie cu care a rupt lacătul de la poartă. În urma acestui incident reclamanta a solicitat emiterea unui ordin de protecție. În data de 03.03.2017 pârâtul s-a dus acasă pentru a juca biliard cu prietenii. Mai arată că sub incidența ordinului de protecție reclamanta îi trimitea mesaje pârâtului pentru a-l provoca. Relevă că reclamanta nu se află într-o stare de pericol efectiv. Solicită îndepărtarea înscrisului depus de către reprezentantul reclamantei, relevând că nu există nicio relație contractuală între reclamantă și acea societate. Menționează că cea mai vulnerabilă persoană este minorul, față de care nu s-a mai susținut ordinul de protecție, întrucât pârâtul nu este violent. Arată că în Dosarul nr. …/111/2016 aflat pe rolul Tribunalului B…, la ultimul termen de judecată părțile au solicitat un termen de judecată în vederea încheierii unei tranzacții.
Reprezentantul reclamantei confirmă acest ultim aspect, însă arată că nu are relevanță în prezenta cauză. Cu privire la starea de fapt, arată că reclamantei i-a fost recomandat de către avocatul său să formuleze o cerere de instituire a curatelei pe numele pârâtului pentru a se putea închide anul financiar în lipsa pârâtului. Din probele administrate în Dosarul nr. …/271/2017 rezultă violența pârâtului, sens în care s-a și emis un ordin de protecție. Cel de al doilea ordin de protecție a fost emis după ce pârâtul a strâns-o de gât pe reclamantă. S-a constat că pârâtul nu are nimic cu minorii, acesta fiind motivul pentru ca nu s-a mai solicitat emiterea ordinului de protecție și față de aceștia. Relevă că pârâtul abuzează angajații societății, care i-au formulat plângere penală.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Judecătoria O.. arată că între părți există o stare conflictuală, incidentul din data de 03.03.2017 fiind unul izolat, pârâtul știa că reclamanta se află acasă, sens în care solicită admiterea în parte a cererii, respectiv emiterea ordinului de protecție pe o perioadă de o lună sau două luni.
Reprezentanta pârâtului solicită acordarea unui termen de concluzii scrise.
Reclamanta, prin avocat, arată că nu se opune.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Judecătoria O.. nu se opune.
Instanța anunță că pronunțarea va avea loc la ora 15:45, până când părțile pot depune concluzii scrise.
INSTANȚA
DELIBERÂND,
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei O.. la data de 10.03.2017, scutită de plata taxei judiciare de timbru, reclamanta, l-a chemat în judecată pe, cu participarea Parchetului de pe lângă Judecătoria O...
S-a solicitat instanței emiterea unui "ordin de restricție"; împotriva pârâtului prin care să se dispună luarea următoarei măsuri, cu caracter provizoriu:
- obligarea la păstrarea unei distanțe minime de 150 metri față de locuința acesteia situată în loc. O.., str., jud. Bihor.
Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta învederează instanței că între părți există relații tensionate din cauza cărora a fost nevoită să apeleze de mai multe ori la instanța de judecată pentru a beneficia de protecția oferită de autoritățile române prin instituirea ordinului de protecție împotriva acțiunilor întreprinse de pârât.
Se evocă un eveniment produs în data de 03.03.2017, care se susține că i-a creat reclamantei o stare de teamă cu privire la integritatea fizică a sa din cauza actelor de violență psihică care au fost exercitate asupra acesteia de către pârât.
Totodată, reclamanta evidențiază faptul că a intentat împotriva acestuia o acțiune de divorț și că a formulat mai plângeri penale adresate Parchetului de pe lângă Judecătoria O...
Sunt invocate în drept prevederile Legii nr. 217/2003 (republicată) pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.
Pârâtul, prin avocatul desemnat, se opune admiterii solicitării. Susține că starea de tensiune dintre părți este generată exclusiv de atitudinea reclamantei, singurul său scop fiind acela de "a-l termina psihic"; dorind ca acestuia să i se agraveze boala de care suferă, astfel încât "să nu mai fie în viață";.
Referitor la evenimentul din 03.03.2017 arată că nu a fost niciun incident violent, ci pentru că a găsit ușa de acces în curte încuiată și dorind să aibă acces în locuința unde este proprietar a chemat poliția, care i-a sfătuit să își rezolve diferendul pe cale amiabilă, după care el a plecat. Cu ocazia expunerii concluziilor pe fondul cauzei, se arată că în data de 03.03.2017 pârâtul s-a dus acasă pentru a juca biliard cu prietenii.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria O.. este de acord cu admiterea cererii, însă cere ca ordinul de protecție să fie emis pe o durată de o lună sau două luni.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Reclamanta și pârâtul sunt soți. În cadrul căsătoriei încheiate de către aceștia la data de, în loc. O.., jud. Bihor, s-au născut doi copii, și anume la data de și la data de, ambii în loc. O.., jud. Bihor.
Între părți există o situație conflictuală, concluzie pe care instanța o desprinde din existența mai multor litigii deduse judecății.
Astfel, reclamanta a înregistrat la data de 09.05.2016 o cerere de instituire a curatelei pe seama pârâtului din prezenta cauză.
Drept urmare, prin Încheierea Civilă nr. 1605/09.05.2016 pronunțată de Judecătoria O.. în Dosar 6…..271/2016, ținând seama de prevederile art. 178 lit. (d), art. 180 alin. 1 cod civil și art. 183 Cod civil, s-a admis cererea formulată, petenta din acea pricină fiind numită în calitate de curator pe seama intimatului în vederea administrării bunurilor și apărării intereselor lui reținându-se că acesta a plecat de acasă, nu se știe nimic despre el și nu și-a numit un reprezentant sau un mandatar.
Instanța a consemnat în cuprinsul încheierii evocate faptul că, potrivit actelor medicale depuse la dosar, intimatul suferă de neoplasm recto-sigmoidian, (operat) și că acesta este, conform actelor depuse, administrator, respectiv asociat la două societăți.
Împotriva acestei încheieri a formulat apel apelantul, apel care a fost admis în sensul că s-a respins ca neîntemeiată cererea de instituire a curatelei dispărutului.
Anterior, prin Încheierea civilă nr. 754/A/2016 a Tribunalului Bihor a fost admisă cererea de suspendare formulată de pârâtul din prezenta pricină și s-a dispus suspendarea executării provizorii a Încheierii Civile nr. 1605/2016 a Judecătoriei O.. până la soluționarea apelului.
Tribunalul Bihor consemnează în cuprinsul Deciziei Civile nr. 960/A/05.10.2016 că persoana care a fost considerată dispărută a arătat că "a fost plecată pentru a urma un tratament, iar cererea de instituire a curatelei a fost introdusă cu rea-credință pe fondul unor dispute familiale";.
A înregistrat reclamanta în 23.06.2016 o cerere îndosariată sub nr. ../271/2016 având ca obiect "divorț și partajarea bunurilor comune";, cerere care a fost anulată prin Încheierea Civilă nr. …/18.01.2017, în baza art. 200 alin. 3 Cod procedură civilă, deoarece reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile instituite în sarcina sa de către instanță.
Totodată, în 24.06.2016, reclamanta a solicitat emiterea împotriva pârâtului a unui ordin de restricție, atât față de ea, cât și față de minorul, cerere care a fost admisă prin Sentința Civilă nr. 1962 din 27.06.2016 pronunțată de Judecătoria O.., rămasă definitivă prin Decizia Civilă nr. …/A/2016 dată de Tribunalul B.. la data de 08.09.2016, când a fost respins ca nefondat apelul declarat de către apelantul.
Așadar, s-a dispus emiterea ordinului de protecție pentru reclamantă, împotriva pârâtului, pe o perioadă de 3 luni, ordin de protecție constând în: obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 150 m față de reclamantă; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta. Au fost respinse solicitările formulate față de copilul minor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a evidențiat că "reclamanta împreună cu copiii locuiesc în casa de pe str., părțile mai având o locuință, cea situată în O.., str.; …. că atitudinea și comportamentul pârâtului s-au schimbat în ultimul timp în rău, în sensul că a devenit instabil psihic"; aspect evidențiat în declarația martorului, care a mai arătat "că pârâtul a plecat de la locuința comună în urmă cu mai bine de două luni și jumătate, fără să anunțe unde merge, a spus doar că merge să facă tratament, neștiind nimeni nimic de el";. S-a relevat că "s-a întors cam de o săptămână, iar de atunci o amenință pe reclamantă și a venit la locuința părților, în lipsa reclamantei, unde a întrerupt curentul electric și a oprit apa";…. "Martorul a auzit personal amenințările din partea pârâtului la adresa reclamantei, telefonul fiind pus pe speaker.
A mai menționat martorul că, fiind prieten vechi de familie al părților, consideră că reclamanta este îndreptățită să fie speriată de pârât, deoarece acesta este total diferit față de cum îl știau apropiații, nu se poate nimeni înțelege cu el, se comportă de parcă ar fi dopat.
Față de proba testimonială administrată, instanța a apreciat necesară ascultarea CD-ului depus la dosar și a procedat la această ascultare în ședința camerei de consiliu, în prezența reprezentanților părților și a doamnei procuror. Ascultând înregistrarea convorbirilor telefonice dintre părți, instanța a reținut că pârâtul o sună zilnic sau de mai multe ori pe zi pe reclamantă, pentru a-i cere bani și a-i cere actele de pe imobilele părților, susținând că are clienți pentru terenuri sau un anumit teren. Reclamanta refuză să-i predea pârâtului aceste acte, astfel că acesta trece la amenințări, în care îi spune reclamantei că o va aranja, că o va lăsa fără nimic exact ca în urmă cu 15-16 ani, că ea nu are nici un drept în firma părților, deoarece nu a muncit nimic, că totul este munca lui exclusivă, cu care poate să facă ce dorește, fără ca poliția sau altcineva să poată să intervină. Amenință că va da foc tuturor bunurilor lui, spunând că el oricum nu mai are nimic de pierdut. Este obsedat de a primi acele acte de la reclamantă, se enervează de câte ori aceasta îl refuză. Îi cere reclamantei să plece din locuința în care aceasta stă cu minorul, îi adresează acesteia cuvinte urâte, o jignește";…. "În ce-l privește pe minorul părților însă, nu a rezultat din nici o probă administrată că pârâtul ar avea ceva cu acesta, pe tată nici măcar nu îl interesează de copil, nu a întrebat nimic de el nici măcar o dată. De aceea, instanța a respins solicitările față de minor";…. .
În considerentele Deciziei Civile nr. ../A/2016 instanța inserează faptul că "… după obținerea ordinului în prima instanța, apelantul a contactat diverși angajați ai intimatei față de care s-a exprimat că nu va avea liniște până când nu o va distruge, că scopul lui în viață este să o distrugă pe aceasta, că nu-i pasă de copii, aceștia n-au decât sa se descurce, că vrea să doneze tot ceea ce are și nu îl interesează dacă pierde tot, pentru el fiind important ca intimata să nu rămână cu absolut nimic";.
De asemenea, prin Sentința Civilă nr. ../2016 din 8 septembrie 2016 a Judecătoriei O.. pronunțată în Dosar nr. ../271/2016, s-a respins cererea de ordonanță președențială formulată de reclamantul din acea cauză în contradictoriu cu pârâta, prin care s-a solicitat integrarea reclamantului în imobilul din loc. O.., str., jud. B.., înscris în C.F., cu evacuarea pârâtei din acesta, până la soluționarea definitivă a procesului de partaj dintre părți,
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că "părțile au în proprietate două imobile, ambele case, una situată în O.., pe str., iar cealaltă pe str. ui. Locuința comună a părților a fost în casa de pe str., până la momentul plecării reclamantului de acasă, iar casa de pe str. fusese cumpărată cu ceva vreme în urmă, a fost finisată de către părți și acolo urma să se mute familia părților.
Din probele administrate a mai reținut instanța că reclamantul este bolnav";, iar în luna aprilie a anului 2016, "fără să spună familiei sale unde pleacă a fost dus, cu acordul și la solicitarea lui, de către fratele său și o altă persoană, undeva în Moldova, la o clinică de recuperare. A susținut reclamantul că între el și pârâtă lucrurile nu mergeau bine deloc, nu simțea deloc afecțiune din partea acesteia, o învinovățește că aceasta dorea să-l vadă mort și de aceea el a plecat de acasă, simțind că dacă mai rămâne în locuința comună, va muri în mod sigur.
În continuare s-a mai arătat că după plecarea reclamantului de acasă, în starea în care acesta era, pârâta a raportat dispariția lui la poliție, având în vedere că acesta nu spusese nimic despre locul în care se duce, iar ca urmare a cercetărilor făcute, reclamantul a fost depistat de către organele de poliție, însă a declarat că nu dorește să comunice familiei sale locația unde se afla, din motive personale. Ulterior, în luna mai 2016, când pârâtul s-a întors acasă, dorind să-și ia buletinul, cheile mașinii și un aparat de filtrare a apei, a avut loc un incident între el și pârâtă și între pârâtă și fratele reclamantului, a fost chemată și poliția la fața locului, reclamantul refuzând și atunci să comunice familiei sale unde merge și ce tratament face.
Speriată fiind de situația existentă și consultându-se cu poliția, pârâta a susținut că a luat hotărârea de a se muta, împreună cu copiii, în locuința de pe str.. A amenajat-o pe aceasta, a cumpărat mobilă și alte lucruri necesare după care s-a mutat.
Reclamantul s-a întors din nou în luna iunie 2016, a dorit să meargă la locuința de pe str., însă acolo a găsit lanț pe ușă, yalele schimbate, nu a mai putut intra în casă";.
Din cauza situației de la acel moment, s-a pronunțat și Sentința Civilă nr. 1962 din 27.06.2016 a Judecătoriei O.., prin care s-a emis un ordin de protecție pentru pârâtă, împotriva acestuia.
"De atunci, reclamantul locuiește în casa unui prieten, nu are condiții locative bune acolo, locuința este insalubră, iar ulterior însă, a recunoscut că deține chei de la locuința din O.., str., pârâta înmânându-i aceste chei după schimbarea yalelor și acolo; și merge pe acolo din când în când pentru a-și spăla haine și pentru a-și petrece timpul cu fiul lui major.
Conclusiv instanța a apreciat că nimic nu-l împiedică pe reclamant să locuiască și să folosească pe mai departe locuința de pe str.- fosta locuință comună a părților. S-a dovedit cu martorii audiați că aceasta oferă condiții foarte bune de locuit, mult peste medie, este amenajată, nu există nici un impediment pentru care reclamantul să nu poată sta acolo, cu atât mai mult cu cât el deține cheie de la acea locuință. Susținerile reclamantului cum că el nu poate să locuiască acolo datorită sentimentelor pe care i le trezește acea locuință și depresiei pe care i-o cauzează, urmează a fi înlăturate de către instanță, în condițiile în care reclamantul merge pe acolo, chiar rămâne anumite perioade de timp pentru a-și petrece timpul cu copilul cel mare al părților, își spală hainele acolo.
În consecință, a reținut că nu există nici un motiv pentru care pârâta să fie evacuată din locuința de pe str. Branului și, cum părțile nu mai pot conviețui, existând și ordinul de protecție emis împotriva reclamantului, nu se impune nici integrarea lui în acea locuință";.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel de către reclamant solicitând admiterea apelului și rejudecând, admiterea cererii de ordonanță președințială.
Deoarece la termenul din 26.10.2016 părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au cerut judecarea în lipsă, potrivit art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, a dispus suspendarea apelului declarat împotriva Sentinței Civile nr. ../2016 a Judecătoriei O.. pronunțată în Dosar nr. ../271/2016.
S-a evidențiat că în acord cu textul de lege precizat, când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei se dispune suspendarea judecării ei. "Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă, iar în alin. 2 al aceluiași articol se arată că cererea de judecată în lipsă produce efecte numai la instanța în fața căreia a fost formulată; că măsura suspendării voluntare este o formă de exercitare a atributelor ce intră în conținutul principiului disponibilității părților în procesul civil și, totodată, reprezintă o garanție a dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare și a principiului contradictorialității; că, în cazul suspendării pentru lipsa părților, reglementat de art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, voința părților este tacita și se deduce din faptul neprezentării acestora la unul dintre termenele de judecată; că nesocotirea art. 411 Cod procedură civilă, este sancționată cu nulitatea hotărârii pronunțate în urma judecării cauzei în lipsa părților, fie pe fond, fie pe calea unei excepții procesuale.
Ca urmare a solicitării reclamantei, înregistrată la data de 14.10.2016, s-a dispus emiterea ordinului de protecție pentru reclamantă împotriva pârâtului, pe o perioadă de 3 luni, începând cu data pronunțării 17.10.2016; fost obligat pârâtul să păstreze o distanță minimă de 250 m față de aceasta și i s-a interzis pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.
Au fost respinse solicitările formulate față de copilul minor, fapt ce rezultă din Sentința Civilă nr. 2701 din 17.10.2016 a Judecătoriei O...
Hotărârea pronunțată a avut ca temei dispozițiile art. 23 alin. 1, lit. (d) și (f) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie cu modificările și completările ulterioare, subliniindu-se că potrivit depoziției martorei audiată în cauză, în data de 12.10.2016, când pârâtul a venit acasă la reclamantă după cauciucuri, a auzit un țipăt de femeie și l-a văzut pe pârât " cu ochii scoși din orbite"; și că l-a auzit vorbind "într-un mod josnic despre reclamantă, a amenințat-o pe aceasta că o distruge, că va ajunge în scaun cu rotile .
A precizat martora că a chemat firma de protecție și pază și după venirea acestora pârâtul a plecat, menționând că știe de la reclamantă că pârâtul i-a sucit mâna, iar cu privire la minor martora a arătat că acesta i-a solicitat pârâtului să-i lase în pace.
Instanța a reținut că după emiterea unui ordin de protecție împotriva sa, atitudinea pârâtului față de reclamantă nu s-a schimbat, acesta continuând să o amenințe, fiind agresiv verbal, această atitudine putând degenera în violență fizică .
În urma audierii convorbirii telefonice dintre părți instanța a constatat că neînțelegerile dintre aceștia și atitudinea pârâtului sunt generate, în principal, de divergențele acestora cu privire la modalitatea de împărțire a bunurilor comune.
Astfel, constatând că pârâtul este o fire agresivă, că relația dintre părți a degenerat și văzând că viața, integritatea fizică și psihică a reclamantei sunt puse în pericol, apreciind și că violențele verbale exercitate de pârât trebuie să înceteze pentru a nu se perpetua o stare conflictuală, aptă de a degenera și de a avea consecințe mult mai grave pentru reclamantă, instanța a admis în parte cererea formulată, a emis ordinul de protecție pe seama reclamantei";. "…. cu privire la copilul minor instanța a reținut că deși martora a arătat că minorul i-a spus tatălui să-i lase în pace, nu s-a dovedit că atitudinea agresivă a pârâtului s-a manifestat și față de copil, …. nu a putut reține că pârâtul reprezintă un pericol pentru acesta.
Prin Decizia Civilă nr. ../A/2016 a Tribunalului B.. s-a respins apelul declarat de pârâtul P… pe motiv că acesta "a dat dovadă de un comportament culpabil care se încadrează în dispozițiile legii pentru a se obține un ordin de protecție";. S-a făcut referire și la declarațiile martorilor care au cunoștință despre evenimentele derulate între părți, declarații date în Dosarul Penal nr. …/P/2016, "din care rezultă cu prisosință comportamentul agresiv și necontrolat al acestuia față de soție…";.
În 16.01.2017 reclamanta, în nume propriu și în reprezentarea minorului, a cerut emiterea unui alt ordin de protecție, Judecătoria O.. respingând această solicitare, împrejurare desprinsă din Sentința Civilă nr. …/20.01.2017, rămasă definitivă prin Decizia Civilă nr. …/A/2017 dată de Tribunalul B… la data de 10.03.2016.
Instanța de fond a reținut faptul că "de la emiterea ultimului ordin de protecție între părți nu au fost incidente deosebite, susținerile reclamantei nefiind confirmate de probele administrate";, iar privitor la emiterea ordinului de protecție față de minor s-a relevant că nu reiese necesitatea luării vreunei măsuri întrucât "pârâtul nu a pus în pericol viața, integritatea fizică sau psihică a reclamantei sau a minorului, aspecte confirmate de către instanța de control.
Relativ la prezenta cerere, în Adresa nr. eliberată de. se consemnează că la data de 03.03.2017, în jurul orei 16:00, agentul de pază (angajat al societății emitente) s-a deplasat la adresa din O.., str., jud. …, fiind solicitat de beneficiara contractului de prestări servicii, (adică de reclamantă) întrucât la respectiva adresă se află soțul acesteia împreună cu mai mulți bărbați. Se adaugă că pârâtul "a pătruns forțat (tăind lacătul) în curtea casei, a dat cu pumnii în geamuri și a încercat să intre abuziv în locuință"; și că angajatul firmei de pază a sunat la 112, poliția deplasându-se la fața locului.
Sunt anexate planșe foto în acest sens.
La art. 23 aliniat 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie se prevede că persoana a cărei viață, integritate psihică sau fizică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în sensul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau prin orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
Prin "membru de familie"; se înțelege: ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; soțul/soția și /sau fostul soț/fosta soție; persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; tutorele sau altă persoană care exercită în drept sau în fapt drepturile față de persoana copilului; reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale, fapt consemnat la art. 5 din legea precizată.
Noțiunea de "violență în familie";, definită în art. 3 din Legea nr. 217/2003 (republicată) pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate";, violența putându-se manifesta sub forma violenței verbale, psihologice , fizice, sexuale, economice sau sociale.
Formele violenței în familie sunt enumerate la art. 4 din actul normativ evocat, în prezenta cauză regăsindu-se următoarele:
- violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum și utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
- violență psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace;
- violență economică - privare de mijloace economice, inclusiv de lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente;
- violență socială - impunerea izolării persoanei de comunitate și de prieteni.
Pornind de la definiția violenței familiale, care include violența domestică și violența intrafamilială (abuzul față de copii și abuzul față de părinți) se constată că aceasta cuprinde o varietate de abuzuri. Se tinde ca legislația actuală să asimileze violența familială cu formele de abuz și rele tratamente ce pot fi comise între membrii familiei. Din acest motiv se apreciază că nu doar manifestările extreme, care au consecințe grave, ireversibile, reprezintă acte de violență, ci și adoptarea unui comportament precum abuzul verbal sau emoțional, cum s-a dovedit a fi în cazul de față.
Interpretând prevederile art. 4 din Legea nr. 217/2003 (republicată) pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, instanța apreciază că, în prezent, sunt asimilate formelor de abuz unele acțiuni care anterior erau privite ca și comportamente acceptate sau acceptabile, cum ar fi: corecțiile verbale sau fizice aplicate de părinți copiilor; constrângerea în vederea întreținerii de relații sexuale între soți; controlul corespondenței, al spațiilor private, al bunurilor între soți sau între părinți și copii.
Așa încât, faptul că pârâtul este coproprietar asupra imobilului în care locuiește reclamanta, (după cum au confirmat părțile), nu-i dă dreptul acestuia să comită o formă de abuz exercitând "acte de control al bunurilor între soți"; folosind violența psihologică.
S-a dovedit că pârâtul din prezenta pricină în data de 03.03.22017 a dorit să-și impună cu necesitate voinței de a intra în imobil "pentru a juca biliard cu prietenii";, acest act circumscriindu-se formei de violență psihologică pentru că a provocat reclamantei stări de tensiune și de suferință psihică.
Pârâtul a manifestat un comportament intenționat de prejudiciere a integrității psihologice a reclamantei, în sensul art. 33 și următorul din Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, adoptată la 11 mai 2011 și ratificată de România în martie 2016 prin Legea nr. 30/2016 pentru ratificarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.
Cu toate că au fost emise două ordine de protecție împotriva sa, de consemnat este faptul că pârâtul persistă în manifestarea formei de abuz psihologic asupra reclamantei, ceea ce induce instanței ideea că gradul de pericol pe care aceasta îl resimte este unul ridicat, real și continuu, fapt constatat și de instanțele care au emis anterior respectivele ordine de restricție atunci când au specificat că "este vorba de o tracasare psihică a reclamantei, de către pârât, acțiunile sale de a suna și a solicita în mod continuu actele imobilelor părților pentru a le înstrăina, în detrimentul familiei sale, sunt de natură a provoca suferințe emoționale, psihologice. Nu mai vorbim de faptul că pârâtul amenință inclusiv cu fapta de a da foc averii sale, susținând că este a lui, că nimeni altcineva nu are nici un drept și că reclamantei nu i se cuvine decât ce consideră el. Nimeni nu știe dacă pârâtul își va duce amenințările la bun sfârșit, dar față de situația lui personală, față de starea sa de sănătate, cum și el personal a făcut afirmația că <oricum nu mai are nimic de pierdut>, instanța a apreciat că există un pericol din partea acestuia de a-și pune în practică amenințările";.
Este dificil de anticipat care dintre raporturile bazate pe violență vor avea consecințe grave întrucât comportamentul uman este extrem de complex și este influențat de o mare varietate de parametrii situaționali.
Un factor pentru evaluarea riscului îl reprezintă verificarea existenței unui istoric al violenței agresorului. La solicitarea instanței, Parchetul de pe lângă Judecătoria O.. a menționat că, în prezent, în lucru la Poliția Municipiului O.. există trei dosare privind părțile…, respectiv Dosar nr. ../P/2016 (având ca obiect infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 206 Cod penal); Dosar nr. ../P/2017 (având ca obiect infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 206 Cod penal); Dosar nr. ../P/2017 (având ca obiect infracțiune la Legea nr. 217/2003 (republicată) pentru prevenirea și combaterea violenței în familie).
Susținerea conform căreia starea de tensiune dintre părți este generată de atitudinea reclamantei care vrea să-l termine psihic pe pârât, astfel încât "să nu mai fie în viață"; urmărind doar să rămână cu bunurile dobândite de acesta, că după ce s-a îmbolnăvit soția nu s-a ocupat de soț încălcând normele sau obiceiurile tradiționale ale unui comportament adecvat, este inacceptabilă ca justificare pentru comiterea actelor de violență (indiferent de forma lor).
Complexitatea consecințelor actelor de violență exercitate în familie rezultă din faptul că ea se manifestă nu doar la nivel individual, ci și la nivelul întregii familii având consecințe nefaste și pe termen lung asupra copiilor, adică și asupra minorului părților, precum și asupra copilului major.
Și la nivel social, comunitar, violența domestică aduce un cost direct asupra societății ca întreg, care constă în special în creșterea utilizării serviciilor sociale și de sănătate, juridice și polițienești.
În conformitate cu prevederile art. 33 din (republicată) pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, "la expirarea duratei măsurilor de protecție, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecție, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecție, viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol";.
Având în vedere cele mai sus expuse, întrucât s-a adeverit că pârâtul o supune în continuare pe reclamantă unei violențe psihologice, instanța apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate pentru emiterea unui ordin de protecție, respectiv calitatea părților, existența unor acte de violență, pericolul și urgența, așa încât consideră că se impune luarea măsurii de protecție solicitată de aceasta pentru a putea fi repusă în drepturile sale firești în sensul de a i se reda cât mai rapid sentimentul de siguranță, încredere și respect pentru a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale garantate de Constituția României, precum și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ținând cont de toate cele de mai sus, instanța va dispune luarea împotriva pârâtului a măsurii obligării acestuia la păstrarea unei distanțe minime de 150 metri față de reședința reclamantei, situată în loc. O.., str., jud. Bihor, pe o durată de o lună, cu începere de la data pronunțării, respectiv 13.03.2017.
Solicitarea privind luarea măsurii precizate față de pârât pentru perioada maximă prevăzută de lege va fi respinsă de către instanța luând în seamă starea sănătății sale, considerând că există posibilitatea ca pârâtul să conștientizeze consecințele negative ale continuării exercitării violenței psihologice asupra reclamantei.
Se va lua act de faptul că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta, identificată prin C.N.P., cu reședința în loc. O.., str., jud. Bihor, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat în loc. O.., str. jud. B…, împotriva pârâtului, identificat prin C.N.P. 1, domiciliat în loc. O.., str., jud. Bihor și cu reședința în loc. O.., str. jud. Bihor, cu participarea PARCHETULUI de pe lângă JUDECĂTORIA O...
Emite prezentul "ORDIN DE RESTRICȚIE";, în sensul că dispune luarea împotriva pârâtului a măsurii obligării acestuia la păstrarea unei distanțe minime de 150 metri față de reședința reclamantei, situată în loc. O.., str., jud. B…, pe o durată de o lună, cu începere de la data pronunțării, respectiv 13.03.2017.
Respinge solicitarea privind luarea măsurii mai sus evocate pentru perioada maximă prevăzută de lege.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare, care se va depune la Judecătoria O...
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din data de 13.03.2017, ora 15:45.
