Parasirea locului accidentului. Jurisprudență Circulaţie rutieră
| Comentarii |
|
Judecătoria ORADEA Sentinţă penală nr. 311 din data de 11.03.2017
SENTINȚA PENALĂ Nr. 311/2016
Ședința publică de la 11 Martie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE:
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror S din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria O.
Pe rol, fiind soluționarea cauzei penale privind pe inculpata trimisă în judecată sub acuzația de comitere a infracțiunii de părăsirea locului accidentului sau modificarea urmelor acestuia prevăzută de art. 338 alin. (1) Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 04.03.2016, când părțile prezente au pus concluzii în fond, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când s-a amânat pronunțarea la data de 11.03.2016, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria O.... la data de 22.09.2015 în dosarul nr. 2359/P/2015 și înregistrat pe rolul Judecătoriei O.... sub nr. dosar 1…/271/2015 la data de 24.09.2015, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de liberate a inculpatei sub aspectul acuzației de comitere a infracțiunii de părăsirea locului accidentului sau modificarea urmelor acestuia prevăzute de art. 338 alin. (1) Cod penal.
Prin actul de sesizare s-a reținut, în esență, că la data de 17.04.2015 în jurul orei 12.40 inculpata, aflată la volanul autoturismului marca Seat înmatriculat sub nr, în timp ce rula pe strada R din municipiul O.... având direcția de deplasare gen M - D nu a observat martora care se angajase în traversarea străzii pe marcajul pietonal accidentând-o, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal cercetare la fața locului (f 11-19 dup); proces verbal depistare (f. 23 dup); certificat medico legal ( f. 29 dup); declarații inculpat/suspect ( f. 51,56 dup); declarație martor (f. 46 dup); cazier judiciar ( f. 60 dup).
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară nr. 945/2015 din data de 13 .11.2015 s-a constatat regularitatea actului de sesizare a instanței, legalitatea probelor și a efectuării urmăririi penale și s-a dispus începerea judecății.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța reține:
În fapt, la data de 17.04.2015 în jurul orei 12.40 inculpata, în timp ce conducea autoturismul marca Seat înmatriculat sub nr pe strada R din municipiul O.... având direcția de deplasare gen Magheru - D a acroșat-o pe numita care se angajase în traversarea străzii. În urma impactului martora a căzut, ridicându-se imediat fără ajutor de pe carosabil.
Inculpata a încercat să oprească autoturismul în vecinătatea locului accidentului, însă negăsind un loc de parcare și-a continuat deplasarea până pe str. D.
Inculpata a revenit la fața locului, victima relatându-i că a anunțat ambulanța și că are nevoie de îngrijiri, solicitând totodată inculpatei să-i lase datele de identitate sau numărul de telefon. Inculpata a refuzat aceasta și a părăsit locul evenimentului rutier.
În continuare organele de Poliție au identificat proprietarul autoturismului Seat care a indicat-o pe inculpată ca fiind conducătoarea acestuia. În urma apelului telefonic primit de la organele de Poliție, soțul inculpatei i-a comunicat acesteia numărul de telefon al comisarului P, iar în urma discuției purtate cu acesta, inculpata s-a prezentat la Spitalul Județean.
Martora, victima evenimentului rutier, a suferit în urma accidentului leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 9-10 zile îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatului medico - legal nr. 855/I/f/76 emis la data de 20.04.2015 de Serviciu Județean de Medicină Legală B ( f. 29 dup).
Situația de fapt descrisă mai sus rezultă din declarațiile concordante ale martorilor audiați în cursul judecății, precum și din declarațiile inculpatei din cursul judecății, respectiv din procesul - verbal cercetare la fața locului (f 11-19 dup).
Astfel, din declarațiile inculpatei care se coroborează cu cele ale martorei (filele 76-77), precum și cele ale martorilor P - soțul inculpatei (filele 56-57), a (filele 58-59) a rezultat că după ce accidentul a avut loc, inculpata s-a prezentat la fața locului, unde a avut o discuție cu victima accidentului, care i-ar fi solicitat datele de identificare și numărul de telefon.
Din cuprinsul declarațiilor martorilor- soțul inculpatei (filele 56-57), respectiv (filele 58-59) a rezultat că inculpata a plecat de la fața locului și a sunat-o pe martora, căreia i-a relatat cele întâmplate și i-a solicitat un sfat, cunoscând că martora fusese recent și ea implicată într-un accident rutier. Martora i-a spus inculpatei să se prezinte la sediul Poliției așa cum rezultă din declarațiile univoce ale inculpatei respectiv ale martorilor.
Din cuprinsul acelorași declarații concordante a rezultat că martora este cea care la scurt timp de la încheierea conversației purtate cu inculpata, l-a sunat pe soțul inculpatei, martorul căruia i-a relatat cele întâmplate, precum și faptul că a sfătuit-o pe inculpată să se prezinte la sediul Poliției.
Martorul, apreciind că în mod greșit inculpata a fost sfătuită să se prezinte la Poliție, a apelat-o și i-a spus să se întoarcă la fața locului, pe care nu trebuia să îl părăsească față de faptul că acesta a implicat o victimă.
Din declarațiile martorilor- soțul inculpatei (filele 56-57), (fila 55) a rezultat că martorul (agent de poliție) l-a sunat pe soțul inculpatei și i-a solicitat să-i transmită soției să revină la locul accidentului.
După ce inculpata a revenit la locul accidentului (după scurgerea unui interval de aproximativ 15 minute, așa cum rezultă din declarația inculpatei), soțul inculpatei l-a apelat pe martorul căruia i-a relatat că la locul accidentului nu se află nimeni. Martorul a arătat că la acel moment i-a dat martorului numărul martorului.
Declarația martorului (filele 53-54) nu se coroborează cu declarațiile martorilor (fila 55) respectiv- soțul inculpatei (filele 56-57) în aspectele de detaliu, împrejurare justificată de multitudinea de evenimente rutiere în care este implicat în virtutea funcției sale.
Inculpata a recunoscut și a regretat cele petrecute, justificând plecarea de la locul accidentului, pe de-o parte prin, faptul că impactul a fost unul superficial, autoturismul având o viteză foarte redusă, la momentul impactului inculpata fiind în căutarea unui loc de parcare, iar, pe de altă parte, prin faptul că în condițiile în care martora nu prezenta leziuni, a considerat că evenimentul nu a avut victime.
În drept, fapta inculpatei care, la data de 17.04.2015 în jurul orei 12.40 în timp ce conducea autoturismul marca Seat înmatriculat sub nr, pe strada Republicii din municipiul O.... având direcția de deplasare gen M- D a acroșat-o pe numita care se angajase în traversarea străzii pe marcajul pietonal cauzându-i un număr de 9-10 zile îngrijiri medicale, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsirea locului accidentului sau modificarea urmelor acestuia prevăzute de art. 338 alin. (1) Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective instanța reține existența elementului material constând în acțiunea inculpatei de părăsire a locului accidentului care a produs victime (martora), fără încuviințarea poliției sau a procurorului de caz care efectuează cercetarea locului faptei. Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru relațiile sociale privind siguranța circulației rutiere. Legătură de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei (ex re).
Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei
Instanța constată că, prin întreg probatoriul administrat în cauză, inculpata a încercat dovedirea unei situații de fapt de natură a înlătura tipicitatea, sub aspect obiectiv și subiectiv, a faptei reținute în sarcina sa.
Sub aspectul tipicității obiective, inculpata a învederat că nu a realizat o acțiune efectivă de părăsire a locului accidentului în accepțiunea textului legal, arătând că nu a reușit să oprească autoturismul, chiar la locul accidentului întrucât ar fi împiedicat circulația pe respectivul sector de drum și că, reușind în cele din urmă, s-a întors la fața locului. Inculpata a mai arătat că după ce s-a informat cu privire la obligațiile pe care le are s-a deplasat înspre sediul Poliției rutiere.
Sub aspectul tipicității subiective inculpata a învederat că nu a acționat cu intenția de a zădărnici aflarea adevărului ci, după ce s-a asigurat că victima nu prezintă leziuni, s-a îndreptat spre poliție în vederea anunțării evenimentului rutier.
Tipicitatea prevăzută de art. 15 alin. (1) Cod procedură penală drept prima trăsătură esențială a infracțiunii rezultă din principiul legalității incriminării și presupune corespondența dintre fapta concretă săvârșită, direct sau indirect, de către o persoană și elementele de natură obiectivă și subiectivă stabilite de legiuitor în modelul abstract prevăzut de norma de incriminare.
Instanța constată că fapta, în concret fapta reținută în sarcina inculpatei întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de părăsirea locului accidentului sau modificarea urmelor acestuia prevăzute de art. 338 alin. (1) Cod penal atât sub aspect obiectiv cât și subiectiv.
Astfel, în cauză a avut a avut loc un accident astfel cum este definitiv de art. 75 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 întrucât acroșarea martorei pe un drum public deschis circulație (pe strada R din municipiul O.... având direcția de deplasare gen M - D), a avut ca urmare leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 9-10 zile îngrijiri medicale, iar în eveniment a fost implicat autoturismul marca Seat înmatriculat sub nr condus de inculpata.
Accidentul produs a avut ca victimă pe martora a cărei integritate corporală a fost vătămată.
În aceste condiții potrivit art. 77 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 conducătorul unui vehicul implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane avea următoarele obligații legale: să ia măsuri de anunțare imediată a poliției, să nu modifice sau să șteargă urmele accidentului și să nu părăsească locul faptei.
Prin părăsirea locului accidentului de circulație se înțelege îndepărtarea sau plecarea persoanei implicate din zona în care s-a produs accidentul rutier în cauză.
Norma de incriminare prevede drept cerințe esențiale ca părăsirea locului accidentului de circulație să se efectueze fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei.
În cauză instanța constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă deoarece inculpata a produs accidentul rutier a cărei victimă a fost martora, nu a anunțat de îndată organele de poliție și a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție și nici a procurorului.
Fapta este tipică și din punct de vedere subiectiv întrucât inculpata a plecat de la locul accidentului deși luase act că victima anunțase ambulanța deoarece avea nevoie de îngrijiri în urma impactului cu mașina condusă de inculpată. Astfel, inculpata a prevăzut și urmărit îndepărtarea sa de la locul producerii accidentului care a avut ca victimă pe martora. Nu prezintă importanță sub aspectul reținerii laturii subiective a infracțiunii faptul că inculpata nu a dorit să se sustragă răspunderii penale sau să zădărnicească aflarea adevărului ori că a evaluat greșit urmare accidentului în condițiile în care victima solicitase intervenția autorităților medicale.
Instanța apreciază că fapta inculpatei s-a consumat în momentul în care, subsecvent discuției purtate cu victima și refuzului de a-i furniza datele de contact solicitate, inculpata a părăsit locul accidentului.
Comportamentul ulterior al inculpatei constând în revenirea la locul accidentului sau în comunicarea cu organele de poliției nu este de natură de a conduce la concluzia lipsei tipicității faptei deja consumate, urmând a fi evaluat cu ocazia stabilirii tratamentului sancționator a infracțiunii comise.
Instanța consideră că în cauză nu se poate reține cauza justificativă specială stipulată de art. 338 alin. (3) lit. d) Cod penal constând în faptul că victima ar fi părăsit locul accidentului, iar conducătorul a anunțat imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliție.
Pentru reținerea acestei cauze justificative speciale este necesar să se stabilească, pe de-o parte, că victima a părăsit locul accidentului iar pe de alta, că șoferul implicat în accident a anunțat imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliție.
În cauză niciuna dintre aceste condiții nu este întrunită. Pe de o parte, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că victima a rămas la locul accidentului și că, după refuzul categoric al inculpatei de a-i lăsa datele de contact, s-a îndepărtat din zona respectivă, rămânând însă în prejmă, fiind identificată în decurs de aproximativ 5 minute de echipajul de poliție, așa cum rezultă din declarația martorului (filele 67-68).
Pe de altă parte, din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpata nu a anunțat evenimentul rutier, ci că organele de poliție au fost cele care l-au contactat pe soțul inculpatei în vederea prezentării inculpatei la locul accidentului.
Instanța consideră că nu poate fi reținută nici eroare de fapt, drept cauză care înlătură imputabilitatea faptei.
Astfel din declarațiile martorei (filele 76-77), precum și din declarația inculpatei rezultă că inculpata nu s-a aflat în eroare nici cu privire la tipicitatea faptei și nici la antijuridicitatea acesteia.
Inculpata a cunoscut faptul că în evenimentul rutier era implicată o victimă umană, martora. Astfel, din chiar declarația inculpatei reiese că victima accidentului a precizat că dorește efectuarea de analize suplimentare, a unui RMN în vederea stabilirii leziunilor suferite.
Aspectul că, aparent, victima evenimentului rutier nu prezenta vătămări și că se putea deplasa singură fără dificultate nu este de natură a conduce per se la concluzia că în urma accidentului s-au produs numai pagube materiale, în condițiile în care inculpata a acroșat pe un drum public un pieton.
Evaluarea vătămărilor cauzate de accident se realizează numai în baza unui control de specialitate în urma căruia se întocmește un act de constatare medico legal.
Instanța constată că, și în ipoteza în care actul normativ ar fi prevăzut un număr minim de îngrijiri medicale de care ar fi condiționat caracterul penal al faptei (aspect invocat în critica de neconstituționalitate a art. 338 Cod penal realizată de inculpată prin apărător), acesta nu poate fi evaluat la momentul producerii evenimentului de către persoanele implicate, ci numai în baza unui examen de specialitate efectuat de un serviciu medico legal.
Instanța observă că ceea ce se invocă în concret în apărare este o eroare de drept, o eroare privind preceptul normei de incriminare, inculpata arătând că nu știa cum trebuie procedat într-o atare situație. Aceasta recunoaște că după ce a purtat discuția cu victima care i-a solicitat pe un ton agitat datele de contact, aceasta a sunat-o pe matrora, solicitându-i s-o îndrume, cunoscând că și martora fusese recent implicată într-un eveniment rutier.
Instanța apreciază că nu poate fi reținută nici eroarea de drept, ca o cauză de neimputabilitate, întrucât aceasta nu are un caracter invincibil, în condițiile în care cunoașterea legislației rutiere constituie o obligație legală pentru totți conducătorii auto și condiție pentru obținerea permisului de conducere.
În consecință, apărările inculpatei referitoarea la inexistența caracterului penal al faptei de care a fost acuzată sunt neîntemeiate.
Instanța constată că, deși inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, este o persoană integrată în societate, având studii superioare și calitatea de cadru didactic, față de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 338 alin. (1) Cod penal (pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani) nu sunt întrunite condițiile obiective prevăzute art. 80 alin. (2) lit. d) Cod penal, respectiv de art. 83 alin. (2) Cod penal pentru aplicarea instituțiilor renunțării la aplicarea pedepsei, respectiv amânării aplicării pedepsei.
La stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (inculpata părăsind locul accidentului soldat cu o victimă rănită ușor, căreia nu i-a fost pusă viața în pericol), natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit (inculpata neurmărind un anume scop ci acționând neglijent, în disprețul normelor penale), natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (inculpata nefiind cunoscută cu antecedente penale), conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (atitudinea de recunoaștere și regret a faptei) precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială (inculpata în vârstă de 42 de ani, cu studii superioare, cadru didactic, căsătorită, are 2 copii minor).
Instanța urmează a reține în cauză incidența circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) Cod penal în condițiile în care inculpata nu a provocat un accident cu urmări grave, deși tardiv, a colaborat cu organele de poliție, iar după părăsirea locului accidentului la revenit în zona evenimentului la solicitarea organelor de poliție. Deopotrivă, prezintă relevanță și faptul că ulterior comiterii infracțiunii inculpata a contactat în repetate rânduri victima evenimentului rutier în vederea reparării eventualelor prejudicii materiale sau morale suferite ca urmare a accidentului în care a fost implicată.
În raport de aceste criterii, stabilirea unei pedepse sub minimul special prevăzut de norma de incriminare, de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului reflectă ansamblul circumstanțelor cauzei, principiului proporționalității pedepsei cu gravitatea infracțiunii săvârșite și echitabilitatea procesului penal în ansamblu, pedeapsa astfel stabilită fiind aptă să asigure atingerea scopului preventiv și educativ.
Față de cele reținute mai sus, instanța, constatând vinovăția inculpatei, în baza art. 338 alin.(1) Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) Cod penal va dispune condamnarea acestuia la pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului sau modificarea urmelor acestuia.
Instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile obiective și subiective prevăzute de art. 91 Cod penal pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de un an închisoare stabilite inculpatei.
Cu privire la condițiile obiective instanța constată că pedeapsa stabilită inculpatei de un an și patru luni închisoare este inferioară limitei de 3 ani.
Cu privire la condițiile subiective instanța reține că
a) inculpata nu este recidivistă (conform fișei de cazier din care rezultă că nu este cunoscut cu antecedente penale);
b) inculpata și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;
c) inculpata nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecății și nici nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală;
Prin urmare, în raport de persoana inculpatei, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de starea de sănătate a acestuia precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnata nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Pe cale de consecință, în baza art. 91 Cod penal instanța va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 92 Cod penal va stabili un termen de supraveghere de 2 ani.
În baza art. 93 alin.(1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, va obliga inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a).să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune B;
b).să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c).să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d).să comunice schimbarea locului de muncă;
e).să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin.(2) lit. b) Cod penal va impune inculpatei să frecventeze 2 programe de reintegrare sociale derulate de către Serviciul de Probațiune B.... sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin.(3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, va presta muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei O...., respectiv în cadrul Mănăstirii Sfintei Cruci.
În baza art. 404 alin.2 Cod procedură penală instanța va atrage atenția inculpatei asupra prevederilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării cu rea credință, a măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse de instanță, respectiv în cazul comiterii de noi infracțiuni.
În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, obligă inculpata la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, în care sunt cuprinse și cheltuielile aferente urmăririi penale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 338 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) Cod penal condamnă pe inculpata, [domiciliată in, cu domiciliul procesual ales în, studii superioare, profesor, fără antecedente penale] la pedepsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 91 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 alin.(1) Cod penal.
În baza art. 93 alin.(1) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, obligă inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a).să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune B....;
b).să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c).să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d).să comunice schimbarea locului de muncă;
e).să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin.(2) lit. b) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatului următoarea obligație:
-să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune B.... sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate
În baza art. 93 alin.(3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei O...., respectiv în cadrul Mănăstirii Sfintei Cruci.
În baza art. 404 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatei asupra prevederilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, obligă inculpata la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, în care sunt cuprinse și cheltuielile aferente urmăririi penale.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11.03.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
